
Sign up to save your podcasts
Or


Episodul anterior din această discuție a fost, în câteva idei, despre:
Continuarea discuției, din acest episod, abordează:
Cosmin Gheorghe este psihoterapeut, culture influencer, predă la facultatea de psihologie din cadrul Institute of Integral Studies din California și are o experiență de peste 20 de ani, academică și practică în munca alături de cupluri, familii și organizații.
Music: Sergiu Tuhuțiu. Cracked Dreams
Masculinitatea, fel ca și feminitatea sunt parte din identitatea profundă a fiecăruia și sunt modelate în mare parte de contextul social, de cultura și experiențele de educație pe care le-a trăit o persoană.
De exemplu, masculinitatea este frecvent descrisă prin agresivitate, forță fizică și distanță emoțională, însă pentru că această perspectivă încurajează discriminarea și violența, mulți bărbați se distanțează de aceste tipare și își construiesc o masculinitate care poate fi în contact cu nuanțele feminine, ca de exemplu a fi calzi emoțional*. Cercetările profesorului Ronald Levant** arată că cu cât bărbații aleg să aibă o viață conform tiparelor sociale stricte de gen, cu atât calitatea vieții emoționale este mai fragilizată.
Fiecare dintre noi preluăm implicit aceste prescripții sociale despre ce este și ce nu este considerat a fi specific genului nostru, ne comportăm și avem așteptarea ca și ceilalți să se comporte conform acestor cadrane. Asumarea relației de cuplu, ca bărbat, este un exemplu de alegere influențată de aceste prescripții sociale. Cercetarea ”Provocările cuplurilor din România” pe care am derulat-o împreună cu colegii de la Școala pentru Cuplu ne-a arătat o realitate relațională și emoțională mai puțin asumată de către bărbați, care par să fie mai deconectați emoțional de nevoile lor și de cele ale relației. Această deconectare se reflectă asupra calității relației și asupra dinamicilor de cuplu, de exemplu, în disconfortul pe care bărbații îl resimt când sunt nevoiți să își asume contribuția și să își ceară iertare. Această resemnare și deconectare apare probabil pentru că în cultura noastră, bărbații au fost educați să cedeze responsabilitatea relației de cuplu femeilor și din convingerea că rezolvarea provocărilor relației revine (exclusiv) femeilor.
Feminitatea a fost nevoită si încurajată de-a lungul timpului să adopte nuanțe considerate specific masculine și acum pare că e contextul potrivit ca și masculinitatea să fie în contact cu nuanțele feminine. Dar cum, ce înseamnă aceasta integrare? De ce asumarea masculinității depinde de gradul de încredere și siguranță personală și de maturizarea emoțională? Ce impact are acest proces de asumare asupra relației de cuplu, a familiei și a copiilor?
L-am invitat în această discuție pe Cosmin Gheorghe, care are experiență de peste 20 de ani în munca alături de cupluri, familii și comunități. Cosmin este psihoterapeut în California, predă la universitate cursuri de psihologie și a lucrat îndeaproape cu Gabor Mate și Irvin Yalom. A absolvit facultatea de medicină și de psihologie, îl pasionează scrisul și teatrul și câteva dintre topicurile de interes sunt relațiile, tehnologia și inteligența artificială.
Provocările cuplurilor din România este un studiu cantitativ derulat în cadrul proiectului ”Programe de formare şi psiho-educaţionale bazate pe modele de prevenţie şi intervenţie inovative în sănătatea emoţională”, COD MYSMIS 121344, co-finanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională, în baza contractului de finanţare Nr. 264/19.06.2020 încheiat cu Ministerul Cercetării și Inovării în calitate de Organism Intermediar (OI), pentru Programul Operaţional Competitivitate (POC).
