Spandugino Podcasts

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

Care a fost pentru Armand Goșu cel mai frumos moment în intervalul când a îndeplinit funcția de consilier al ministrului de Externe al României? Dar cel mai problematic sau mai tensionat? Ce presupune fișa postului de consilier al ministrului de Externe și cum se desfășoară o zi obișnuită de lucru? Ce s-a întâmplat în România în cei peste zece ani care au trecut de atunci? Sunt oare de neoprit intruziunile politice ale establishmentului birocratic care pilotează serviciile secrete în România? Expulzarea intelectualilor din politică e un fapt firesc sau mai degrabă unul regretabil? Se poate spune că ne-am trăit, istoric vorbind, cei mai frumoși ani? Inspirată de amplul dialog cu Teodor Baconschi din volumul 𝘓𝘦𝘨ă𝘵𝘶𝘳𝘢 𝘥𝘦 𝘤𝘩𝘦𝘪, convorbirea dintre Armand Goșu, doctor în istoria Rusiei și specialist în spațiul estic, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, constituie o pertinentă analiză a sistemului diplomatic din România, privit din perspectiva unor importante dosare de politică externă, dar și o radiografie a procesului de erodare a democrației românești, pe fondul degradării scenei noastre politice din ultimii zece ani.

Cartea „Legătura de chei” este disponibilă aici: https://edituraspandugino.ro/acasa/254-legatura-de-chei.html

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Ar putea fi diplomația privită ca un barometru al schimbărilor de statut geopolitic în România postcomunistă? Cum se explică existența unui număr atât de mare de miniștri de Externe în țara noastră, după 1989? Ar putea fi vorba, de fapt, despre jocul unei democrații încă neașezate? Este de dorit ca pentru titularul acestei funcții să existe un sprijin politic puternic? De ce este atât de importantă perioada în care diplomatul Teodor Baconschi și-a exercitat mandatul de ministru de Externe al României? Ce performanțe semnificative s-au înregistrat în cursul acestui mandat? În ce altă perioadă din istoria noastră modernă și-ar fi dorit să conducă diplomația românească? Explorând arhitectura volumului 𝘓𝘦𝘨ă𝘵𝘶𝘳𝘢 𝘥𝘦 𝘤𝘩𝘦𝘪. 𝘖 𝘮ă𝘳𝘵𝘶𝘳𝘪𝘦 𝘥𝘪𝘱𝘭𝘰𝘮𝘢𝘵𝘪𝘤ă î𝘯 𝘥𝘪𝘢𝘭𝘰𝘨 𝘤𝘶 𝘈𝘳𝘮𝘢𝘯𝘥 𝘎𝘰ș𝘶, convorbirea dintre Teodor Baconschi, diplomat, eseist și istoric al religiilor, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește un bilanț revelator al mandatului de ministru de Externe al României într-un context intern și internațional deosebit de tumultuos, dar și o cronică a unui sistem în care simțul sintezei, intuirea mizelor politice de prim ordin și capacitatea de interogație asupra calității democrației românești devin repere importante.

Volumul „LEGĂTURA DE CHEI — O mărturie diplomatică în dialog cu Armand Goșu” este disponibil aici: https://edituraspandugino.ro/acasa/254-legatura-de-chei.html

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

Ce a însemnat pentru Constantin Eretescu „visul american”? Cum s-a conturat ideea de a pleca din România la sfârșitul anilor '70? Care este cel mai prețios obiect pe care l-a luat cu sine la plecare? Primele luni petrecute în America i s-au părut dificile sau a descoperit mai degrabă un mediu stimulant? Cum s-a adaptat la noul mod de viață ce include indiferența celor din jur, dar și așa-numitele alveole ale singurătății? Cum a „îmblânzit” acea lume ale cărei coduri le-a descoperit treptat? De ce era atât de importantă publicația 𝘓𝘶𝘱𝘵𝘢, care apărea în acei ani pentru românii din exilul american? În ce fel s-a schimbat, în opinia sa, America după 1989? Ce face acum când îl copleșește dorul de România? În jurul unor întrebări revelatoare, dialogul dintre Constantin Eretescu, scriitor, etnolog și antropolog, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, devine o fascinantă incursiune pe firul existenței americane a marelui om de cultură, de la descinderea și așezarea sa în noua lume până la asumarea statutului de exilat care a păstrat mereu trainice legături afective cu lumea de acasă, din România.

