Profesioniștii din domeniul patrimoniului vor adopta zilele acestea „Manifestul pentru protejarea patrimoniului cultural din România”, un document care vorbește despre priorități în vederea salvării, protejării și valorificării patrimoniului. Documentul va fi adoptat în marja Summitului European al Patrimoniului Cultural, ce va avea loc la București în perioada 6-8 octombrie. Ce spune legislaţia cu privire la protejarea şi conservarea patrimoniului? De ce e nevoie de un „Manifest pentru protejarea patrimoniului cultural din România”? Cum poate deveni patrimoniul cultural sursă de cîștig economic? Ce așteptări au pentru Româniaspecialiştii din domeniu de la acest summit european care va transforma Bucureștiul în capitala patrimoniului cultural? L-am întrebat pe Ștefan Bâlici, președintele Ordinului Arhitecților din România (OAR). 

Ștefan Bâlici: „Ar fi important să aplicăm legislaţia pe care o avem. Avem o problemă serioasă cu cunoaşterea legii, în primul rînd, şi apoi cu aplicarea ei. Şi cred că merită gîndite intervenţii punctuale acolo unde ele chiar sînt necesare ca să putem face soarta patrimoniului mai bună. (...) Există un proiect, aflat undeva pe un parcurs administrativ-legislativ: ratificarea Convenţiei de la Faro a Consiliului Europei privind valoarea socială a patrimoniului cultural. Această convenţie e foarte importantă pentru că propune o nouă definiţie a patrimoniului. Patrimoniul cultural, spune Convenţia de la Faro, e format din acele resurse moştenite din trecut, identificate ca atare de comunităţi şi pe care comunităţile se angajează să le transmită către generaţiile viitoare. Deci accentul nu mai e pus pe loc, pe obiect, pe tangibil, ci pe oameni, pe comunităţi.”

Cum am putea găsi un echilibru între nevoia de modernizare şi dezvoltare a oraşelor şi nevoia de a conserva patrimoniul construit?
Ștefan Bâlici: „Nicăieri în lume şi nici la noi n-ar trebui să se pună problema acţiunii dedicate patrimoniului strict în termeni restrictivi. Cu alte cuvinte, nu ne ocupăm de patrimoniu doar pentru a impune interdicţii. Din contră, ne ocupăm de patrimoniu pentru a-l valoriza ca resursă pentru dezvoltare, dar o dezvoltare care porneşte de la respectul pentru ceea ce am moştenit. Asta sigur că înseamnă o altă paradigmă decît dezvoltarea dirijată de profit ca unică ţintă, dezvoltarea speculativă care produce distrugere, probleme sociale şi, pe termen lung, economice. Vorbim de dezvoltarea care se bazează pe o înţelegere a ceea ce există şi a potenţialului. Clădirile pot fi modificate şi adaptate, e chiar o condiţie ca ele să poată fi utilizate la exigenţele societăţii actuale pentru locuire.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu şi Matei Martin  
Un produs Radio România Cultural  

Partidul Libertății (FPÖ), considerat de extremă dreapta, a cîștigat alegerile din Austria, obținînd 29% din voturi. Celelalte formațiuni care intră în parlament nu doresc să facă o coaliție guvernamentală cu acest partid. Vorbim despre rezultatele alegerilor din Austria precum și despre contextul mai larg și mai vechi al ascensiunii partidelor de extremă dreapta, suveraniste, populiste în UE și despre recomandările din Raportul Draghi. De asemenea, ne-am uitat și spre Orientul Mijlociu, unde Iranul a atacat cu rachete Israelul, ca reacție la operațiunile recente ale Israelului pe teritoriul Libanului, în urma cărora au fost uciși mai mulți luptători și lideri Hezbollah. Invitatul nostru este Valentin Naumescu, profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj.

Victoria certă a Partidului Libertății din Austria nu e și o garanție că va intra la guvernare. Va reuși liderul Partidului Popular, Karl Nehammer, clasat pe locul al doilea, să formeze o majoritate stabilă? 