*Eisen, B. & Yamashita, L. (2017). Borrowing from Femininity: The Caring Man, Hybrid Masculinities, and Maintaining Male Dominance. Men and Masculinities; 1-20. DOI: 10.1177/1097184X17728552
**Levant, R. (2011). Research in the Psychology of Men and Masculinity Using the Gender Role Strain Paradigm as a Framework. American Psychologist
Music: Sergiu Tuhuțiu. Cracked Dreams
Procesul de schimbare emoțională al unei organizații începe de multe ori din dorința de dezvoltare, fie personală, fie a unei inițiative colective. Și odată început, are nevoie de efort susținut, de încredere în acest proces, în ciuda disconfortului, și de contexte favorabile dezvoltării. Progresul, rezultatele așteptate pot fi măsurate la o distanță de cel puțin 2 ani, sau, cum recunoaște invitatul discuției de astăzi, după 3 ani, ne-am dam seama că abia acum începem.
Cum arată însă concret călătoria emoțională a echipelor și a organizației? Care sunt inițiativele și contextele care o susțin? De ce, schimbarea culturii emoționale într-o organizație începe cu explorare și efort personal, însă continuitatea depinde de asumarea unui efort conjugat, al majorității colegilor?
Un studiu recent, de tip review* punctează faptul că asumarea unui proces emoțional susține și contribuie la aspecte cheie dintr-o organizație, precum creativitate, angajament și eficacitate, atât personală cât și a echipelor, sentimente de apartenență și abordarea viitorului cu încredere și speranță.
Invitatul acestui episod Mind Education Podcast al colecției despre sănătatea emoțională în spațiul profesional este Laurențiu Lazăr, managing partner Colliers România:
min. 02:28 - De unde și cum a început munca emoțională?
min. 09:49 - Ce schimbări la nivel personal, al echipelor sau al organizației ai observat?
min. 18:15 - Cum a fost acest proces emoțional pentru o companie de consultanță imobiliară, care au fost momentele dificile?
min. 24:48 - Au avut schimbările emoționale impact (și) asupra performanței finaciare?
min. 31:21 - Care dintre provocări v-au făcut să continuați procesul emoțional?
*Diener, E., Thapa, S., & Tay, L. (2020). Positive emotions at work. Annual Review of Organizational Psychology and Organizational Behavior. 7. DOI: 10.1146/annurev-orgpsych-012119-044908
Music: Sergiu Tuhuțiu. Blackmailed Soul
Ce au nevoie organizațiile pentru a transforma preocuparea față de sănătatea emoțională într-o prioritate strategică? Până unde acest proces este responsabilitatea liderilor și de unde începe responsabilitatea personală, a fiecărui coleg de echipă? Un stil de leadership orientat către sănătate implică angajarea explicită și implicită față de sănătatea fizică, emoțională și mintală a echipei și înseamnă conștientizarea rolului și valorizarea sănătății alături de comportamente și alegeri care o mențin. Un studiu recent* punctează că un astfel de stil de leadership are impact asupra sănătății mintale și emoționale a echipei, mai ales prin alinierea alegerilor și comportamentelor liderului cu cele ale echipei. Cu alte cuvinte, cu cât între lider și echipa sa se creează un spațiu de siguranță în care se discută onest despre aceste aspecte, cu atât sănătatea emoțională a echipei este mai solidă.
Dar cum arată concret un astfel de proces? De unde începe, cât durează, care sunt reperele că alegerile susțin sănătatea emoțională? De multe ori, începe cu un simplu check-in emoțional, cu întrebarea ”Cum te simți astăzi?”. De exemplu, un survey discutat de McKinsey menționează că aproape 40% dintre participanții la survey au spus că nu i-a contactat nimeni din spațiul profesional ca să-i întrebe ce fac, cum se simt. Și că aceste persoane sunt expuse unui risc cu 38% mai mare să recunoască că au dificultăți emoționale. Un astfel de proces prin care sănătatea emoțională devine prioritară necesită efort conjugat, din partea liderului dar și a întregii echipe, asumarea unui efort emoțional inconfortabil, de durată, construit dintr-un spațiu de încredere și siguranță.
