Naționala masculină de volei U 18 începe astăzi aventura la Campionatul European din Italia. Micii tricolori merg la turneul final cu vise mari, dar și cu povești inedite. Căpitanul echipei este și DJ-ul vestiarului; liberoul vine dintr-o familie în care voleiul se joacă aproape în formulă completă, iar unul dintre titulari are un cercel norocos și un plan special dacă România ia medalie.

Emoții, ambiții și visuri mari pentru cea mai tânără generație a voleiului masculin românesc. Începând de astăzi, Naționala U18 a României va evolua la Campionatul European din Italia. Turneul final se desfășoară până pe 18 iulie, în orașele Porto San Giorgio și Cisterna di Latina. Competiția reunește cele mai valoroase 16 selecționate ale continentului și reprezintă cel mai important examen al acestei generații.

Calificarea la Campionatul European confirmă progresul constant al voleiului juvenil românesc și răsplătește munca depusă de jucători și staff-ul tehnic în ultimii ani. Pentru tinerii tricolori, fiecare meci va fi o oportunitate de a demonstra că pot concura de la egal la egal cu cele mai puternice școli de volei din Europa.

România va evolua în Grupa a II-a, iar adversarii (Franța, Belgia, Bulgaria, Cehia, Spania, Germania și Țările de Jos) sunt unii dintre cei mai puternici din voleiul juvenil european.

Fiecare echipă va disputa câte șapte meciuri, iar primele două clasate se califică în semifinale. Cele mai bine clasate echipe europene vor obține și calificarea la Campionatul Mondial U19 din 2027.

Pe hârtie, Franța, deținătoarea titlului european, și Spania pornesc printre favoritele grupei. Bulgaria, Belgia și Germania sunt, la rândul lor, formații cu tradiție la nivel juvenil, ceea ce înseamnă că România va avea un parcurs foarte dificil. Totuși, generația pregătită de staff-ul tehnic român a demonstrat la calificări și la Campionatul Balcanic că poate pune probleme oricărui adversar.

Pe bancă, România are un antrenor cu experiență la acest nivel. Răzvan Parpală este la a treia calificare la un turneu final și este unul dintre specialiștii lucrului cu juniorii. Selecționerul știe că tricolorii vor avea de înfruntat naționale puternice.

„Un obiectiv îndrăzneț ar fi să ajungem pe locul 3. Dar grupa din care facem parte este o grupă foarte puternică. La nivelul acesta de vârstă, generațiile sunt diferite valoric. În grupa cealaltă, dacă eram sigur de două victorii, aici, în grupa noastră, trebuie să ne luptăm ca să facem meciuri bune și să putem câștiga” – Răzvan Parpală, antrenor România.

Pentru Eduard Panait, participarea are o miză în plus. Este primul lui Campionat European, dar și primul în care poartă banderola de căpitan. În bagajul lui există un obiect fără de care nu pleacă nicăieri: boxa. Panait este liderul echipei și în vestiar, acolo unde e responsabilul cu playlist-ul.

„Boxa nu lipsește. Nu pot să plec nicăieri fără boxă, ascult muzică oricând. Eu sunt DJ-ul. Playlist-ul îl am deja format, l-am făcut deja” – Eduard Panait, căpitan România.

Povestea lui e una specială. Înainte să ajungă la volei, a jucat fotbal. Era atacant. A fost luat direct de pe stadion și adus la sală.

„Am făcut fotbal, am jucat atacant. Acum sunt fanul lui Cristiano Ronaldo. Domnul antrenor m-a luat de pe terenul de fotbal, exact de pe stadion și a zis vino la mine la antrenamente și de atunci...” – Eduard Panait, căpitan România.

Nu a regretat niciodată alegerea. Dar dacă nu era voleiul, Eduard recunoaște că ar fi putut urma un alt drum: fotbalul sau meseria tatălui său, cea de navigator de vapor.

„Sincer să vă zic, cred că aș fi rămas cu fotbalul. E posibil și navigator, mai ales că tata este navigator pe vapoare, dar cât timp merge cu voleiul o să rămân aici” – Eduard Panait, căpitan România.

Liberoul Valeriu Verciuc mai are trei frați voleibaliști

În defensivă, România are un jucător cu moral uriaș. Valeriu Verciuc a fost desemnat în urmă cu o săptămână cel mai bun libero al Campionatului Balcanic U18. El a pus trofeul pe birou, în cameră, ca să-l vadă în fiecare zi.

„Îl țin pe biroul la mine în cameră, să-l văd tot timpul, să mă mândresc cu faptul că l-am primit și sunt foarte bucuros de acest lucru. Am fost foarte uimit când m-au anunțat, nu mai puteam, tremuram tot, eram foarte fericit” – Valeriu Verciuc, jucător România.

În familia Verciuc, voleiul este aproape o tradiție. Încă trei frați au legătură cu acest sport.

„Suntem patru care facem volei. Fratele meu cel mai mare s-a lăsat, nu mai practică. Dar celălalt frate, Ioan încă joacă volei și am o soră mai mică care și ea a început să joace volei. Eu m-am apucat datorită fratelui meu cel mai mare, că el făcea volei și el m-a adus pe calea aceasta a voleiului” – Valeriu Verciuc, jucător România.

Pe centrul fileului, România îl are pe Darius Lae. Ritualul lui de dinaintea meciurilor este legat de un cercel norocos.

