Humanitas Podcast

Ioan Stanomir și Marian Voicu despre volumul autobiografic al scriitorului american de origine chineză Fan Shen, „De unul singur. Memoriile unui membru al Gărzilor Roșii“, un documentul uimitor al drumului perseverent spre libertate și al ieșirii din infern, apărut în colecția Memorii/Jurnale, în traducerea lui Mugur Zlotea.

În 1966, Fan Shen, în vârstă de 12 ani, devine membru al Gărzilor Roșii, fiind antrenat astfel în tăvălugul Revoluției Culturale din China. Entuziasmul inițial este urmat foarte curând de dezamăgire, dezgust și teamă, când înțelege că devine complice la torturarea și uciderea dușmanilor politici. „De unul singur“ nu este doar relatarea experiențelor unui tânăr care se maturizează într-o epocă a terorii, ci și o neașteptată poveste picarescă: Shen reușește, prin curaj, viclenie, istețime, tenacitate și inventivitate, urmând un drum presărat cu pericole și capcane, să evadeze dintr-un regim opresiv și să iasă învingător în lupta cu sistemul.

„Oricine vrea să fie arhitectul propriului destin ar trebui să studieze aceste memorii, un testament al spiritului uman.“ — Foreword

„O carte de memorii care se citește obsesiv... Stilul sarcastic, anecdotic al lui Shen te face să citești mai departe cu sufletul la gură, ca să vezi cum învinge în cele din urmă.“ — Booklist

FAN SHEN s-a născut în 1955, în China. După ce a cunoscut în adolescență ororile Revoluției Culturale, ca membru în Gărzile Roșii, a fost trimis într-un sat îndepărtat, pentru reeducare alături de alți „Copii din Beijing“, apoi într-o fabrică de avioane, ca muncitor la banda de montaj și electrician. Luptându-se tenace cu absurditatea și cruzimea regimului comunist, a reușit să devină student la Universitatea din Lanzhou (Departamentul de limba engleză), pe care a absolvit-o în 1982; după alți doi ani de purgatoriu, la Tanggu și Tianjin (unde a fost lector la Institutul de Industrie Ușoară), a ajuns în ianuarie 1985 în Statele Unite, cu o bursă de studii postuniversitare, iar studiile lui au decurs apoi în mod firesc: masterat la University of Nebraska (1986), doctorat la Marquette University (1992), studii postdoctorale la Yale University (1993). Devenit între timp cetățean american, Fan Shen a fost profesor la Rochester Community and Technical College din Minnesota. Este cunoscut de asemenea pentru traducerile sale, printre care Michael Ende, Momo (1988), precum și pentru articolele publicate în antologii și reviste ca Paideuma, Asian Theater Journal, China Journal și Beijing Journal of Science. Gang of One: Memoirs of a Red Guard (De unul singur: Memoriile unui membru al Gărzilor Roșii), carte autobiografică publicată în 2004, reprezintă documentul uimitor al drumului perseverent spre libertate și al ieșirii din infern.

Cartea este disponibilă în librării și online pe #Libhumanitas

https://www.libhumanitas.ro/de-unul-singur.html

Participă: Diana Yuksel, traducătoarea romanului, Alina Purcaru, scriitoare și Nona Rapotan, editor coordonator bookblog.ro. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comanescu, director al Editurii Humanitas Fiction.

Apărut în toamna lui 2016, romanul „Kim Jiyeong, născută în 1982“ a fost dublu premiat în Coreea, obținând în 2017 Premiul „Scriitori de azi“ și fiind votat „Cartea anului“ de rețelele de librării. Întâmpinat cu entuziasm de critică și lăudat de staruri K-pop, bestseller în Coreea (unde a declanșat o dezbatere la nivelul întregii societăți), S.U.A. și Japonia, cu vânzări internaționale de peste 1,8 milioane de exemplare, a devenit o carte-cult. În 2020, romanul a fost nominalizat, în S.U.A., la National Book Award for Translated Literature, iar în Franța, la Prix Émile-Guimet de littérature asiatique. Este tradus în peste 20 de țări. A fost ecranizat în 2019, filmul fiind la rândul lui un succes de „box office“.

