Romantismul european nu este doar o mișcare literară sau artistică, ci o reacție profundă la secolul Luminilor, la Revoluție și la industrializare. Împotriva raționalismului abstract, romantismul pune accent pe sentiment, pe individualitate, pe legătura vie cu natura și trecutul. Istoria devine subiect de meditație, ruina un simbol, iar geniul creator o figură centrală.

Romanticii nu formează un curent unitar: în Germania, sunt marcați de idealismul filosofic și de redescoperirea miturilor; în Franța, de conflictul dintre liberalism și autoritate; în Marea Britanie, de solitudinea gânditorului și de peisajele grandioase ale conștiinței. Dar peste tot apare aceeași sete de autentic, de infinit, de adâncime interioară. Poezia, muzica, arhitectura, chiar politica - toate devin expresii ale unei sensibilități noi, mai neliniștite, mai personale.

Romantismul a deschis drumul spre modernitate, dar cu o privire întoarsă spre vechi. A refuzat liniștea ideologică și a preferat contradicțiile: între libertate și destin, între vis și realitate, între haosul sufletului și ordinea formei. Tocmai de aceea rămâne o cheie de lectură indispensabilă pentru înțelegerea secolului XIX și a zbuciumului nostru contemporan.