„Am un cercel norocos care-mi poartă noroc mereu. L-am pus acum aproape 4-5 luni, iar de atunci îmi poartă de fiecare dată noroc. E cu mine mereu” – Darius Lae, jucător România.

Darius are și piercing, iar noi tatuaje sunt deja pe lista dorințelor. Dacă România ia medalie la Europene, centrul tricolorilor ar vrea ca toată echipa să rămână cu o amintire comună.

„Îmi plac și piercingurile. Vor mai urma și tatuaje, normal. Acum mai stăm puțin, că avem treabă și pe viitor o să mai urmeze câteva. Dacă luăm medalie la Europene aș vrea să ne facem grupul de aici, un tatuaj toți la fel. Oriunde, mic, mare, cum o fi, să avem toți să știm că am luat medalie atunci” – Darius Lae, jucător România.

Lumea fotbalului este scandalizată după evoluția selecționatei din Paraguay în meciul contra Franței din optimile de finală ale Cupei Mondiale. Partida a fost a fost umbrită de numeroasele faze dure, de anti fotbalul prestat de sud-americani și de arbitrajul extrem de permisiv al centralului din Uzbekistan. Franța s-a calificat în sferturi, iar reacțiile virulente la adresa Paraguayului sunt extrem de numeroase.

Puține meciuri de la Campionatul Mondial au stârnit atâtea reacții negative precum confruntarea dintre Paraguay și Franța din optimile de finală. Victoria francezilor cu 1-0, decisă de penalty-ul transformat de Kylian Mbappé, a trecut aproape în plan secund. Subiectul care a dominat presa internațională și lumea fotbalului a fost maniera în care Paraguay a ales să joace, o prestație descrisă drept expresia perfectă a "anti-fotbalului".

De la primul fluier al arbitrului uzbec, intențiile sud-americanilor au fost evidente. Selecționerul Gustavo Alfaro și-a construit echipa într-un bloc defensiv extrem de compact, cu liniile apropiate și cu un singur obiectiv: distrugerea ritmului impus de Franța. Pasele au fost puține, construcția ofensivă aproape inexistentă, iar fiecare acțiune franceză a fost întâmpinată prin faulturi tactice, dueluri dure, provocări și întreruperi repetate.

Statisticile au ilustrat perfect diferența de filozofie dintre cele două echipe.

Franța a controlat categoric posesia și a dominat la capitolul pase reușite, în timp ce Paraguay a preferat să transforme fiecare fază într-o luptă fizică. În locul unui duel spectaculos între două naționale ajunse în fazele eliminatorii ale Cupei Mondiale, publicul din Philadelphia a asistat la un meci fragmentat, întrerupt aproape permanent și lipsit de fluiditate.

Ținta principală a paraguayenilor a fost Kylian Mbappé. Starul Franței a fost faultat în repetate rânduri, lovit de mai mulți adversari și provocat constant. Presa franceză a inventariat mai multe intervenții considerate violente, inclusiv coate și intrări întârziate care au rămas nesancționate disciplinar. Numeroși observatori au remarcat că arbitrul Ilgiz Tantașev a permis un nivel de contact mult peste limitele obișnuite ale competiției.

Controversa a devenit și mai mare atunci când statisticile oficiale au arătat că Paraguay a terminat partida fără niciun cartonaș galben deși a avut 13 faulturi, în timp ce Franța cu 11, a fost sancționată de trei ori. Pentru mulți comentatori, această situație a fost greu de explicat în raport cu desfășurarea jocului și cu numărul intervențiilor dure ale sud-americanilor.

Presa franceză a criticat în termeni extrem de duri arbitrajul, iar publicații importante au apreciat că oficialul partidei a pierdut controlul încă din prima repriză. Celebrul ziar L’Equipe nu a avut nicio milă și i-a acordat oficialului central nota 1, cea mai mică posibilă, catalogându-i performanța drept „cea mai proastă posibilă”.

Pe teren, tensiunea a crescut de la minut la minut.

Fiecare duel era urmat de proteste, fiecare decizie arbitrală era contestată, iar nervozitatea se transmitea atât pe gazon, cât și în tribune. În mai multe momente, jucătorii paraguayeni au încercat să rupă ritmul prin întârzieri la reluarea jocului, simulări și conflicte verbale cu adversarii.

Momentul decisiv a venit în repriza secundă. Franța a obținut un penalty după intervenția VAR, iar Kylian Mbappé a transformat cu sânge rece, marcând golul calificării. Chiar și după deschiderea scorului, Paraguay nu și-a schimbat radical abordarea. În locul unei presiuni ofensive susținute, ultimele minute au rămas marcate de dueluri fizice și numeroase întreruperi.

Reacțiile de după meci au fost pe măsura tensiunii din timpul jocului. Didier Deschamps a criticat maniera în care adversarii au încercat să scoată Franța din ritm, iar mai mulți foști internaționali au vorbit despre o strategie construită mai degrabă pe intimidare decât pe fotbal.

