Send us a text

” rugăciunea sacrificiului deplin la ceas de mare taină”

este un poem  scris sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 În istoriografia personală este datat în 21 mai 2017

Poemul arată astfel :

rugăciunea sacrificiului deplin la ceas de mare taină

În numele Tău 

curg lumi apuse pe pietre ce plâng

vin semne pe semne şi dau în pârg

râuri se umflă şi ard nechezând

e moarte deplină aici pe pământ

vin semne din semne pe pietre crăpând

şi-n răni de lumină sânger curând

şi lumile curg ard râuri şi plâng

şi sudul de sud şi nordul de flud

şi vânturi se rup din timpul cărunt

se farmă tăcerea în plopi de cuvânt

vuieşte durerea în lemnul cel sfânt

vin semne cu semne ce-nseamnă curând

cuvânt de cuvânt pre moarte călcând

când curb se roteşte tot cerul în vânt

plăpând plânge luna pe roți de mormânt

căci moarte nu este ci doar e pământ

învie lumina din semne ce plâng

şi paşii clepsidrei se scurg şi se frâng

e vremea să plec la Tatăl cel Blând

cu moartea pre moarte cuvinte săpând

dă-mi Doamne iubirea să mă frământ

dă-mi Doamne tăcerea cea din cuvânt

dă-mi Doamne puterea din lemnul sfânt

dă-mi Doamne Lumina lumină să cânt

în poem de lumină iubirea săpând

acum și-n vecii de veci  luminând

In slava Ta eu sunt Cuvânt

Amin!

Iartă-mi , Doamne, păcatele

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2017 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Support the show

Send us a text

” în religia iubirii - II”

este un poem  scris sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 În istoriografia personală este datat în 8 iunie 2016

Poemul arată astfel :

în religia iubirii

II

O

Doamne

sunt atâta de bătrân

încât abia acum înțeleg apa

rotunjind muchiile zimțuite ale zilelor apuse

în vaierul vântului care aduce solstițiul

O

Doamne

sunt atâta de bătrân

încât lacrima a înflorit în fântână într-a lunii măsură

sărutând tristețea cu deplinul tăcerii

în mireasma reginei nopții

O

Doamne

sunt atât de bătrân

incăt ochii au prins rădăcini de chihlimbar

în trilul privighetoarei irupt întunericului

în semn de pavăză liniştii

şi-n cenuşa luminii

abia aflu loc 

să îngenunchez

la locul rugăciunii celei lăsate drept zălog

următoarei ferestre

care se va deschide

în religia iubirii

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2016 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Support the show

Send us a text

” în religia iubirii”

este un poem  scris sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 În istoriografia personală este datat în 7 iunie 2016

Poemul arată astfel :

în religia iubirii

I

ascultă

cum se strecoară printre pietre singurătatea apei

prelungă şi cristalină

fărâmând în întunericul limpede

şoaptele cele atât de departe roditoare rostuind singurătatea-mi 

în parfumul de mâna Maicii Domnului

adâncindu-mă cu lacrima lunii

pe pieptul de granit al unei lumi pustii şi întristătoare

în care picură noaptea în forme prelungi de lacrime

ascultă-mă

cum îți scriu numele

împletind zefirul cu suspinul fierbinte al şoaptei abia rostite

pe umerii tăi cei încovoiați de sărutul meu care arde

până la patima prinsă într-o hologramă plânsă şi ruginită

mâna ta albă şi firavă

purtată de singurătatea apei prelungă şi cristalină

umezindu-mi buzele

în dreptul cuvântului care frânge aşteptarea

într-un vis împlântat în noapte ca un pumnal

risipind polenul miezului de noapte

într-un strigăt straniu

de pasăre-fântână

ascultă

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2016 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Support the show

Send us a text

” o respirare”

este un poem  scris sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 În istoriografia personală este datat în 7 iunie 2016

Poemul arată astfel :

o respirare

liber

rotind depărtările în jurul orizontului roşu

plutind liber pe mângâierile de vânt

care-mi întind aripile până la plutire

în semnul de semn al întoarcerii

acolo unde nu mai sunt doar un punct

ci o stare de-a lungul mişcării

într-un alt fel de a fi

nu aici nu acum

ci doar respirând

adică acel fior intins în aripe cu albastru adânc

curbat în miezul copt şi roşu portocaliu

care alergă de-a lungul simțurilor

până la strigăt

până la ecou şi înapoi

cu un sentiment în crescendo de bucurie

de libertate

de putere de a alege

de plutire către niciunde

şi totuşi către totdeauna

într-o nemişcare ciudat de cuprinzătoare

şi depărtările care aleargă pe dedesubt inexpugnabil

si orizontul care se depărtează apropiindu-se mereu

şi vântul orizontal şi limpede ca un cristal

şi

dintr-odată

lacrima care țipă vertical şi vertiginos

fântânindu-se deplin

în conştiința setei

de sine

până

la

mine

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2016 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Support the show

Send us a text

” când fù să pun pasul pe pământul moşilor mei”

este un poem  scris sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 În istoriografia personală este datat în 9 iunie 2016

Poemul arată astfel :

când fù să pun pasul pe pământul moşilor mei

poem dedicat lui Teofil, călugărul

nì

mă

cu ce putere a strigătului

mă putù striga tătânele meu celà

căruntù şi mândrù

cu ce putere a furtunii

de se curbară munții la capete şi se crăpară

iară eu putui trece prin capetele lumii

ca prin urechile acului

arcuindu-mă de sete

după oaza

liniştii tale de femeie a mea

ni 

mă

la el

tătânele meu cătră mine fù dus

iară eu nu fui

din graba de a fi

ca el

strigăt

în verticala munților străbunilor mei

rotund ca un clopot

în sămânța ta de feneie a mea

şi-acum

nici nu mai ştiu

dacă mă uit după capătul zării

sau după tătânele meu

cel care a pus soarele

la răsăritul ochilor mei

în chip de lumină

pe sânii tăi ce tresaltă curb

la respirarea mea cătră vis

îmi pun fruntea

şi tătânele meu cătră mine grăbeşte

să dorm rotund

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2016 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Support the show

