Timpul prezent

Timpul prezent

By Matei Martin și Adela Greceanu la Radio România CulturalSociety & CultureNewsNews CommentaryPolitics
Download on the App Store

Timpul prezent episodes

  • Tracy Chevalier: „Vreme de secole, poveștile femeilor nu au fost spuse. Mi-am propus să spun măcar o parte din aceste povești”

    Tracy Chevalier este autoarea unor romane istorice devenite bestselleruri internaționale, între care: „Albastru pur”, „Fata cu cercel de perlă”, „Îngeri căzători”, „Doamna și licornul”. Cea mai recentă carte a sa, „Sticlăreasa”, a apărut în limba română la Polirom, în traducerea Veronicăi D. Niculescu. Tracy Chevalier a participat la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași, FILIT, la sfîrșitul săptămînii trecute. Adela Greceanu a vorbit cu ea despre cel mai recent roman al său, despre cît de puțin cunoscute sînt poveștile femeilor din trecut, despre munca imensă de documentare pe care o face pentru fiecare roman, precum și despre cartea la care lucrează acum și despre cartea pe care o va scrie ulterior. Interviul a fost tradus de Sorina Chiper.  

    Tracy Chevalier: „Cred că încă femeile trebuie să atingă standarde mai înalte decît bărbaţii. Din fericire, ne pricepem să facem lucruri, aşa că nu avem o problemă cu asta. Vreme de secole, poveștile femeilor nu au fost spuse iar eu asta mi-am propus, să spun măcar o parte din aceste povești. Pentru că femeile au avut puţină putere de-a lungul istoriei, au fost nevoite să lupte foarte mult ca să obţină ce şi-au dorit şi-atunci poveştile lor sînt foarte interesante. Şi pentru că şi eu sînt femeie, în mod firesc mi se pare că poveştile femeilor sînt mai interesante, şi-atunci despre asta scriu.” 

    Povestea din „Sticlăreasa” începe în 1486, pe insula Murano, în atelierele meșterilor sticlari. O lume a bărbaților. Personajul principal al cărții, Orsola Rosso, se vede nevoită să devină sticlăreasă ca să-și întrețină familia. Ați inventat un joc al timpului: pentru Orsola și oamenii din jurul ei timpul curge altfel decît pentru restul lumii, zeci de ani de timp istoric, pentru ei înseamnă numai cîțiva ani. Astfel, Orsola străbate secolele, ajunge pînă în zilele noastre. Cum v-ați documentat pentru a construi atîtea epoci?
    Tracy Chevalier: „A fost nevoie de foarte multă cercetare. Am studiat istoria Veneției și am selectat cu atenție momentele cel mai importante pentru mine. Am ales cîte un moment din fiecare secol și apoi am construit povești în jurul acestor momente. A trebuit, de asemenea, să învăț cum se face sticla, cum se fac mărgelele de sticlă și chiar am practicat acest lucru. Am avut nevoie de patru ani ca să scriu cartea. (...) Am petrecut mult timp pe insula Murano și am învățat cum să fac mărgele de sticlă - prost! E foarte important pentru mine să învăț să fac ceea ce fac personajele mele pentru că apoi îmi vine mult mai ușor să descriu acțiunile lor.”

    Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

    O emisiune de Adela Greceanu
    Un produs Radio România Cultural

    31 min
  • Ce lecții am învățat, ca societate, după tragedia din Colectiv?

    Se împlinesc 10 ani de la incendiul din clubul bucureştean Colectiv, în urma căruia 65 de tineri și-au pierdut viața şi mulţi alţii au suferit răni grave. Cum s-a activat societatea civilă după Colectiv? Ce s-a ales din tema „Corupția ucide”, sloganul principal al protestelor care au urmat tragediei? I-am întrebat pe Ioana Avădani, președinta Centrului pentru Jurnalism Independent, şi pe Mihai Grecea, unul dintre supraviețuitorii tragediei. 

