Timpul prezent

Scriitorii Olena Herasymiuk și Pavlo Matiușa sînt doi dintre autorii antologiei „Mecanisme de apărare. 12 scriitori ucraineni în război”, volumul apărut la Editura Muzeelor Literare Iași, în traducerea lui Mihai Hafia Traista. Cei doi scriitori au fost invitați la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT). 

Olena Herasymiuk are 34 de ani, este poetă și a lucrat ca paramedic în zone foarte periculoase, în apropiere de Mariupol. „Ambulanța de evacuare pe distanțe lungi, Avstriika, pe care am conceput-o împreună cu colegii mei și pe care lucrează acum echipaje de paramedici voluntari, a evacuat deja peste 13.000 de răniți. Cu acest lucru ne mîndrim cel mai mult în viață” scrie ea în textul din antologie.

Pavlo Matiușa are 42 de ani, este poet, prozator și traducător. În 2022 a avut grijă de un băiat de 8 ani, Ihor. Mașina în care se afla copilul împreună cu mama, tatăl și sora sa a fost atacată de soldații ruși. Doar el, Ihor, nu a fost atins de nici un glonte. Ceilalți au fost răniți și grav răniți. Băiatul de 8 ani a ieșit din mașină și a strigat la atacatori: „Ce faceți?! Îmi omorîți mama și sora!” După ce Ihor s-a reunit cu familia lui, Pavlo Matiușa  s-a înrolat voluntar în Forțele Armate ale Ucrainei. 

Am stat de vorbă cu Olena Herasymiuk și Pavlo Matiușa despre cum s-a schimbat relația lor cu literatura din cauza războiului, despre lupta eroică a ucrainenilor pentru salvarea țării lor, despre scutul de apărare pe care-l reprezintă acum Ucraina pentru Europa. Discuția a fost tradusă de Cristina Velicico. 

Olena Herasymiuk: „Înainte citeam poezii despre război dar poate că nu înțelegeam cu adevărat sentimentele, nu înțelegeam cu adevărat ce vor ele să transmită, valoarea unor lucruri sau evenimente. Dar acum înțeleg perfect: noi scriem despre lucruri care s-au stins, nu mai sînt. La universitate, la literatură învățam despre artă, despre cît de frumoase pot fi arta și literatura. Dar între timp am aflat că literatura poate fi și mai puțin frumoasă. De fapt, poate că uneori nu-i de găsit nimic frumos în literatură. Războiul schimbă foarte multe. Începi să vezi altfel, începi să percepi altfel. De aceea și poezia are altă formă astăzi.”

Pavlo Matiușa: „Războiul este un reactor nuclear de emoții. În timp ce ești în război nu ai cum să simți altceva decît acest spectru de emoții negative. Acest centru nuclear a generat un început pentru o literatură nouă, o scurtătură între realitate și text. Toți scriitorii au început să scrie mai clar, mai sincer și mai corect. Pentru că nu ai timp pentru a reflecta foarte mult asupra unui text. Este o energie care se transmite prin text, prin poezie, prin literatură, prin diverse forme de scriere. (Literatura) nu mai este un decor sau un ambalaj frumos.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu

Un produs Radio România Cultural

Democratul Zohran Mamdani a cîștigat alegerile pentru primăria New Yorkului. În Virginia și New Jersey două politiciene democrate au cîștigat competiția pentru funcția de guvernator. Ce reprezintă aceste victorii ale Partidului Democrat, la primele alegeri din Statele Unite ale Americii de la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă? Cum a reuşit Zohran Mamdani să cîștige primăria celui mai populat oraș american, cu 50,4% din voturi? Va putea să-şi ţină promisiunile din campanie? L-am întrebat pe politologul Andrei Țăranu.

Andrei Țăranu: „Este o schimbare generaţională. Populaţia între 18 şi 44 de ani a votat masiv cu Mamdani. A votat o populaţie diversă. Au votat şi persoane albe, şi persoane de culoare, dar au votat şi evrei, deşi s-a făcut suficient de multă campanie împotriva lui Zohran Mamdani că ar fi antisemit – ceea ce nu cred că este. Dimensiunea asta de identity politics, legată de religie, de culoare, a avut şi ea un rol important. Or, populaţia New Yorkului, care e mult mai cosmopolită şi mai integrată în noile tehnologii, în noua societate decît populaţia din mijlocul Statelor Unite, a trecut peste această formulă de identity politics şi s-a uitat la programele sociale pe care le propune Zohran Mamdani, programe sociale necesare pentru o bună parte din populaţia mai degrabă din lower middle class, clasa mijlocie mai săracă din New York.”

