Sumber-sumber ini memberikan tinjauan komprehensif tentang Shinjuku (Niijuku), sebuah wilayah bersejarah di Katsushika Ward, Tokyo, yang dulunya merupakan kota pos penting di Mito Kaido. Teks-teks tersebut menjelaskan bahwa nama wilayah tersebut berasal dari sebuah stasiun penginapan baru yang didirikan oleh klan Hōjō sekitar 440 tahun yang lalu, yang kemudian dikenal sebagai "Katsushika Shinjuku" atau "Niijuku." Selain perannya di Mito Kaido, Shinjuku juga merupakan titik percabangan penting dengan Sakura Kaido (Narita Kaido) dan lokasi penyeberangan Nakagawa yang terkenal, yang digambarkan dalam ukiran balok kayu oleh Utagawa Hiroshige. Beberapa sumber secara rinci membahas bagaimana penolakan penduduk lokal untuk kehilangan pendapatan tol jembatan menyebabkan stasiun kereta api Joban Line tidak dibangun di Shinjuku, melainkan di Kamata dan Kanemachi, yang menyebabkan kemunduran wilayah tersebut dibandingkan dengan tetangganya. Selain itu, sumber-sumber tersebut menyoroti nilai budaya Niijuku, mencatat situs-situs bersejarah seperti kuil-kuil, persimpangan jalan kuno yang berbentuk persegi, dan hubungannya dengan daerah Shibamata yang ditampilkan dalam serial film populer Otoko wa Tsurai yo (Tora-san).

These sources collectively provide a detailed historical and geographical overview of Shinjuku (Nijuku), a former post town on the Mito Kaidō located in Katsushika Ward, Tokyo. The materials explain the origin of the name, tracing it back to a newly established post station set up by the Hojo clan about 440 years ago, and note that it was a key junction point for the Mito and Sakurakaidō roads during the Edo period. Furthermore, the texts discuss the "Shinjuku-no-watashi" ferry crossing over the Naka River, which was a subject of Ukiyo-e by Utagawa Hiroshige and a major source of income for the area, ultimately leading to the local opposition that prevented the Jōban Line railway station from being built there. Modern information covers the area's development, including the transition of the former Mitsubishi Paper factory site into Tokyo University of Science’s Katsushika Campus and the preservation of its historical atmosphere, reflected in local cultural heritage walking courses.

這些資料提供了關於東京都葛飾區新宿（にいじゅく）的全面歷史與地理概覽，強調其作為水戶街道第一個宿場町的重要性。文獻解釋了該地名稱源於北條氏約四百四十年前設立的「葛西新宿」，並詳述其在江戶時代作為水戶街道和佐倉街道分岐點的繁榮歷史。多數來源探討了著名的**「新宿之渡」以及後來因當地反對鐵路建設計畫，導致常磐線車站設於鄰近的龜有和金町，造成新宿町衰落的事件。此外，資料還涵蓋了葛飾區官方的歷史記錄、文化財產路線，以及該地區與浮世繪大師歌川廣重作品及國民電影《男人真命苦》**之間的文化連結。

這些來源共同概述了東京都葛飾區奧戶地區的歷史、地理和現代特色。第一份資料詳細介紹了北沼公園，這是一個以交通公園和大型遊樂設施為特色的家庭友好型景點，包括開放時間、費用以及交通方式等實用資訊。其他資料則探討了奧戶的歷史演變，從其作為室町時代水上交通要塞的起源，到江戶時代的分村，以及最終併入葛飾區的過程，並指出該地區曾經是農業發達的農村地帶。此外，來源還描述了奧戶缺乏鐵路站點、依賴巴士交通的現狀，並提到了該地區豐富的體育設施和保留的下町氛圍，以及與1964年東京奧運聖火傳遞路線相關的文化遺產和歷史建築。

Các nguồn này cung cấp một cái nhìn toàn diện về lịch sử và văn hóa của khu vực Mizue (trước đây là làng Mizue) thuộc quận Edogawa, Tokyo. Chúng thống nhất chỉ ra rằng làng Mizue ("Mizue-mura") được thành lập vào năm 1913 thông qua việc sáp nhập hai làng Mizuho và Ichinoe, với tên gọi được ghép từ một ký tự của mỗi làng tiền thân. Các nguồn mô tả chi tiết về các di tích lịch sử và văn hóa quan trọng trong khu vực, bao gồm Ichinoe Nano Yashiki (Dinh thự Trưởng làng), Đền thờ Toyoda với gò Phú Sĩ và cây tự nhiên được bảo tồn, và các ngôi chùa có ý nghĩa lịch sử như Daionji (nơi an nghỉ của nhiều diễn viên Kabuki) và Kan-oji (nơi có quả chuông lâu đời nhất quận). Ngoài ra, các nguồn còn nhấn mạnh đến phát triển đô thị hiện đại của Mizue, đặc trưng bởi quy hoạch đô thị có tổ chức, các tiện ích sinh hoạt tiện lợi và nhiều không gian xanh gần sông Edogawa, đồng thời ghi nhận vai trò của các công trình như Cổng kiểm soát nước Edogawa trong việc bảo vệ khu vực khỏi lũ lụt và nhiễm mặn.

