Lorena Buhnici

Ce îmi place la ea? Că nu a multiplicat ce deja există pe piață. Că nu vorbește după rețete vechi, ci prin idei care să inspire sau mai degrabă prin curiozități. Îți povestește despre locurile pe care le-a văzut într-un fel anume, aparte, cu poveste. Și am să o iubesc și mai tare decât deja o fac dacă va reuși să îi facă pe oameni să renunțe la tradiționalul ‘all inclusive’.

A fost campioană mondială și olimpică și a făcut parte din lotul național de gimnastică, cel mai bun pe care România l-a avut vreodată. De-a lungul carierei a adunat 27 de medalii obţinute la Europene, Mondiale şi Jocurile Olimpice, 13 dintre acestea fiind de aur. Atunci când a pus punct carierei în gimnastică, la 23 de ani, surprinderea celor din jur dar și a publicului nu a întârziat să apară. Însă ea alesese deja. A fost greu, dar destul. Avea nevoie să închidă cariera de gimnastă în cele mai bune momente ale ei. În glorie.

S-a născut în august ’46 la Brăila și se numește Georgeta Pavel. Mama ei, Erna, s-a născut în Snyatin, Polonia și vorbea doar limba germană când a ajuns în Romania, unde l-a cunoscut pe tatăl ei, Pincu, născut la Tulcea. Părinții au fost în lagar în Transnistria, patru ani de zile, de aceea și numele ei este pur românesc, Georgeta. A fost singurul copil la părinți, a studiat baletul și a făcut Școala Populară de Artă. Și-a dorit foarte mult să continue baletul, dar mama ei nu a fost de acord. Pe atât de tare și-a dorit să facă și arheologie dar din nou părinții nu au fost de acord considerând a fi o meserie “de bărbat”. Mult prea complicată pentru ea. Așa a ajuns la Facultatea de Literele, Română-Franceză, la Galați.

Ce îmi place la ea? Este asumată. Relaxată și ceva mai dezinhibată când vine vorba de scene controversate, precum cele de nuditate. Poate și pentru că are o încredere imensă în oamenii cu care lucrează și mai ales în EA. Ceea ce o face să fie al naibii de bună!

În ultima perioadă auzim tot mai des vorbindu-se despre intervențiile estetice. Chirurgicale sau non-chirurgicale, acestea au început să fie cât mai mult în atenția noastră, a femeilor, împărțindu-ne cumva în două tabere. Unele pro, care acceptă că acestea sunt utile și necesare în anumite conjuncturi, sau pentru simplul fapt că își doresc ‘îmbunătățiri și corecții’. Din asta fac și eu parte. Da, dacă va fi nevoie sau dorință, voi apela, fără ezitare, la cele non-chirurgicale. Și cele din tabăra contra, care ori nu recunosc, ori nu își doresc.

După mulți ani de presă, televiziune și radio, a ales să lucreze cu și pentru copii. După ce am asistat la unul dintre spectacolele pe care le păstorește, aș zice că și pentru părinți. E mereu cu zâmbetul pe buze, pusă pe distracție și cu povești pline de umor, gata oricând să te facă să uiți că dimineața, spre exemplu, plecatul la grădiniță înseamnă plâns, împotrivire, negocieri și manipulări sentimentale.

Ce îmi place la ea? Este foarte veselă, îndrăzneață, caldă, naturală, sexy și frumoasă. Și rar îmi este dat să întâlnesc oameni atât de sinceri și de curați. Dumnezeu i-a dăruit o voce de aur dar și o familie pe care o venerează și despre care vorbește oricând și oriunde. Este magică!

Pentru că România este… conservatoare când vine vorba despre drepturile persoanelor gay, lesbiene, bisexuale sau transsexuale. Am spus conservatoare cu gândul la orășeni, în cel mai bun caz. O discuție despre homosexualitate la țară însă, în România profundă, ortodoxă și cu șapte ani de bătaie de acasă, se poate termina chiar violent. În 2017.

România, alături de alte țări, precum Bulgaria, Letonia, Lituania, Moldova, Serbia, Muntenegru și Ucraina, nu numai că nu garantează dreptul la căsătorie persoanelor care aparțin comunității LGBT, dar chiar stipulează în Codul Civil că actul căsătoriei poate fi încheiat numai între persoanele de sex opus. În România, două treimi dintre gay își ascund orientarea sexuală, ca să minimalizeze discriminarea și actele de violență, potrivit unui studiu efectuat de organizația ACCEPT.

A debutat pe scena muzicală în anul 1990, în 1997 a fost laureată la Festivalul de Jazz „Napocensis” și a făcut parte din distribuția unor musicaluri precum Chicago, în regia lui Ricard Reguant, Lautrec la Bordel, semnat de Horațiu Mălăele, Un altfel de cabaret, regia Anca Sigartău. Este și un dascăl remarcabil care face din tehnicile vocale o artă a exprimării clare și emoționante a mesajului muzical, și arată asta ca jurat în showul de televiziune „Te cunosc de undeva“.