„Mă gândesc mereu că Jiyeong trebuie să existe pe undeva. Probabil pentru că seamănă extrem de mult cu prietenele mele, cu colegele mai în vârstă sau mai tinere și, într‑o bună măsură, și cu mine. Pe tot parcursul cărții am zugrăvit‑o pe Jiyeong frustrată și nemulțumită, dar n‑am avut încotro, căci știu sigur că așa a crescut și așa a trăit. Poate că și eu am fost la fel.“ – Cho Nam-joo

Cartea este disponibilă în librării și online pe #Libhumanitas

https://www.libhumanitas.ro/kim-jiyeong-nascuta-in-1982.html

La împlinirea a doi ani de la beatificarea, la Blaj, a celor șapte episcopi greco-catolici martiri, vă invităm să urmăriți o întâlnire cu Ana Blandiana, Ruxandra Cesereanu și Gelu Hossu despre volumul „Credință sub teroare. Memorialistica greco-catolică de detenție și domiciliu obligatoriu“, „o sinteză memorialistică de mare impact și trebuință (mai cu seamă sufletească) pentru toți cei care au în vizor istoria României în secolul XX. La fel de necesară, pentru psihologi, sociologi ori pentru cer­cetătorii literaturii mărturisitoare de sertar. Pentru tineri și maturi, pentru cititorii de orice vârstă, de fapt. Tulburătoare cu prisosință, întrucât oferă niște modele etice de neuitat “ — Ruxandra Cesereanu.

„Faptul pentru care acești oameni au suferit, până la jertfirea vieții, este o moștenire mult prea prețioasă ca să fie uitată. Și este o moștenire comună.“ — PAPA FRANCISC

Mesajul acestei cărţi răscolitoare se află cuprins în formularea memorabilă a cardinalului Iuliu Hossu: „Credinţa noastră este viaţa noastră“. Textele reunite aici sunt scrise de greco-catolici români coborâţi în iadul închisorilor comuniste, de unde au revenit nu doar cu gândul de a oferi o pildă vie de rezistenţă în faţa nedreptăţii. Au dorit să lase şi o mărturie despre suferinţele îndurate şi despre marea bucurie dată de perseverenţa în propriul crez. — Ovidiu Ghitta

Cartea este disponibilă în librării și online pe #Libhumanitas

https://www.libhumanitas.ro/credinta-sub-teroare.html

Un roman de aventuri din Italia sfârşitului de secol XVI, o poveste care porneşte din inima Umbriei şi se ramifică spre Roma şi Londra, spre urzelile palatului papal de la Quirinale şi tronul Angliei elisabetane.

„Acul de aur și ochii Glorianei trebuia să deschidă o carte de povestiri. Numai că – am aflat și eu – socoteala din minte nu se potrivește cu cea din timpul scrisului. Și al cercetării – căci, da, a fost nevoie să consult diverse surse și documente privind istoria de altădată a Umbriei și a Angliei elisabetane. Pe măsură ce ramificam trama și descopeream întâmplări și amănunte care meritau luate în calcul, îmi dădeam seama că rama unei povestiri ar fi prea îngustă pentru aventura lui Cesare Scacchi și a celor din jurul lui, fie ei umbrieni, romani, francezi sau englezi. Fie ei măcelari, diplomați, mesageri, amante, interpreþi, medici, curteni, papi sau regine. Era nevoie de mai mult. Era nevoie de un roman. Cu atât mai mult cu cât mi se făcuse dor de scris un roman, mai cu seamă că de la ultimul se împlinesc mâine-poimâine nouă ani. “ – Radu Paraschivescu

Cartea este disponibilă în librării și online pe #Libhumanitas

https://www.libhumanitas.ro/acul-de-aur-si-ochii-glorianei.html

Volum apărut în traducerea Magdalenei Ciubăncan în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu.

Participă: Magdalena Ciubăncan, traducătoarea romanului, Alice Teodorescu, doctor în Științele Comunicării, specialist în „japanese popular culture“ și lector Fundația Calea Victoriei și Șerban Georgescu, coordonatorul Centrului de Studii Româno-Japoneze „Angela Hondru“ din cadrul Universității Româno-Americane. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comanescu, director al Editurii Humanitas Fiction.

Un roman asemenea orașului Tokyo, pe care Nick Bradley îl transformă în personaj – fragmentat, divers, cu o multitudine de fațete, ce se dezvăluie cititorului ca într-un caleidoscop, imaginea de ansamblu părând a fi mereu alta, deși părțile ce-o compun sunt de fapt aceleași. Trecând cu ușurință de la haiku la manga, de la rakugo la poveste SF, autorul ne poartă prin viețile personajelor – un tatuator, un șofer de taxi, un detectiv, o traducătoare, un artist de rakugo, ajuns om al străzii, un autor readus la viață de o traducere, un fotograf, străini care trăiesc și lucrează în Japonia. Sunt toți parte din orașul ce parcă ne scapă mereu printre degete, deși e prezent pe fiecare pagină, sunt toți legați între ei de fire invizibile și de o pisică tricoloră, care pătrunde pentru o clipă în viețile lor și le observă transformarea, pentru ca apoi să treacă pisicește mai departe.

