Bodo Glimt a zdruncinat lumea fotbalului după ce a reușit să elimine pe Internazionale Milano din Liga Campionilor. Deși, în urma eșecului clubul din Milano pierde zeci de milioane de euro, conducătorii lui Inter au decis să-i prelungească contractul lui Cristi Chivu până în 2027, cu o mărire de salariu de 60 la sută. Performanța echipei din Norvegia și decizia șefilor lui Inter sunt analizate de Tudor Furdui.

Marți seară am asistat la una dintre cele mai mari surprize din istoria recentă a UEFA Champions League. Echipa unui orășel cu doar 50.000 de locuitori din Norvegia, care nu este nici măcar campioana en titre a țării care a adunat cele mai multe medalii la recentele Jocuri Olimpice de iarnă a scos din competiție pe marea Internazionale Milano, de două ori finalistă în ultimii trei ani a Ligii Campionilor. Mai mult de atât, Bodo Glimt a câștigat atât în tur cât și în retur și cu scorul general de 5-2 merge mai departe în optimile competiției, acolo unde este posibil să facă și alte victime.

Confruntarea dintre Bodo și Inter a fost asemănătoare celei dintre David și Goliat. Cum a fost posibil așa ceva se întreabă lumea fotbalului, unul dintre singurele sporturi din lume unde se pot întâmpla astfel de surprize. Dacă ne uităm pe statisticile celor două meciuri vom avea un prim răspuns și ne vom da seama că eliminarea lui Inter nu a fost întâmplătoare. Cifrele ne arată că Bodo Glimt este o echipă disciplinată și eficientă în apărare, cinică în atac și dispusă la un deosebit efort. În retur, jucătorii în galben au acoperit, cumulat, 124,1 kilometri; ai lui Chivu doar 116,5, deși posesia și ocaziile de poartă au fost mai numeroase în contul vicecampioanei Italiei. În prima repriză atunci când Inter ar fi trebuit să înscrie măcar un gol, portarul lui Bodo, rusul Haikin, posesor și a altor două naționalități, britanică și israeliană, nu a avut cu adevărat emoții la nicuna dintre șarjele milanezilor. După aceea, în ciuda atmosferei apăsătoare și a celor 80.000 de fani de pe „Giuseppe Meazza”, norvegienii nu s-au lăsat intimidați și nu au făcut greșeli în defensivă așa cum au făcut milanezii la primul gol când fostul adversar al românilor din campania de calificare la Euro 2024, elvețianul Akanji, a gafat ca un începător, îngropând-și practic echipa.

Norvegienii s-au antrenat înaintea meciului în Spania, la ei campionatul fiind neînceput. Au folosit în pregătirea meciului experiențele anterioare, Atletico Madrid, Manchester City, uitându-se practic la cei pe care i-au învins ca la niște coloși în echipament de sport, în timp ce ei purtau echipament de război. Au intrat pe teren ca o trupă de războinici , pe un teritoriu ostil, astfel că singura șansă de a reuși era să fie calmi, concentrați, uniți, să păstreze liniile apropiate, să respingă tot ce aruncă adversarii și să lovească pe contratac când li se ivește ocazia. Această echipă condusă magistral de antrenorul Kjetil Knutsen are în staff un mental coach, fost pilot de vânătoare. Rolul său este unic în acest sport: nu are niciun interes pentru fotbal și chiar își petrece 75% din timp lucrând pentru Fondul Norvegian al Petrolului. Și totuși, a devenit un pilon cheie al clubului, formând o cultură în clubul acesta micuț. I-a ghidat pe jucători, i-a contaminat cu mentalitatea pe care o au piloții de vânătoare atunci când pleacă în misiune. Acolo dacă greșești nu te mai întorci niciodată acasă. Cu trei ani în urmă, Bodo Glimt abia o elimina pe Sepsi Sfantu Gheorghe în preliminariile Conference League. Acum, echipa norvegiană cu 9 jucători autohtoni în primul 11,a dat peste cap toate calculele lui Inter în Liga bogaților , stârnind admirația Planetei.

Chiar și așa, șefii lui Inter nu se gândesc să-l schimbe pe Cristi Chivu. Ba chiar au luat decizia de a-i prelungi contractul.