Valentin Naumescu: „Probabil că da. Este aproape sigur că Herbert Kickl, liderul Partidului Libertății, nu va ajunge cancelar al Austriei. Nu ar ajunge nici dacă, să presupunem, partidul său ar forma o coaliție și ar participa la guvernare, pentru că am văzut ce s-a întîmplat în cazul Olandei. Și acolo partidul extremist s-a plasat pe primul loc, pînă la urmă a reușit să negocieze o coaliție majoritară și guvernează, dar cu un alt premier, pentru că au fost nevoiți să renunțe la nominalizarea liderului de partid.”

Partidul Libertății (FPÖ) a cîștigat alegerile din Austria cu un discurs anti-migraționist, cu promisiunea că Austria va opri fenomenul migrației, că va expulza migranți. De ce e resimțită atît de intens problema migrației?

Valentin Naumescu: „Austria a fost întotdeauna interfața lumii occidentale cu lumea orientală. A avut întotdeauna o sensibilitate politică și culturală mai mare față de ceea ce venea dinspre Est, considerîndu-se apărătoarea lumii occidentale și expusă unor riscuri mai mari. De aceea la un moment dat a cochetat cu ideologia nazistă. Apoi, după Al Doilea Război Mondial, pentru a se proteja la interfața dintre lumi, în Războiul Rece, a acceptat multe dintre condițiile lui Stalin, inclusiv această neutralitate de care tot vorbește Austria pînă în prezent. E o țară care, deși mică, are un rol politic important. Nu prea ne putem bizui pe politicile austriece. Ei sînt, într-adevăr deranjați de nivelul migrației, e o problemă pe care societatea austriacă o resimte, nu e o invenție a partidului extremist sau a Partidului Popular. Acum li s-a dat satisfacție de la Bruxelles și prin faptul că portofoliul pentru migrație i-a fost oferit comisarului austriac în noua Comisie Europeană. Aceasta ar putea fi și o șansă pentru România, în mod paradoxal. Pentru că guvernul de la Viena, scăpat de presiunea electorală, în plus obținînd portofoliul migrației la Comisia Europeană, poate să spună pe plan intern că a obținut garanțiile din partea Comisiei Europene că Uniunea se va implica și va lua măsuri pentru controlul frontierelor externe ale UE. S-ar putea ca în această scurtă fereastră de oportunitate să avem o decizie favorabilă pe Schengen pentru România.” 

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural 

În 2023, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că România a încălcat dreptul la respectarea vieții private și de familie în cazul cuplurilor de același sex, obligînd statul să asigure protecția juridică a acestora. Statul nu a implementat încă măsurile necesare.
Jumătate din statele Uniunii Europene permit căsătoria între persoanele de același sex. În zece țări există formule alternative de recunoaștere și protecție a uniunii dintre persoane de același sex sub forma parteneriatului civil. România se află printre ultimele țări europene care nu acceptă nici măcar parteneriatele civile.
În 2024, un sondaj realizat la solicitarea Asociației ACCEPT a arătat că românii sînt tot mai pregătiți să accepte căsătoriile între persoane de același sex. De ce statul român ezită să recunoască legal aceste familii și ce s-a întîmplat de la decizia CEDO pînă în prezent? Despre toate acestea am discutat cu Teodora Roseti Ion Rotaru și Victor Ciobotaru, reprezentanți ai Asociației ACCEPT.