Invitatul acestui episod Mind Education Podcast este Cristian Lupșa, editor fondator Dor într-un dialog despre procesul emoțional, personal și al organizației Decât o Revistă:
min. 03:24 - Cum s-a conturat, de unde a început nevoia de schimbare în echipa Dor?
min. 08:04 - Până unde e rolul liderului în acest proces și de unde începe responsabilitatea echipei?
min. 13:05 - De ce au nevoie liderii ca să se dezvolte (emotional)?
min. 17:54 - Care sunt nevoile liderului și ale echipei ca acest proces să se mențină?
min. 20:35 - Care au fost provocările?
min. 26:23 - Cum poate un lider să-i sprijine pe ceilalți fără să se sacrifice?
min. 31:54 - Cum ai redefini, ce ai recomanda ca program de pregătire și dezvoltare a unui lider?
min. 34:44 - Are un impact munca emoțională asupra modului în care echipa reușește să își realizeze munca?
*Vonderlin, R., Schmidt, B., Müller, G., Biermann, M., Kleindienst, N. et. al. (2021). Health-Oriented Leadership and Mental Health From Supervisor and Employee Perspectives: A Multilevel and Multisource Approach. Frontiers in Psychology; 11. DOI: 10.3389/fpsyg.2020.614803
Music: Sergiu Tuhuțiu. Blackmailed Soul
Organizația Mondială a Sănătății consideră că progresul, la nivel global, în a oferi servicii de sănătate mintală este lent și nepotrivit nevoilor de acum. Conform Atlasului Sănătății Mintale*, lansat recent, doar jumătate dintre statele membre ale OMS au inițiat programe de prevenție și promovare a sănătății mintale.
Organizațiile, echipele și liderii sunt din ce în ce mai preocupate de sănătatea mintală și emoțională în spațiul profesional, însă rapoartele internaționale punctează ca aceasta nu este nici pe departe o prioritate strategică, un aspect integrat în deciziile de business sau adaptată nevoilor reale.
Depresia este principală cauză de dizabilitate și împreună cu anxietatea costă anual economia globală un trilion de dolari americani, costuri care reprezintă pierderi de productivitate. Estimările arată însă că fiecare dolar investit în tratarea sănătății mintale aduce un câștig de 4 dolari prin îmbunătățirea sănătății și productivității. În acest context, prioritizarea sănătății mintale și emoționale nu mai este ”a nice to have” ci devine o investiție în sustenabilitatea și stabilitatea unei organizații.
Contextul dificil din ultimul timp ne-a arătat că avem nevoie de resurse emoționale colective, în interiorul echipelor și a grupurilor cu care interacționăm, pentru a avea o stare de bine robustă. Or, starea de bine în context profesional are nevoie ca deciziile de business să includă acest aspect constant, nu ocazional, doar în momente de criză. Și că depinde de un stil de leadership incluziv și de existența unor comunități capabile să creeze și să mențină un context de siguranță și încredere. Și de cele mai multe ori, începe cu asumarea unui proces emoțional, personal și al organizației.
O discuție alături de Domnica Petrovai, CEO Mind Education și Școala pentru Cuplu și Raul Lupaș, head of corporate development la Mind Education:
min. 03:33 - De ce să prioritizăm sănătatea mintală și emoțională în spațiul profesional?
min. 11:48 - De ce au nevoie echipele de sănătate emoțională și mintală?
min. 17:56 - Ce au nevoie, mai departe, echipele și organizațiile?
min. 30:27 - Un gând de final
*World Health Organization (2021). Mental Health Atlas 2020.
Music: Sergiu Tuhuțiu. Blackmailed Soul
De unde începe schimbarea culturii românești? Care sunt ingredientele de care au nevoie sistemele sociale pentru a susține un proces de transformare? Care mecanisme permit pendulări între nuanțe și perspective multiple, în așa fel încât identitatea, autenticitatea și contradicțiile să poată fi conținute? Depinde evoluția unei culturi de evoluția personală sau mai degrabă de evoluția sistemelor sociale ca familia, cuplul, comunitățile?
Te invit la o discuție despre sisteme sociale, asumarea schimbării, rigiditate și flexibilitate dar și despre Bruce Willis, Mircea Eliade și Jean Baudrillard.