Zilele trecute, presa din Spania ”a aruncat bomba” anunțând că Diego Simeone, antrenorul lui Atletico Madrid, va ajunge la formația din Milano. Totuși, președintele nerrazurilor Beppe Marotta a negat totul, iar acum îi propune românului o nouă înțelegere valabilă până în vara lui 2028, cu opțiunea de prelungire pentru încă un an, și cu o mărire a salariului cu 60 la sută.

Acesta este un gest absolut de încredere în Cristi Chivu în condițiile în care misiunea românului de a califica echipa în optimile Champions League a eșuat, iar pierderile financiare sunt foarte mari. Inter a câștigat anul trecut 134 de milioane de euro din participarea până în finala Ligii, acum s-a oprit la 70 de milioane. Nerazurii puteau să încaseze în jur de 15 milioane de euro din venituri garantate dacă ar fi trecut de Bodo Glimt. Și potențial mult, chiar mult mai mult, în funcţie de faza atinsă în cea mai importantă competiţie inter-cluburi din lume. Inter ar fi avut nevoie să-și consolideze pedigreeul european, după două finale în ultimii trei ani, să prindă și mai multă încredere în perspectiva finalului de campionat, acolo unde echipa conduce cu un avans de 10 puncte, dar care se pot topi imediat. Presiunea pe Chivu a devenit și mai mare.

Acum, când s-au încheiat Jocurile Olimpice de la Milano Cortina, ies la suprafață mai multe povești cutremurătoare care stau în spatele multor succese ale sportivilor de la Olimpiada albă. La Pastila de sport aflați despre campioana americană de la monobob care are doi copii surzi, despre medaliatul cu bronz la sărituri cu schiurile din Norvegia care și-a pierdut tatăl, despre patinatorul japonez de pe primul loc în programul liber care nu se mai putea opri din plâns și despre schioara italiană care a terminat pe locul 3 în concursul de big air deși avea ligamentul încrucișat rupt.

Aproape fiecare medalie obținută de sportivi la Jocurile de la Milano Cortina are câte o poveste. Unele dintre ele sunt de-a dreptul cutremurătoare. După ce le auzi te întrebi câtă voință au avut acești sportivi pentru a trece peste problemele de viață cu care s-au confruntat și a ajunge campioni.

Este cazul americancei Elana Meyers Taylor care a devenit la 41 de ani cea mai în vârstă medaliată cu aur  într-o probă individuală la Jocurile Olimpice, după ce s-a impus în proba de monobob la competiția din Italia. Monobobul este sportul exclusiv feminin în care sportiva este și împingătoare și pilot, iar americanca le face bine pe amândouă coborând la o viteză amețitoare pe un traseu în care orice mică eroare o poate costa chiar viața. Iar Taylor nu este un om ca toți ceilalți. De fapt nu este o mamă ca toate celelate. Ea a născut 2 copii surzi, unul dintre ei suferind de sindromul Down. Cu toate acestea, înaintea Jocurilor de la Milano-Cortina, sportiva  avea deja cinci medalii olimpice, trei de argint şi două de bronz, dar acum şi-a completat colecţia cu medalia din cel mai strălucitor metal, astfel că a izbucnit în lacrimi şi a sărbătorit performanţa alături de copiii ei.

Un alt exemplu al unui sportiv care are o poveste de viață deosebită este norvegianul Johann Andre Forfang. Săritorul cu schiurile a cucerit în întrecerea de super-team o medalie olimpică, a treia din carieră, la puțin timp după ce a trecut prin cumpăna vieții. În spatele succesului său se ascunde o dramă imensă deoarece medalia sa de bronz vine la două săptămâni după ce tatăl său a decedat. Săritorul cu schiurile în vârstă de 30 de ani a vorbit cu multă emoție despre cel care i-a fost model și erou, spunând că tatăl său a reprezentat busola sa morală. Ultima dorință a părintelui, care era bolnav de o boală incurabilă, a fost ca fiul său să concureze la săriturile cu schiurile și să meargă la Jocurile Olimpice. Așa că Forfang i-a ascultat sfatul, a concurat terminând pe locul 3 și a ridicat ochii spre cer în momentul în care s-a văzut cu medalia de bronz la gât