Las fuentes proporcionan una visión histórica y cultural integral del área de Mizue en el actual barrio de Edo-gawa, Tokio, centrándose especialmente en el extinto Pueblo de Mizue (Mizue-mura). Históricamente, Mizue-mura se formó en 1913 por la fusión de Mizuho-mura e Ichinoe-mura, y fue absorbido por el recién creado barrio de Edo-gawa en 1932. Los textos exploran lugares clave que reflejan esta historia, como la bien conservada Residencia del Jefe de Ichinoe (un vestigio de la gobernanza local de la era Edo) y el Templo Daiun-ji, conocido como el "Templo de los Actores" por ser el lugar de descanso de muchas figuras del Kabuki. Además, se mencionan maravillas naturales y de ingeniería, como el pino sagrado Yōgō-no-matsu del Templo Zenyō-ji, declarado Monumento Natural, y la compuerta Edogawa Suimon, una obra hidráulica crucial que protege la zona de inundaciones y la intrusión de agua salada. Las fuentes también ofrecen una perspectiva moderna del área, destacando la accesibilidad y la abundancia de espacios verdes y parques de Mizue.

Sursele oferă o privire cuprinzătoare asupra istoriei și patrimoniului cultural al zonei Mizue (fosta localitate rurală Mizue-mura), situată în prezent în districtul Edogawa, Tokyo. În esență, textele explică faptul că Mizue-mura a fost înființată în 1913 prin fuziunea satelor Mizuho și Ichinoe, numele său fiind o combinație a unui caracter din fiecare (瑞 și 江), înainte de a fi încorporată în Edogawa-ku în 1932. Sursele detaliază diverse situri istorice și culturale din zonă, inclusiv reședința Ichinoe Nanushi Yashiki (o veche casă de familie nobilă) și templul Daiunji, cunoscut ca "Templul Actorilor" datorită mormintelor unor celebri actori Kabuki. De asemenea, sunt menționate elemente de natură, cum ar fi pinul "Yōgō no Matsu" (un monument natural național) și prezența sporită a locurilor cu apă și verdeață, evidențiind moștenirea de zonă agricolă și piscicolă a regiunii și evoluția sa către o zonă rezidențială modernă, bine planificată, cu acces facil la centrul orașului.

Os excertos fornecem uma visão abrangente sobre a história e as características atuais da área de Mizue, localizada no moderno distrito de Edogawa, Tóquio. Historicamente, a região foi formalmente estabelecida como a Aldeia de Mizue em 1913, através da fusão das antigas Aldeias de Mizuho e Ichinoe, sendo seu nome um topónimo composto que desapareceu em 1932 quando foi absorvida pela formação do distrito de Edogawa. As fontes detalham a herança cultural da área, incluindo marcos como a Residência do Nanushi de Ichinoe (uma casa de família de líderes rurais da era Edo), o Templo Daiunji (conhecido como "Templo dos Atores" devido aos túmulos de notáveis atores de Kabuki) e o Pinheiro Yogo no Matsu no Templo Zenyoji, famoso por sua história ligada ao Sumô. Além disso, as fontes descrevem Mizue como uma área residencial moderna, bem planejada e rica em recursos hídricos e verdes, cuja evolução foi fortemente influenciada por grandes projetos de conservação de água, como a Comporta de Edogawa, que protegem a região contra inundações e a intrusão de água salgada.

Le fonti offrono una panoramica completa sulla storia e la geografia di Mizue, un'area ora parte del moderno Distretto di Edogawa a Tokyo. Storicamente, Mizue fu stabilita come Villaggio di Mizue (瑞江村) nel 1913, risultato della fusione dei villaggi di Mizuho e Ichinoe, con il suo nome formato prendendo un carattere da ciascuno dei predecessori. Gran parte del materiale si concentra sulla ricca eredità culturale e sui punti di interesse dell'area, includendo l'Ichinoe Nanushi Yashiki, una storica residenza di un capo villaggio, e diversi templi come il Daion-ji, noto come il "Tempio degli Attori" per le tombe di famosi artisti Kabuki, e lo Zenyō-ji, famoso per il suo monumentale pino chiamato Yōgō no Matsu. Inoltre, le fonti descrivono la trasformazione dell'area da una zona rurale e soggetta a inondazioni a un moderno quartiere residenziale, evidenziando le opere di controllo delle acque come la Chiusa di Edogawa e la moderna pianificazione urbana focalizzata su servizi e spazi verdi.

Ces sources fournissent un aperçu complet de l'histoire, de l'identité et de la géographie de l'actuel quartier de Mizue, qui fait partie de l'arrondissement d'Edogawa à Tokyo. Elles confirment que le nom "Mizue" est un toponyme composé, formé par la fusion des villages de Mizuho et d'Ichinoe en 1913, avant que la région ne soit incorporée à l'arrondissement d'Edogawa en 1932. Les textes explorent la riche histoire culturelle et religieuse de l'ancienne région de Mizue, en détaillant des sites spécifiques tels que la résidence du chef de village Ichinoe Namayashiki, le temple Daion-ji (connu pour les tombes d'acteurs de Kabuki), et le pin séculaire Yōgō no Matsu au temple Zen'yō-ji. Enfin, les sources décrivent Mizue comme un quartier résidentiel moderne et bien organisé, soulignant sa proximité avec la nature (fleuves Edo et Arakawa) et ses infrastructures contemporaines, y compris la gare de Mizue et le complexe commercial La Park Mizue.