Perfect Contemporan

M-am îndrăgostit de biografiile romanțate de la editura Polirom, așa că am vrut neapărat să vorbesc despre ele cu Adrian Botez, redactor-șef la Polirom, inițiatorul și coordonatorul seriei. Am avut mai multe curiozități legate și de munca de redactor, cum sunt aleși autorii, dacă nu cumva au mers la o școală specială de scris biografii romanțate, că sunt prea mișto scrise... Și, m-am gândit, totodată, ce alt episod ar fi mai nimerit de 1 decembrie dacă nu o discuție desp re proiectul care celebrează personalități românești trecute și încurajează, în aceeași măsură, scriitorii contemporani - oferindu-le șansa și spațiul creativ pentru romane grozave, cu mare potențial de a fi iubite de publicul larg? La mulți ani și ascultare plăcută!

Am vorbit cu Ștefania Mihalache despre multe lucruri: despre scris poezie și proză, despre explorarea legăturilor de familie în literatură, dar și despre interesul pentru revizitarea copilăriei din anii de după revoluție. Ștefania Mihalache a primit o Bursă de rezidență și de creație de la Cărturești pentru Gene Dominante, volum de povestiri apărut la editura Humanitas și, de curând, a primit și o Bursă de creație de la Dlite pentru un roman pe care nu se știe când îl vom citi, dar eu una de abia aștept. Poezia nu a lipsit nici în podcastul ăsta și am avut ocazia să aflăm mai multe despre Cronica Akasha, apărută la editura Nemira. Ștefania este modestă și uneori sceptică, dorindu-și, poate ca mulți dintre noi, să expună și să prindă și mai mult prin scrierile sale. Dar pe mine m-a cucerit iremediabil, ceea ce vă doresc și vouă.

În episodul 18 am vorbit la Perfect Contemporan cu poetul Florentin Popa. I-am mărturisit lui Flo că nu mă așteptam, când l-am invitat la podcast, să avem un episod atât de poetic. Dar iată că în episodul de astăzi am ocazia să vă dăruiesc multă poezie și sunt bucuroasă. Florentin Popa este adesea ironic, dar și sensibil, vorbește pe șleau și nu se ferește să ajungă și la lucruri gingașe, dar și la lucruri dure în aceeași măsură. Ne-am avântat în discuții despre maturizare, dar și copilărie, despre bullying și procesul transformării din introvertit în extrovertit — despre experiența debutului, dar și despre cum putem avea o atitudine bună în fața sfârșiturilor. Am vorbit și despre cel mai recent volum al său, Dezintegrare apărut la OMG Publishing. Pentru că Flo e sincer și autentic, vom lăsa episodul acesta sub egida limbajului explicit. Cu mențiunea că nu e nimic obscen în discuția de astăzi.

Am vorbit cu Cosmin Leucuța despre ultima sa carte, Cerul ca oțelul (editura Humanitas), dar și despre cartea de proză scurtă: Cum te vei îmbrăca la sfîrșitul lumii? (Casa de Pariuri Literare). Despre Cerul ca oțelul, Cosmin ne spune că este foarte diferită de tot ce a mai scris: o carte distopică, postapocaliptică, care explorează singurătatea și puterea supraviețuirii individuale a unei femei care răzbate în ciuda lipsei de speranță care te înghite odată cu narațiunea. Nelipsită de thriller și pe alocuri chiar horror, cel mai tare te va surprinde poate faptul că uneori cartea este poetică și te atinge în moduri nebănuite. Cosmin ne-a povestit multe, printre care și ce a însemnat să scrie o carte atât de apăsătoare.

Am vorbit cu poeta Gabriela Feceoru despre poezie, despre asumare şi necesitate, despre feminism şi cum se strecoară viaţa, pur şi simplu, printre versurile pe care le scrie. Gabriela Feceoru scrie o poezie foarte onestă şi directă - uneori e ca un duş rece de care nu ştiai că ai nevoie. Sigur, foarte inconfotabil, dar tocmai de aceea adevărat. Am vorbit despre minimalismul din Blister şi iubirea din vorbesc din nou pozitiv şi din nou pozitiv (ed. Charmides), despre blândeţea din Aştept primăvara şi vine - Dragoş (Casa de Pariuri Literare) şi cum toate acestea au dus la cea mai sinceră carte pe care a scris-o şi ultima publicată, Vax (ed. Charmides). Gabriela scrie şi despre maternitate şi relaţii toxice, tematici explorate incisiv în eseul publicat în antologia Singuraticele (ed. Neverland, coord. Anca Zaharia). În tot ce scrie, mi se pare mereu atentă la femeie - la trupul ei, la nevoile şi libertăţile ei. Scrie o poezie de care simt că avem mare nevoie azi.