Acest episod aniversar Mind Education Podcast este o discuție cu Cosmin Gheorghe despre dinamica schimbării culturii românești. Cosmin locuiește în California, SUA, este psihoterapeut și predă la universitate cursuri de psihologie socială, perspective globale în psihologie, neurofiziologie și psihoterapie somatică, și terapie de familie. A absolvit facultatea de medicină și de psihologie și are experiență vastă, academică și practică în relații de multiculturalitate și inter-culturale. Îl pasionează scrisul și teatrul și topicurile de interes sunt tehnologie, inteligență artificială și relații.
min. 02:30 - Ce înseamnă schimbarea culturii, mai ales în cultura românească?
min. 09:49 - Care e mecanismul care poate să conțină și rigiditatea, dar și flexibilitatea?
min. 12:25 - Depinde schimbarea unei culturi de schimbarea personală? Dar și invers, schimbarea personală de schimbarea contextului ?
min. Depinde evoluția de contribuția în comunități?
min. 20:22 - Depinde evolutia de capacitatea (individuala, comunitara) de a face implicitul explicit?
min. 31:58 - Afectează biasurile dinamica dintr-un cuplu?
min. 34:17 - Cum putem măsură progresul, evoluția, într-o cultură:
min. 42:30 - Autenticitate și contradicții
Music: Sergiu Tuhuțiu. Cracked Dreams
De ce arta și cultura sunt strâns legate de starea de bine? De ce emoțiile facilitate prin contexte bogate în artă și cultură ne apropie mai mult de noi și de ceilalți? Ce înseamnă obișnuințe culturale și cum le putem păstra în viața cotidiană?
Experiențele facilitate de artă și cultură, similar prezenței în natură, sunt una dintre cele mai revigorante activități care contribuie la starea de bine. Emoțiile trăite prin experiențele culturale simplifică de fapt conectarea profundă cu noi, de la a ne înțelege și a ne regla mai bine emoțiile până la a răspunde nevoilor emoționale profunde (de armonie, frumos, sens, apartenență). Este mai puțin probabil să retrăim în minte o ceartă cu cineva drag în mijlocul unui concert captivant, de exemplu, la fel cum viața capătă altă perspectivă după o lectură fascinantă.
Tot arta si cultura ne fac mai deschiși și dispuși să simțim dincolo de lumea personală; să ieșim din centrarea pe sine, să oprim mintea să se îngrijoreze și să fim mai dispuși să contribuim. De exemplu, prin artă și cultură trăim emoții intense, de transcendență, ca cea de admirație, încântare, surpriză. Emoții care, conform studiilor*, contribuie mult mai mult la starea de bine față de altele mai familiare, ca cea de bucurie. La fel, muzica ne face să fim mai empatici, mai deschiși să ne conectăm cu ceilalți.
În acest episod aniversar Mind Education Podcast explorăm, împreună cu Mihai Mateiu și Sergiu Tuhuțiu rostul artei și culturii asupra stării de bine. Mihai Mateiu este manager cultural și inițiatorul proiectului Flux. Sergiu Tuhuțiu este pianist, producător muzical și inițiatorul unor proiecte apreciate precum Piano Colours sau In Memoriam Dinu Lipatti.
min. 13:25 - A facilitat schimbarea din ultimul timp apropierea sau redefinirea a ceea ce este important și valoros pentru noi? Și în contextul acestei discuții, de a aprecia mai mult contribuția artei și culturii la starea de bine?
min. 19:58 - De ce anume avem nevoie ca să păstrăm arta și cultura aproape de noi?
min. 26:44 - Ce înseamnă o viață culturală, concretă?
min. 38:41 - Este arta și cultura o experiență singuratică sau are nevoie de comunități? Și de ce anume e nevoie pentru a crea comunități culturale?
*Anderson, C. L., Monroy, M., & Keltner, D. (2018). Awe in nature heals: Evidence from military veterans, at-risk youth, and college students. Emotion, 18(8), 1195–1202. https://doi.org/10.1037/emo0000442
Allain de Botton (2019). Arhitectura fericirii. Ed. Vellant.
Music: Sergiu Tuhuțiu. No Final Answer
Cum recunoaștem narcisismul în relație cu colegii și nu numai? De ce, deși la început persoanele narcisiste par carismatice, relațiile de colaborare sunt dificil de construit? De ce, persoanele care lucrează cu colegi sau lideri narcisiști ajung să se îndoiască de sine, să își piardă încrederea în ei înșiși și în aptitudinile lor?
Studii de tip review* arată că beneficiile pe care le aduc aceste tipologii în organizație sunt puține și pe termen scurt, în timp ce impactul negativ asupra calității relațiilor cu ceilalți, a stării de bine și asupra performanței se reflectă la nivel personal, al echipei și al organizației. Deși narcisismul este atras de poziții de leadership pe care aceste peroane sunt convinse că le desfăsoară cel mai bine, această perspectivă nu este confirmată și de ceilalți. Narcisismul blochează colaborarea din și cu echipe, arată studiile, inclusiv în echipele de management de top. Pentru că, în poziții de leadership aceste persoane adoptă o viziune agresivă, îndrăzneață și orientată înspre asumarea riscurilor, de multe ori expun reputația organizațiilor pentru care lucrează. La fel, cu cât cultura dintr-o organizație este mai puțin conștientă de aceste tipare de comportament, cu atât aceste nuanțe vor urca în ierarhie** și vor contura ele cultura, una individualistă, potrivită lor.
Invitata acestui episod Mind Education Podcast este Cristina Sterie, președinta Institutului Român de Schema Therapy (IRST), secretar general al Asociației Române de Hipnoterapie și Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală (AHPCC), deține acreditarea Avansată în Schema Therapy, este trainer și supervizor de Schema Therapy recunoscută de Socitatea Internațională de Schema Therapy (ISST).
min. 04:11 - Sunt trăsăturile narcisiste carismatice?
min. 05:25 - De ce aceste nuanțe sunt uneori valorizate în context profesional?
min. 09:09 - Care sunt cele mai frecvente tipologii de narcisism?
min. 11:07 - Există diferențe de gen în aceste tipologii?
min. 12:55 - Cum se exprimă aceste tipare în relațiile de colaborare?
min 17:26 - Diferă modul în care colaborează persoanele narcisiste cu colegii față de colaborarea cu autoritatea?
min. 19:04 - Cum arată o conversație dificilă cu o persoană narcisistă?
min. 20:37 - Ce auzi în cabinet, care sunt perspectivele persoanelor narcisiste și a persoanelor cu care lucrează?
min. 24:30 - Ce înseamnă progres în terapie pentru persoanele narcisiste?
min. 26:28 - Ce competențe, abilități susțin progresul în terapie?
min. 30:13 - În cât timp apare progresul în terapie?
min. 32:23 - Cum reduci dependența de muncă la persoanele cu narcisism?
min. 36:25 - rcomandări practice și de lectură
*Braun S (2017) Leader Narcissism and Outcomes in Organizations: A Review at Multiple Levels of Analysis and Implications for Future Research. Front. Psychol. 8:773. doi: 10.3389/fpsyg.2017.00773
**Pech, R.J. & Slade, B.W. (2007). Organisational sociopaths: rarely challenged, often promoted. Why?. Society and Business Review, 2(3); 254-269. https://doi.org/10.1108/17465680710825451
Music: Sergiu Tuhuțiu. Over Time
Sănătatea emoțională și mintală din perioada adolescenței este din ce în ce mai fragilizată și conform studiilor recente, afectează calitatea vieții la vârsta de adult. Anual, unul din 5 adolescenți solicită servicii medicale de specialitate pentru probleme de sănătate mintală*. Deși consumul de alcool și tutun s-a redus în ultimii ani (de la 32% în 2006 la 24% în 2018), depresia și gândurile suicidare au crescut (de la 48% în 2006, la 58% în 2018) și reprezintă cele mai frecvente aspecte cu care se confruntă adolescenții.
Numărul adolescenților afectați de depresie severă s-a dublat din 2005 până în 2015 și din păcate continuă să crească.
Mai mult decât atât, sănătatea mintală și emoțională din adolescență are impact asupra calității vieții de adult, la vârsta de mijloc**. Dacă un adolescent se confruntă cu sănătate emoțională precară la 16 ani, va avea o probabilitate de 82% ca la vârsta de 42 de ani să se confrunte cu provocări emoționale și cu 36% mai puține șanse să locuiască cu un/o partener/ă. Același studiu a arătat ca provocările de sănătate emoțională din perioada adolescentei scad șansele ca viitorii adulti să aibă un rol profesional avantajos și inclusiv să participe la vot.