Teodora Roseti Ion Rotaru: „Avem o hotărîre a Curţii Constituţionale din 2018, în cauza Coman şi alţii împotriva României, care spune foarte clar: toate familiile bazate pe cupluri de acealşi sex din România au dreptul la recunoaştere juridică legală în timp şi prin lege. Curtea Constituţională a chemat atunci Parlamentul să legifereze. Cînd am văzut că referendumul (pentru familie) nu a trecut şi că, după referendum, o propunere semnată de toate partidele politice privind reglementarea parteneriatului civil a stagnat, n-a fost votată cu celeritate, ne-am dat seama că oamenii noştri au nevoie de reprezentare în instanţă. Plîngerile lor s-au întemeiat tocmai pe lipsa de recunoaştere şi protecţie în toate domeniile vieţii lor. Vorbim despre tot ce înseamnă încălcarea dreptului la viaţă privată şi de familie, aşa cum se distinge el în domeniul moştenirii, chestiuni patrimoniale, posibilitatea creşterii şi educării minorilor, vorbim de tot ce ţine de accesul la partener la spital, decizii asupra partenerului în situaţii de urgenţă. Sînt chestiuni normale, pe care persoanele heterosexuale le iau de-a gata, şi care sînt complet inaccesibile cuplurilor de acelaşi sex.”

Ce s-a întîmplat din 2023, cînd a venit decizia Curții Europene a Drepturilor Omului și pînă în prezent, ce trebuia să facă statul român?

Victor Ciobotaru: „Statul român ar fi trebuit să aibă decenţa de a accepta din start hotărîrea CEDO, însă guvernul a atact hotărîrea, la Marea Cameră, ştiind că nu are argumente, pentru că anterior, CEDO se pronunţase într-un atac similar, în cazul Fedotova împotriva statului rus, în care era contestată o hotărîre similară a CEDO, pentru că societatea nu ar fi fost pregătită. Exact pe aceleaşi argumente utilizate de statul rus şi care au fost respinse de CEDO, guvernul român a ales să conteste hotărîrea şi în cazul nostru, al celor 21 de familii. Răspunsul a venit foarte repede din partea CEDO şi hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului a devenit definitivă. Asta se întîmpla în septembrie 2023. S-a împlinit un an de atunci. În această perioadă statul român ar fi trebuit să vină cu un plan concret de punere în aplicare a hotărîrii CEDO. Statul român, în loc să vină cu un plan concret, a venit cu un răspuns de o pagină în care a spus că paşii făcuţi pînă la momentul respectiv au constat în traducerea hotărîrii – care era oricum făcută de CEDO – care a fost transmisă instituţiilor abilitate.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural 

Fundația International Justice Mission a lucrat recent la două proiecte legislative care au ca scop îmbunătățirea protecției victimelor traficului de persoane și încadrarea proxenetismul în formă agravată la trafic de persoane. De ce e nevoie de modificarea legislaţiei cu privire la aceste infracţiuni? Cum vor fi protejate victimele traficului de persoane dacă se vor adopta proiectele de lege? L-am întrebat pe Ștefan Coman, de la Fundația International Justice Mission.

Știm care este amploarea traficului de persoane care provin din România?
Ștefan Coman: „Ştim. Şi ştim că oricum la nivel global sîntem la un record al tuturor timpurilor. Mai mulţi oameni sînt astăzi exploataţi decît au fost vreodată în istorie, mai mulţi decît în perioada negoţului transatlantic de sclavi din Africa spre continentele americane. În România vorbim despre aproximativ 500 de victime identificate anual, dar realitatea este că sînt mult mai multe victime neidentificate.” 

De ce vor fi mai bine protejate victimele traficului de persoane dacă se vor adopta proiectele de lege pe care le-ați propus?
Ștefan Coman: „Partea de asistenţă legală ar trebui să funcţioneze mai bine odată cu majorarea comisioanelor pentru avocaţii din oficiu. Odată cu noutăţile procedurale în care victima cere avans la compensaţii, cere bani în momentul în care este identificată, ştiind că urmează un proces, dacă primeşte aceşti bani pentru chestiuni de urgenţă, statul este obligat inclusiv să facă sechestre asiguratorii, să ia măsuri ca să se asigure că există bani de luat de la inculpat în momentul în care o să se ajungă acolo. Faptul că victima are perspectiva că la un moment dat o să-şi recupereze prejudiciile este un lucru deosebit de important. Dacă ai fost exploatat un an, cinci ani, zece ani, paisprezece ani – că avem şi asemenea cazuri –, suma respectivă de bani ţi se datorează. Ţi-a luat cineva viaţa şi există şansele să obţii înapoi ceva din ea, măcar pe parte materială, chiar dacă emoţional o să rămîi cu nişte traume pe toată viaţa.”

Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral cu Ștefan Coman despre cum noile proiecte legislative pot schimba soarta victimelor traficului de persoane!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural

După seria de explozii ale pagerelor și stațiilor radio ale militanților Hezbollah din Liban, Israel a lansat atacuri cu rachete asupra mai multor ținte ale grupării. Miercuri, forțele de apărare israeliene au mobilizat două brigăzi de rezerviști în nordul țării, la granița cu Libanul, în timp ce Statele Unite și Franța au propus un armistițiu de 21 de zile. Ce potențial are acest conflict de a escalada și ce impact au atacurile asupra Hezbollah? L-am întrebat pe Bogdan Nedea, analist de politică internațională, despre implicațiile recente ale acestui conflict.

Bogdan Nedea: „În momentul de faţă, escaladarea sau dezescaladarea conflictului depind de presiunea internaţională care se pune pe Israel, presiune care nu e foarte mare. Decizia este încă în mîinile guvernului israelian.”
În ce măsură atacurile asupra dispozitivelor de comunicare ale membrilor Hezbollah au slăbit gruparea?
Bogdan Nedea: „Cu siguranţă au slăbit-o. (...) Ca structură militară, să nu ai o formă de comunicare sau să-ţi fie limitată această comunicare, pentru că nu ştii cine ascultă, nu ştii ce dispozitive să foloseşti, cu siguranţă creează dificultăţi. Probabil asta a şi fost intenţia Israelului: nu neapărat să asasineze lideri Hezbollah prin detonarea pagerelor, ci să creeze o breşă în sistemul de comunicare al grupării.” 

Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral cu Bogdan Nedea despre evoluția conflictului dintre Israel și Hezbollah!  

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural 

La New York are loc în această perioadă Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite. Statele membre ONU au adoptat pactul care vizează „un viitor mai bun pentru umanitate”. Preşedintele american Joe Biden a susţinut ultimul său discurs la tribuna ONU. Cum face față o instituție internațională, cum este ONU, creată la sfîrșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, la situațiile contemporane, ce rol poate juca în medierea conflictelor și restabilirea păcii? L-am întrebat pe Robert Lupițu, analist de politică internațională, redactor-șef al platformei „Calea europeană”.

Ce forță are un document ca „Pactul pentru viitor” în lumea noastră marcată de războaie, de crize provocate de încălzirea globală, de tensiuni și polarizări tot mai dramatice care amenință democrațiile?
Robert Lupițu: „Forţa acestui document stă în însăşi forţa ONU, care este, cel puţin la acest moment, discutabilă şi supusă foarte multor analize şi foarte multor tiruri de critici. Pentru că sîntem într-un punct de inflexiune al istoriei, aşa cum îi place şi preşedintelui american Joe Biden să spună, în care lumea este într-o accelerată transformare şi-n care sistemul ONU, aşa cum a fost el gîndit în 1945, pare să nu mai corespundă realităţilor geopolitice, economice şi multiplilor poli de putere care îşi dispută pe diferite segmente economice şi politice supremaţia. Aşa că în momentul în care vedem un astfel de document, ne punem întrebarea cum poate fi el pus în aplicare.”

Există voci care spun că ONU ar trebui reformată, mai ales în ceea ce priveşte structura Consiliului de Securitate. Ce reforme sînt vehiculate?