Kylian Mbappé, vizibil iritat după fluierul final, a fost implicat inclusiv într-un moment tensionat cu portarul Orlando Gill, căruia i-a refuzat strângerea de mână. Starul lui Real Madrid, a acuzat după meci duritatea adversarilor:

“Dacă ei ne spun «Duceți-vă dracului!», atunci și noi le vom spune «Duceți-vă dracului!». Știam ce fel de meci urma să avem. Dacă trebuie să băgăm mâinile în noroi, știm să o facem. Știm să jucăm și fotbal urât, fotbal murdar. Ei au crezut că vom veni să jucăm la costum. Chiar și la jocul ăsta am fost mai buni decât ei. Ăsta este fotbalul lor. Nu există un mod bun sau rău de a juca fotbal.”

Valul de critici nu s-a limitat însă la Franța

Publicații din lumea întreagă au condamnat stilul de joc al Paraguayului, folosind expresii precum "fotbal extrem de neloial", "anti-fotbal" sau "joc brutal". Chiar și jurnaliști care au apreciat organizarea defensivă a sud-americanilor au făcut diferența între disciplina tactică și repetatele intervenții considerate periculoase.

Foste vedete ale fotbalului mondial au fost oripilate de prestația sudamericanilor și l-au demolat pe arbitrul uzbec. Printre cei mai vehemenți s-a numărat fostul portar al naționalei Angliei, Joe Hart (39 de ani), care nu și-a ascuns indignarea după fluierul final, având o adevărată tiradă la adresa fotbaliștilor din Paraguay:

 „Această echipă a Paraguayului a fost o adevărată rușine. Dacă colegii mei ar fi jucat în felul acesta, i-aș fi scos eu de pe teren. Nu mi-aș dori niciodată să câștig un meci de fotbal jucând în acest mod. Sunt, pur și simplu, o echipă plină de jucători ridicoli. Cum te poți aștepta măcar să tragi pe poartă când te aperi de parcă nu ai mai jucat niciodată fotbal la un nivel la care miza este atât de mare? Iar arbitrul a fost pur și simplu catastrofal”.

În acest tablou de „război” Zlatan Ibrahimovic dezvăluie că jucătorii lui Didier Deschamps s-au abținut foarte bine și au rămas concentrați la joc, deoarece dacă era în locul lor ar fi colecționat patru cartonașe roșii:

„Franţa a dat dovadă de calm. Au fost liniştiţi, au făcut ce aveau de făcut. Le-au răspuns zâmbind, acesta este cel mai bun răspuns. Înscrii goluri, câştigi meciul, te duci la suporterii tăi şi sărbătoreşti… acesta este cel mai bun mod de a răspunde.”

Și comunitățile de suporteri de pe rețelele sociale au reacționat vehement. Pe forumurile dedicate Cupei Mondiale și pe Reddit, mii de comentarii au criticat lipsa sancțiunilor disciplinare și au descris prestația Paraguayului drept una dintre cele mai urâte imagini ale turneului.

Rugbyul românesc intră într-o nouă etapă a existenței sale odată cu participarea la ediția inaugurală a World Rugby Nations Cup 2026, competiția echipelor aflate imediat sub elita mondială. Pentru „Stejari”, turneul reprezintă un test important înaintea participării la Campionatul Mondial din Australia. Primul meci, duminică, împotriva selecționatei din Chile.

Pentru România, World Rugby Nations Cup 2026 este mai mult decât o serie de meciuri internaționale: este o oportunitate de a demonstra că țara noastră poate reveni în prim-planul rugbyului mondial, că tradiția acestui sport continuă să fie susținută de generații de jucători dedicați și că „Stejarii” sunt pregătiți de Cupa Mondială care începe la începutul anului viitor în Australia.

Noua competiție reunește 12 naționale calificate la Cupa Mondială de Rugby 2027 și completează Nations Championship, rezervat celor mai puternice reprezentative ale lumii. Astfel, World Rugby își propune să ofere mai multe meciuri oficiale cu miză și un calendar internațional mai echilibrat pentru toate echipele participante. România se numără printre națiunile care au primit șansa de a evolua într-un cadru competițional de cel mai înalt nivel din afara primei divizii mondiale.

Pentru rugbyul românesc, participarea în această competiție vine într-un moment important. După calificarea la Cupa Mondială din 2027 și evoluțiile constante din ultimii ani în competițiile europene, „Stejarii” au nevoie de confruntări regulate împotriva unor adversari puternici pentru a continua progresul. Lipsa unor teste internaționale de nivel ridicat a reprezentat adesea un obstacol în dezvoltarea echipei naționale, iar Nations Cup promite să reducă această diferență.

România face parte din grupa europeană, alături de Georgia, Portugalia, Spania, Hong Kong China și Zimbabwe, în timp ce cealaltă grupă reunește reprezentative alte 6 naționale din America și Pacific. Totuși, formatul competiției este unul inedit: echipele din grupa europeană nu joacă între ele, ci întâlnesc formațiile din cealaltă grupă.

În ediția inaugurală din 2026, România are programate următoarele meciuri: duminică cu Chile (la Santiago), pe 11 iulie cu Uruguay (la Montevideo), pe 18 iulie cu Samoa (la Montevideo), iar în noiembrie cu SUA, Canada și Tonga, toate cele 3 meciuri la București.

Astfel, România dispută în total șase meciuri în competiție: trei în luna iulie, în deplasare, și trei în noiembrie, acasă urmând ca la final să se stabilească clasamentul competiției.

Nations Cup este privită și ca un pas strategic spre apropierea de marile puteri ale rugbyului. În viitor, sistemul competițional ar putea include promovare și retrogradare între Nations Cup și Nations Championship, ceea ce ar transforma fiecare ediție într-o miză și mai importantă. Pentru România, performanțele din această competiție pot influența poziționarea internațională și oportunitățile de a disputa meciuri împotriva celor mai valoroase selecționate din lume.

Căpitanul României, Cristi Boboc de la CSA Steaua, spune că România are acum un lot mult mai omogen și experimentat decât cel de anul trecut, când Stejarii au pierdut la scor în fața selecționatelor din Chile și Uruguay:

„Nations Cup reprezintă un turneu importat pentru România. Înfruntăm adversari puternici și facem un pas major în pregătirea Cupei Mondiale de anul viitor. Plecăm în America de Sud cu un lot mult mai omogen și experimentat decât cel de anul trecut, iar acest plus se va reflecta, așa cum toți ne dorim, în rezultatele pe care le vom obține.

Ne dorim să câștigăm toate meciurile, să creștem nivelul de joc și mai ales să folosim toată experiența din aceste meciuri în a crește atât individual, cât mai ales, ca grup.

Avem o revanșă de luat în fața selecționatelor din Chile și Uruguay. Vrem să demonstrăm că rezultatele de anul trecut au fost doar o consecință a numeroaselor schimbări și absențe din lot. Obiectivul nostru la Nations Cup este clar: vrem să câștigăm fiecare meci, să ne îmbunătățim jocul și să creștem, atât individual, cât și ca grup. Mergem acolo să luptăm pentru victorie în fiecare partidă și să arătăm că rugby-ul românesc are resurse reale”.

Staff-ul tehnic a selecționat 32 de jucători pentru aceste 3 jocuri, 18 înaintași și 14 jucători de treisferturi. Selecționerul David Gerard e conștient că adversarii sunt mai bine cotați decât “Stejarii” și a spus ce așteaptă de la această deplasare în America de sud.

De aici ar trebui să vină experiența pentru competițiile majore

În primele partide din America de Sud, „Stejarii” întâlnesc adversari cu stiluri de joc diferite și cu o experiență importantă în competițiile internaționale. Aceste deplasări reprezintă un test atât din punct de vedere sportiv, cât și logistic, deoarece echipa trebuie să gestioneze călătorii lungi, diferențe de fus orar și condiții climatice diferite de cele întâlnite în Europa.

Tocmai astfel de provocări contribuie la maturizarea unei echipe care își propune să facă pasul către un nivel superior.Indiferent de rezultatele finale, participarea României în World Rugby Nations Cup 2026 marchează începutul unei noi ere pentru echipa națională. Este o competiție care oferă continuitate, adversari puternici și perspective reale de progres.

La Pastila de sport aflați povestea lui Andrei Andreşiu, bărbatul care la 40 de ani s-a apucat de triatlon, după ce a slăbit 25 de kg. La ultima competiție la care a participat, Campionatul Național de Supersprint Bazin, Andreşiu a plecat acasă cu medalia de argint.

Germania și Olanda au fost răpuse în aceeași seară, fiind victimele propriilor limite. Tudor Furdui spune din ce cauze au plecat acasă două dintre marile favorite ale Cupei Mondiale 2026 .

Germania și Olanda, două dintre cele mai importante forțe ale fotbalului european, au fost eliminate încă din șaisprezecimi, după două meciuri dramatice decise la loviturile de departajare.

Paraguay și Maroc au produs două surprize uriașe, demonstrând încă o dată că la un Campionat Mondial diferențele de valoare se pot estompa atunci când presiunea atinge cote maxime.

La prima vedere, penalty-urile par să reducă totul la șansă, la o loterie. În realitate, ele au fost doar ultimul act al unor probleme care s-au acumulat pe parcursul celor 120 de minute, ba chiar al întregului turneu. Se poate merge și mai departe, Germania și Olanda nu mai înseamnă nimic la nivel de selecționate naționale de ani de zile.

În cazul Germaniei, eliminarea împotriva Paraguayului reprezintă încă un episod dureros într-o perioadă de căutări. De la triumful din 2014, Mannschaft nu a mai reușit să confirme statutul de mare putere a fotbalului mondial. Acel 7-1 contra Braziliei a fost ultimul rezultat de excepție.

La ultimele 5 turnee finale de Campionat mondial sau european, Germania a jucat doar trei partide în fazele eliminatorii și a câștigat una singură. Puțin, foarte puțin.

În SUA, trupa lui Nagelsmann a pornit ca din tun, 7-1 cu selecționata Curaçao, și se părea că Panzerele vor strivi totul în calea lor. A urmat o victorie la limită, obținută pe final cu Coasta de Fildeș și înfrângerea cu Ecuador. După acel eșec presa germană i-a avertizat pe fotbaliști că dacă vor juca așa nu vor trece de Paraguay, o altă reprezentantă a Americii de Sud, mai slab cotată ca Ecuador. Și așa s-a întâmplat.

Prima cauză a eliminării a fost lipsa eficienței. Germania a dominat autoritar posesia, a controlat ritmul jocului și a petrecut cea mai mare parte a meciului în jumătatea adversă. Statisticile au fost impresionante, însă fotbalul nu se joacă pe procentele de posesie.

