Ecofrecvența

Dacă te bate gândul să devii birdwatcher, nu ai nevoie de multe pentru a începe: un binoclu, haine discrete, în culori neutre și multă răbdare. Cel mai bun moment pentru observații este dimineața devreme, când păsările sunt cele mai active și mai zgomotoase, dar poți avea surprize și seara, în ultima oră de lumină.

În general, primăvara (aprilie–mai) e sezonul cântecelor și al sosirii păsărilor, însă toamna și iarna poți vedea stoluri mari pe ape. Poți începe chiar în București, în parcurile Văcărești, Tineretului sau Lacu Morii, zone cu peste 100 de specii observate. 

Pentru nivelul următor, Societatea Ornitologică Română (SOR) ne recomandă ieșiri la râuri, lacuri și mlaștini. Dobrogea e un punct de reper, iar Delta Dunării știm că rămâne destinația de vis. Urmărește-i pe cei de la SOR pentru tururile ghidate pe care le organizează, unde voluntarii aduc binocluri și lunete și te învață să recunoști păsările. Între timp, ajută și fac bine și orele petrecute pe bancă, în liniște, cu urechile ciulite.

Dacă vreți să învățați păsările după sunet, Societatea Ornitologică Română păstrează bine albumul „Sunetele Naturii. Sunetele Vieții Tale”. Are 36 de sunete, printre care mierla, pițigoiul mare, sticletele, ciocănitoarea de grădini, rândunica sau guguștiucul. 

În album, fiecare pasăre are un titlu din viața cotidiană, precum „Pițigoiul albastru – Hai afară la zăpadă”, „Guguștiucul – Mitică”, „Graur – Prietenul tuturor” sau „Cucuveaua – Insomnie”. 

Ca provocare, ascultă cinci minute dimineața, apoi ieși din casă și încearcă să recunoști 2–3 dintre voci. Mierla și pițigoiul sunt cele mai ușoare pentru începători.

Bucureștiul e mai bogat în păsări decât pare, iar Societatea Ornitologică Română (SOR) anunță că avifauna capitalei a ajuns la peste 230 de specii, mai mult de jumătate din păsările sălbatice observate în România. 

Zonele cu cele mai multe observații sunt Parcul Natural Văcărești, Parcul Tineretului și Lacul Morii.

Dar orașul are și riscuri pentru păsările aflate în trecere.

Studiile din SUA arată că cele mai multe specii migrează noaptea și sunt atrase de lumini, iar apoi lovesc clădirile.

Un ghid al SOR recomandă siluete de păsări lipite pe geamurile mari pentru evitarea coliziunilor și nu uita să stingi luminile inutile noaptea.

Dacă o pasăre a lovit geamul și stă amețită pe-aproape, pune-o într-o cutie de carton, la întuneric, și elibereaz-o după una sau două ore.

Toamna, ciorile se văd mai bine, pentru că se adună în dormitoare comune. Cele de semănătură formează colonii mari și se strâng seara pe vârfurile copacilor din orașe. 

Probabil le cataloghezi drept gălăgioase și intimidante, dar asta e pentru că orașul le oferă hrană și puțini prădători, iar strigătele servesc coordonării grupului.

Chiar dacă unele primării le văd ca pe o problemă, pentru că murdăresc trotuare, bănci, mașini și locuri de joacă, Societatea Ornitologică Română le numără printre cele mai inteligente păsări din lume.

Iar prin consumarea resturilor de mâncare de pe rampele de gunoi, ciorile contribuie indirect la reducerea populațiilor de rozătoare. Ca un sfat prietenos – nu le hrăni cu resturi, nu lăsa gunoi descoperit și parchează departe de copacii lor-dormitor.

”Ecoprovocarea” este concursul care transformă educația de mediu în acțiuni pentru comunitate. Discutăm astăzi cu doamna Ioana Duică, coordonator programe de educație la asociația ”Viitor Plus”, organizatoarea concursului

Pe 7 noiembrie România încearcă să intre în cartea Recordurilor. Peste 2500 de oameni sunt așteptați în Prahova să planteze arbori simultan în cadrul proiectului ”Pădurea Prieteniei”. 
Discutăm despre acest eveniment cu Andrei Coșuleanu, președintele asociației Act for Tomorrow.