Robert Lupițu: „În mod clar cele legate de extinderea numărului de membri permanenţi. Sînt state care-şi doresc acest statut şi consideră că-l merită: India, Brazilia, Germania, Japonia. Alocarea unor locuri pentru Africa. Se mai vorbeşte de o reformă legată de faptul că în istoria sa de 80 de ani ONU nu a avut un secretar general femeie. Şi, în mod clar, reglementarea dreptului de veto, în ce condiţii poate el fi folosit, pentru a nu amputa ONU în diferite acţiuni internaţionale pe care poate să le aibă în misiunile de menţinere a păcii.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural 

După mai multe săptămîni de incertitudine, Franța are în sfîrșit un nou guvern. Cabinetul condus de Michel Barnier, format din 39 de miniștri și secretari de stat, și-a preluat oficial mandatele. De ce a durat atît de mult pentru a forma noul cabinet? Va reuși Michel Barnier să asigure stabilitatea guvernului, avînd în vedere opoziția din partea stîngii și a extremei drepte, care s-au clasat pe primele locuri la alegerile anticipate din această vară? Ce așteptări are președintele Emmanuel Macron de la noul premier? Am discutat toate aceste aspecte cu Marius Ghincea, analist de politică internațională.
Blocul de centru a ieşit abia pe locul al treilea la alegerile din vară. De ce centrul a obţinut atît de puţin?
Marius Ghincea: „Cel mai probabil din cauza faptului că Emmanuel Macron a impus toate reformele economice, instituţionale şi politice într-un mod mai degrabă unilateral, care a alienat segmente semnificative din populaţia Franţei, fără să rezolve unele dintre principalele provocări, pe care părţi importante ale electoratului francez le au, legate de imigraţie sau factori culturali şi economici. (...) Pe de-o parte, Macron nu a reuşit să-şi formeze nişte coaliţii politice care să-i sprijine reformele economice, instituţionale şi politice. Pe de altă parte, reformele pe care le-a făcut nu au abordat probleme esenţiale care par să fie la vîrful preocupărilor electoratului.”
Va avea stabilitate guvernul lui Michel Barnier, în contextul în care e contestat din start, atît de stînga, cît și de dreapta extremă?
Marius Ghincea: „Sistemul politic francez este într-o criză. Ar trebui să ne aşteptăm la faptul că şi acest cabinet şi probabil şi următoarele cabinete vor suferi de aceeaşi instabilitate politică, de aceeaşi polarizare politică semnificativă din societatea franceză, ceea ce ridică semne de întrebare legate de modelul constituţional francez şi de soluţiile la acestă polarizare politică pe care o vedem în Franţa, care duce la creşterea extremelor şi la scăderea semnificativă a centrului.”

Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral cu Marius Ghincea despre noul guvern francez și provocările politice actuale!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural

Au fost din nou temperaturi record în această vară, urmate de furtuni și ploi care au provocat inundații devastatoare în numeroase zone din Europa Centrală și de Est, inclusiv în România. Care sînt cauzele și la ce să ne așteptăm în continuare? Cum ne adaptăm la noua ordine climatică? Le-am întrebat pe climatologul Roxana Bojariu şi activista de mediu Ana-Maria Pălăduș, vicepreședinta asociației REPER21.

De ce e nevoie pe termen mai lung pentru zonele cunoscute ca inundabile, ca vulnerabile?

Ana Maria Pălăduş: „În ceea ce priveşte schimbările climatice, discutăm foarte mult despre ce putem face să reducem impactul şi discutăm foarte puţin despre ce se poate face la nivel de adaptare şi rezilienţă şi despre ce trebuie făcut de către autorităţile locale. De altfel, nu prea avem planuri locale de rezilienţă şi adaptare climatică. Ce facem dacă avem valuri de căldură foarte ridicate trei săptămîni la rînd, cum am avut vara aceasta?”

Înainte de precipitațiile abundente, am avut secetă, multe rîuri au secat în România. De ce avem acum aceste fenomene extreme? 

Roxana Bojariu: „Nu doar România experimentează noul tip de climă. Ne îndreptăm spre o nouă ordine climatică peste tot. Evident că în fiecare loc, în funcţie de factorii locali, simţim nuanţat această proiecţie a semnalului global. Avem, într-adevăr, episoade de secetă dar asta nu exclude episoadele cu precipitaţii extreme, pentru că avem vecinătatea Mării Negre, o sursă de vapori de apă foarte importantă, care devine din ce în ce mai caldă. Încălzirea globală nu înseamă doar încălzirea aerului, ci şi încălzirea mărilor, oceanelor, înseamnă creşterea nivelului oceanului planetar.”

Cum ar trebui să reacţionăm ca să stăpînim aceste fenomene extreme?

Ana Maria Pălăduş: „E bine să nu considerăm că sîntem stăpînii naturii şi că putem s-o controlăm. Cred că trebuie să avem o perspectivă mai umilă şi să înţelegem că noi, prin actele noastre, am produs nişte lucruri care acum se cam întorc împotriva noastră. Şi să nu avem miopia dezastrelor, adică să învăţăm din astfel de experienţe, chiar dacă sînt traumatice, pentru că ele vor continua să vină. Ar trebui să ne reapropiem de ştiinţă, să ne deschidem pentru aceste subiecte, care apar prea puţin în presă. Problema climatică e doar o manifestare din această societate a multiplelor crize. Avem o criză a biodiversităţii, a resurselor naturale, o criză socială. E o datorie şi a autorităţilor şi a altor actori să integreze aceste preocupări în ceea ce fac.”

Roxana Bojariu: „La nivel european e acum o mare dezbatere pe tema raportului Draghi. La noi în ţară văd doar dezbateri pe teme minore. În raportul Draghi e clar prezentată situaţia de multicriză în care se află inclusiv Europa unită şi din care trebuie să ieşim cu toţii. Aşa cum ne comportăm noi acum, sîntem o piatră de moară la piciorul Europei unite. Pensiile speciale au avut repartizat din buget anul trecut de 4 ori mai mult decît fondurile pentru cercetare şi inovare. Raportul Draghi spune că în inovare, în cercetare stă creşterea productivităţii şi dezvoltarea pe mai departe a Uniunii Europene. Noi nu mergem în sensul ăsta, din păcate, şi dezbatem teme minore la nivel de campanii electorale.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural 

„Sunt liniștită, mi-e frică”, cel mai recent volum de poezie al Ștefaniei Mihalache, este o carte-album, în care poemele sînt însoțite de ilustrațiile pictorului Laurențiu Midvichi. Un personaj feminin, o femeie de „patruzeci plus”, își spune povestea împletind scene de viață de la diferite vîrste cu comentarii ironice și autoironice, cu observații de-o acuitate dureroasă de multe ori și cu imagini poetice generate de reflecția asupra momentelor de viață. În centrul acestei autoanalize stă frica și încercarea permanentă de împrietenire cu ea. Am vorbit cu Ștefania Mihalache despre frică și vulnerabilitate, despre poezia ca instrument de explorare a trecutului, despre scris ca „răspuns la orice”.
Cartea începe cu poeme despre copilăria în ultimul deceniu comunist.
Ștefania Mihalache: „Cred că generaţia noastră, ultima care a copilărit în comunism, unii mai mult, alţii mai puţin, sîntem singurii care mai putem da seamă, într-un fel sau altul, de vremurile alea. Noi ne-am născut într-o distopie, ne-am trezit în ea. Şi avem un depozitar al acestei perioade încă viu în noi. Noi sîntem ultimii care mai putem povesti pe viu lucrurile astea. Sîntem cumva ultimii martori.” 