    Mihai Grecea: „În aceşti zece ani am început să înţelegem mai mult despre felul în care funcţionează sau, mai degrabă nu funcţionează instituţiile care, prin activtatea lor, mai mult sau mai puţin eficientă, ne influenţează şi ne controlează vieţile. Dacă pînă la tragedia asta atît de dură, au mai fost proteste sau mişcări cît de cît coagulate, după Colectiv lucrurile s-au precipitat, emoţia a fost foarte puternică şi părea că oameni au înţeles nişte lucruri. Numai că societatea nu se schimbă atît de rapid pe cît am vrea noi. Sînt nişte inerţii, mentalităţile se formează şi se schimbă în generaţii sau printr-un sistem educaţional mai coerent decît al nostru, prin experienţe personale mai nuanţate. Ideea este că da, a pornit frumos după Colectiv un val al schimbării dar s-a cam împotmolit şi s-a înecat într-o frustrare care a dus la apariţia partidelor extremiste de astăzi, care trăiesc din această frustrare justificată a oamenilor. Dar evident că ceea ce propun aceste mişcări politice nu este o soluţie.”

    În dosarul Colectiv au fost condamnaţi patronii clubului, pompierii de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, care au verificat clubul Colectiv, fără să ia măsurile legale, pirotehniştii care au montat artificiile în club, directorul firmei de artificii şi primarul sectorului 4, Cristian Popescu-Piedone. S-a făcut dreptate în acest fel?
    Ioana Avădani: „Am să spun un lucru pe care l-am aflat de la o doamnă avocat. Şi anume că rolul judecătorului nu este să facă dreptate, ci să administreze legea. Este un mit că dacă te duci în justiţie îţi găseşti dreptatea. Găseşti o soluţie legală la problemele pe care ai reuşit să le demonstrezi. Soluţia legală în cazul Colectiv a fost ca unii să intre la puşcărie şi alţii nu. Domnul Piedone este achitat. Nu avem noi, ca cetăţeni, dincolo de frustrarea noastră legată de cum e posibil aşa ceva, nu avem nici un fel de instrument să spunem că judecătorul nu a avut dreptate. Judecătorul a administrat probele care i-au fost prezentate. Dreptate poate să facă doar statul. Şi această dreptate include mult mai multe lucruri decît condamnarea la închisoare a unor persoane. Cred că dreptatea în cazul de faţă ar include un sistem medical mai bun, o corectare a defectelor de sistem pe care le-am văzut cu ocazia Colectivului. Doar aşa am putea să ne gîndm că există dreptate. Altfel, există o administrare a legii. ”

    Mihai Grecea, împreună cu alţi 10 supraviețuitori ai tragediei din Colectiv, inclusiv cu solistul trupei Goodby to Gravity, Andrei Găluț, a lansat  Goodbye to Gravity - The Memento Project. 

    Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

    O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
    Un produs Radio România Cultural 

    28 min
  • Condamnați la sărăcie? Ce înseamnă integrarea reală a celor vulnerabili

    În România, zeci de mii de oameni apți de muncă trăiesc în afara pieței muncii. Nu pentru că nu vor să lucreze, ci pentru că nu reușesc să se integreze sau să-și găsească jobul potrivit. Unii se confruntă cu probleme de sănătate sau cu dizabilități. Alții cu lipsa educației. Alții trăiesc în sărăcie extremă sau în comunități izolate. Unii au fost condamnați la diverse pedepse cu închisoarea și nu mai vrea nimeni să-i angajeze. Alții sînt discriminați din motive etnice ori religioase. Integrarea acestor persoane vulnerabile nu e un proces simplu, ci un demers care presupune eforturi din partea angajatorilor, a societății și a viitorilor angajați. De cele mai multe ori, e nevoie de timp, de răbdare și de o rețea solidă de sprijin. Ce înseamnă, concret, acest proces de integrare? Am întrebat-o pe pe Lorita Constantinescu, director de dezvoltare al Asociației Ateliere Fără Frontiere, care se ocupă cu reintegrarea socio-profesională a persoanelor vulnerabile.