Paraguay și-a acceptat rolul de echipă mică, s-a apărat compact și a așteptat momentele potrivite pentru contraatac. Așa a și înscris. Germania a început să alerge după egalare. A construit mult, dar a creat prea puțin. Circulația mingii a fost lentă, iar în ultimii 20 de metri au lipsit inspirația și verticalitatea.

A doua problemă a fost tactică. Sistemul folosit de Nagelsmann a produs dezechilibre între compartimente. Florian Wirtz a fost utilizat într-o poziție în care influența sa asupra jocului a fost diminuată, iar schimbările au venit târziu. Germania a avut posesia, dar nu și fluiditatea necesară pentru a destabiliza defensiva sud-americană. Lipsa conexiunilor dintre mijloc și atac a făcut ca multe faze promițătoare să se stingă înainte de a deveni ocazii clare.

Un alt factor important a fost presiunea psihologică. Deși experiența spune că Germania gestionează excelent loviturile de departajare, ea necâlcând strâmb niciodată la acest capitol la un turneu final, de această dată istoria nu a mai contat.

Ratările din seria penalty-urilor au fost expresia tensiunii acumulate într-un meci în care favoriții simțeau că au mai mult de pierdut decât adversarii. Paraguay a executat cu calm, în timp ce jucătorii germani au părut împovărați de responsabilitate.

Pentru o națională care și-a construit reputația tocmai pe sângele rece în momentele decisive, eliminarea la penalty-uri este poate cel mai puternic semnal că generația actuală nu mai beneficiază de acea invincibilitate psihologică din trecut.

În oglindă, Olanda a fost eliminată din motive diferite

Batavii nu au dominat atât de categoric partida cu Marocul, însă au avut meciul în mână până în ultimele minute. Au deschis scorul, așa cum au făcut-o de fiecare dată la acest Mondial, cu Japonia, Suedia și Tunisia, și păreau aproape de calificare, însă au făcut greșeala fatală de a confunda controlul rezultatului cu controlul jocului.

Prima cauză a eliminării olandeze a fost gestionarea defectuoasă a finalului de partidă. În loc să continue să țină mingea și să împingă jocul departe de propria poartă, Olanda s-a retras instinctiv. Marocul a profitat, a încărcat careul cu oameni și a egalat în ultimele minute, schimbând complet dinamica confruntării.

În fotbalul modern, câteva minute de pasivitate pot anula munca depusă într-un meci întreg, iar acesta a fost exact cazul echipei lui Ronald Koeman.

A doua cauză a fost incapacitatea de a controla ritmul emoțional al jocului. După golul egalizator, Olanda nu a mai avut claritate. În prelungiri, batavii au părut preocupați mai degrabă să nu greșească decât să câștige. Marocul, în schimb, a crescut de la minut la minut, alimentat de entuziasm și de încrederea că poate produce încă o surpriză la un Campionat Mondial.

Acest contrast de stare psihologică s-a văzut și la loviturile de departajare, unde marocanii au executat cu mai multă siguranță.

Mai există însă un aspect comun celor două eliminări.

Germania și Olanda vorbesc la trecut

Atât Germania, cât și Olanda au întâlnit adversari care și-au cunoscut perfect limitele și punctele forte. Paraguay nu a încercat să joace precum Germania, iar Marocul nu a intrat într-o luptă de posesie cu Olanda. Ambele echipe și-au construit planul pe organizare defensivă, disciplină tactică și exploatarea momentelor favorabile. În fotbalul actual, diferențele de valoare individuală pot fi compensate prin organizare colectivă și disciplină.

Germania și Olanda de acum sunt doar niște umbre ale naționalelor care disputau finala Mondialului din 1974.

Ele au clacat lamentabil în șaisprezecimi la acest turneu final și din cauza unei probleme comune: lipsa planului B. Atunci când adversarii au blocat zonele centrale și au închis spațiile, cele două favorite au continuat să insiste pe aceleași mecanisme. Au lipsit schimbările tactice decisive, surpriza și adaptarea rapidă. La acest nivel, flexibilitatea este adesea diferența dintre calificare și eliminare.

David Popovici s-a întors cu 3 medalii de la Roma unde a participat la trofeul Settecolli și spune că e în grafic pentru Campionatele Europene de la Paris de peste o lună. Campionul olimpic a anunțat că va efectua un cantonament comun de pregătire cu Pan Zhanle, rivalul său și unul din cei mai buni înotători din lume.

David Popovici a avut parte de trei zile formidabile la Roma unde a participat la trofeul Settecolli. Înotătorul român a obținut câte o medalie în fiecare dintre cele 3 probe la care a luat startul în bazinul de la Foro Italico. A început cu un argint la 50 metri și a continuat cu aurul la 100 și 200 metri liber, probele sale favorite.

La 200 de metri liber a scos un timp de 1:44:48, stabilind un nou record al competiției, dar și cel mai bun timp din anul 2026. Campionul olimpic în vârstă de 21 de ani a revenit în România mulțumit după evoluția sa de la Roma:

„Sunt bine, sunt puțin obosit, mă bucur să fiu înapoi acasă, ne întoarcem la antrenamente, sunt calm. Aceste rezultate mă bucură. Îmi demonstrează că pregătirea funcționează, având niște timpi season best acum, îmi spun că facem ce trebuie și mergem în direcția potrivită”

Românul le-a făcut o declarație de dragoste italienilor sâmbătă seara, chiar după ce a câștigat aurul la 100 de metri liber de pe culoarul 4, același de pe care a doborât și recordul mondial acum câțiva ani, spunând că iubește atât țara cât și oamenii care o locuiesc :

„Mereu am spus că Roma pentru mine este o a doua casă. Bazinul și arena în care am concurat sunt primitoare, atmosfera pe care o face publicul. Acesta trăiește prin noi cursa, e ceva extraordinar și am văzut mulți români în tribune cu steaguri”.

David nu și-a propus să doboare recordul mondial la Settecolli, dar simte că acest lucru se va întâmpla curând:

„Având în vedere ca recordul mondial a fost doborât tot de un om, e omenesc, e posibil.. nu știu când se va întâmple, dar se va întâmpla. De asta sunt recordurile acolo, ca să fie doborâte”.

David Popovici a anunțat că va efectua un cantonament comun de pregătire cu Pan Zhanle, rivalul său și unul din cei mai buni înotători din lume:

„Suntem prieteni, un băiat foarte ok, o echipă bună. Când a venit propunerea asta de cantonament comun, mi s-a părut interesant. Avem de învățat multe unii de la alții și de ce nu să ne pregătim pentru o perioadă împreună. Ideea e să ne simțim bine și să avem un cantonament potrivit. Să nu uităm de munca și antrenamentele pentru care vor bate jumătate de glob ca să fie aici. Pe cât ne permite timpul o să îi arăt și din România”.

Înotătorul a spus că îi dedică ultima medalie obținută la Settecolli bunicii sale :

„Una dintre medalii, cea de aseară, a fost o dedicație pentru mamaie. Pur și simplu să îi reamintesc cât de mult o apreciez că a avut grijă de mine de când eram mic și a contribuit la succesul meu. Toate realizările mele, faptul că sunt cunoscut, medaliile, gloria, titlurile sunt drăguțe. Dar la finalul zilei mă consider bogat dacă oamenii din jurul meu sunt sănătoși, sunt bine”.

Campionul olimpic a povestit și cum a fost întâlnirea pe care a avut-o la Vatican cu Papa Leon al XIV-lea :

„Întâlnirea cu Papa a fost ceva emoționant, ceva foarte frumos. A fost o oportunitate unică pentru mine și pentru alți sportivi să îl întâlnim, să schimbăm câteva cuvinte. I-am lăsat un cadou, o cască cu numele meu. Nu am vrut neapărat să o arăt, doar am vrut să îi ofer un cadou, pentru că și el a fost bun cu noi și ne-a primit”.

Competiția de la Roma a reprezentat ultimul test pentru Popovici înainte de Campionatele Europene de la Paris (10-16 august), cel mai important concurs al sezonului :

„Nu știu dacă la Campionatul European voi face 50 de metri, dar 100% înot probele mele consacrate, 100 și 200 de metri liber. Ne vom gândi în scurt timp dacă vom face. Am înotat surprinzător de bine acum la 50 de metri, chiar am urcat pe podium, nu mă așteptam la asta. Concursul acesta a fost un antrenament foarte avansat. A fost un pas important către Campionatul European, care la rândul lui e un pas important către Campionatul Mondiale, Jocurile Olimpice”.

Federația Română de Gimnastică Ritmică se teme că tensiunile politico-diplomatice de la Cupa Mondială organizată în week-end la Cluj vor avea consecințe asupra organizării viitoarelor competiții internaționale din țara noastră. Conflictul a început după ce primarul Emil Boc a interzis folosirea steagului și intonarea imnul național Federației Ruse care ulterior și-a retras sportivii din competiție. Disputa a alimentat dezbateri intense și în mediul online.

Cupa Mondială de gimnastică ritmică a început vineri cu scandal la Cluj Napoca după ce primarul urbei Emil Boc a stârnit o dispută internațională interzicând intonarea imnului Federației Ruse și arborarea steagului acestei țări.

Decizia lui Emil Boc reflectă și poziția politică exprimată constant de autoritățile române după invazia rusă în Ucraina. România s-a aliniat sancțiunilor și politicilor promovate de Uniunea Europeană și NATO, iar edilul Clujului a argumentat că folosirea simbolurilor oficiale ale Federației Ruse într-un oraș european ar transmite un mesaj incompatibil cu valorile susținute de administrația locală.

Într-o postare pe rețelele sociale, primarul orașului a explicat că, atunci când a aprobat organizarea evenimentului, știa că sportivii ruși vor concura fără steagul și imnul Federației Ruse. Regula ar fi urmat sa se aplice și în cazul sportivilor din Belarus. 

Însă, luna trecută, Federația Internațională de Gimnastică a decis să le permită din nou participarea sub drapelul național. Emil Boc s-a opus deciziei și a cerut ca evenimentul sportiv să se desfășoare după regulile iniţiale. 

Emil Boc spune că interdicția nu este îndreptată împotriva sportivilor, ci vizează simbolurile unui stat pe care îl consideră agresor în războiul din Ucraina:

“Această decizie nu este o formă de protest față de sportivi, nu am nimic cu sportul, susțin sportul, dar nu sunt de acord ca simbolurile politice ale unui stat agresor din Europa să fie folosite într-o țară a UE, la Cluj, țară care și-a exprimat de atât de multe ori poziția împotriva agresiunii  Rusiei raportate la Ucraina”.