E multă vulnerabilitate în aceste poeme. Iar expunerea vulnerabilității e, de fapt, un act de curaj. Ce ți-au adus ție aceste poeme?
Ștefania Mihalache: „Şi eu cred că expunerea vulnerabilității este un act de curaj, de care nu mă simţeam neapărat în stare, dacă mă întrebai acum doi, trei ani. Se pare că a fost un motor care se cerea pornit, pentru că au venit foarte multe texte. Cu cît eram mai vulnerabilă, cu atît eram mai dornică să explorez zona asta. Pentru că vulnerabilitatea e un cîmp foarte vast. Și e suficient să începi să-l accesezi și el se tot lățește, e un teritoriu greu de acoperit. Cred că, de la vulnerabilitate plecînd, am început să mă liniștesc. Dar fără să fie vorba despre o vindecare sau un act terapeutic. A fost un proces care, dus pînă la capăt, mi-a adus și acest tip de recompensă.” 

De ce ai ales poezia ca instrument de explorare a trecutului?
Ștefania Mihalache: „Tocmai pentru că, pentru mine, poezia este instrumentul cu care pot să forez cel mai adînc. Nu cred că duce nimic mai departe ca poezia.”

Volumul de poezie „Sunt liniștită, mi-e frică” a apărut la Editura Paralela 45.

Apasă PLAY pentru a asculta întregul interviu!

O emisiune de Adela Greceanu  
Un produs Radio România Cultural  

Mii de pagere și stații radio ale militanților Hezbollah au explodat marți și miercuri în Liban. Atacul a produs zeci de victime și mii de răniți. Cu cîteva minute înainte de explozia pagerelor, ministrul israelian al apărării, Yoav Gallant, l-a informat pe secretarul american al apărării, Lloyd Austin, cu privire la o operațiune pe care Israelul urma să o desfășoare în Liban, fără să-i dea detalii. În noaptea de miercuri spre joi, armata israeliană a atacat depozite de armament ale grupării Hezbollah din sudul Libanului. Cum au fost posibile atacurile? Ce impact are seria de atacuri din Liban asupra zonei, și așa marcată de războiul dintre Israel și Hamas? L-am întrebat pe jurnalistul Cătălin Gomboș, specializat în Orientul Mijlociu.

 Dincolo de eliminarea unor militanţi Hezbollah, care ar putea fi scopul acestui atac care a presupus un enorm efort de coordonare, de intelligence şi de resurse?
„Exact acesta: de descurajare a Hezbollahului în primul rînd. De distrugere a unor capacităţi ale grupării teroriste islamiste, chiar şi în perspectiva unui conflict care ar putea să se amplifice în orice moment.”

În ce măsură seria de atacuri asupra dispozitivelor de comunicare ale membrilor Hezbollah a slăbit gruparea?
„E greu de ştiut din exterior care este impactul, cît de tare au fost loviţi. Cred că destul de tare, pentru că liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, spunea în seara aceasta că lovitura e fără precedent. E clar că gruparea îşi pune nişte întrebări serioase: cum de a putut fi lovită în acest fel, cum de securitatea sa a fost atît de vulnerabilă cînd nu se aşteptau la acest lucru. Atacurile afectează şi credibilitatea Hezbollah ca cea mai mare putere non-statală din Orientul Mijlociu. Este şi o chestiune de răspuns acum, pentru că în Orientul Mijlociu contează foarte mult imaginea pe care o are un actor, fie el statal sau non-statal. Deci, Hezbollah, ca să-şi păstreze această imagine, este cumva obligat la un răspuns pe care nu ştiu dacă şi-l poate permite în acest moment.”

Ce impact are seria de atacuri din Liban asupra zonei, și așa marcată de războiul dintre Israel și Hamas?

Cătălin Gomboș: „Produce în primul rînd îngrijorare că acest conflict s-ar putea să devină unul regional. Ceea ce nimeni din regiune nu îşi doreşte. După părearea mea, creşte şi ostilitatea care există faţă de Israel la nivelul străzii arabe.” 

Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral cu Cătălin Gomboș! 

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural