Send us a text

” rugăciune la picioarele Maicii

cea din iubire zidită”

este un poem  care  apare și în volum sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 În istoriografia personală este datat în 5 ianuarie 2017

Poemul arată astfel :

rugăciune la picioarele Maicii

cea din iubire zidită

Tu,

Maică a tuturor timpurilor ştiute şi neştiute,

Tu,

Candelă a luminii

Cea de-a pururi sosită de-a dreapta Tatălui,

Mamă a Deplinului

nețărmurită mare clădită din Lumină

cea din iubire zidită

spălată de alb şi mirosind a crini

clepsidral 

adună-mă

Maică

aşează-mi ințelegerea mea plăpândă

şi gândul meu năravaş

în cuvintele mele cele împletite in vers

sub mângâierea şi îngăduința Ta

fă-mă

Maică

gând al gândului Tău

glas al glasului Tău

rostire a rostirii Tale

căci rostul meu acesta este

să fiu cuvântul Măriei Tale

Tu,

Cea de-a dreapta cetită

în Numele Tatălui

şi-al  Fiului

şi-al Sfântului Duh

ascultă-mă şi naşte-mă

PreaCuvânt

din Om ce sunt

Amin!

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2017 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Support the show

Send us a text

” enghidù şi spaima lui de țărm ” este un poem  care rescrie Crezul așa după cum l-am simțit eu la vremea respectivă sub o formă poetică. El apare și în volum sub licența @drian ©onstantin burdușa™ . În istoriografia personală este datat în 31 mai 2016

Poemul arată astfel :

enghidù şi spaima lui de țărm

ce linişte se tânguie sub mine

în formă de piatră

în formă de piatră a pietrelor

în forma formei de piatră a pietrelor

ca un țipăt traversat de spaima ineluctabilului

până la durere

până la durerea durerilor

cele toate bântuitoare de neputințele bărbaților

care au stat la talpa cetății

în lacrimi sângerii împietrite în treceri

împietrite în aripi care plâng pururea în linişti paralele

dezmorțite de îngeri

închise cu şapte lacăte înlăuntrul respirației care nu respiră

ci lumină

ci lumină a liniştea liniştii ce-şi deschide aripile vultureşte

peste tragedia acestei măsuri a măsurabilului

aproape vagnerian

până când

de la semnul răsăritului care răsare deschizându-se limpede

în clarul ochilor aproape închişi înlăuntru

într-un cor grav de clopotele

bântuind

până la măsura puterii dată de tăcerea apei

se întoarnă clepsidral

țâşnind până în înaltul albastru

până când înaltul albastru se întunecă

se întoarnă cu greutate stăvilind valurile

care se năpustesc fioroase

într-un relantì infiorător

în care căderea se năpusteşte asupra bătăliei şi bătălia asupra

lui

celui care nu are de ales

căci semnul său este să fie

Putere

acolo unde

putere nu este

căci rolul său este să fie hotar

acolo unde hotar nu este

ci doar poartă

într-o măsură a porților

a porților care se deschid pentru a se închide

a sorților care se decid pentru a se divide

înlăuntrul înlăuntrului

înlăuntrul lăuntricului înlăuntru

lăuntric şi divizibil la doi

întotdeauna la doi

ce linişte se tânguie-n mine

în formă de piatră de hotar

şi hotar nu este

şi țărm nici atât

şi totul este clepsidral divizibil

c-o urmă de pas

în pământ

în lacrimi sângerii împietrite în treceri

împietrite în aripi care plâng pururea în linişti paralele

dezmorțite de îngeri

închise cu şapte lacăte înlăuntrul respirației care nu respiră

- cum spuneam -

ci  doar lumină

a lumină

până

la

Divin

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

h

Support the show

Send us a text

” Crezul meu”

este un poem  care rescrie Crezul așa după cum l-am simțit eu la vremea respectivă sub o formă poetică. El apare și în volum sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 În istoriografia personală este datat în 25 mai 2017

Poemul arată astfel :