Va putea Zohran Mamdani să-și țină promisiunile din campanie: înghețarea chiriilor, transport gratuit cu autobuzul în oraș, servicii publice de îngrijire a copiilor, creșterea salariului minim la 30 de dolari pe oră pînă în 2030?
Andrei Țăranu: „Va conta foarte mult în ce măsură va reuşi să convingă consiliul primăriei oraşului New York să-i accepte taxele. El vrea să mărească taxele persoanelor care au o avere sau un venit mai mare de 1 milion de dolari pe an. Şi ăştia sînt mulţi în New York. Există, fără îndoială, şi o reacţie a celor care se tem de această creştere a taxelor. Unii dintre ei, care vor putea, vor pleca din New York. Se vor duce în New Jersey – deşi şi New Jersey a fost cîştigat de democraţi. Sau vor căuta alte zone, dar suficient de aproape de oraş încît să facă naveta pentru afacerile şi treburile lor. Iar asta va conduce, probabil, la o scădere a preţurilor locuinţelor, ceea ce ar putea să reprezinte un succes, cel puţin în primă instanţă, pentru politicile lui Mamdani. În al doilea rînd s-ar putea ca, dacă i se acceptă taxele, o parte dintre politicile sale să se bucure de susţinere publică. E clar că el va trebui să se mişte foarte repede.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural 

Secretarul general al NATO se află în vizită în România pentru a participa la Forumul NATO pentru Industria de Apărare - un eveniment organizat o dată la doi ani și găzduit, în premieră, de țara noastră. Este prima vizită a lui Mark Rutte la București de cînd a preluat funcția de secretar general al Alianței și prima sa întîlnire directă cu președintele Nicușor Dan, după anunțul recent al Statelor Unite privind intenția de a retrage o parte dintre trupele dislocate în Europa de Est. Care este miza prezenței lui Mark Rutte în România pentru țara noastră?Ce rol ar putea avea România în cadrul programului „Santinela Estului”? L-am întrebat pe Claudiu Degeratu, expert în securitate și apărare.

Claudiu Degeratu: „Miza este legată de promovarea Alianţei Nord-Atlantice ca fiind unul dintre cei mai importanţi piloni ai sistemului nostru de garanţii de securitate. Iar forumul, o premieră pentru România, aduce în plus un element de încredere: cel legat de avansul tehnologic şi de asigurarea unei superiorităţi din punct de vedere tehnologic a alianţei, într-un context de competiţie strategică, care nu se desfăşoară doar în plan economic, militar, ci, din ce în ce mai mult, în planul tehnologiei şi industriei de apărare. (...) România este într-un proces de reconfigurare şi de relansare a industriei de apărare. Asta însemnînd că reforma industriei de apărare nu a existat în ultimi 25 de ani. Am avut un declin accelerat la nivelul acestui sector special, cu lipsă de investiţii, de management, de priorităţi. Iar în contextul războiului din Ucraina şi al unor decizii importante la nivel NATO legate de asumarea unor investiţii, a unor cheltuieli de apărtare care să reflecte consolidarea capacităţilor naţionale de apărare, atunci sigur că şi România a trebuit să-şi lanseze propria strategie pentru industria de apărare – s-a întîmplat anul trecut.”