    Lorita Constantinescu: „Să ai un loc de muncă, în care să stai opt ore şi să respecţi o anumită disciplină este foarte greu pentru persoanele despre care vorbim şi pe care noi le ajutăm. Primul lucru important pe care noi îl facem pentru aceste persoane este să-i ajutăm să deprindă disciplina locului de muncă. Pentru mulţi dintre cei din această categorie – în care nu au ajuns, poate, din cauza lor, ci a contextului în care au trăit – este dificil să înveţe ce înseamnă să vii la ora 8 la muncă, ce trebuie să faci dacă nu poţi veni, lucruri care nouă ni se par simple. Pentru ei nu este simplu. Mulţi dintre ei lucrează cu ziua sau pe piaţa gri, în care această disciplină este mai mult sau mai puţin respectată. Noi vrem să-i învăţăm disciplina muncii, ce înseamnă să ai un loc de muncă stabil, cu contract de muncă şi care să-ţi dea, pe de-o parte, încredere în tine că poţi să ai o viaţă independentă şi poţi fi alături de familie sau de cei pe care-i sprijini şi, pe de altă parte, să ai şi un viitor.”

    Ce povești de succes aveți?
    Lorita Constantinescu: „Rata de succes, de integrare pe piaţa muncii este între 50%-60%. Este o rată bună, avînd în vedere că problematica e destul de complicată. Avem un fost coleg care lucrează într-un restaurant din Bucureşti de zece ani. Uneori îl invităm ca speaker la evenimente cu colegii noştri dar şi cu companiile, ca să dea exemplul personal. Este angajat în restaurant la bucătărie pentru diverse munci, la curăţenie, la spălatul vaselor. Este o persoană care a rezistat la locul de muncă. Munca într-un restaurant este cu presiune mare, cu stres mare, dar el a reuşit.”

    Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

    O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
    Un produs Radio România Cultural 

    28 min
  • Donald Trump în Asia: între interese economice și mize geopolitice

    Președintele american Donald Trump este în plin turneu în Asia. Prima sa oprire a fost în Malaezia, la summitul Asociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), unde a semnat un acord de încetare a focului între Cambodgia și Thailanda. Apoi a ajuns în Japonia, unde s-a întîlnit cu împăratul Naruhito și cu prim-ministra Sanae Takaichi. Iar cea mai așteptată întîlnire a sa este cea cu președintele Chinei, Xi Jinping, la summitul Cooperării Economice Asia Pacific (APEC) din Coreea de Sud. Despre mizele turneului asiatic al lui Donald Trump vorbim cu Marius Ghincea, analist de politică internațională. 

    Marius Ghincea: „Sînt două mize principale pentru acest turneu al preşedintelui american în Asia. Prima este de a găsi o metodă de a detensiona războiul comercial dintre China şi SUA, pe care China pare din ce în ce mai mult să-l cîştige. Iar a doua miză este legată de consolidarea reţelei de alianţe şi parteneriate pe care Statele Unite le-a dezvoltat şi le menţine în Asia pentru a izola şi încercui China ca putere regională.”

    Statele Unite și China și-au ridicat pe rînd tarifele la exporturi. Ce șanse sînt pentru ca cei doi lideri să ajungă la un acord cu privire la războiul tarifelor dintre țările lor?
    Marius Ghincea: „În acest moment pare să existe un acord cadru agreat între cele două părţi pentru că altfel, cel mai probabil, cei doi preşedinţi nu ar fi acceptat să se întîlnească. În relaţiile diplomatice, în relaţiile internaţionale, întîlnirile între lideri la nivel de vîrf se pregătesc doar atunci cînd există deja un acord agreat la nivelele diplomatice inferioare, iar liderii se întîlnesc în general doar pentru a valida sau pentru a aproba ceea ce se negociază la nivelele diplomatice inferioare. Deci, aici s-ar putea să ne aşteptăm la un acord cadru care să rezolve problema accesului la minerale rare, la pămînturi rare din China, fără de care economia americană nu poate supravieţui. De asemenea, este foarte probabil ca China să accepte din nou importuri de boabe de soia din SUA.”

    Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

    O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
    Un produs Radio România Cultural 

    29 min
  • Păstîrnacul care ne vindecă de anxietate sau cum vorbim despre tulburările de sănătate mintală

    Cum se vorbește în presa din România anului 2025 despre sănătatea mintală? Care sînt temele abordate cel mai des legate de acest domeniu? Jurnalista Diana Oncioiu (dela0.ro) a monitorizat vreme de două luni 12 publicații din presa centrală și locală și rezultatele cercetării sale au fost publicate recent sub titlul „Între prejudecăți și lipsa de cunoaștere: Reprezentarea sănătății mintale în presa din România în 2025”. Cercetarea a fost realizată în cadrul programului „Educație media pentru sănătate mintală”, inițiat de Centrul pentru Jurnalism Independent și UNICEF în România. 

    Diana Oncioiu: „Am vrut să vedem cînd scriem despre sănătate mintală, în ce fel scriem, care sînt subiectele pe care le abordăm, cum tratăm persoanele despre care scriem şi cine sînt experţii care vorbesc în materialele despre sănătate mintală. (...) Din peste jumătate din materialele analizate rezultă că scriem despre sănătate mintală cînd se întîmplă un eveniment, de cele mai multe ori tragic, că e un accident, că e o crimă, se induce ideea că poate ar fi vorba de un suicid, sau, dacă e vorba de un omor, cel care a comis crima este bolnav pshic – un termen care n-ar trebui folosit dar e folosit în materiale. (...) Apoi mai scriem preventiv. Asta ar putea suna bine, doar că prevenţia se referă la genul acesta de materiale: mitul celor 10.000 de paşi, alimente care reduc anxietatea şi depresia, reţeta fericirii... Îmi cer scuze dacă tonul pare zeflemitor. Nu zic că nu sînt importante materialele acestea, doar că, dacă îi zici unui om că cercetătorii spun, studiile arată că păstîrnacul reduce anxietatea dar nu-i spui nici cine-i cercetătorul, nici care-i studiul, automat duci tu subiectul în derizoriu.”

    Ce ar trebui să se schimbe pentru ca presa din România să ajute la destigmatizarea problemelor de sănătate mintală?
    Diana Oncioiu: „Pe lîngă jurnalişti, am vorbit şi cu doi medici psihiatri pentru că am vrut să mă uit şi la relaţia presă-specialişti. (...) Asta ar trebui să fie parte din meseria noastră: e important să ai specialistul, în orice material, nu doar pe sănătate mintală. Dar trebuie şi specialistul să fie dispus să vorbească, ceea ce încă nu se întîmplă atît de mult pe zona aceasta. Şi voci – noi nu lăsăm persoana despre care scriem să vorbească. Bun, poate ea e într-o stare de vulnerabilitate dar pot vorbi oamenii din jurul său, care îţi dau un pic de context. (...) Cred că rolul nostru este să vorbim cu specialişti, pentru că şi noi trebuie să ne documentăm şi să înţelegem nişte lucruri şi să ne uităm la poveste din mai multe unghiuri.”

    Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

    O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
    Un produs Radio România Cultural 

    27 min
  • Pentru traducătorii ei, literatura română este un univers în plină evoluție

    Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași, FILIT, după cum o spune și numele lui, este un eveniment care se uită și spre traducerea literară, un domeniu esențial al literaturii. Fără traducători, cărțile nu pot trece granițele lingvistice. Iar traducătorii de literatură română sînt supracalificați: ei sînt și agenți literari pentru autorii pe care îi traduc. Adică vorbesc cu editorii străini despre cărți românești și încearcă să îi convingă să le dea o șansă și să le publice. Am vorbit despre literatura română cu trei dintre traducătorii prezenți la FILIT.