Crezul Meu II

eu cred în Numele Tău

Näscătoare de Dumnezeu

Maică

Lumină din Lumină

senină din Semn

pe lemnul care respirä

până la sånge

din roua ce plânge în crin

eu cred în Numele Tău

izvoară de zeu

senină din albul senin

şi eu

din Tine respir

cuvânt al lui Dumnezeu

petale de alb

mă deşir

în Numele Tău

Măicuță

Tu plângi peste mine misterul divin

Cel al Luminii ce curge curb

în clepsidral

şi mie mi-e plin de Tine

şi gândul

şi visul

şi pasul

şi glasul

şi trupul femeii

cu care mă-ntreg

şi totul se-adună

din curb în mai curb

până la Unul

în care

vin

Eu cred

Maică

în Numele Tău

şi-l scriu cum respir

pânä la jertfă

acum şi atunci

mereu şi deplin

Amin!

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2017 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Support the show

Send us a text

” Crezul meu”

este un poem  care rescrie Crezul așa după cum l-am simțit eu la vremea respectivă sub o formă poetică. El apare și în volum sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 În istoriografia personală este datat în 6 ianuarie 2017

Poemul arată astfel :

Crezul Meu

Cred într-Unul Dumnezeu

Tatăl

al tuturor făcutelor şi nefăcutelor

al cerului şi al pământului

al apei şi al focului şi al vântului

al zborului şi al dorului

al semnului şi al cuvântului

al Totului într-unul întreg

El

Unicul

Cred în esența iubirii

ca sens

acolo unde nu mai e decât lumină

şi

Cred că numai Dumnezeu este Cel

care a pictat acest univers

Cred în Divin

că este etern

şi lumea este numai un prag către el

şi cred că

apa şi vântul şi focul şi pământul sunt pline de El

Cred în Fiul lui Dumnezeu

Unul născut

Carele din Tatăl S-a născut Lumină din Lumină

Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat

născut

iară nu făcut

Cel de o ființă cu Tatăl

prin carele toate s-au făcut Timp

carele din Tatăl

S-a născut mai înainte de toți vecii

prin Carele toate s-au făcut

şi văzutu-s-au

Cred în Maica Lui

în Fecioara Maria

Cea mai înaltă decât toate cerurile

şi mai adâncă decât toate apele

şi cred în iubirea Ei până la ultima lacrimă a ființei mele

Şi întru Duhul Sfânt cred

Duhul de viață Făcătorul

Carele de la Tatăl purcede

Acela care împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit

Mărturisesc sensul şi semnul Botezului spre iertarea păcatelor

şi-aştept viața veacului ce va să vie

şi să m-aştern în lumină

la rândul iubirii

aştept

sunt Semn din Semnul Celui Drept

Amin!

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2017 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Support the show

Send us a text

“ rugăciunea cea dinspre întoarcere» este un poem scris sub licența @drian ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în data de 1 aprilie 2017.

Poemul arată astfel :

rugăciunea cea dinspre întoarcere

ca şi cum aş aduna tăcerea pietrei

ca şi când aş risipi prea plinul norilor

în fiecare poem

şi din adâncuri

desculț aş striga

de nemărginirea dorului

mă întorn

către Tine

Maică

a tuturor luminilor

purtătoriu de semn

creator clepsidral

de ritual

în eterna iubire

de

Dumnezeu

mă întorn către Tine

cu gustul de zbor

pe buzele arse

sunt doar un capăt de lumină

respirând cât lacrima unei ferigi

coborând pre cuvinte

printre ramurile de brad

ale zilei care nu rămâne

primeşte-mă

şi primeneşte-mi strigătul

cel de Tine nesățios

căci de Tine mi-s plin

şi-s rebel în liniştea Ta

primeşte-mă la pieptul Tău

că mi-s de Tine

prea binecuvântat

cu a Ta preaiubire

şi-am să vin

acum şi pururea

în vecii vecilor

AMIN!

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://www.buzzsprout.com/1760769

 https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

În podcast recită autorul

Înregistrarea este făcută în Mănăstirea Valea Bistrii.

Support the show

Send us a text

” lespedea facerii pre numele meu”

este un poem scris sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

El apare în istoriografia personală datat în 24 august 2021

Poemul arată astfel :

lespedea facerii pre numele meu

ceartă-mă

iartă-mă

cheamă-mă

teamă-mă

să curg înlăuntrul pasului celui spintecat de umbre

cu ultimul sărut din brazda lunii

la sabatul poemului

pe tărâmul ăsta desculț

al nostrucel de binecuvântat dăruit

unde soarele se coace în curbura mării 

și numai păsările se înfruptă din el

ceartă-mă

iartă-mă

apă-mă

adapă-mă

să despletesc secundele fiecărei respirații

și curcubee de foc să curgă înlăuntrul meu

pe când mă desfac în spații interioare

ca a florii ninsoare

teamă-mă

seamănă-mă

pe celălat tărâm 

unde ne e doar noi

din tăcerea preacuvântului

cel de dinaintea îmbrățișarea dintâi

celei de după ultimul apus

o

patimă a plângerii

curgerii

doar

verbul acesta nestăvilit

mai dă iama

pe ici

pe colo

sfredelind timpul

și învățând pietrele

să încălzească

să lumineze

să iubească

în cheia strigătului

prevestitoarea poartă

secreta stea căzătoare

a timpului jelitoare

m-a învățat să mă unduiesc jur împrejurul tău

să îți arăt cu degetul

oarele

din care încă nu ne putem înfrupta 

până ce nu vom descoperi în noi miezul durerii

din care curge lumină până la absență 

și vom păși desculți

pe alt tărâmal iubirii

mi-amintesc curgerea clipei

nu trecutul

nu viitorul

ci pasul săvârșirii

nașterea nașterii

nu mai știu ce vine

pentru că nu vine nimic

nu pleacă nimic

cheia e în curgere

ca semn

nu devenirea

ci devenirea devenirii

asemeni tătânelui meu

asemenea moșilor și strămoșilor mei

eu vin din curgerea luminii

sunt un foton dezlipit de la țâța maicii mele

un urlet

o durere

așezată pe patul unei limbi încă nedescoperite

un fel de chemare

un fel de țărm de cuvinte

nu-mi spune că nu ai cheia fântânii

în care să-mi spăl rănile

și să-mi botez strigătele

cele dezlegate de zor

în fond

aici

infinitul a crăpat de atâta lut

păzește-mă de mine

mamă

de suspine leapădă-mă

nimic nu seamănă cu nimic

tot ce se întâmplă azi

e o erată

la

lacrima desfăcută la piept a iubirii

despletite

de chipuri

Support the show

Send us a text

” celei de pe urmă”

este un poem scris sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

El apare în istoriografia personală datat în 25 iulie 2021

Poemul arată astfel :

celei de pe urmă

- miruței -

ești cea din urmă hain-a mea din cui

ești căpătâiul cerului de toamnă

ești tot ce n-am spus nicicând nimănui

și ploaia care mâine-o să mă cearnă

femeie fără timp și fără margini

crescută-ntre prăselele iubirii

cascadă în doemul dintre pagini

cel tatuat pe țărmul amintirii

ești ultimul cuvânt rămas pe buze

ca un sărut final zâmbind otravă

ești cea rămasă fragedă-ntre muze

și liniștea din câmpul cu otavă

păși-vom între versuri mână-n mână

va curge luna-n sânii tăi să scrie

poemul nostru cel săpat în spumă

și mirosind aprins a iasomie

se-nchide cartea s-a tocit penelul

pe țărm a mai rămas de-un pumn iubire

călcând pe cioburi de-amintiri poemul

ne scrie pe nisip drept izbăvire

e prea devreme sau târziu eternul

așa că toarnă-mi astăzi fericire

să ne-mbătăm cu lacrime în semnul

iubirii noastre cea de nemurire

ești cea din urmă toamnă-a mea din cui

ești căpătâiul unei cărti c-o doamnă

ești tot ce n-am spus nicicând nimănui

și ploaia care veșnic să mă cearnă

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7529 de la facerea lumii

în luna lui cuptor în a douăzeci și cincea zi în Ghiroda

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright ©2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