Statele Unite au anunțat intenția de a retrage o parte din soldații americani din Estul Europei, inclusiv din România, o decizie criticată în Congresul american de o alianță bipartită, care intenționează să blocheze inițiativa. Ce șanse sînt pentru blocarea acestei decizii?
Claudiu Degeratu: „Şansele sînt mici. S-ar putea să fie o poziţie de principiu din partea unor prieteni şi susţinători ai României din legislativcul american şi asta nu poate decît să ne dea încredere că şi România există pe agenda politică americană, în anumite subiecte. Sigur, noi am fi vrut ceva pozitiv, nu neapărat negativ, dar cel puţin avem un curent care ne sprijnă în zona asta. S-ar putea să fie o chestiune tactică de negociere între legislativul american şi administraţia americană care va propune proiectul de buget pe anul următor al Americii şi, bineînţeles că întotdeauna se vor folosi anumite decizii pentru anumite negocieri pe formula finală de buget.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural 

Republica Moldova își propune să încheie negocierile de aderare la Uniunea Europeană pînă în 2028, un proiect pe care Comisia Europeană îl consideră „ambițios dar realizabil”. În raportul pe tema extinderii Uniunii Europene, publicat în 4 noiembrie, Comisia îi recomandă accelerarea reformelor și deschiderea a trei dosare de negociere, din cele șase. Raportul analizează evoluțiile a zece țări care doresc aderarea la Uniunea Europeană. Am vorbit despre situaţia şi perspectivele de aderare ale Republicii Moldova cu analistul de politică internațională Mihai Isac.

Mihai Isac: „Din nefericire, una dintre armele folosite de Federaţia Rusă împotriva statului Republica Moldova este corupţia. Prin intermediul corupţiei din sistemul de justiţie, de pildă, serviciile de spionaj de la Moscova nu permit lansarea unor reforme structurale rapide. Aplicarea unor astfel de tactici de către grupurile cu interese obscure din interiorul sistemului de justiţie din Republica Moldova, cu sprijinul serviciilor de spionaj de la Moscova, au întîrziat extrem de mult acest pas al reformelor. A fost nevoie ca autorităţile să conceapă un mecanism prin care astfel de obstacole să poată fi depăşite. Îndemul permanent din partea înalţilor oficiali de la Bruxelles, din partea oficialilor de la Bucureşti dar şi din alte cancelarii europene către Republica Moldova este de a grăbi pasul reformelor, mai ales pe fondul acutizării situaţiei de securitate din regiune.” 

Cît de euroentuziaşti, cît de eurosceptici sînt moldovenii?
Mihai Isac: „Electoratul din Republica Moldova a votat masiv pentru ideea europeană. Şi aici nu vorbim doar de voturile obţinute de Partidul Acţiune şi Solidaritate (PAS) – care de fapt, sînt voturi obţinute de Europa la Chişinău, deci putem spune că în 28 septembrie 2025 Uniunea Europeană a cîştigat alegerile din Republica Moldova, nu neapărat PAS –, dar, dacă ne uităm la rezultatele obţinute de diferite partide care au participat la alegeri, aproximativ trei pătrimi din electorat a votat, sub o formă sau alta, visul european, a votat pentru partide care clamează apartenenţa la familia politică europeană sau susţin integrarea europeană a Republicii Moldova.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural 

Cum se face că o țară cu o economie puternică și cunoscută mai degrabă pentru viața politică echilibrată și pragmatică ajunge în pragul unui blocaj? Partidul Libertății din Ţările de Jos, condus de Geert Wilders – un personaj politic controversat, notoriu pentru pentru discursul său anti-imigrație și anti-european – a abandonat coaliția și guvernul s-a prăbușit după doar un an și jumătate de la instalare. Alegerile anticipate de săptămîna trecută au schimbat din nou direcția: partidul liberal și pro-european D66 a cîștigat alegerile. Ce înseamnă acest rezultat pentru Ţările de Jos și pentru restul Europei, unde extrema dreaptă continuă să crească? I-am întrebat pe politologii Vlad Adamescu şi Răzvan Petri. 

