
Sign up to save your podcasts
Or
Schopenhauer pornește tot de la Kant, dar rupe cu optimismul idealismului german. Pentru el, lumea nu este în primul rând rațiune sau spirit, ci voință - o forță oarbă, irațională, mereu flămândă, care se manifestă în tot ce trăiește. În „Lumea ca voință și reprezentare”, distinge între aparență și esență: ceea ce vedem este doar fenomen, dar în spatele tuturor formelor stă voința: nu una divină, ci un impuls primitiv, nedirijat. A trăi înseamnă a dori, iar a dori înseamnă a suferi.
Schopenhauer e un pesimist sistematic. Viața este, în viziunea lui, o comedie proastă urmată de o tragedie inevitabilă. Fericirea e iluzorie, iar suferința constantă. Singura ieșire din acest lanț al dorințelor este suspendarea voinței: prin contemplarea estetică, prin compasiune față de ceilalți, prin asceză. Muzica, în special, devine pentru el o fereastră directă către esență, singura artă care exprimă voința fără intermediar.
Deși marginalizat inițial, Schopenhauer a influențat profund cultura europeană: de la Nietzsche și Wagner la Freud și Cioran. A adus în filozofia occidentală un ton tragic, dar lucid; o atenție rară pentru suferință, corp, subconștient. Nu oferă un ideal de lume perfectă, ci o hartă a durerii și câteva căi discrete de ieșire. Un filozof al lucidității amare, dar și al unei frumuseți tăcute, care vine din acceptarea limitelor.
Schopenhauer pornește tot de la Kant, dar rupe cu optimismul idealismului german. Pentru el, lumea nu este în primul rând rațiune sau spirit, ci voință - o forță oarbă, irațională, mereu flămândă, care se manifestă în tot ce trăiește. În „Lumea ca voință și reprezentare”, distinge între aparență și esență: ceea ce vedem este doar fenomen, dar în spatele tuturor formelor stă voința: nu una divină, ci un impuls primitiv, nedirijat. A trăi înseamnă a dori, iar a dori înseamnă a suferi.
Schopenhauer e un pesimist sistematic. Viața este, în viziunea lui, o comedie proastă urmată de o tragedie inevitabilă. Fericirea e iluzorie, iar suferința constantă. Singura ieșire din acest lanț al dorințelor este suspendarea voinței: prin contemplarea estetică, prin compasiune față de ceilalți, prin asceză. Muzica, în special, devine pentru el o fereastră directă către esență, singura artă care exprimă voința fără intermediar.
Deși marginalizat inițial, Schopenhauer a influențat profund cultura europeană: de la Nietzsche și Wagner la Freud și Cioran. A adus în filozofia occidentală un ton tragic, dar lucid; o atenție rară pentru suferință, corp, subconștient. Nu oferă un ideal de lume perfectă, ci o hartă a durerii și câteva căi discrete de ieșire. Un filozof al lucidității amare, dar și al unei frumuseți tăcute, care vine din acceptarea limitelor.
384 Listeners
12 Listeners
12 Listeners
24 Listeners
17 Listeners
0 Listeners
0 Listeners
29,128 Listeners
11 Listeners
2 Listeners
0 Listeners
4 Listeners
0 Listeners
0 Listeners
0 Listeners