    Laure Hinckel a venit prima oară în România la începutul anilor 90, ca jurnalistă și fotografă. S-a atașat de București și de limba română și a ajuns să traducă în franceză din opera mai multor autori români, între care: Mircea Cărtărescu, Marin Mălaicu-Hondrari, Simona Sora, Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Dora Pavel.

    Radosława Janowska-Lascar a fost lector de limba polonă la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și lector de limba română la Universitatea din Wrocław, Polonia. A tradus în polonă din opera scriitorilor: Filip Florian, Lucian Dan Teodorovici, Cristian Teodorescu, Oleg Serebrian, Florin Irimia, Dan Lungu.

    James Appleby este poet și traducător, fondator al publicației „Interpret”, dedicată literaturii internaționale. Prima sa carte de poezie, „Spurious Language”, a apărut în 2025. James vorbește spaniolă, franceză, italiană și portugheză și în prezent învață româna. 

    Laure Hinckel: „Eu am catalogul meu de fragmente și de prezentări ale unor autori pe care doresc să-i traduc. De pildă, în catalogul meu am «Tache de catifea» de Ștefan Agopian. Cred că sînt 15 ani de cînd încerc să conving un editor să publice cartea asta. Voi reuși într-o zi, sînt convinsă. Altfel, aș putea vorbi despre Dora Pavel, scriitoarea de la Cluj, care a publicat «Do Not Cross» în limba franceză, în traducerea mea, anul acesta, după ce am propus această carte mulți ani și în fine, am reușit s-o public la editura Marie Barbier.”

    Cum vi se pare literatura română contemporană?

    Radosława Janowska-Lascar: „Este un univers în sine, este ceva viu, ceva care se mișcă, se schimbă și evoluează. Și e foarte bine. Mereu avem ocazia noi, cei din afară, să găsim ceva nou, interesant, captivant. Este o literatură în continuă facere. (...) Patru dintre traducerile mele au intrat în finala prestigiosului premiu pentru literatura Central și Est Europeană ANGELUS, un premiu acordat de primăria orașului Wrocław, din Silezia. Pe lîngă premiul propriu-zis, există și un premiu special, al cititorilor. Lucian Dan Teodorovici a primit în 2015 premiul cititorilor pentru romanul «Matei Brunul».”

    Ca iubitor al literaturii române, ce autori crezi că ar trebui traduși cu prioritate?

    James Appleby: „Ca unul care citește foarte multă poezie contemporană, cu ea aș începe. Văd atît de multă energie, forță și plăcere de a scrie la poeții de vîrsta mea sau chiar mai tineri decît mine, încît atunci cînd vezi acest spirit de aventură în ceea ce privește limba, bineînțeles că asta îți face mare poftă să traduci.” 

    Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!

    O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin

    Un produs Radio România Cultural

    25 min
  • FILIT. Despre prezentul și viitorul cărții cu doi scriitori optimiști: Andreea Răsuceanu și Florin Bican

    Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT), a 13-a ediție, e în plină desfășurare, cu sute de evenimente programate în școli și licee din Iași și din cîteva localități învecinate, la Casa Filit - un cort gigantic amplasat temporar în centrul orașului -, în cafenele și cluburi și pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Invitați: scriitori, traducători, editori, agenți literari și jurnaliști culturali din România și din străinătate care participă la lecturi, sesiuni de autografe și întîlniri profesionale. Într-un context dificil pentru cultura scrisă peste tot în lume (dar mai ales în România), cînd asistăm la un declin al cărții, am vorbit despre cum poate fi încurajată practica lecturii cu doi scriitori optimiști în ceea ce privește prezentul și viitorul cărții.