Ce mai e de spus în cazul Riku Miura și Ryuichi Kihara, japonezii care au cucerit medalia de aur în proba de perechi de la Jocurile Olimpice de la Milano Cortina, după un program liber excepțional, în care au doborât recordul mondial pe acest palier? Niponii rataseră complet programul scurt, iar Kihara considerându-se vinovat a fost în pragul disperării, partenera sa dezvăluind că acesta a plâns în continuu între cele două evoluții. Kihara a vârsat lacrimi la fel ca în cântecul “Și băieții plâng câteodată”, varianta asiatică, dar acest plânset nervos l-a ajutat. Japonezii au recuperat fabulos la programul liber și la final s-au situat pe primul loc , cei doi devenind prima pereche din „Țara Soarelui Răsare” care ia aur olimpic. La sfârșitul competiției, Kihara a fost din nou foarte emoționat, a plâns din nou, de data asta de bucurie, și le-a mulțumit tuturor celor care l-au ajutat să treacă peste acel moment stânjenitor pentru un bărbat.

Italianca Tobanelli este și ea un caz aparte. Sportiva de la schi acrobatic și-a rupt  ligamentul încrucișat la genunchi înaintea Jocurilor,  la fel ca legendara coborâtoare Lindsey Vonn. Dacă americanca în vărstă de 41 de ani a suferit o căzătură oribilă, în urma căreia s-a ales cu mai multe fracturi, italianca de 18 ani a reușit 3 sărituri foarte bune în concursul de big air și a obținut medalia de bronz, prima pentru Italia în schi acrobatic. Tânăra a explicat că i-a fost foarte greu să concureze cu o placă de titan care să-i protejeze genunchiul accidentat, dar satisfacția de a fi pe podium la Jocurile Olimpice nu se poate compara cu nimic.

Nu va mai concura deloc în 2026, urmând să se opereze pentru refacerea ligamentelor. Flora Tobanelli este încă un exemplu care demonstrează că pentru a fi printre protagoniști la competiția supremă din sport, mulți sportivi au ambiții ieșite din comun și își asumă riscuri enorme pentru a-și îndeplini un vis. Podiumul olimpic!

Universitatea Craiova s-a detașat la patru puncte de urmăritoarele sale, Dinamo și Rapid, în clasamentul Superligii de fotbal, cu două etape înainte de finalul sezonului regulat. FCSB speră încă la play-off, dar nu depinde doar de ea ci de jocul rezultatelor. Tudor Furdui face analiza etapei a 28-a.

După aproape o jumătate de veac, senzaționalul norvegian Johannes Klaebo a spulberat recordul medaliilor cucerite la o singură ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă. Cu 6 titluri, Klaebo a făcut uitate cele 5 medalii de aur câștigate de patinatorul american, Eric Heiden, la Calgary 1980. Tudor Furdui face un portret al vedetei Jocurilor de la Milano Cortina încheiate ieri.

Johannes Klaebo este regele Olimpului. Norvegianul a încheiat probele masculine de schi fond cu o a 6-a medalie de aur ca să stabilească recordul celor mai multe medalii de aur deținute de un singur sportiv la o ediţie a Jocurilor Olimpice de Iarnă. Ultimul triumf, cel din cursa de 50 de kilometri cu start în masă, a spulberat recordul de aproape 50 de ani stabilit de patinatorul american de viteză Eric Heiden, care a câștigat cinci medalii de aur la Jocurile Olimpice de la Lake Placid, din 1980. De menționat este faptul că toate victoriile americanului de acum 46 de ani, au fost în curse individuale, iar două dintre cele ale norvegianului de acum au venit în probe pe echipe, astfel încât recordul patinatorului de viteză american este, încă, intangibil.

11 medalii de aur în total pentru Klaebo

Dacă ar fi fost o țară, Klaebo s-ar fi clasat el singur în clasamentul pe medalii de aur înaintea unor țări cu tradiție în sporturile de iarnă cum ar fi Austria, Japonia, China sau Canada. Klaebo și-a extins la 11 recordul pentru cele mai multe medalii de aur la Jocurile Olimpice de iarnă din carieră, adunate la trei ediţii ale Jocurilor. Cu 10 zile în urmă, el a doborât borna de 8 medalii cucerite de compatrioţii lui, legendarii Dahlie, Bjorndalen și Bjorgen. Ca să facem o comparație cu Jocurile de vară, Klaebo deține al doilea cel mai mare număr de medalii de aur olimpice după înotătorul american Michael Phelps, posesorul a 23 de titluri între 2004 și 2016. 