Decoperă cărțile lui Constantin Eretescu aici: edituraspandugino.ro/

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

În ce circumstanțe a început să se contureze pentru Sanda Golopenția dorința plecării definitive în Statele Unite ale Americii? Cum a învățat alfabetul acestei lumi noi și care au fost cele mai eficiente metode de a o „îmblânzi”? La ce s-a adaptat și la ce nu s-a adaptat în spațiul american? Se poate vorbi despre o pedagogie a exilului pentru cei ce se confruntă cu această experiență? În ce fel era diferită singurătatea din America față de cea din România? Care au fost marile prietenii românești din Statele Unite? Dar cele americane? Cum și-a amenajat o Românie personală acolo, în America? Pe firul unor întrebări evocatoare, dialogul dintre Sanda Golopenția, professor emerita la Universitatea Brown, renumită specialistă în lingvistică, semiotică, sociologie și antropologie culturală, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o emoționantă confesiune despre condiția exilatului, despre înrădăcinare și adaptarea treptată la un nou spațiu cultural, dar și despre obiectele-talisman și firele afective care asigură continuitatea între lumi și generații.

0:00 Viața americană a Sandei Golopenția
0:14 Skip Intro
8:53 „Din când în când, mergeam în audiență ca să aflăm ce se întâmplă cu noi, cât stăm. Noi am stat și am tot stat. Am stat așa de mult, încât prietenii noștri de la Paris au venit să ne vadă, pentru că nu mai pricepeau ce se întâmplă cu noi: de ce am stat? La un moment dat, toți plecau și numai noi rămâneam.”
18:11 „Era un seminar de literatură comparată și semiotică. Și seminarul era adresat profesorilor de literatură comparată, semiotică, franceză și eu făceam parte din corpul profesoral. Deci studenții mei, ca să zic, profesorii care erau la acest seminar, au fost extrem de săritori și au hotărât să-mi caute un post.”
27:47 „Noi n-am folosit cuvântul «exil» cu ușurință. O vreme, am vorbit despre emigrare, și nu despre exil. Ni se părea că exilul este un concept așa de nobil și de înalt, iar noi plecaserăm împinși de supărări. Nu plecaserăm cu scopul acela nobil al exilatului, care pleacă să facă altceva pentru țara lui, ci plecaserăm ca să ne sustragem unor nedreptăți.”
38:30 „Am avut o cameră românească «zburătoare», care a fost expediată din România. Când am decis să plec, m-am ocupat nu numai de cărți, ci și de obiectele fără de care nu concepeam viața altundeva. Și obiectele astea au fost: furci, blide, urcioare, ștergare. Dar nu era simplu. Trebuia să mergi la Casa Scânteii cu fiecare, să ți se pună o ștampilă...”
46:08 „Au fost oameni care, fără să pot să spun că ne-au fost prieteni, ne-au fost aproape în multe clipe. A fost Mircea Eliade, dar pe care îl vedeam din când în când – el avea treburile lui –, dar, când îl vedeam, se deschidea și era cald cu noi.”

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

În ce context l-a cunoscut profesorul Mircea Mihăieș pe Leon Wieseltier, unul dintre cei mai importanți publiciști și gânditori americani contemporani? Ce anume l-a determinat pe acesta din urmă să scrie o carte intitulată 𝘒𝘢𝘥𝘥𝘪𝘴𝘩? Care este, de fapt, semnificația cuvântului „Kaddish” și în ce fel devine acesta o parte dintr-un proces deopotrivă religios și intelectual, dar și o îndatorire a celui care trece printr-o perioadă de doliu? Poate fi privit doliul ca o despărțire sau mai degrabă ca o reunire? Cum pot cuvintele să acopere un gol precum cel lăsat prin moartea unei ființe apropiate? S-ar putea spune că doliul este unul dintre cele mai importante și mai solemne intervale de cunoaștere? În suita de convorbiri care se subsumează seriei de conferințe „Justiția memoriei”, dialogul dintre Mircea Mihăieș, profesor universitar, scriitor și critic literar, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, constituie o profundă și emoționantă reflecție asupra doliului, ca formă a memoriei și ca experiență de autocunoaștere, ce prilejuiește, dincolo de asumarea individuală a durerii, o integrare într-un regim superior, prin intermediul rugăciunii și al riturilor de trecere.

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

S-ar putea spune că, după decembrie 1989, dintre toate statele occidentale, Franța a revărsat asupra României cea mai mare iubire? Cum a regăsit profesorul Ion Pop spațiul cultural francez în 1990, intrând într-o lume ce simțea reverberațiile profundelor schimbări din estul Europei? Care erau locurile sale privilegiate în Parisul de la începutul anilor ’90? Ce reprezintă, filosofic vorbind, seria de 𝘖𝘳𝘦 𝘧𝘳𝘢𝘯𝘤𝘦𝘻𝘦? Dacă ar fi să cartografieze toate aceste întâlniri de excepție, care ar fi cele mai importante? Ce fel de timp s-a conservat în exemplarele convorbiri inițiate în perioada 1981‒2001? De ce este atât de importantă relația dintre memorie, uitare și istorie și cum se poate cultiva acea formă de memorie care provoacă o reflecție lucidă asupra trecutului? În continuarea dialogului prilejuit de apariția seriei de 𝘖𝘳𝘦 𝘧𝘳𝘢𝘯𝘤𝘦𝘻𝘦, scriitorul Ion Pop, academician, critic și istoric literar, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, explorează țesutul ideatic al interviurilor incluse în cel de-al doilea volum, rod al unor întâlniri formatoare care invită la o reflecție de o remarcabilă consistență critică și intelectuală, construind totodată redutabile punți culturale între Franța și România. Cartea este disponibilă aici: https://edituraspandugino.ro/acasa/241-ore-franceze-i-ore-franceze-ii.html

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

Care sunt marile repere ale relației istoricului Dennis Deletant cu România? Cum s-a cristalizat ideea sa de a veni în România în 1965? De unde s-a ivit acest interes cu totul aparte pentru țara noastră și istoria ei? Ce „culoare” avea comunismul în anii aceia? Când a simțit pentru prima dată umbra Securității? Ce fel de revelații a avut în momentul consultării propriului dosar întocmit de Securitate, îndeosebi în privința unor experiențe cu totul deosebite, precum vizita pe care i-a făcut-o lui Corneliu Coposu? Cui se adresează volumul său de memorii, care poate fi considerat deopotrivă o carte de istorie? Regăsim oare în paginile sale România unui britanic sau România unui român? Care este cea mai frumoasă Românie pe care a cunoscut-o? Într-o pasionantă rememorare a unui timp plin de provocări, reputatul istoric Dennis Deletant, laureatul celei de-a treia ediții a Premiului „Romulus Rusan” pentru cartea de literatură a memoriei, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, explorează un parcurs personal de excepție, pe firul căruia (re)găsim viața de zi cu zi din România comunistă, formele de represiune exercitate de regimul totalitar, dar și o impresionantă galerie de oameni care și-au păstrat curajul și demnitatea, așa cum ni se dezvăluie în volumul Î𝘯 𝘤ă𝘶𝘵𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘙𝘰𝘮â𝘯𝘪𝘦𝘪. 𝘖 𝘢𝘷𝘦𝘯𝘵𝘶𝘳ă 𝘱𝘦𝘳𝘴𝘰𝘯𝘢𝘭ă 𝘥𝘪𝘯 ’65 𝘱â𝘯ă 𝘢𝘻𝘪.