Pescărușii care au ajuns în orașe au devenit specii foarte adaptabile, după ce au pierdut hrana de pe coastă. Sunt de găsit pe acoperișurile blocurilor, și oricum, în câmp deschis, ca să fie feriți de dușmani naturali și să poată vedea până departe. 

Bucureștiul și Bacăul sunt printre puținele orașe din interior cu pescăruși argintii, specie întâlnită de obicei doar pe litoral. Gălăgie fac mai ales primăvara și vara, când își apără cuibul și puii. 

Din ce știm despre comportamentul lor, strigătul lung, cu capul dat pe spate, marchează teritoriul și leagă perechea. Tonul scurt și țipător avertizează că cineva se apropie de cuib, iar puii cer mâncare cu piuituri insistente.

Acum, după sezonul lor de cuibărit, orașul e o idee mai liniștit. Dar îi poți zări și toamna și iarna, pe Lacul Morii din București, spre exemplu, unde se adună stoluri de pescăruși râzători. 

Ariciul se îngrașă de zor pentru hibernare în perioada asta, chiar dacă nu-l vezi în drumurile tale zilnice. Toamna consumă multă hrană ca să acumuleze grăsimi care să-i ajungă până la primăvară ... 

Specialiștii spun că în România aricii sunt într-o ușoară revenire. Dacă ai o curte, lasă în gard o deschidere de circa 15 pe 15 cm, prin care să poată trece un arici, dar nu o pisică.

Lasă și un colț acoperit cu frunze și crengi – aricii depind de vegetație. Dacă vrei să-i ajuți cu mâncare, să știi doar că puii nu pot digera pâinea sau alimentele sărate, deci evită să le dai așa ceva.

Dacă găsești unul ziua, în mijlocul străzii sau vizibil slăbit, sună la o clinică veterinară.

Dobrogea, Bărăganul și Delta sunt zonele ce vor deveni „hotelul de iarnă” al gâștelor cu gât roșu, specie rară care cuibărește în tundra siberiană. Pentru un studiu recent, cercetătorii Societății Ornitologice Române au ascultat peisajul sonor al lacurilor din Bărăgan cu aparatele AudioMoth, de mărimea unei cutii de chibrituri, montate în copaci. 

Au adunat peste 5.900 de ore de sunet și au numărat focurile de armă. La Balta Albă, unde înnoptează între 8.000 și 10.000 de gâște, s-au auzit împușcături în 69% din zilele studiate, cu vârfuri în weekend.

Gâștele cu gât roșu, deși sunt o specie protejată, se amestecă adesea cu gârlițele mari, care pot fi vânate legal, iar în zborul de dimineață cele două sunt greu de deosebit.

Păsările ridicate în zbor pierd timp de hrănire și consumă energie, astfel că autorii studiului avertizează că perturbările mari pot fi critice în vreme severă sau înainte de migrație.

Așa că, dacă dai peste un stol pe câmp sau pe un lac, privește din mașină sau de la distanță. Fiecare zbor evitat înseamnă calorii păstrate pentru drumul lor spre nord.

Păsările flamingo au făcut din Dobrogea o escală tot mai obișnuită, iar una dintre ele este în prima parte a lunii octombrie. Numărul exemplarelor e în creștere față de anii trecuți, după cum relatează Euronews.

Specialiștii spun că ne tranzitează țara câteva sute de exemplare, care duc vertiginos spre o mie și că e doar o chestiune de timp până vor cuibări aici, întrucât pui eclozați au fost deja descoperiți în 2026. 

Aceste păsările sunt timide, trăiesc în niște ecosisteme extreme și sunt temătoare și față de oameni, așa că e bine să respectăm lucrul ăsta. Adică păstrează distanța dacă te întâlnești cu ele – dacă vrei să poposească din ce în ce mai mult pe la noi elegantele flamingo, văzute pentru prima oară în România în 2016.