Proba de 50km este maratonul schiului fond

Ultima sa medalie a fost obținută în proba de 50 km, considerată maratonul schiului fond. Klaebo era clar favorit după ce s-a impus la Mondialele de anul trecut organizate chiar în orașul în care a crescut Trondheim. De obicei, nici o cursă nu seamănă cu cealaltă, dar nu și pentru Klaebo, omul care termină întotdeauna primul. A topit cei 50 de km în 2 ore și 7 minute demonstrând încă o dată că este jupânul curselor de schi fond. 

"E greu să îmi găsesc cuvintele. Este incredibil ceea ce am reușit. Sunt multe sacrificii, însă dacă începi să le simți ca pe niște poveri, cred că e momentul să cauți altceva de făcut. Există alegeri importante, iar anul acesta am făcut toate alegerile potrivite. Chiar dacă am avut emoții la unele concursuri, încă simt că e o plăcere să concurez și abia aștept să intru pe traseu și să lupt pentru medalii. Am o familie și o logodnică care mă susțin enorm, iar împreună luăm deciziile corecte. Rezultatul? Șase medalii de aur", a declarat Klaebo după ce a reușit imposibilul.

Când îi vezi eleganța pe schiuri și cât de ușor alunecă, gândul te duce la Roger Federer, cel care atunci când era pe teren nu dădea niciodată impresia că forțează. Paralelele cu tenisul pot continua. Klaebo este un fel de Nadal, cel care s-a impus de 14 ori la Rolland Garos. De fapt, Klaebo e un fel de Nadal al zăpezii în stilul lui Federer.

Un tenismen chiar l-a felicitat pe Klaebo. Nu este vorba de Nadal sau Federer ci de un alt monstru al recordurilor care nu vor putea fi egalate vreodată : Novak Djokovici.

Sârbul a fost extrem de conectat la ce s-a întâmplat la Milano Cortina, el fiind în tribune la numeroase probe, inclusiv la finala pe echipe de la patinaj, unde a fost uluit de săriturile lui Ilia Malînin. Djokovici a salutat a 6-a medalie obținută de Klaebo prin 6 cuvinte: “Absolut uimitor. Efort și realizări fenomenale”, a scris sârbul pe contul său de Instagram.

Sârbul are dreptate. Johanes Hoesflot Klaebo, acesta fiind numele complet al norvegianului de 29 de ani, a scris istorie la Val di Fiemme. A câștigat toate cele 6 probe de schi fond de la Milano Cortina: schiatlon, sprint, 10 km, ștafetă, sprint pe echipe și 50 km. Zeul Klaebo nu vrea să se oprească aici. Va participa și la Jocurile Olimpice din Franța de peste patru ani.

Naționala de rugby a României va juca duminică în deplasare al treilea său meci în Rugby Europe Championship împotriva Portugaliei, selecționată ce se află pe primul loc în competiția europeană. Stejarii au înregistrat până acum o înfrângere și o victorie și au șanse în continuare de calificare în semifinale.

Peste două zile România evoluează în etapa a 3-a a Campionatului European de rugby, ediția 2026. Stejarii înfruntă în grupa B, Portugalia pe Estádio Nacional Jamor, la Oeiras, lângă Lisabona, de la 19.30 în direct la TVR Sport.

Până acum, trupa lui David Gerard a pierdut surprinzător în prima etapă în Germania, iar duminica trecută a învins la Iași, selecționata Belgiei, scor 23-6. Adversara de duminică, Portugalia, a învins categoric în etapa trecută în deplasare Germania, 68-12, și este calificată deja în semifinale acolo unde vor ajunge, din grupa A, cu maximum de puncte, Georgia și Spania.

În grupa B, din care fac parte și Stejarii, lusitanii au 10 puncte, iar România  ocupă locul secund, cu 5 puncte, grație bonusului defensiv din Germania. La acel meci de la Heidelberg, gazdele nu au acumulat bonificația ofensivă deoarece, în conformitate cu reglementările Rugby Europe, bonusul se acordă nu la patru încercări marcate, ci atunci când o echipă are înscrise cu 3 eseuri mai mult decât adversara.

Astfel, se elimină posibilitatea ca ambele echipe să ia bonusuri ofensive într-un meci, dar rămâne valabilă ipoteza ca o echipă să poată acumula bonus ofensiv și defensiv în aceeași partidă.