    Andreea Răsuceanu este autoarea a trei romane foarte bine primite de critică și de public: „O formă de viață necunoscută”, „Vîntul, duhul, suflarea” și „Linia Kármán” - așa numita Trilogie a satului C. Este, de asemenea, fondatoarea unei colecții de literatură română la Humanitas, coordonatoare de antologii de proză, cercetătoare a geografiei literare. Iar  Florin Bican este unul dintre cei mai iubiți autori de literatură pentru copii. A scris, printre altele: „Reciclopedia de povești cu rimă și fără tîlc”, „Tropice tîmpe”, seria cu Apolodor, din care fac parte „Cartea Albă cu Apolodor sau Apolododecameronul”,„Descoperim cu Apolodor, în Deltă, păsările-n zbor”,„Hai pe lună împreună” și „Apolodor pe crestele Carpaților”.

     O plimbare, zilele acestea, pe străzile Iașiului, ne-ar putea lua prin surprindere. Pentru că mai peste tot vezi oameni care se plimbă cu cîte o carte în mînă. Iar evenimentele cu scriitori fac săli pline. Pe de altă parte, realitatea măsurată statistic ne arată că se citește tot mai puțin în România. Cum se explică acest paradox?

    Florin Bican: „Cu mulți ani în urmă îmi spuneam și eu că în România nu se mai citește. Între timp m-am tot plimbat pe la diverse festivaluri și am întîlnit clase întregi de copii care citesc. Nu știu dacă e neapărat reprezentativ din punct de vedere statistic. În orice caz, cei care citesc o fac cu seriozitate, cu implicare. Deci nu mă surprinde să întîlnesc, la Iași sau prin alte locuri, tineri pasionați de literatură. Să știți însă că mulți dintre cei care deplîng soarta lecturii invocînd date statistice nu sînt statisticieni. Și, adesea, nu sînt nici cititori.” 

     Cum e să te întîlnești cu publicul, la festivalurile literare? Ce înseamnă această comunicare directă cu cititorii?

    Andreea Răsuceanu: „Scrisul e o ocupație solitară. Dar eu, una, nu scriu pentru mine, nu aș putea scrie făcînd abstracție de cititori. Literatura e o formă de comunicare. (...) De asta am și atîtea emoții cînd mă întîlnesc cu publicul, de pildă, aici, la Iași. Mai ales cititorii tineri au întrebări care mă iau prin surprindere. Ei au o anumită grilă - diferită de a noastră - de a înțelege literatura și de a o raporta la realitatea lor. Din această dinamică se nasc întrebări cu totul originale, ceea ce e foarte interesant pentru un scriitor. Se naște, de aici, un schimb echitabil. Dar emoția rămîne.”

     Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

    Interviu realizat de Adela Greceanu și Matei Martin

    Un produs Radio România Cultural 

    29 min
  • Florin Lăzărescu: „FILIT reușește să unească oameni care nu sînt obișnuiți să conlucreze”

    Astăzi a început Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași - FILIT. Un eveniment care a pus România pe harta festivalurilor literare europene încă de la prima ediție. O spun ziare prestigioase, precum „El Pais” sau „Frankfurter Allgemeine Zeitung”. Printre scriitorii cei mai cunoscuți pe plan mondial care vin anul acesta la FILIT se numără: Junot Díaz (laureat al Premiului Pulitzer), Tracy Chevalier (autoarea bestsellerului „Fata cu cercel de perlă” și a altor romane de mare succes internațional), Michel Bussi (autor francez cu zeci de milioane de exemplare vândute). 12 scriitori ucraineni vorbesc despre experiența teribilă a războiului în volumul „Mecanisme de apărare” (Editura Muzeelor Literare Iași), ce se va lansa în cadrul festivalului. O parte dintre ei vin, unii de pe front, la FILIT. Am vorbit cu Florin Lăzărescu, director artistic al festivalului, despre ediția de anul acesta.