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

Ce au însemnat pentru Constantin Eretescu anii copilăriei petrecute în Basarabia? Dacă ar fi să se întoarcă în trecut, ce perioadă ar alege? Cum a fost drumul lui și al familiei sale spre România, în 1943, în timpul războiului? Ce anume a luat cu sine din Basarabia, în momentul plecării? Care au fost, ulterior, principalele momente de cotitură ale vieții sale? Cum a resimțit acele vremuri în care se schimbau succesiv granițe și regimuri politice? A avut vreodată impresia că istoria vine peste sine, bulversându-i existența? În ce fel se apăra de răul acelei istorii, de duhul nefast al epocii? În momentele dificile, care artă îi este de cel mai mare ajutor, funcționând ca o punte între cele două lumi? Pe firul unei admirabile povești de viață, dialogul dintre Constantin Eretescu, scriitor, etnolog și antropolog, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o emoționantă evocare a unor experiențe personale cu totul deosebite, care au dat măsura umanului în vremuri sumbre, dar și a unor spații emblematice adânc înscrise în memoria afectivă, ce cartografiază deopotrivă o lume exterioară, plină de amintiri, și o patrie spirituală.

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

Care este cea mai veche amintire păstrată de Sanda Golopenția în memoria afectivă? Cum au fost anii copilăriei sale, petrecuți într-o casă plină de cărți? De ce 𝘈𝘭𝘪𝘤𝘦 î𝘯 Ț𝘢𝘳𝘢 𝘔𝘪𝘯𝘶𝘯𝘪𝘭𝘰𝘳 a rămas pentru sine, chiar și acum, o carte atât de vie și de prețioasă? S-ar putea spune că prima călătorie la Bozovici a fost prevestitoare pentru destinul său profesional, ca un fel de intrare în lumea satului pe care avea să o aprofundeze în chip magistral peste decenii? Cum a fost posibil ca în România acelor ani teribili, puternic marcați de instalarea comunismului, să resimtă perioada facultății ca pe un adevărat paradis? În tot Răul acela imens, cum mai era cu putință Binele? A simțit oare aripa protectoare a tatălui său mult timp după ce acesta nu mai era în viață? Pe firul unor întrebări atent nuanțate, emoționantul dialog dintre Sanda Golopenția, 𝘱𝘳𝘰𝘧𝘦𝘴𝘴𝘰𝘳 𝘦𝘮𝘦𝘳𝘪𝘵𝘢 la Universitatea Brown, unul dintre cei mai valoroși specialiști în lingvistică, semiotică, sociologie și antropologie culturală, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o caldă evocare a unor momente semnificative, de la primii ani ai vieții, aureolați de vocea mamei, care se modela subtil în ritmul basmelor copilăriei, sau de fermecătoarele excursii în jurul Bucureștiului în compania tatălui, până la perioada deplinei afirmări intelectuale, ghidate de o serie de oameni extraordinari, adevărați maeștri, dar și simbolice ziduri de apărare în jurul cărora s-au construit deopotrivă speranța și pasiunea pentru cărți și cercetare aprofundată.

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

În anii dictaturii comuniste, rezistența prin umor a fost, oare, o formă mai puternică decât rezistența prin cultură? Când devine umorul un tip aparte de disidență? De ce s-a râs atât de mult în comunism și, mai ales, de cine? Din ce motiv trebuiau despărțite umorul neoficial și cel oficial? Pentru cine era de fapt periculos umorul 𝘶𝘯𝘥𝘦𝘳𝘨𝘳𝘰𝘶𝘯𝘥? Cum a devenit Ioan T. Morar dependent de 𝘧𝘢𝘬𝘦 𝘯𝘦𝘸𝘴, atât în domeniul poeziei, cât și în cel al publicisticii? De când datează primele sale încercări de a imita nu doar vocea, ci și felul de a gândi al lui Ceaușescu? Cum se simțeau pe atunci mecanismele cenzurii? Când se râde mai bine: în democrație sau în dictatură? Ce s-a întâmplat totuși, în mod fundamental, cu umorul nostru după 1989? În suita de convorbiri care se subsumează seriei de conferințe „Justiția memoriei”, dialogul dintre Ioan T. Morar, scriitor, jurnalist și diplomat și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o tonică și savuroasă evocare a unor vremuri în care, în mod paradoxal, râsul și umorul, mizând pe anumite teme unificatoare, generau o stare de solidaritate, precum și sentimentul eliberării interioare, ca modalități de reacție la un sistem opresiv.