Cu Lena Chilari am vorbit despre volumul său de debut: O cană de noviciok la bătrânețe apărut la Editura TracusArte în 2020— discuția noastră s-a dus chiar mai departe de atât. Am vorbit despre cum poezia i-a salvat viața, cum relația cu familia sa și toate rănile sale au ajutat-o să clădească această carte — dar și cum evadează în poezie și o transformă într-o extensie a existenței sale. Ne-a povestit câteva lucruri inedite, dar și cât de prețios este poetry performance-ul pentru ea. Am discutat mult și variat și despre poezie și despre viață, deschizându-ne amândouă involuntar pe teme apropiate nouă. Episodul acesta a fost o întâlnire pe care mi-o doream de mult și s-a prefăcut lesne într-un dialog personal și cald pentru care sunt tare recunoscătoare. Nu vă ascund că am iubit să vorbesc cu Lena pe care o admir şi susţin în întregime.

*Sunetul nu este perfect în episodul acesta. Este un prilej și pentru mine să încerc să ies din zona de confort și să învăț să lucrez într-un program mai complex. Alături de discuția noastră superbă se află și un bâzâit natural de care nu am reușit să scap. Vă mulțumesc pentru răbdare!

*în acest episod se vorbeşte şi despre sinucidere şi familie disfuncţională, însă este un episod optimist cu un vibe tare blând şi vindecător.

Am vorbit cu Bogdan Munteanu despre romanul său Stai jos sau cazi apărut anul acesta la Editura Nemira. E o carte care m-a cucerit de la prima pagină. Bogdan ne mărturiseşte cât de importante sunt începuturile pentru el, iar asta cred că se vede foarte bine şi în naraţiune. În Stai jos sau cazi aflăm multe despre epilepsie şi ce înseamnă lupta cu ea şi acceptarea ei. E o carte valoroasă pentru că duce la conştientizarea bolii, dar şi pentru că ne reaminteşte cât de esenţial este umorul în vieţile noastre. Aflăm mai multe şi despre plăcerea de a povesti a autorului, despre cum a intrat scrisul în viaţa lui şi cât de important este... ridicolul.

Episodul 13 din Perfect Contemporan e unul special. Am vorbit cu Alex Higyed şi Dan Stănescu despre proiectul Poster x P oem: poezie contemporană pe postere, aşa-văzută de artişti vizuali contemporani. Un proiect absolut grozav care aduce poezia în stradă şi ameninţă să ne fure toată atenţia. Dar, mai ales, acest dialog mi-a (re)amintit în cel mai plăcut mod cu putinţă că poezia e vie şi, pentru asta, le mulţumesc celor doi invitaţi ai mei de azi.

Ascultare plăcută!

Am vorbit cu Lavinica Mitu despre debutul său. Volumul de proză scurtă Bărbatul fără cap a apărut la editura Polirom. Călătorim prin viețile mai multor fetițe care-și descoperă mamele și împrejurimile, toate lucrurile le aflăm prin ochii acestor fetițe pregătite să descopere și analizeze lumea. Lavinica Mitu ne povestește despre cum a luat naștere această carte și despre dialogul pe care aceasta l-a înlesnit cu copilul din ea. Dar nu doar atât, aflăm și că scrie acum la un nou volum acaparat de o temă foarte importantă și personală: depresia postnatală. Lavinica ne-a povestit nu doar despre ce au învățat-o atelierele de scriere creativă, cum a îmbrățișat creativitatea când era copil, ce a însemnat să publice, ci și despre importanța dialogului despre lucrurile sensibile și intime. Vă dorim ascultare plăcută!

Azi am vorbit cu poetul Andrei Zbîrnea despre atelierul de poezie Morning Poets de la Revista de Povestiri, dar şi despre cronicile de la Kooperativa Poetică de la citeştemă.ro. Şi, desigur, despre poezie, dacă poţi învăţa să scrii o poezie bună şi ce înseamnă tot acest proces. Andrei ne-a povestit câte ceva şi despre ultima sa carte, Nick Cave @ Bergen apărută la Casa de Pariuri Literare. E riguros şi organizat şi ne mărturiseşte că singurul loc în care îşi permite să nu fie astfel e... poezia. Ascultare plăcută!