    Florin Lăzărescu: „Parte din reușita FILIT-ului, dincolo de cum a fost gîndit, este că lucrăm instituțional. E făcut de Muzeul Național al Literaturii Române, colaborăm excelent cu Universitatea, cu Inspectoratul Școlar Județean. Aici vestea se răspîndește la nivel sistemic, pe plan local. Colaborăm practic cu toate instituțiile de cultură. Se întîmplă peste tot. Suni la Muzeul Unirii, vor să fie, suni la Palatul Braunstein, vor să fie, la Institutul Francez... E o deschidere senzațională la nivel instituțional. Cred că împreună putem să facem lucruri. Nu mai simți orgolii, că ăla-i șef, că eu nu vreau - dispar toate lucrurile astea. FILIT-ul reușește să unească oameni care altfel nu conlucrează tot timpul sau nu sînt obișnuiți să conlucreze.”

    Care e povestea volumului „Mecanisme de apărare. 12 scriitori ucraineni în război”?

    Florin Lăzărescu: „Nu-s mărturii oarecare, ci sînt poveștile scriitorilor ucraineni implicați în război, unii dintre ei direct. Pe doi dintre cei din volum îi avem invitați la Teatrul Național: Pavlo Matiușa și Olena Herasymiuk. Ei sînt veterani de război, au luptat trei ani în linia întîi. Olena e paramedic. (...) Serhii Demciuk ajunge pentru maratonul de poezie (de vineri), vine de pe front, se-ntoarce pe front.”

    Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!

    O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin

    Un produs Radio România Cultural

    28 min
  • Cît de sigure sînt muzeele din România? Patrimoniul în pericol

    Jaful de la Paris e un episod trist și înspăimîntător în același timp, care ne arată că nici măcar cele mai sigure muzee din lume nu sînt suficient de sigure. În doar șapte minute, hoții au reușit să pătrundă în clădire și să fure mai multe obiecte de patrimoniu – bijuterii regale din colecția istorică a Franței. Sigur că e foarte greu să nu te gîndești imediat la jaful de la muzeul Drents din Assen de la începutul acestui an, cînd au fost furate coiful de la Coțofenești și trei brățări dacice. În ambele cazuri hoții au vizat obiecte sau artefacte din metale prețioase; ambele jafuri au fost rapide. În ambele cazuri s-a intrat prin efracție, prin violență. Și în urma ambelor jafuri s-a constatat cît de ușor le-a fost hoților să spargă gemurile presupus securizate ale vitrinelor. Cît de sigure mai sînt muzeele europene? Cum ne putem proteja mai bine valorile? L-am întrebat pe Dragoș Neamu, expert muzeal.

    Dragoș Neamu: „Vreau să demontez acest mit al siguranţei muzeelor, mai ales cînd vorbim despre muzeele iconice. N-a existat nicodată acest lucru. Să nu ne închipuim acele scenarii de film în care vedeam sisteme sofisticate de protejare a unor piese importante şi o echipă de spărgători foarte abili care reuşeau să treacă tocmai pentru a crea un scenariu de film spectaculos. De altfel, în Franţa, de patruzeci de ani se vorbeşte despre securitatea în muzee şi nu se rezolvă acest lucru. Din ce am observat în presa franceză, chiar în urmă cu doi ani preşedintele Muzeului Luvru a solicitat un audit de securitate. Care nu s-a întîmplat. A fost solicitat poliţiei franceze. De asemenea, bugetele pentru partea de securitate, nu numai în Franţa, în general, sînt destul de inconsistente. Pentru că, asigurarea unui regim de securitate maxim, la nivel de revoluţii tehnologice – vorbim despre muzee cu colecţii impresionante – se ridică la nişte sume astronomice. Nici măcar state precum Franţa nu şi le permit pe de-a-ntregul. Şi-atunci rămîne această vulnerabilitate.” 

    Care e situația la muzeele din România, ce fel de sisteme de securitate folosim noi?
    Dragoș Neamu: „Este un subiect atît de delicat. Cum să explic faptul că muzeele din România, din punct de vedere al protejării patrimoniului, sînt atît de vulnerabile încît aproape că s-ar putea deschide un interes special pentru anumite minţi înfierbîntate? Realmente, din punctul meu de vedere, muzeele noastre sînt aproape lipsite de securitate.” 

    Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

    O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
    Un produs Radio România Cultural 

    28 min
  • Pace, dar cu ce preț? Un dialog cu Robert Lupițu despre întîlnirea Trump-Zelenski

    Președinții Donald Trump și Volodimir Zelenski s-au întîlnit, din  nou, la Casa Albă. Donald Trump a scris pe rețeaua sa de socializare: „Întîlnirea cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski a fost foarte interesantă și cordială, dar i-am spus, așa cum i-am sugerat și președintelui Putin, că este timpul să înceteze crimele și să se ajungă la un ACORD. Ar trebui să se oprească unde sînt. Să revendice fiecare victoria, să decidă istoria!” Volodimir Zelenski a făcut un apel către aliații săi, spunînd că: „Ucraina nu va acorda niciodată teroriștilor vreo recompensă pentru crimele lor și ne bazăm pe partenerii noștri pentru a menține această poziție.” Care sînt perspectivele pentru pace în Ucraina? L-am întrebat pe Robert Lupițu, analist de politică internațională, redactor-șef al platformei „Calea Europeană”.

    Robert Lupițu: „Să ne uităm la ultimele nouă luni şi la conflictele pe care Donald Trump spune că le-a rezolvat. El vrea să-şi adauge la palmares o încetare a focului. Iar o încetare a focului la momentul actual nu se poate face altfel decît pe linia frontului. Pentru că nu există nici o recuperare ucraineană în progres, nu există nici o avansare puternică a forţelor ruse către alte teritorii. Problema este dacă o astfel de soluţie de moment este o soluţie către o pace durabilă, pe termen lung, către un acord de pace sau este o temporizare care să ajute Rusia să se refacă, să se repoziţioneze, să-şi regrupeze strategia.”

    Va accepta Ucraina să cedeze ceva din teritoriile ocupate în prezent de forțele ruse?
    Robert Lupițu: „Este greu de crezut că va face asta. Pentru că toată teza curajului, a moralului şi a războiului de apărare a patriei – chiar dacă nu este denumit ca atare –, teză care a fost asumată în aceşti ani, se referă la faptul că Rusia a invadat ilegal Ucraina, a anexat începînd cu 2014 Peninsula Crimeea, are un comportament neoimperial, hegemonic şi de anexare sau de destabilizare – dacă ne uităm şi la Transnistria, la Cecenia, la Georgia. Şi Ucraina nu-şi poate asuma o astfel de renunţare de iure, prevăzută în tratate. Va conta foarte mult ce va primi Ucraina şi-atunci ne întoarcem la discuţia legată de garanţii de securitate, la discuţia despre modele, fie că este modelul Coreea (Coreea de Sud, Coreea de Nord), fie că este modelul Germania Federală şi Germania de Est, fie că vorbim, poate, de o zonă administrată internaţional, fie că vorbim despre integrarea în UE şi, poate, NATO, deşi mai curînd UE şi mai puţin NATO, a Ucrainei libere.”

    Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

    O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
    Un produs Radio România Cultural

    30 min

About Timpul prezent

From the publisher's feed

Politică. Societate. Cultură. Un talkshow despre lucrurile care contează, cu Adela Greceanu și Matei Martin. Interviuri și analize despre actualitatea din România, Europa și lumea de azi. Un produs…

More shows like Timpul prezent

Vorbitorincii-Baricade-Leaders by Catalin Striblea, Radu Paraschivescu, Radu Naum

Vorbitorincii-Baricade-Leaders

12 Listeners

Știrile Recorder by Știrile Recorder

Știrile Recorder

2 Listeners

Punctul pe Știri cu Magda Grădinaru by Rock FM

Punctul pe Știri cu Magda Grădinaru

0 Listeners