Mulți adolescenți spun că trăiesc sentimente de nepotrivire, că se simt ”înghesuiți”, forțați să se potrivească unor sisteme și așteptări rigide din partea adulților, care sunt de multe ori opaci la nevoile lor emoționale. Ceea ce îi face să se simtă izolați, însingurați, neînțeleși și de multe ori fără sprijin. Care sunt nevoile lor, de ce contexte și relații (cu adulții, prietenii, familia) au nevoie copiii de 13 - 18 ani ca să crească armonios? Ce au nevoie ca să se simtă acceptați, înțeleși, integrați și ascultați de la familie, școală, societatea în care trăiesc?
Invitatele acestei discuții despre provocările și nevoile adolescenței sunt Ioana Cichet-Macoveiciuc și Bogdana Păcurari. Ioana este jurnalistă, autoare de carte și autoarea blogului Prințesa Urbană. Bogdana este psihoterapeut de familie și de cuplu la Mind Education și Școala pentru Cuplu.
min. 04:30 - Care sunt provocările adolescenților de acum?
min. 14:55 - Care sunt relațiile adolescenților cu școala, cu prietenii, cu alți adulți în afară de părinți?
min. 23:21 - Ce spun adolescenții că au nevoie?
min. 28:22 - Cum îi putem sprijini pe adolescenți?
min. 31:49 - Ce spun adolescenții că îi ajută?
min. 39:15 - Un gând de final pentru adolescenți și părinți
*Mojtabai R, Olfson M. National Trends in Mental Health Care for US Adolescents. JAMA Psychiatry. 2020;77(7):703–714. doi:10.1001/jamapsychiatry.2020.0279
**Thompson, E.J., Richards, M., Ploubidis, G.B., Fonagy, P., Patalay, P. (2021). Changes in the adult consequences of adolescent mental ill-health: findings from the 1958 and 1970 British birth cohorts. Psychological Medicine 1–10. https://doi.org/ 10.1017/S0033291721002506
Music: Sergiu Tuhuțiu. More than Silence
Trăim o perioadă care pare să prețuiască individualismul mai mult decât (inter)conectarea, însă în care efectele negative ale singurătății și însingurării sunt copleșitoare pentru sănătatea mentală și emoțională. Uităm că nevoia de conectare cu ceilalți, în toate formele ei, de la relații intime, de colaborare sau de prietenie este una dintre cele mai profunde nevoi umane. Și nu e deloc surprinzător faptul că studii din domenii diferite confirmă că persoanele care au un sentiment de apartenență autentică la grupuri și comunități sunt mai fericite și mai sănătoase.
Rata divorțului este în creștere continuă la nivel global, iar pentru cei care se recăsătoresc pare să crească cu fiecare nou drum către altar. Este greu să închei o relație romantică, însă nu și atunci când toți cei din jurul tău fac asta, spune un studiu longitudinal* care a arătat că decizia unui cuplu de a se separa este foarte mult influențată de contextul în care trăiește acel cuplu, adică de grupul lor social de referință. Are atunci un sâmbure de adevăr proverbul "Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești?" Sau, în contextul discuției actuale, spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun ce decizii vei lua?
Cu acest episod lansăm primul podcast Mind Education și începem capitolul Mind about Love. Vorbim, împreună cu Domnica Petrovai, fondatoarea Mind Education și a Școlii pentru Cuplu despre iubire și interconectare. Eu sunt Mara Bria, doctor în psihologie la Mind Education și sunt tare entuziasmată să începem seria Podcast-urilor Mind Education alături de Domnica.
Podcast disponibil și pe canalul de YouTube Mind Education.
Music: Matei Sax || Bleu - Worakls
*McDermott, R., Fowler, J., & Christakis, N. (2013). Breaking Up is Hard to Do, Unless Everyone Else is Doing it Too: Social Network Effects on Divorce in a Longitudinal Sample. Social forces; a scientific medium of social study and interpretation, 92(2), 491–519. https://doi.org/10.1093/sf/sot096
From the publisher's feed

28,903 Listeners