Send us a text

” iubirea ca hotar

este un poem  scris sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 În istoriografia personală este datat în 29 septembrie 2021

Poemul arată astfel :

iubirea ca hotar

atât de aproape

atât de aproape am fost de tine

iubita mea aprinsă de suspine

încât te-am putut simți

sfâșiată de clipe îmbrăcate în șoapte lascive

cambrându-te clepsidral

în fiecare lacrimă

atât de aproape

lăuntric și secret am fost de tine

patima mea efemeridă

încât m-am aflat coborând înlăuntrul tău

precum o tăcere deznodată la îngeri de chihlimbar

femeie ruptă din crini amari

desculță și coaptă

plină de sevă

înmugurind în noapte

pășind desculță în lacrime fierbinți

coborând pe trepte adânce de ape rostuindu-se în fântâni 

atât de aproape

atât de aproape

cad jumătăți cuvintele la jumătate

concentric și tandru

dans dureros

de frunze

uscate

un muget de sânge

sărutat de pământul flămând

de vaietele valurilor

atât de departe

atât de aproape

la urmă

la urmă

va rămâne doar toamna cântând albastru gălbui

pe o strună veștedă de brumă

toamnă amară de galben bolnavă

un ceas înghețat la timpul trecut

un drum despicat și fără-nceput

o lume banală aridă și sclavă

iar din pașii noștri va rămâne doar fum

va apune tot cerul

va rămâne doar coama

unui timp fără cale

unui destin fără aripi

fără drum

la urmă

la urmă

va plânge atavic o toamnă dezlegată de frângeri

vor curge ferestre pe un strigăt dement

din țâțâni vor trozni

adânce fiorduri de porți ancestrale

atât de departe

atât de aproape

despletindu-te din curgeri fragile

înger de toamnă

cu cămeșă de zile apuse și tandre

și iubire abrașă și foarte

foarte

 subțire

o clipă de îngeri

în vers ne desparte

atât de departe

atât de aproape

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

https://www.buzzsprout.com/1760769

în anul de restriște 7529 de la facerea lumii

în a douăzecișinoua zi a lui răpciune în București

Copyright © 2016 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Support the show

Send us a text

” adică rostuind întunericului tăcerile tatuate clepsidral”

este un poem  care apare și în volum sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 În istoriografia personală este datat în 2 iunie 2016

Poemul arată astfel :

adică rostuind întunericului tăcerile tatuate clepsidral

pe umerii mei goi curg nopțile în formă de aripi

şi tăcerile pictează imagini cu cuvinte curbate

pe secunde despletite din clepsidrele labirintelor uitate

dintr-o ploaie sosită şi plecată demult către

ineluctabila tristețe a cetăților

pierdute în deşertul timpului trecut

singur şi prelung în zborul care acoperă întunericul

cu verbe împărțite la tot atâtea deveniri

presar pe rând rostire şi refren

pe curgerile cu care rostuiesc sensurile poemelor

în care mă descompun în imagini

lustruite ca pietrele pe care

acum se scurge apa

încrustată cu o lumină secată

peste timpul acesta crăpat în fereastră

până la durere

şi ochii îşi aşează timid neliniştea

pe tăceri lacustre

desprinse din pânzele de păianjen

ale clopotelor care se împletesc

în sunetul ploii

într-un himeric prezent rostit trecerii

la limita împlinirii se defineşte puterea

şi tunetele şi fulgerele zăbovesc prelung

pe notele cristaline ale clopotelor

care nu contenesc să tatueze noapțile

cu rostuiri

ridic privirea

către întunericul peste care planez în zborul măiastru

al  preacuvintelor

şi încerc acelaşi sentiment de tristețe

ca al valului care izbeşte țărmul spărgându-se

într-o exemplară jertfă a forței

la poalele divinului

ca hotar de piatră

dincolo de el

sunetul

devine dintr-o dată

semn

şi eu rămân lemn

într-un zbor curb

mărginit de nopți lacustre

întinse clepsidral ferestrelor

prin care zbor fecund

în forme prelinse

pe sunete

înnodate

în cuvinte împerecheate

atingerii

până

la

respirația fecundului

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2016 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Support the show

Send us a text

” alb.trei”

este un poem  care  apare și în volum sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 În istoriografia personală este datat în 15 iunie 2016

Poemul arată astfel :

alb. trei

ochiul cel curb

plânge fecund luminii

dintr-un sunet de aripă frânt

iubirii

căzut în cuvânt

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2016 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Support the show

Send us a text

” alb.doi”

este un poem  care  apare și în volum sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 În istoriografia personală este datat în 15 iunie 2016

Poemul arată astfel :

alb. doi 

oprește-te alb

m-am nemișcat din preacuvinte

dintr-un sentiment de pur

lacrimei din lacrime

curg

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2016 ADRIAN CONSTANTIN 

Support the show

Send us a text

” alb.unu”

este un poem  care apare și în volum sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 În istoriografia personală este datat în 15 iunie 2016

Poemul arată astfel :

alb. unu

eram singur într-o pasăre

ca o aripă care se rostea

într-un zbor curb

eram singur într-o pasăre

ca un cuvânt care se curba

într-un poem frânt

eram singur într-o pasăre

ca o lacrimă

care se curba într-un alb sfânt

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2016 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Support the show