Portugalia are punctaj maxim în grupă, România este pe locul doi

Calificarea Stejarilor în semifinale nu este imposibilă, mai ales în contextul în care, la începutul meciului, România este calificată, iar Germania, care are același număr de puncte ca noi, va juca în Belgia.

România și Portugalia s-au întâlnit și anul trecut tot în Rugby Europe Championship și și-au împărțit victoriile. În februarie 2025, Naţionala noastră a fost învinsă drastic la Botoșani scor 6-34 de Portugalia, care a câștigat grupa, iar revanșa a venit o săptămână mai târziu când stejarii s-au impus cu 21-7 la Lisabona și au cucerit medaliile de bronz ale ediției 2025 a Campionatului European.

Meciul cu Belgia a distrus terenul din Copou

Stejarii au mai spălat rușinea înfrângerii cu Germania din prima etapă, o partidă în care cota pentru o victorie a „tricolorilor” era 1,01, iar a nemților de 50. Au învins Belgia, o echipă în creștere, pe o vreme de iarnă veritabilă în care au predominat frigul,vântul și ninsoarea, elemente naturale care au umbrit calitatea jocului. Gazonul alunecos, a împiedicat un joc elaborat, curse în viteză ori combinații spectaculoase, inclusiv stabilitatea grămezilor ordonate fiind afectată din această cauză.

Stejarii au înscris doar două eseuri, neprimind bonusul ofensiv. Dacă vremea ar fi fost alta, pe un teren bun, situația ar fi fost alta, spun tricolorii. Așa însă, balonul ud, plin de noroi, a jucat și el feste jucătorilor, în meci fiind multe baloane scăpate sau abateri de înainte.

Acel meci a distrus practic  suprafața de joc din Copou, un teren pentru care Primăria Iași a cheltuit peste 500.000 de euro în ultimii 6 ani. La Lisabona situația va fi cu totul alta, la ora jocului anunțându-se 20 de grade.

Accidentările, bată-le vina

O mare problemă cu care se confruntă antrenorul David Gerard sunt absențele din lot datorate accidentărilor. Staff-ul tehnic a făcut câteva modificări în lotul extins. S-au alăturat echipei Nicolaas Immelman de la CSM Știința Baia Mare, Vasile Bălan de la Rapid și Taylor Gontineac de la AS Beziers Herault, iar staff-ul medical a reușit recuperarea lui Toni Maftei accidentat în meciul cu Germania.

Faptul că România a folosit de fiecare dată cu totul și cu totul altă echipă în ultimul an, îl neliniștește pe David Gerard în perspectiva participării României la Cupa Mondială din Australia de la anul. Chiar și așa, Andrei Mahu spune că Stejarii vor face tot ceea ce este posibil pentru a răsturna calculul hârtiei și a obține victoria la Lisabona.

Antrenorii echipajului de bob care a reușit cea mai bună performanță a României la Jocurile Olimpice de iarnă de la Milano-Cortina spun că s-a născut o adevărată echipă românească de bob, a treia ca națiune în această probă sportivă și că ar fi extraordinar să se construiască o pistă la noi în țară. După ce s-au clasat pe locul 5 la bob dublu, Mihai Tentea și George Iordache vor reveni pe canalul de gheață în echipajul de bob 4 persoane, unde sunt șanse să facă o figură frumoasă.

Boberii Mihai Tentea şi George Iordache, primul pilot și al doilea împingător, au reușit cel mai bun rezultat al României la Jocurile Olimpice de iarnă din ultimii 34 de ani, locul 5 în proba de bob-2 masculin. Cei doi vor primi  un premiu de 42.000 de euro, o sumă care reflectă doar parțial sacrificiile făcute de doi sportivi care trebuie să se antreneze în străinătate, în țara noastră neexistând infrastuctura necesară.

Unul dintre antrenorii lotului de bob, Iulian Păcioianu, de 3 ori participant ca sportiv la Jocuri și de 5 ori ca antrenor, povestește cum a trăit cursele lui Mihai și George și dezvăluie care a fost secretul echipei de bob 2 persone, cel care a obținut  cel mai bun rezultat românesc la Jocurile Olimpice de iarnă după ediția din 1992 de la Albertville. Este vorba de omogenitate, tinerețe, entuziasm și foarte multă pasiune, căci fără pasiune nu faci nimic.