Răzvan Petri: „Trebuie spus că (D66) a obţinut primul loc dar la o distanţă foarte mică de Partidul Libertăţii al lui Geert Wilders, la doar aproximativ 15.000 de voturi, conform ultimei numărători. Este cel mai mic partid mare. Este pe locul întîi cu 17%. (... ) A reuşit totuşi să iasă pe primul loc, spun analizele şi am observat şi noi uitîndu-ne la această campanie, prin optimismul pe care l-a arătat. După ani de zile de încruntare şi anti- ceva, ei au venit cu un optimism aproape de tip Barack Obama. Sloganul lor spunea Este posibil, ceva sinonim cu Yes, we can, al lui Barack Obama. Este un partid social-liberal, un partid optimist, un partid pro-european care, din tot haosul de după căderea guvernului, a reuşit să recupereze votanţii deziluzionaţi şi de vechile partide, dar şi de partidele extremiste. A fost o conjunctură fericită precum şi un semn bun pentru ce înseamnă pro-europenismul care părea că este în cădere în restul Europei. Nu m-aş arunca să spun că este întoarcerea centrismului sau a pro-europenismului, dar este o veste bună pentru Europa, pentru că Olanda este o ţară puternică şi acum va avea, cel mai probabil, un premier liberal, centrist, pro-european şi deschis compromisului. Pentru că asta a spus şi după alegeri, că vrea mai mult compromis şi mai puţin veto – ceea ce sună bine şi pentru state precum România, care de multe ori au fost supuse veto-ului olandez.”

Ascensiunea dreptei extreme este o realitate cu care ne confruntăm de mai mulți ani în Uniunea Europeană. Care sînt rădăcinile acestui succes, ce i-a nemulțumit pe oameni atît de mult la partidele de centru încît tot mai mulți votează cu dreapta extremă și discursul suveranist și eurosceptic?
Vlad Adamescu: „O deconectare între elitele politice din centru – centrul dreapta, centrul stînga –, elitele liberale, le putem numi aşa, o deconectare a acestora faţă de nevoile alegătorilor lor şi o distanţă foarte mare impusă de tendinţa către credenţialism pe care am văzut-o peste tot şi-n Europa, şi-n SUA. Ne amintim, de exemplu, de Hillary Clinton, în 2016, cînd numea votanţii Trump a basket of deplorables, un coş de deplorabili, în condiţiile în care doar 38% din populaţia SUA are diplomă de facultate. Nu prea poţi să cîştigi alegeri adresîndu-te doar celor mai educaţi sau vîrfurilor societăţii şi lăsînd în urmă o parte semnificativă a populaţiei. Şi în SUA, dar şi în Europa, inclusiv în România avem inegalităţi economice din ce în ce mai mari. Şi se văd pe toate statisticile. România are cele mai mari inegalităţi regionale din UE. În Olanda, 12 ani au avut un premier de centru-dreapta care a redus ajutoarele sociale, a redus ajutorul de şomaj iar diferenţa dintre cei mai bogaţi şi cei mai săraci a crescut tot mai mult. Automat asta îţi creează frustrare şi furie – care sînt combustibilul pentru orice fel de proiect populist anti-elite. În Europa pare că a prins mult mai mult extremismul de dreapta. Dar asta poate la fel de uşor să creeze extremism de stînga, care nu prea s-a manifestat în Europa, dincolo de Grecia, să zicem.” 

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cu

Tracy Chevalier este autoarea unor romane istorice devenite bestselleruri internaționale, între care: „Albastru pur”, „Fata cu cercel de perlă”, „Îngeri căzători”, „Doamna și licornul”. Cea mai recentă carte a sa, „Sticlăreasa”, a apărut în limba română la Polirom, în traducerea Veronicăi D. Niculescu. Tracy Chevalier a participat la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași, FILIT, la sfîrșitul săptămînii trecute. Adela Greceanu a vorbit cu ea despre cel mai recent roman al său, despre cît de puțin cunoscute sînt poveștile femeilor din trecut, despre munca imensă de documentare pe care o face pentru fiecare roman, precum și despre cartea la care lucrează acum și despre cartea pe care o va scrie ulterior. Interviul a fost tradus de Sorina Chiper.  

Tracy Chevalier: „Cred că încă femeile trebuie să atingă standarde mai înalte decît bărbaţii. Din fericire, ne pricepem să facem lucruri, aşa că nu avem o problemă cu asta. Vreme de secole, poveștile femeilor nu au fost spuse iar eu asta mi-am propus, să spun măcar o parte din aceste povești. Pentru că femeile au avut puţină putere de-a lungul istoriei, au fost nevoite să lupte foarte mult ca să obţină ce şi-au dorit şi-atunci poveştile lor sînt foarte interesante. Şi pentru că şi eu sînt femeie, în mod firesc mi se pare că poveştile femeilor sînt mai interesante, şi-atunci despre asta scriu.” 

