A Fost Odată

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un tată care avea trei fii și nicio altă avere decât un cal, un măgar și un purcel.

Într-o zi, regele din ținutul acela a anunțat că acela care reușește să construiască o barcă în stare să meargă și pe mare și pe uscat o va primi drept soție pe fiica sa.

Ca toate poveştile şi aceasta începe cu a fost odatã… o familie cu doi fraţi. Unul era sãrac, iar celãlalt bogat. Cel sãrac avea o iapã care trãgea la căruţa, iar cel bogat un armãsar. Intr-o searã, iapa celui sãrac a fãtat un mânz care şi-a fãcut culcuş sub cãruţa bogatului.

a toate poveștile şi aceasta începe cu a fost odatã… un ţar care avea trei fii. Într-o zi, ţarul le-a spus bãieţilor sãi:

– Copii, faceţi-vã câte un arc şi trageţi câte o sãgeatã în vazduh, apoi aşteptaţi fetele care se vor întoarce cu sãgeţile voastre şi luaţi-le de soţii. Iar dacã vreunul dintre voi nu o sã îşi primeascã sãgeata înapoi, acela va ramâne neînsurat.

Fiul cel mare a tras, iar sãgeata i-a fost adusã de fiica unui domnitor. Cel mijlociu a tras şi a primit sãgeata de la fata unui general. Iar cu sãgeata celui mai mic, pe nume Ivan, s-a întors o broascã.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… un tânăr pe care-l chema Ivan. Într-o bună zi el se tocmi vizitiu la un boier și plecară la drum lung. Iar pentru că la așa o cale lungă tăcerea-i plictisitoare, boierul simțea nevoia să spună verzi și uscate. Cum mergeau ei așa, sări pe lângă ei un iepure. Boierul, văzându-l, începu să vorbească despre iepuri.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată…doi frați care locuiau într-un mic sat japonez la malul mării. Fratele mai mare era harnic, iar cel mic, leneș. Într-o zi, fratele cel mare se duse la pădure și tăie lemne de dimineață până la amiază. Când soarele ajunse drept în creștetul capului lui, în fața sa se opri un bătrân. Acesta avea în mână o piuliță de piatră, de aceea în care se curăță orezul.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… patru muzicanți. Rătăcitori pe drumuri de țară, ei cântau pe la hanuri pentru toți călătorii osteniți. Uneori, muzica le era răsplătită cu o bucată de pâine și ceva bănuți. Alteori, însă…Într-o seară târzie au poposit lângă ruinele unei cetăți vechi. I-au dat ocol de câteva ori, după care s-au așezat sub un zid, la loc ferit…

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… o insulă îndepărtată în care trăia un Iepure Alb fermecat, dar și destul de șmecher…Pentru că, de obicei, nimeni nu e mulțumit cu ce are, și iepurele nostru se plictisise de insulă și dorea din toată inima să-și schimbe locul. Într-una din zile, trecu pe lângă insulă un crocodil.

Basmul Fraților Grimm a fascinat generații întregi de copii. Fiecare dintre cei doi frați a scris lucrări separate, dar succesul l-au obținut pentru volumele semnate împreună. Pe parcursul mai multor ani, au cules vechi povești populare pe care le-au publicat în 1812. În Muzicanții din Bremen personajele se îndreaptă spre un oraș adevărat, Bremen, unde acum există un monument a lui Gerhard Marcks (1953) care reprezintă cele patru animale din poveste: măgar, cocoș, pisică, un cățel.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… o pădure îndepărtată, la o margine de sat, unde trăiau demult, un bărbat și soția sa. Locuiau într-o colibă sărăcăcioasă, mâncau doar legume și din când în când un vânat, dar erau mulțumiți cu ce aveau și nu râvneau la nimic altceva. Erau sănătoși, bucuroși și munceau cu drag. El era pădurar și umbla toată ziua cu treabă, iar soția lui rămânea acasă să facă mâncare, curățenie și să coasă câte o cămașă.

Și uite așa, timpul a trecut repede și amândoi își încărcară în spinare o mulțime de ani pe care abia îi mai puteau duce. Deși îl ajungea bătrânețea din urmă, moșneagul își lua în fiecare dimineață uneltele, îi spunea babei la revedere și pleca domol, la muncă, în pădure. Baba rămânea acasă, harnică și veselă ca altădată.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… un împărat, o împărăteasă și cei 3 copii ai lor. Zi de zi împăratul se plimba în grădina palatului și îngrijea florile pe care le iubea, și din când în când, trăgea cu ochiul spre capătul grădinii unde se afla un pom cum nu mai exista în toată lumea – un măr care făcea mere de aur. Într-o zi, împăratul văzu că pomul înflorește, apoi își scutură florile, iar spre seară a văzut fructele mari și frumoase, gata-gata să se coacă. Apoi a zâmbit de bucurie la gândul că a doua zi o să mănânce mere de aur la masă!