În podcast recită autorul

Support the show

Send us a text

” despre seducția târzie a lui Paler”

este un poem scris sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

El apare în istoriografia personală datat în 9 august 2015

Poemul arată astfel :

despre seducția târzie a lui Paler

stau
 într-o gară pustie şi chioară
 din noapte îmi cade o şoaptă
 afară
 este o oră când moartea se zbate
 e 3 şi 13
 în miez de noapte
 un ceas se frământă undeva într-un zid
 şi este tăcere 
 e trist şi e vid

adică nimicul uitat de nimic
 adică nimicul şi-atât
 doar nimic

trecutul s-a dus
 nu-i bun de nimic
 din viitor nu ştim mai nimic
 şi nici în prezent nu-i ceva de nimic
 e moartea pe-aproape
 şi nu simt nimic

nici frică, nici ură,
 dezgust parc-un pic,
 e-aproape departele,
 nu trece nimic
 prin gara pustie şi rece şi chioară
 e 3 dimineața şi-i rece afară

mă doare absența şi las' să mă doară
 e-o noapte de mai infirmă şi goală
 nu-s paşi, nu-s tăceri, nu-s iubiri,
 doar o gară
 în care pendulul bătrân stă să moară

peronul e gol, lumina e chioară
 şi trenul plecat s-a-mpuşcat într-o seară
 pe când disperarea se-așeza să doară
 şi singurătatea se trata ca o boală

stau - cum spuneam - e târziu şi-s aici
 doar Paler mai trece să vadă ce zici
 Nichita se zbate să crească un pic
 este 3 înspre moarte și nu e nimic

atâta mai zic

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul 7525 luna lui gustar în a noua zi

Copyright © 2015

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://www.buzzsprout.com/1760769

@drian ©onstantin burdușa™

În podcast recită autorul

Support the show

Send us a text

” rugăciunea cea dinspre întoarcere”

este un poem scris sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

El apare în istoriografia personală datat în 1aprilie 2017

Poemul arată astfel :

rugăciunea cea dinspre întoarcere

ca şi cum aş aduna tăcerea pietrei

ca şi când aş risipi prea plinul norilor

în fiecare poem

şi din adâncuri

desculț aş striga

de nemărginirea dorului

mă întorn

către Tine

Maică

a tuturor luminilor

purtătoriu de semn

creator clepsidral

de ritual

în eterna iubire

de

Dumnezeu

mă întorn către Tine

cu gustul de zbor

pe buzele arse

sunt doar un capăt de lumină

respirând cât lacrima unei ferigi

coborând pre cuvinte

printre ramurile de brad

ale zilei care nu rămâne

primeşte-mă

şi primeneşte-mi strigătul

cel de Tine nesățios

căci de Tine mi-s plin

şi-s rebel în liniştea Ta

primeşte-mă la pieptul Tău

că mi-s de Tine

prea binecuvântat

cu a Ta preaiubire

şi-am să vin

acum şi pururea

în vecii vecilor

AMIN!

miruța & @ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul 7525 luna lui prier în prima zi în cetatea lui Bucur

Copyright © 2017

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://www.buzzsprout.com/1760769

@drian ©onstantin burdușa™

În podcast recită autorul

Support the show

Send us a text

” răsăritul ca despărțire”

este un doem scris sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

El apare în istoriografia personală datat în 19 iunie 2021

Doemul arată astfel :

răsăritul ca despărțire

- doem -

răsăritul

așternut cu o lumină frântă curgând lăptoasă și sângerie

pe tristețea mea decrepită

și cântecul cocoșilor care pare șifonat strident de liniște

și macii care înfloresc despotic printre spice simetrice până la esența făinii

și pietrele care murmură fântâni între ele

și despodobite de colțuri se rostogolesc către niciunde

care nicicând

nicicum

și eu care plàng într-o lume care plânge

într-un infinit care plânge și el

când tu plângi

printre brațele mele tocite de atâtea îmbrățișări

se văd cercuri imperfect concentrice

la capătul cărora

se frâng razele de lumină

care ne-au așternut înainte să adormi

rupt în versuri descălecate

perfect perpendicular pe implorarea mea taciturnă

curg zilele pe ferestrele sufletului meu

muiat în amarul apusului singurătății

descuiate la îngeri

răsăritul ca despărțire

apusul ca devenire

simetria zborului ca anotimp

miruța & @ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7529 de la facerea lumii

în luna lui cireșar în a nouăsprezecea zi în Ghiroda & București

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2021

@drian ©onstantin burdușa™

În podcast recită autorul

Support the show