Povestea din „Sticlăreasa” începe în 1486, pe insula Murano, în atelierele meșterilor sticlari. O lume a bărbaților. Personajul principal al cărții, Orsola Rosso, se vede nevoită să devină sticlăreasă ca să-și întrețină familia. Ați inventat un joc al timpului: pentru Orsola și oamenii din jurul ei timpul curge altfel decît pentru restul lumii, zeci de ani de timp istoric, pentru ei înseamnă numai cîțiva ani. Astfel, Orsola străbate secolele, ajunge pînă în zilele noastre. Cum v-ați documentat pentru a construi atîtea epoci?
Tracy Chevalier: „A fost nevoie de foarte multă cercetare. Am studiat istoria Veneției și am selectat cu atenție momentele cel mai importante pentru mine. Am ales cîte un moment din fiecare secol și apoi am construit povești în jurul acestor momente. A trebuit, de asemenea, să învăț cum se face sticla, cum se fac mărgelele de sticlă și chiar am practicat acest lucru. Am avut nevoie de patru ani ca să scriu cartea. (...) Am petrecut mult timp pe insula Murano și am învățat cum să fac mărgele de sticlă - prost! E foarte important pentru mine să învăț să fac ceea ce fac personajele mele pentru că apoi îmi vine mult mai ușor să descriu acțiunile lor.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu
Un produs Radio România Cultural

Se împlinesc 10 ani de la incendiul din clubul bucureştean Colectiv, în urma căruia 65 de tineri și-au pierdut viața şi mulţi alţii au suferit răni grave. Cum s-a activat societatea civilă după Colectiv? Ce s-a ales din tema „Corupția ucide”, sloganul principal al protestelor care au urmat tragediei? I-am întrebat pe Ioana Avădani, președinta Centrului pentru Jurnalism Independent, şi pe Mihai Grecea, unul dintre supraviețuitorii tragediei. 

Mihai Grecea: „În aceşti zece ani am început să înţelegem mai mult despre felul în care funcţionează sau, mai degrabă nu funcţionează instituţiile care, prin activtatea lor, mai mult sau mai puţin eficientă, ne influenţează şi ne controlează vieţile. Dacă pînă la tragedia asta atît de dură, au mai fost proteste sau mişcări cît de cît coagulate, după Colectiv lucrurile s-au precipitat, emoţia a fost foarte puternică şi părea că oameni au înţeles nişte lucruri. Numai că societatea nu se schimbă atît de rapid pe cît am vrea noi. Sînt nişte inerţii, mentalităţile se formează şi se schimbă în generaţii sau printr-un sistem educaţional mai coerent decît al nostru, prin experienţe personale mai nuanţate. Ideea este că da, a pornit frumos după Colectiv un val al schimbării dar s-a cam împotmolit şi s-a înecat într-o frustrare care a dus la apariţia partidelor extremiste de astăzi, care trăiesc din această frustrare justificată a oamenilor. Dar evident că ceea ce propun aceste mişcări politice nu este o soluţie.”

În dosarul Colectiv au fost condamnaţi patronii clubului, pompierii de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, care au verificat clubul Colectiv, fără să ia măsurile legale, pirotehniştii care au montat artificiile în club, directorul firmei de artificii şi primarul sectorului 4, Cristian Popescu-Piedone. S-a făcut dreptate în acest fel?
Ioana Avădani: „Am să spun un lucru pe care l-am aflat de la o doamnă avocat. Şi anume că rolul judecătorului nu este să facă dreptate, ci să administreze legea. Este un mit că dacă te duci în justiţie îţi găseşti dreptatea. Găseşti o soluţie legală la problemele pe care ai reuşit să le demonstrezi. Soluţia legală în cazul Colectiv a fost ca unii să intre la puşcărie şi alţii nu. Domnul Piedone este achitat. Nu avem noi, ca cetăţeni, dincolo de frustrarea noastră legată de cum e posibil aşa ceva, nu avem nici un fel de instrument să spunem că judecătorul nu a avut dreptate. Judecătorul a administrat probele care i-au fost prezentate. Dreptate poate să facă doar statul. Şi această dreptate include mult mai multe lucruri decît condamnarea la închisoare a unor persoane. Cred că dreptatea în cazul de faţă ar include un sistem medical mai bun, o corectare a defectelor de sistem pe care le-am văzut cu ocazia Colectivului. Doar aşa am putea să ne gîndm că există dreptate. Altfel, există o administrare a legii. ”

Mihai Grecea, împreună cu alţi 10 supraviețuitori ai tragediei din Colectiv, inclusiv cu solistul trupei Goodby to Gravity, Andrei Găluț, a lansat  Goodbye to Gravity - The Memento Project. 

