A Fost Odată

Hola! Sunt Argentina, a doua țară ca mărime din America de Sud, după Brazilia, și a opta din lume. Numele meu provine de la cuvântul latin „argentum" care înseamnă argint pentru că, pe vremuri, cei care m-au cucerit, exploratorii spanioli și portughezi, credeau că vor găsi aici metalul prețios.

Bună! Sunt o țară mică din Europa Centrală, dar sunt una dintre cele mai frumoase și bogate țări din lume! Da, numele meu este Elveția și sunt acoperită în proporție de 60% de Munții Alpi. Nu am ieșire la mare, dar peisajele mele cu munți înalți și lacuri scânteietoare te vor lasă fără cuvinte.

Cum crezi că arată cel mai jos punct de pe Pământ? O fi întuneric? Poate că e… frig. Sau poate că, de fapt, e foarte, foarte cald și colorat. Ha, partea bună e că îți pot spune de-adevăratelea cum e acolo. Vrei să știi? E apă. Și sare. Multă sare. Ne aflăm la Marea Moartă, unul dintre cele mai joase locuri de pe planeta noastră, aflat la o altitudine de aproape 400 de metri sub nivelul mării. Marea Moartă se află în partea sud-estică a Țării Sfinte despre care vei afla în povestea aceasta. Mergem în Israel, o țară aflată în Orientul Mijlociu, de-a lungul coastei de est a Mării Mediterane, lângă Siria, Liban, Iordania, Egipt și cu ieșire la Marea Roșie. Israel are peste 130 de plaje și 273 de kilometri de coastă. Ți-ar trebui mai mult de o lună să vezi toate plajele sale însorite. Nu vă imaginați câte momente istorice și religioase s-au întâmplat în această țară micuță!

Bonjour! Sunt Franța, cea mai vizitată țară din lume! Sunt faimoasă pentru castele, berete, brânză, vinuri bune, modă, designeri, parfumuri, mașini, curse de bicicletă, dar și pentru monumentele de care a auzit o lume întreagă!

Îmi împart granița cu alte opt țări europene și am ieșire la Marea Mediterană și Oceanul Atlantic. Capitala mea este Paris, limba oficială este franceza, iar moneda este Euro. Deviza națională este „Libertate, egalitate, fraternitate", iar drapelul Franței este format din trei benzi verticale colorate – albastru, alb și roșu. Imnul național este La Marseillaise.

Sunt Grecia, o țară minunată, cu o cultură și o istorie despre care abia aștept să îți povestesc. Mulți români mă vizitează vara pentru că am insule cu plaje însorite, orașe pline de farmec și locuitori veseli care iubesc muzica, dansul și distracția.

Ca toate poveștile și aceasta poveste argentiniană începe cu… a fost odată o femeie misterioasă și puțin cam… bizară. Nu era înaltă, dar era foarte slabă, cu părul alb și pielea încrețită de soare. Purta mereu aceeași fustă mare cu volane, un turban prăfuit și era însoțită de un câine bătrân care abia își trăgea picioarele din spate. Oamenii preferau să o evite decât să o întrebe ce mai face pentru că părea venită din altă lume, una pe care cei mari sigur nu voiau să o înțeleagă. În schimb, copiii o îndrăgeau pentru că ea le ținea minte numele tuturor și, de fiecare dată când vreun Juan, Luis sau Maria, că așa se numesc majoritatea copiilor din Argentina, se plictisea de alergat după zmei fugeau spre femeie și o rugau să le spună o poveste.

Nu-i așa că e minunat să fii copil? Nu te grăbi să crești, oamenii mari au tot felul de griji pe cap. Râzi, aleargă, suflă în morișcă, pictează, joacă-te! Ai timp pentru toate! Și, mai ales, ai DREPTUL la joc și activități recreative. Un copil care învață să se joace va deveni un adult creativ, senin, gata să întâmpine provocările cu optimism chiar și atunci când trebuie să stea o tură la un joc. Acceptă că nu mereu trebuie să câștigi tu, că jocul e plăcut atunci când lângă tine sunt și alți copii sau adulți. Și ce dacă pierzi de data aceasta? Concentrează-te și data viitoare vei câștiga tu.

E ca în povestea aceea cu nume simpatic: Micul Prinț. Băiețelul de acolo se plângea mereu că oamenii mari sunt prea ocupați cu cifre și calcule și uită să se joace. Îți sună cunoscut? Invită-ți părinții la joacă și vei vedea că nu te vor refuza. Ajută-i să își amintească cum e să fii copil. Nimic nu ne apropie și nimic nu ne învață mai multe lucruri decât jocul. Și nu uita! În regulile acelea scrise de oameni mari pe înțelesul lor, acest drept se numește drept la odihnă, timp liber și joc.

Autor - Radu Lupaescu

Lectura - Ștefania Cristina Mihăilescu, Petra & Valentin Panduru

Producție audio - Valentin Panduru

Ca toate poveștile, și această poveste grecească începe cu… a fost odată, cu mulți ani în urmă, un cocoş frumos, cu pene colorate și glas puternic. Toate planetele din sistemul nostru solar îl ascultau și îl aplaudau, iar cocoșul se simțea apreciat, așa că inventa în fiecare zi sunete noi: cucuriguuuu, cu-cu-curiguuuu, cuuuuucurigu și tot așa. Ba chiar și steluțele mici și strălucitoare se opreau să îl asculte pe cocoșul talentat.

Cu toate astea, cei mai buni prieteni ai înaripatului erau Soarele și Luna. Indiferent ce l-ar fi rugat marele Jupiter să interpreteze sau inelatul Saturn, tot plăcerea Soarelui era îndeplinită prima atunci când cocoșul începea să cânte.

Adesea ni se spune "Nu există «Nu pot»!" Recunoaște, ai auzit de multe ori replica asta de la adulți. Altceva vreau să îți dezvălui, în podcastul nostru. Ceva muuult mai interesant: nu există… "Nu știu"! Sau n-ar trebui să existe! Cei mici, la fel ca și cei mari, au dreptul de a fi informați. De a afla lucrurile care îi interesează. Și care le pot fi de ajutor. Fie că vorbim despre cărți, internet, radio, televiziune, ziare și reviste sau orice alte surse, accesul la informație nu trebuie oprit. Iar adulții au și o responsabilitate: să se asigure că informațiile care ajung la copii nu sunt periculoase.

Cu podcastul acesta să nu ai nicio grijă: singurul "pericol" care te paște e să te amuzi copios, alături de Luna și Stela, cele două verișoare buclucașe.

Ai vrut vreodată să crești mai repede și să fii om mare, la fel ca mama sau ca tata? Dacă părinții și prietenii nu sunt un model pentru copii, atunci se întâmplă ca în povestea elefantului Mahaghiri pe care o vei asculta în continuare.