Jean-Jacques Rousseau, o figură formidabilă a secolului al XVIII-lea, a fost un autor versatil, implicându-se în literatură, filozofie politică, educație și muzică. Deși nu a fost un compozitor de talia lui Handel sau Mozart, opera sa "Le Devin du Village" a avut succes. Revelația sa filozofică a venit întâmplător, citind despre un concurs al Academiei din Dijon, unde a susținut că artele și științele au denaturat ființa umană. Această idee paradoxală pentru epoca luminilor l-a diferențiat de contemporanii săi, precum Voltaire. Rousseau a explorat problema libertății și autonomiei, subliniind interdependența tot mai mare a indivizilor în societate și că libertatea naturală poate fi goală de conținut fără un cadru social.

În scrierile sale, Rousseau a descris o etapă intermediară ideală între starea naturală și societatea civilizată, unde oamenii trăiau fericiți în comunități mici, fără obligații sociale. Aici, iubirea de sine (amour de soi) era diferită de iubirea de sine socială (amour propre), care aduce orgoliu și comparație. Rousseau a criticat democrația reprezentativă, văzând-o ca o formă de sclavie, și a propus teoria voinței generale, un concept complex și interpretabil. Deși nu era un revoluționar, ideile sale au influențat revoluționarii, cum ar fi Robespierre. În "Contractul social", Rousseau a abordat ideea proprietății și a propus că nu putem reveni la starea naturală, ci trebuie să ne adaptăm civilizației.

Rousseau a scris și despre educație în "Emil", propunând idei revoluționare pentru vremea sa, cum ar fi importanța jocului și a învățării prin experiență. A pledat pentru o educație neinstituționalizată și a criticat graba de a introduce copiii în știință și religie. În "Confesiuni", Rousseau a oferit o introspecție curajoasă, dezvăluind aspecte intime ale vieții sale. Deși a fost criticat pentru că și-a dat copiii la orfelinat, contribuțiile sale la educație rămân valoroase. Romanul său "Noua Eloiză" a explorat relația dintre virtute și religie, având un impact major în epocă. Rousseau rămâne un autor de referință, ale cărui lucrări continuă să fie citite și astăzi.