Povestea vieții secrete a lui Hemingway ca spion prezentată pentru prima dată într-un volum scris în baza unei cercetări temeinice de ultimă oră în arhivele serviciilor secrete americane și sovietice.

O întâlnire cu Cristian Preda și Tatiana Niculescu despre „Scriitor, marinar, soldat, spion Aventurile secrete ale lui Ernest Hemingway, 1935–1961“ de Nicholas Reynolds.

O carte fascinantă și extrem de bine documentată în care istoricul american Nicholas Reynolds scoate la lumină pentru prima dată întreaga poveste a acestei laturi secrete din viața lui Hemingway: recrutarea sa de către NKVD, precursorul KGB.

Fost ofițer CIA și istoric la Muzeul CIA, Nicholas Reynolds dezvăluie povestea vieții secrete a romancierului câștigător al Premiului Nobel, Ernest Hemingway, ca spion atât pentru americani, cât și pentru sovietici, înainte, în timpul și după Al Doilea Război Mondial.

„Pornind de la pregătirea sa de agent de informații, Nicholas Reynolds descoperă un tezaur de documente care dovedesc recrutarea romancierului american în 1940 de către NKVD. Reynolds cercetează cu desăvârșită competență aventurile din Al Doilea Război Mondial ale lui Hemingway.“ — Library Journal

„Nicholas Reynolds, fost curator al Muzeului CIA, demonstrează că lui Heminway îi era teamă că FBI-ul ar fi putut descoperi un secret murdar pe care-l ascunsese timp de douăzeci de ani: în anul 1940 acceptase să colaboreze cu NKVD, organul de represiune al Uniunii Sovietice.“ — Wall Street Journal

„Admirator al lui Hemingway toată viața mea, am simțit ca și cum aș fi primit din plin o lovitură în stomac când am citit că semnase colaborarea cu NKVD. Cum era posibil? Întotdeauna avusese mulți prieteni de stânga, dar nu subscrisese niciodată la comunism (sau la vreo altă ideologie). Personajele create de el întruchipau atâtea dintre valorile americane pe care încă le prețuim: adevărul, curajul, independența, rezistența în momente de presiune, apărarea celor în nevoie. Vocea sa era în mod atât de americană și de revoluționară. Schimbase cursul literaturii americane în anii '20. Cu câteva săptămâni înainte de a intra în relație cu NKVD, spre sfârșitul anilor '40, publicase unul dintre cele mai importante romane politice ale secolului, Pentru cine bat clopotele. De ce să se alăture un astfel de om acoliților lui Stalin?“ — NICHOLAS REYNOLDS

O carte despre vulnerabilitate şi autoexigenţă, despre greşeli şi hotărâri esenţiale, considerată printre cele mai bune titluri ale anului 2019 de Esquire, BuzzFeed, Bustle, HelloGiggles, She Reads și Literary Hub.

„Mi-e dor de tine când clipesc“ este un volum de eseuri autobiografice scrise cu umor irezistibil în care Mary Laura Philpott surprinde criza vârstei de mijloc, echilibrul între familie şi ambiţia profesională, viaţa de cuplu, maternitatea, prietenia – toate aceste faţete ale feminităţii fiind discutate cu talentul rar al scriitorului care te face să râzi şi să plângi de emoţie şi care, vorbind despre experienţe cu totul personale, descrie, de fapt, căutarea de sine a fiecăruia dintre noi.

„Profundă, plină de umor, curajoasă şi pasionantă,

„Mi-e dor de tine când clipesc“ este o carte în care te vei regăsi şi în care vei afla consolare, deşi adesea te va pune pe gânduri. O colecţie minunată de eseuri, ce te va face să te simţi mai puţin singur.“ – Dani Shapiro

Mary Laura Philpott s-a născut în Nashville, Tennessee. A publicat eseuri pe teme culturale și recenzii literare în The New York Times, The Washington Post și The Atlantic. A scris volumul umoristic „Penguins with People Problems“ („Pinguini cu probleme cât se poate de umane“) și cartea de față apărută recent la Humanitas în traducerea semnată de Ioana-Raluca Flangea.

Deopotrivă parabolă și meditație asupra timpului, noul roman al lui Evgheni Vodolazkin ne poartă prin mai multe secole de istorie a Insulei, o țară imaginară care stă sub semnul unei profeții misterioase.

Participă: Ioana Pârvulescu, scriitoare, Tania Radu, critic literar și Cristian Pătrășconiu, jurnalist. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comanescu, director al Editurii Humanitas Fiction.

***

Insula nu se află pe vreo hartă, dar existența ei nu e umbrită de nici o urmă de îndoială. N-o găsim în manualele de istorie, dar istoria ei e dureros de cunoscută. În acest roman cu accente de mister, Evul Mediu se împletește cu prezentul, destinele popoarelor cu cele personale, tragicul cu grotescul și ironia blândă. Prinți drepți și luminoși conviețuiesc în mod firesc cu președinți, cronicari și proroci, cu un stăpân al albinelor și un motan vorbitor.

Dorian Galbinski în dialog cu Tatiana Nicuescu și Cristian Preda despre volumul „Viața trece ca un glonț. Memoriile unui reporter BBC“

„Dorian Galbinski (Dorian Galor) a fost cel mai longeviv membru al redacției în limba română a unui post de radio celebru: BBC World Service, care a însoțit istoria celui de-al Doilea Război Mondial, a Războiului Rece și apoi a căderii Cortinei de Fier. Martor prețios al unor evenimente politice pe care și le amintește în detaliile lor pline de umor sau încărcate de consecințe grave, autorul acestei cărți devine treptat reporterul propriei vieți. Plecat din Constanța natală în anii ’60, ajunge în Israel, se trezește în armată și în război, se desparte de părinți și rude, se căsătorește, pleacă apoi în Anglia, grație vocii radiofonice e angajat la BBC WS, participă ca translator la vizita lui Nicolae Ceaușescu la Palatul Buckingham, bea o bere cu prințul Philip. Îmbogățit de comunicarea cu oamenii pe care i-a cunoscut și cu experiența suferințelor, dar și a împlinirilor sale, Dorian Galbinski scrie acum această carte de aventuri biografice și profesionale, care face delectarea oricărui cititor preocupat de memoria istoriei trăite. Viața trece ca un glonț își invită cititorii într-o călătorie pasionantă în trei țări și epoci, unite în urzeala unui singur destin.“ — TATIANA NICULESCU

„Seara, la ora 20.00, am sosit la hotelul Claridge’s, unde avea loc banchetul oferit de președintele Ceaușescu și soția sa gazdelor britanice. Afară se desfășura o manifestație anti-Ceaușescu, organizată de asociația Uniunea Mondială a Românilor Liberi a lui Ion Rațiu, care era însă blocată de poliție. În sala de recepții, am fost așezat între ducesa de Kent și Ștefan Andrei. La dreapta acestuia ședea regina-mamă, iar în dreapta ei, Elena Ceaușescu... În timp ce conversam cu vecina mea din stânga, ducesa de Kent, am crezut că aud recitându-se o poezie. Am întors capul și, într-adevăr, Elena Ceaușescu recita din poezia Muma lui Ștefan cel Mare a lui Bolintineanu, iar interpreta ei traducea versurile pentru regina-mamă, care lăsa impresia că nu a auzit în viața ei ceva mai interesant... Văzuți de aproape și în afara cadrului familiar lor, soții Ceaușescu păreau și mai mici decât erau în realitate. Am avut senzația că în Marea Britanie n-au fost în elementul lor. De fapt, la recepția de la Claridge’s am auzit-o la un moment dat pe Elena spunându-i soțului ei, pe la sfârșitul banchetului, ceva de genul: «Hai, Nicule, că m-am săturat!»“ — DORIAN GALBINSKI

Despre volum, autoarea lui și cât de relevant a rămas și astăzi datorită lucrurilor pe care ne permite să le înțelegem despre dependență la vârste la care vulnerabilitatea este maximă.

Invitați: dr. Eugen Hriscu, psihoterapeut, psihiatru specialist în adicții și director științific al ONG Aliat, Sophia Țigănaș, redactor-șef al revistei „The Calypso Journal”, Mihai Bobonete, actor, Cătălina Bobonete, masterandă în programul Prevenirea și Combaterea Consumului Ilicit de Droguri, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București, Lidia Bodea, director al Editurii Humanitas. Moderator: Diana Oncioiu, jurnalist dela0.ro.