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural 

În România, zeci de mii de oameni apți de muncă trăiesc în afara pieței muncii. Nu pentru că nu vor să lucreze, ci pentru că nu reușesc să se integreze sau să-și găsească jobul potrivit. Unii se confruntă cu probleme de sănătate sau cu dizabilități. Alții cu lipsa educației. Alții trăiesc în sărăcie extremă sau în comunități izolate. Unii au fost condamnați la diverse pedepse cu închisoarea și nu mai vrea nimeni să-i angajeze. Alții sînt discriminați din motive etnice ori religioase. Integrarea acestor persoane vulnerabile nu e un proces simplu, ci un demers care presupune eforturi din partea angajatorilor, a societății și a viitorilor angajați. De cele mai multe ori, e nevoie de timp, de răbdare și de o rețea solidă de sprijin. Ce înseamnă, concret, acest proces de integrare? Am întrebat-o pe pe Lorita Constantinescu, director de dezvoltare al Asociației Ateliere Fără Frontiere, care se ocupă cu reintegrarea socio-profesională a persoanelor vulnerabile.

Lorita Constantinescu: „Să ai un loc de muncă, în care să stai opt ore şi să respecţi o anumită disciplină este foarte greu pentru persoanele despre care vorbim şi pe care noi le ajutăm. Primul lucru important pe care noi îl facem pentru aceste persoane este să-i ajutăm să deprindă disciplina locului de muncă. Pentru mulţi dintre cei din această categorie – în care nu au ajuns, poate, din cauza lor, ci a contextului în care au trăit – este dificil să înveţe ce înseamnă să vii la ora 8 la muncă, ce trebuie să faci dacă nu poţi veni, lucruri care nouă ni se par simple. Pentru ei nu este simplu. Mulţi dintre ei lucrează cu ziua sau pe piaţa gri, în care această disciplină este mai mult sau mai puţin respectată. Noi vrem să-i învăţăm disciplina muncii, ce înseamnă să ai un loc de muncă stabil, cu contract de muncă şi care să-ţi dea, pe de-o parte, încredere în tine că poţi să ai o viaţă independentă şi poţi fi alături de familie sau de cei pe care-i sprijini şi, pe de altă parte, să ai şi un viitor.”

Ce povești de succes aveți?
Lorita Constantinescu: „Rata de succes, de integrare pe piaţa muncii este între 50%-60%. Este o rată bună, avînd în vedere că problematica e destul de complicată. Avem un fost coleg care lucrează într-un restaurant din Bucureşti de zece ani. Uneori îl invităm ca speaker la evenimente cu colegii noştri dar şi cu companiile, ca să dea exemplul personal. Este angajat în restaurant la bucătărie pentru diverse munci, la curăţenie, la spălatul vaselor. Este o persoană care a rezistat la locul de muncă. Munca într-un restaurant este cu presiune mare, cu stres mare, dar el a reuşit.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural 

Președintele american Donald Trump este în plin turneu în Asia. Prima sa oprire a fost în Malaezia, la summitul Asociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), unde a semnat un acord de încetare a focului între Cambodgia și Thailanda. Apoi a ajuns în Japonia, unde s-a întîlnit cu împăratul Naruhito și cu prim-ministra Sanae Takaichi. Iar cea mai așteptată întîlnire a sa este cea cu președintele Chinei, Xi Jinping, la summitul Cooperării Economice Asia Pacific (APEC) din Coreea de Sud. Despre mizele turneului asiatic al lui Donald Trump vorbim cu Marius Ghincea, analist de politică internațională. 

Marius Ghincea: „Sînt două mize principale pentru acest turneu al preşedintelui american în Asia. Prima este de a găsi o metodă de a detensiona războiul comercial dintre China şi SUA, pe care China pare din ce în ce mai mult să-l cîştige. Iar a doua miză este legată de consolidarea reţelei de alianţe şi parteneriate pe care Statele Unite le-a dezvoltat şi le menţine în Asia pentru a izola şi încercui China ca putere regională.”

Statele Unite și China și-au ridicat pe rînd tarifele la exporturi. Ce șanse sînt pentru ca cei doi lideri să ajungă la un acord cu privire la războiul tarifelor dintre țările lor?
Marius Ghincea: „În acest moment pare să existe un acord cadru agreat între cele două părţi pentru că altfel, cel mai probabil, cei doi preşedinţi nu ar fi acceptat să se întîlnească. În relaţiile diplomatice, în relaţiile internaţionale, întîlnirile între lideri la nivel de vîrf se pregătesc doar atunci cînd există deja un acord agreat la nivelele diplomatice inferioare, iar liderii se întîlnesc în general doar pentru a valida sau pentru a aproba ceea ce se negociază la nivelele diplomatice inferioare. Deci, aici s-ar putea să ne aşteptăm la un acord cadru care să rezolve problema accesului la minerale rare, la pămînturi rare din China, fără de care economia americană nu poate supravieţui. De asemenea, este foarte probabil ca China să accepte din nou importuri de boabe de soia din SUA.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural 

Cum se vorbește în presa din România anului 2025 despre sănătatea mintală? Care sînt temele abordate cel mai des legate de acest domeniu? Jurnalista Diana Oncioiu (dela0.ro) a monitorizat vreme de două luni 12 publicații din presa centrală și locală și rezultatele cercetării sale au fost publicate recent sub titlul „Între prejudecăți și lipsa de cunoaștere: Reprezentarea sănătății mintale în presa din România în 2025”. Cercetarea a fost realizată în cadrul programului „Educație media pentru sănătate mintală”, inițiat de Centrul pentru Jurnalism Independent și UNICEF în România. 

Diana Oncioiu: „Am vrut să vedem cînd scriem despre sănătate mintală, în ce fel scriem, care sînt subiectele pe care le abordăm, cum tratăm persoanele despre care scriem şi cine sînt experţii care vorbesc în materialele despre sănătate mintală. (...) Din peste jumătate din materialele analizate rezultă că scriem despre sănătate mintală cînd se întîmplă un eveniment, de cele mai multe ori tragic, că e un accident, că e o crimă, se induce ideea că poate ar fi vorba de un suicid, sau, dacă e vorba de un omor, cel care a comis crima este bolnav pshic – un termen care n-ar trebui folosit dar e folosit în materiale. (...) Apoi mai scriem preventiv. Asta ar putea suna bine, doar că prevenţia se referă la genul acesta de materiale: mitul celor 10.000 de paşi, alimente care reduc anxietatea şi depresia, reţeta fericirii... Îmi cer scuze dacă tonul pare zeflemitor. Nu zic că nu sînt importante materialele acestea, doar că, dacă îi zici unui om că cercetătorii spun, studiile arată că păstîrnacul reduce anxietatea dar nu-i spui nici cine-i cercetătorul, nici care-i studiul, automat duci tu subiectul în derizoriu.”

Ce ar trebui să se schimbe pentru ca presa din România să ajute la destigmatizarea problemelor de sănătate mintală?
Diana Oncioiu: „Pe lîngă jurnalişti, am vorbit şi cu doi medici psihiatri pentru că am vrut să mă uit şi la relaţia presă-specialişti. (...) Asta ar trebui să fie parte din meseria noastră: e important să ai specialistul, în orice material, nu doar pe sănătate mintală. Dar trebuie şi specialistul să fie dispus să vorbească, ceea ce încă nu se întîmplă atît de mult pe zona aceasta. Şi voci – noi nu lăsăm persoana despre care scriem să vorbească. Bun, poate ea e într-o stare de vulnerabilitate dar pot vorbi oamenii din jurul său, care îţi dau un pic de context. (...) Cred că rolul nostru este să vorbim cu specialişti, pentru că şi noi trebuie să ne documentăm şi să înţelegem nişte lucruri şi să ne uităm la poveste din mai multe unghiuri.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural