A Fost Odată

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un padișah. Un ce? Un padișah, adică un împărat turc sau, mai bine zis, un sultan. Dar hai să lăsăm vorba şi să ascultăm povestea.

Padișahul de care îți povestesc avea 3 băieâi – dupa ce primii doi și-au găsit soții în ținuturile vecine, iată că a venit și vremea celui mai mic băiat să se însoare.

Într-o iarnă, pe când prinţul se afla la vânătoare, prin faţă lui trecu repede, ca o săgeată, o căprioară. O secundă a fost de ajuns să îi întâlnească privirea și prințul a şoptit fără voie.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată o fată frumoasă pe care o chema Aura. Da, așa cum auzi. Aura. Și nu numai ca era frumoasă, ci și foarte, foarte harnică. Imediat cum răsărea soarele, Aura se plimba prin grădinile tatălui său, Verde-Împărat, și curăța trandafirii, busuiocul și bujorii, apoi culegea fructele din copacii plini de pere, gutui și cireșe. Împăratului i se umplea inima de bucurie când vedea cât de fericită era fiica sa printre florile din grădina palatului și nu voia cu niciun chip să o mărite, că îi era drag să o vadă în fiecare zi în preajma lui.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un șoarece și o pisică care trăiau sub același acoperiș. Într-o zi, șoarecele i-a spus pisicii că a găsit o bucată mare și apetisantă de slănină, dar are nevoie de ajutor ca să o care până acasă. Zis și făcut. Prietenii au adus-o împreună și au lăsat-o în pivniță cu gândul că se apropie iarna friguroasă și o să le prindă foooarte bine.

Într-o zi, pisica s-a aranjat, și-a curățat blănița și a plecat de acasă, spunându-i șoarecelui că e invitată la o vecină care dă petrecere. Dar ce crezi că a făcut, de fapt, pisica?

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată un liliac care zbura de colo până colo, în toate părțile, văitându-se de frig. Auzindu-l, vulturul, de care se temeau şi ascultau toate păsările cerului, l-a întrebat.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un om de zăpadă care arătă destul de ciudat: în loc de ochi avea două cioburi mari și o gură făcută dintr-o greblă veche, ceea ce îl făcea să pară că are și dinți. Era făcut de câțiva copii gălăgioși, dar foarte veseli, care se bucurau că, în sfârșit, puteau să se joace cu zăpada pufoasă.

Ca toate poveștile și Spărgătorul de nuci începe cu a fost odată… un mic orășel din Germania, acoperit de zăpadă, chiar în ziua dinaintea Crăciunului. Ca în fiecare an, domnul Stahlbaum, alături de soția și copiii lui, Clara și Fritz, organizează o mare petrecere cu daruri, decorațiuni și un brad mare împodobit.

Ca toate poveștile și Povestea lui Moș Crăciun începe cu a fost odată… un bătrânel vesel care sculpta cu multă răbdare, cât era ziua de lungă, jucării frumoase și colorate. Muncea așa până în Ajunul Crăciunului, când pleca să-și vândă jucăriile într-un oraș apropiat. Adesea le vindea pe foarte puțini bani, pentru că oamenii din acea regiune nu erau bogați; dar nu conta, pentru că meșterul era bucuros să vadă cu câtă fericire primeau micuții darurile respective, în dimineața de Crăciun.

Peter Pan este personajul fantastic care îi duce pe copiii familiei Darling într-o aventură în Țara Nicăierea, un loc magic plin de pirați și zâne. El a fost creat de scriitorul scoțian J. M. Barrie în piesa de teatru Peter Pan sau Băiețelul care a refuzat să crească (1904) și romanul Peter Pan și Wendy (1911). În timp ce zâna Clopoțica este cea mai bună prietenă a lui Peter, Căpitanul Hook este cel mai mare dușman al său. Peter Pan este probabil unul dintre cele mai îndrăgite personaje ale literaturii pentru copii pentru că ilustrează copilăria eternă și refuzul de a deveni adult.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu a fost odată… o femeie care locuia la poalele munților alături de băiețelul ei. Femeii îi plăcea tare mult sa coasă și era chiar foarte îndemânatică, iar toate tablourile de mătase care ieșeau din mâna ei erau impresionante.

Într-o zi, copilul a găsit o pictură care înfățișa o casă mare în mijlocul unei grădini cu flori colorate, o câmpie verde, livadă, o grădină de zarzavat și un lac albastru cu mulți pești zglobii. Femeia s-a uitat la desen și s-a îndrăgosti pe loc de acea casă. Dar, pentru că nu avea bani să cumpere o asemenea minunăție, s-a hotărat să țeasă un tablou după acel desen. Măcar atât putea face! Dar lucrul era greu și zilele de țesut s-au transformat în luni. Seara femeia lucra în lumina rășinii de brad, care făcea mult fum, și de aceea au început să o doară ochii. Dar nu s-a lăsat. A continuat să țeasă.