Acum câteva sute de mii de ani noi, oamenii, ne adăposteam prin peşteri şi prin grote. Ne puneam la adăpost de stihiile de afară. Aşa a apărut frontiera dintre « înăuntru » şi « afară ». Înăuntru supravieţuieşti, afară, în plină natură, eşti mereu în pericol. După fiecare colţ de stâncă se ascunde în umbră un leu, un tigru, o fiară prădătoare care nu vede în tine decât hrana ei cea de toate zilele.
Pentru a supravieţui într-un mediu ostil, omul şi-a dezvoltat capacitatea de a expanda forţa lui fizică şi mentală. La început a luat o piatră de pe jos şi a aruncat cu ea într-un iepure cu care s-a hrănit. Nu piatra ucidea iepurele. Piatra era doar un intermediar care închidea în el forţa muşchilor omului şi abilitatea lui cerebrală de a fixa ţinta cu privirea. Piatra era un instrument prin care omul îşi expanda forţa fizică şi pe cea mentală.
Apoi şi-a făcut o suliţa şi a expandat-o şi mai tare şi mai departe. A inventat apoi un arc. Şi tot aşa şi-a tot expandat fiinţă controlând din ce în ce mai bine mediul în care trăia. Apoi şi-a expandat forţa mentală odată cu inventarea tiparului de către Gutenberg. Aşa a putut închide în paginile cărţilor experienţa lui de viaţă pe care a putut să o transmită mai departe copiilor lui.
Apoi am lăsat caii şi ne-am făcut maşini, telegraf, radio, telefon, televiziune, calculatoare, internet şi telefoane mobile care le aduc pe toate laolaltă în ele. Telefonul pe care îl plimbi în buzunar îţi permite acum să îţi expandezi fiinţa instant pe toată planeta. Universul digital a şters frontierele, a anihilat spaţiul şi a oprit curgerea timpului. Trăim o schimbare majoră de paradigmă, adică de model de viaţă.
Am mutat cea mai mare parte a vieţilor noastre profesionale şi personale în universul digital. Dar şi aici pericolul pândeşte la fel de bine ca în lumea reală. În umbra fiecărui bit se poate ascunde un hacker care te aşteaptă. Sistemele digitale sunt la fel de fragile precum şi lumea fizică în care trăim. În străfundurile lumii digitale pericolele pot fi la fel de mortale.
Din acest motiv s-a dezvoltat foarte mult şi sectorul de cyber security, adică securitate cibernetică. În lumea digitală au apărut şi nişte îngeri păzitori care ţin pericolul cât mai departe. Dar nu e uşor pentru că atacurile cibernetice sunt din ce în ce mai sofisticate.
Cine poate face faţă cel mai bine unui hacker ? Cel care are capacitatea de a gândi ca el. Cel care este capabil să simuleze atacul unui sistem şi să vadă unde este vulnerabil. Acest tip de atac se numeşte în limbajul tehnic « penetration test », adică un test care încearcă să penetreze un sistem informatic în toate măruntaiele lui. Doar după un asemenea test major poţi şti cu siguranţă dacă sistemul tău poate rezista sau nu. Doar aşa îi descoperi slăbiciunile şi vulnerabilităţile şi doar aşa le poţi remedia. Pe scurt, vorbim de un « pentest », de la penetration test.
Există pe piaţă startup-uri care asta fac. Angajează hackeri albi (white hat), IT-isti etici care simulează atacul unui sistem ca şi cum ar fi hackeri dar obiectivul lor final nu este să distrugă sistemul ci să dea soluţii ca să îl facă mai rezistent. Avem şi în România acest tip de business iar unul dintre ele merge chiar foarte bine. Este vorba de Pentest-Tools. L-am invitat astăzi la emisiunea « Noi venim din viitor » pe fondatorul acestui startup Adrian Furtună.
Mai multe despre proiectele lui puteţi afla la adresa : https://pentest-tools.com
Şi mai avem o veste bună. Programul de pre-accelerare pentru startup-uri de tehnologie Innovation Labs, unde sunt mentor, pregăteşte ediţia a 12-a cu o curricula unică adaptată cerinţelor actuale ale startup-urilor aflate la început de drum. Innovation Labs beneficiază de acum înainte de un parteneriat strategic pe termen lung cu fondul de investiţii Early Game Ventures. România se mişcă şi startup-urile primesc o mare gură de oxigen în programele Innovation Labs.
