A Fost Odată

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată… prin septembrie 1927 un băiat pe care îl chema Ion D. Marinescu. Da, știm, anul 1927 a fost acum mulți, mulți ani, dar hai să îți povestim cum era pe atunci la școală. Ei bine, băiatul nostru, care tocmai începea clasa I, stătea îngândurat pe un scăunel, speriat de literele abecedarului.

Totul era schimbat. La școală i se spune Marinescu, nu Ionel, cum i se zicea acasă. În viața lui au intrat Domnul, Școala, Catalogul. Mama nu îl mai răsfață acum, ci îi spune că a venit momentul să descopere „abecetarul".

Jacob Grimm s-a născut în 1785, în vreme ce Wilhlem, în 1786, la Hanau, în Germania. Fiecare dintre cei doi frați a scris lucrări separate, dar succesul l-au obținut pentru volumele semnate împreună. Pe parcursul mai multor ani, au cules vechi povești populare pe care le-au publicat în 1812, sub titlul Povești pentru copii și părinți. Ele au fost reeditate astfel încât, în 1857, au ajuns la forma finală pe care o știm astăzi drept Poveștile Fraților Grimm. Croitorașul cel viteaz a fost publicat în anul 1812 în volumul intitulat „Kinder- und Hausmärchen" (Povești pentru copii)

În anul 1843 scriitorul Hans Christian Andersen a publicat povestea bobocului de lebădă care nu și-a putut găsi locul printre puii de rață alături de care a ieșit din ou. Deși a fost preluată și chiar rescrisă în mai multe variante, ideea poveștii a rămas aceeași: fiecare viețuitoare are locul ei în natură și trebuie să aibă încredere în forțele proprii. Se spune că autorul a vrut să își intituleze prima dată textul „Tânăra lebădă", dar ar fi stricat elementul de surpriză de la final, așa că a decis să o numescă „Rățușca cea urâtă".

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… au fost odată un moş care trăia alături de băbuța lui într-o căsuță sărăcăcioasă.

Într-o zi, moşul o rugă pe babă:

– Fă-mi și mie o turtiţă! Mi-e foame și mi-e așa poftă! Miamiii Miami….

– Din ce să o fac, măi, moșule? Nu prea avem cu ce…

Ca toate poveștile si aceasta începe cu… a fost odată un împărat care avea trei fete. Tare le mai iubea împăratul și le oferea tot ce avea el mai bun, încercând să le ocrotească și să le învețe câte în lună și în stele. Într-o zi acesta le-a chemat în sala tronului, acolo unde se țineau balurile împărățești și festivitățile importante, și a întrebat-o pe cea mai mare dintre ele.

Hansel și Gretel este un basm german, adaptat și publicat de Frații Grimm în anul 1812. Jacob și Wilhelm Grimm, cunoscuți în literatură drept Frații Grimm, s-au născut în apropiere de Frankfurt, Germania, într-o familie cu nouă copii. Ei sunt autorii a numeroase studii lingvistice și povești îndrăgite de multe generații de copii precum Albă ca zăpada, Croitorașul cel viteaz, Cenușăreasa, Hansel și Gretel. Multe dintre poveștile scrise de ei au fost adaptate pentru cinema de creatori precum Walt Disney. Frații s-au inspirat, inclusiv pentru Hansel și Gretel, din poveștile care circulau, prin viu grai, în regiunea în care ai au locuit.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… o fată frumoasă care iubea să cânte la nai.

Și în China, țara de unde am aflat această poveste, copiii primesc, atunci când sunt mici, o tăviță cu tot felul de obiecte din care să își aleagă. Se spune ca ele prezic viitorul. Fetița de care vă povestim a ales o bijuterie verde, cu o piatră prețioasă strălucitoare, motiv pentru care tatăl ei i-a pus numele Liang Yu, adică jucăria de jad.

Tatăl fetei era un împărat tare bogat. Pentru că iubea muzica, el i-a construit copilei un castel frumos unde să poată cânta în voie și un turn înalt, de unde să poată asculta mai bine trilurile păsărilor.

Asculta basmul chinezesc "Penelul fermecat" în care este vorba despre un băiat sărman pe nume Ma Liang căruia îi plăcea să deseneze și visa să devină pictor. Într-o zi, el trece prin fața unei școli și vede un profesor desenând. Îi cere acestuia un penel, dar profesorul îl refuză și îi zice batjocoritor că penelul nu este pentru o haimana ca el. Atunci băiatul își pune în gând să muncească din răsputeri pentru a deveni un pictor faimos.

Scrisă de Joseph Jacobs, povestea lui Jack și a boabelor de fasole fermecate îi duce pe copii într-o lume fantistică în care imaginația și curajul transformă realitatea. Publicată în anul 1890, povestea face parte dintr-o serie de texte englezești îndrăgite de întreaga lume.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată în Tibet, un ținut sterp, sărac, în care oamenii nu mâncau niciodată pe săturate, nu aveau haine călduroase și nimeni nu mai avea putere sa iubească și să se bucure de viață.

Bătrânii spuneau că Iubirea este o pasăre frumoasă care trăiește departe, la răsărit, în Muntele de Zăpadă. Unde zbura pasărea, acolo era Iubirea.

În fiecare an, oamenii porneau să o caute, dar nimeni nu se mai întorcea din această încercare. Se spunea că pasărea era păzita de trei zmei bătrâni, care numai suflând în barbă puteau lua viața unui om.