Creierul echipajului este considerat pilotul Mihai Tentea în vîrstă de 28 de ani și originar din Pitești. El este fost campion european și mondial de tineret, se află la a 3-a participare la Jocuri și a fost desemnat să fie portdrapelul României la Festivitatea de deschidere, alături de Raluca Strămăturaru de la sanie.

Păcioianu îl știe pe Mihai de când acesta era junior și spune că este un tip foarte inteligent și avid de performanță. Mihai a recunoscut că nu se aștepta la un rezultat atât de bun. El și George vor reveni pe canalul de gheață în echipajul de bob 4 persoane, unde sunt  șanse să facă o figură frumoasă, cu toate că va fi mult mai greu.

COSR alături de echipajele de bob

Performanța de la bob 2 persoane a fost posibilă și pentru că echipajul și antrenorii au avut tot sprijinul din partea Comitetului Olimpic și Sportiv Român. Antrenorul Iulian Păcioianu spune că nu se pot obține rezultate fără a face investiții în acest sport scump. Un bob de 2 persoane costă 80 000 de euro, iar de 4, 120.000 de euro, plus cantonamentele din străinătate.

S-a născut așadar o echipă de bob care plasează România în primele 3 națiuni la acest sport în proba de 2masculin. Dar ce facem pentru ca generațile următoare să o egaleze și chiar să o depășească? Celălalt antrenor al lotului de bob, Dorin Grigore spune că ar fi extraordinar ca în România să se construiască o pistă de bob.

Unul dintre cei mai ocupați oameni de la Jocurile Olimpice de la Milano Cortina este antrenorul-coregraf francez Benoit Richaud care colaborează cu nu mai puțin de 16 patinatori din 13 țări.

Fost participant la Jocurile de la Lillehamer acum 30 de ani, fostul patinator Marius Negrea vorbește despre omul care schimbă gecile în momentul în care trece de la un sportiv la altul, dar și despre sportivii care își schimbă naționalitatea pentru a reprezenta o altă țară. Un interviu de Tudor Furdui.

Mihai Tentea și George Iordache s-au clasat pe locul 5 în proba de bob-2 persoane, cea mai buna performanță a României la Jocurile Olimpice de la Milano Cortina.

Ultima dată România a obținut acest loc acum 54 de ani la Jocurile de la Sapporo în 1972

Universitatea Craiova a învins pe FCSB și își păstrează fotoliul de lider, în timp ce campioana stă la mâna rezultatelor pentru a intra în play-off. Dinamo este pe locul doi, la  trei puncte de Rapid, care pierde viteză după înfrângerea cu Farul. Tudor Furdui face analiza etapei a 27-a a Superligii

Eșecul din proba de patinaj artistic al lui Ilia Malinin la Jocurile Olimpice de iarnă de la Milano-Cortina a șocat întreaga Planetă. Marius Negrea, fost patinator, participant la Jocurile de la Lillehammer din 1994, actual antrenor și comentator pentru TVR la patinaj, încearcă să înţeleagă ce s-a întâmplat cu marele favorit, care în timpul programului său liber a căzut de două ori și s-a situat abia pe locul 8 la general. Un interviu de Tudor Furdui

Concursurile de sărituri cu schiurile de la trambulina normală de la Jocurile olimpice nu aveau cum să nu se soldeze cu surprize. La individual, pe primul loc s-a situat un german care recunoaște că are frică de înălțime. În proba mixtă de sărituri, românii au terminat pe locul 12, ceea ce este încurajator ținând cont că Festivalul Olimpic al Tineretului European se va organiza la anul la Brașov.

La Jocurile olimpice de iarnă de la Milano-Cortina avem parte de performanțe uimitoare. De exemplu, Philipp Raimund, a devenit campion olimpic la sărituri cu schiurile deși nu era considerat favorit. Ce-i drept, germanul concurează la cel mai înalt nivel din 2019, dar nu a obținut niciodată vreo victorie în Cupa Mondială sau alte competiții importante.

Cele mai bune rezultate ale sale au fost 4 prezențe pe podium, prea puțin pentru ca cineva să-l fi inclus pe lista favoriților la Predazzo, acolo unde se desfășoară săriturile. În plus, în sesiunea de antrenamente, Raimund a avut rezultate modeste. La concurs însă, exact când a contat cel mai mult, a reușit să-și depășească limitele.