Ca să detensioneze situația, delegatul tehnic al Federației Internaționale de Gimnastică a decis ca, la această competiție, sportivele din Rusia și Belarus să evolueze sub steag neutru. Comitetul Olimpic Ruia a respins această variantă pe care o consideră o încălcare flagrantă a Cartei Olimpice și a principiului neutralității politice în sport. (CAPTURA)

Ulterior, Ambasada Rusiei la București a anunțat, printr-un comunicat, că delegația rusă s-a retras din competiția organizată la Cluj.

Controversa a pus într-o poziție dificilă Federația Română de Gimnastică Ritmică. Președinta acesteia, Irina Deleanu, a declarat că federația se află „între ciocan și nicovală”, fiind obligată să respecte atât regulamentele internaționale, cât și deciziile autorităților locale. Ea a atras atenția că protagonistele competiției sunt în primul rând sportivele și că acestea nu ar trebui transformate în victime ale disputelor politice.

Citeste siEchipa Rusiei de gimnastică ritmică, retrasă din competiția de la Cluj

Federația Română de Gimnastică Ritmică se teme că acest conflict ar putea avea consecințe.

“Din păcate sportul n-ar trebui amestecat cu politica, noi suntem doar organizatori suntem o federație mică. De suferit au sportivii și sportul în general. Pot fi consecințe asupra Federației Române de Gimnastică”, spune Irina Deleanu - președinta Federației Române de Gimnasticã Ritmicã

În același timp, cazul ridică o problemă sensibilă privind autonomia organizatorilor locali în raport cu regulamentele federațiilor sportive internaționale. În mod obișnuit, federațiile mondiale impun reguli uniforme privind ceremonia de premiere, utilizarea drapelelor și intonarea imnurilor naționale. Orice abatere poate atrage avertismente, sancțiuni sau chiar retragerea dreptului de organizare a unor competiții viitoare, dacă se consideră că organizatorul nu respectă obligațiile asumate.

Pe de altă parte, susținătorii deciziei lui Emil Boc afirmă că administrația locală are dreptul să stabilească propriile reguli privind utilizarea simbolurilor oficiale pe proprietățile aflate în administrarea municipalității. Ei consideră că războiul din Ucraina reprezintă o situație excepțională și că sportul nu poate fi complet separat de contextul geopolitic.

Disputa a alimentat dezbateri intense în mediul online. Unii apreciază că România este solidară cu Ucraina și cu politica europeană de condamnare a agresiunii ruse. Alții avertizează că amestecul politicii în sport poate crea precedente periculoase și poate afecta neutralitatea competițiilor internaționale.

În plan sportiv, campioana olimpică Darja Varfolomeev, rusoaică reprezentând Germania, a dominat categoric Cupa Mondială Challenge de la Cluj și a câștigat detașat aurul la individual.

Româncele Amalia Lică și Andreea Verdeș s-au clasat în top 10 și s-au calificat în 3 finale.

Înainte de Campionatele Europene de natație care vor fi în august la Paris, David Popovici concurează începând de astăzi la Sette Colli. În bazinul descoperit de la Roma, Popovici se simte excelent și speră la noi rezultate importante.

David Popovici se pregătește intens pentru Campionatele Europene de natație care vor avea loc în august la Paris. Până atunci, un test important pentru campionul olimpic, mondial și european este competiția Sette Colli de la Roma, unde românul a avut mereu rezultate excelente din 2021 încoace :

Mereu când am fost la Roma am avut curse bune, chiar foarte bune. Prima oară acum 5 ani acolo m-am calificat de pe primul loc la Jocurile de la Tokyo. Apoi am bătut recordul mondial, după aceea am câștigat la Sette Colli două probe. Cel mai multi îmi place acolo pe lângă cum arată, atmosfera adusă de publcul italian, e ceva special și faptul că vin mulți membri ai familiei ma bucură, o să fie frumos, va fi atmosfera frumoasă.

David nu știe ce adversari puternici vor veni la Roma dar știe la ce ce probe va concura: 50m, 100m și 200m.

Campionul olimpic de la Paris a spus că la o astfel de competiție se simte ceva mai relaxat, iar obiectivele nu sunt atât de precise ca la Jocuri, mondiale sau europene :

Nu e un concurs pentru care ne-am pregătit extraordinar de mult să intrăm pe îngurstare, e un antrenament avansat pentru europenele din august. Îmi doresc ca timpii să fie pe cât de bine se poate.

Competiția va fi transmisă în direct pe TVR Sport intre 26 și 28 iunie.

Judoka Alexandru Panait se pregătește pentru Bacalaureat, iar timpul este foarte scurt pentru că examenele încep luni. Tânărul sportiv învață de zor între antrenamente și meciurile de fotbal de la Campionatul Mondial, acolo unde ține cu Franța.

La fiecare Cupă Mondială apar nume noi care trec, în doar câteva zile, de la statutul de jucători cunoscuți doar de specialiști la cel de vedete globale. Mondialul din 2026 nu face excepție.

Cupa Mondială este competiția care transformă fotbaliști buni în staruri și staruri în legende. La acest turneu final, mai mulți jucători profită de scena mondială pentru a-și construi o reputație uriașă. În special portarii și atacanții devin eroi după ce se transformă în îngeri păzitori sau tunari de elită. Printre numele care au atras atenția se numără portarul din Curaçao, Eloy Room, surprinzătorul gardian al echipei Capului Verde Vozinha, goal keaper-ul Iranului Beiranvand, atacantul german Deniz Undav și golgheterul Olandei Brian Brobbey.

Eloy Room - eroul unei națiuni mici

La 37 de ani, Eloy Room părea să se afle spre finalul carierei, însă Mondialul 2026 i-a oferit șansa vieții. După ce a primit nu mai puțin de 7 goluri de la Germania în primul meci, Room a fost din nou titularizat de selecționerul Dick Advoocat în partida cu Ecuador, iar portarul de la Miami FC, din liga a doua din SUA , a avut o prestație incredibilă.

A apărat de 15 ori pe parcursul a 90 de minute, cel mai mare număr de parade din 1966 încoace. Prestația lui a fost notată pe măsură de Sofascore, care i-a acordat total meritat ”zecele perfect” Gardianul micuței selecționate din Atlantic a atins balonul de 51 de ori, calm de fiecare dată când a fost nevoit să rețină o centrare. Desemnat evident omul meciului, Room a devenit erou peste noapte. El a fost felicitat și de partenera sa Zorana Jovanovic: ”Le-ai arătat tuturor cine ești”, a transmis influencerul din Serbia.

Vozinha– revelația Capului Verde

Poate cea mai frumoasă poveste a acestui început de Mondial este cea a lui Vozinha portarul reprezentativei Capului Verde venită la turneu ca outsider. Echipa a reușit însă atragă atenția întregii lumi prin organizare, ambiție și îngerul său păzitor Vozinha. La 40 de ani portarul Capului Verde și al echipei Chaves din liga a 2-a portugheză a fost imbatabil în partida cu Spania, una dintre forțele Mondialului. Remiza 0-0 a fost posibilă în mare măsură veteranului care a intrat în istorie ca fiind cel mai în vârstă portar care nu primește gol la debutul în Cupa Mondială. Înaintea partidei, planeta nu-l cunoștea pe Vozinha.

Acesta nici măcar nu este numele său adevărat, ci o poreclă. Îl cheamă, de fapt, Josimar Jose Evora Dias, dar pentru că a crescut mai mult cu bunicii i a primit porecla ”Vozinha”, care înseamnă ”bunicuța”. După evoluția sa incredibilă din meciul contra Spaniei, Vozinha este urmărit de peste 7 milioane de oameni pe Instagram.

Alireza Beiranvand – îngerul păzitor al Iranului

Un alt portar care a impresionat la acest Mondial este iranianul Alireza Beiranvand , cel care i-a făcut pe belgieni să-și smulgă părul din cap pentru că nu au putut să-i dea gol. Beiranvand a fost desemnat „jucătorul meciului”, după ce, de-a lungul partidei, a bifat 7 parade și le-a securizat persanilor un punct contra favoritei Belgia.

Însă drumul său spre Cupa Mondială a fost orice altceva decât unul simplu. Ca să-și îndeplinească visul de a juca fotbal, el și-a părăsit familia nomadă și foarte săracă când avea 14 ani pentru că tatăl său era împotriva oricărui tip de sport și chiar a școlii. A plecat spre Teheran unde a ajuns să doarmă în Piața Azadi lucrând într-o croitorie și ca măturător stradal. Într-o bună zi, un scouter l-a remarcat și l-a invitat să dea un test. A avut viață grea. Muncea de la 7 dimineața până noaptea la 2, cu o pauză pentru antrenamente. Acum joacă în țara sa natală, pentru Tractor SC din Tabriz și este eroul unei întregi națiuni.

Deniz Undav – noua armă a Germaniei

Înaintea turneului, Deniz Undav era cunoscut prin golurile pe vare le înscria la Stuttgart. În Mannschaft avea doar 4 selecții. După primele meciuri ale Germaniei, întreaga lume a început să vorbească despre el.

Victoria categorică a germanilor împotriva Curaçao și succesul ulterior cu Coasta de Fildeș l-au avut pe Undav printre principalii protagoniști. Mobilitatea sa, capacitatea de a apărea în spațiile libere și eficiența în fața porții l-au transformat pe germanul de orgine kurdă, cu 23 goluri și două pase decisive în cel mai productiv jucător ai turneului. Pentru suporterii germani, el reprezintă imaginea noii generații care încearcă să readucă Germania în elita fotbalului mondial.

Brian Brobbey – forța devastatoare a Olandei

Dacă există un fotbalist care și-a crescut spectaculos cota în primele săptămâni ale turneului, acesta este Brian Brobbey. Olanda a impresionat prin victoria cu 5-1 împotriva Suediei, iar Brobbey a fost unul dintre oamenii decisivi. Puterea fizică, viteza și instinctul de marcator au făcut din atacantul olandez unul dintre cei mai temuți jucători ai competiției.

Indiferent cât de departe vor ajunge echipele acestor fotbaliști în competiție, un lucru este deja sigur : Mondialul a făcut ca numele lui Room, Vozinha, Beiranvand, Undav, Brobbey să devină extrem de populare. Și povestea lor abia începe.

Iar dacă istoria ne-a învățat ceva, este că adevăratele legende ale fotbalului se nasc exact în astfel de momente : sub lumina reflectoarelor, în fața unei planete întregi și într-o competiție care transformă visurile în realitate.