Sportivul originar din Oberstdorf, în vârstă de 25 de ani, a impresionat prin constanță și execuții sigure, cu sărituri de 102 și 106,5 metri, suficiente pentru a-l propulsa pe cea mai înaltă treaptă a podiumului olimpic.

Ceea ce depășește orice imaginație este faptul că Philippe stă rău la un capitol la care toți cei care s-au apucat de acest sport nu au vreo problemă. Germanul, are, nici mai mult nici mai puțin, rău de înălțime. Boala se numește acrofobie și o suferă cei care au o teamă intensă de situații care implică înălțimi, cum ar fi să se afle pe munte, la un etaj înalt într-o clădire sau când folosesc o scară.

Chiar Philippe a recunoscut că are această fobie, una care în trecut l-a împiedicat să ia startul în anumite competiții. Ultima dată când s-a retras din cauza fricii de înălțime a fost acum mai puțin de un an, la o etapă de Cupă Mondială, cea de la Planica în Slovenia. Atunci, neamțul a explicat că pe trambulinele mici, cum a fost și cea de la Predazzo, nu prea are probleme, dar când trebuie să sară de pe trambulinele foarte mari, care se folosesc mai ales la Cupa Mondială, în concursurile de zbor cu schiurile, uneori nu-și mai poate controla corpul.

El a povestit că de obicei e sigur pe el, dar sunt și situații când are probleme la zbor. Practic, corpul său reacționează fără să-l poată controla și de aceea nu riscă în condițiile în care nu știe dacă mai este el pilotul. Dacă poate reacționa sau se lasă în voia sorții. Vă dați seama cât de umilitor este pentru un săritor să ia telescaunul și la coborâre, nu numai la urcare. Cum s-or uita ceilalți competitori la el?

La Pedrazzo pe trambulina normală de 90 de metri, Philippe Raimund nu a avut nicio problemă cu frica de înălțime, ba chiar a obținut rezultatul carierei cu un total de 274,1 puncte. Acesta l-a depășit cu 3,4 puncte pe Kacper Tomasiak, un polonez de numai 19 ani, care nu ajunsese niciodată nici măcar în manșa a doua a unei etape din Cupa Mondială. Bronzul a fost împărțit de un japonez și un elvețian care nu sunt în top 10. Slovenul Domen Prevc, marele favorit, a terminat abia pe locul 6.

Deși e clar că alcătuirea podiumului în primul concurs masculin de la Jocuri e o surpriză, rezultatul are o explicație. În Cupa Mondială se concurează foarte rar pe trambuline atât de mici cum e cea normală de la Predazzo, astfel că marile staruri cum ar fi Prevc, Kobayashi, Lanisek, Tschofenig, Hoerl sau Kraft nu sunt obișnuite și nu reușesc să se adapteze la timp. Aceștia își pot lua revanșa în concursul pe trambulina mare, cea de 160 de metri, de la Jocurile Olimpice, care va avea loc luni, 16 februarie.

Cât despre români, aceștia au obținut un rezultat onorabil în proba de echipe mixte la sărituri cu schiurile, pe trambulina normală HS107, aceeași pe care a evoluat și germanul Raimund la individual. România a ocupat locul 12, un loc obținut după prima manșă, cu 393,1 puncte, ratând calificarea în manșa finală în care au intrat primii 8.

Este pentru prima dată la o ediție de Jocuri Olimpice, când România a aliniat la start o echipă completă în această probă mixtă, unde a reușit să califice câte doi sportivi, atât la feminin, cât și la masculin. Echipa a fost formată din doi sportivi cu experiență olimpică: Daniela Toth, aflată la a treia participare la Jocuri, și Daniel Cacina, cu două prezențe la Olimpiadele albe.

Alături de ei au concurat doi sportivi care au trăit pentru prima dată emoțiile unei întreceri olimpice: Mihnea Spulber și Delia Folea. Toți cei patru au contribuit cu câte o săritură și au arătat că pot face față atmosferei și rigorilor unei competiții olimpice.

Acest rezultat marchează o premieră și dă mari speranțe pentru viitor, având în vedere că suntem la prima participare de acest gen, iar la anul, la Festivalul olimpic al tineretului european care se va desfășura în România, săritorii români pot obține rezultate bune pe trambulina de la Râșnov.