Perfect Contemporan

Adrian Jicu a scris o carte grozavă și captivantă despre Bacovia, am citit-o pe nerăsuflate și sunt în continuare bucuroasă că am putut vorbi cu el despre „Iorgu”, roman-document apărut la editura Humanitas. Cu Adrian am vorbit despre ce înseamnă această carte, cum a împletit realitatea cu ficțiunea, despre elementul ludic prezent în narațiune și cum se pot apropia persoanele mai tinere de autori precum Bacovia astăzi. O astfel de carte este atât de atractivă și te ține atât de bine în narațiune, încât tind să cred că ar fi foarte apreciată și de adolescenții care acum află despre Bacovia — ne-am învârtit în jurul ideii de scris, n-au lipsit și anecdotele ocazionale și curiozitățile despre personajele atât de credibile. Vă propun să începem dialogul de azi cu o poezie de Bacovia aleasă de Adrian Jicu.

Azi am avut o discuție foarte wholesome cu poeta Miruna Vlada, atât despre poezie și scris, cât și despre diverse subiecte importante care străbat spațiul public și politic: ca sistemul medical, feminismul, identitatea, corpul femeii și necesitatea unui dialog implicat pentru a reprezenta o multitudine de voci. Pe lângă acest dialog din care simt că am învățat multe, am rămas cu o temă de gândire în urma a ceva ce a spus Miruna despre „a-și da jos ochelarii de cal ai feminismului” atunci când scrie. Despre nevoia reprezentării în scris, dar și păstrarea unui orizont cât mai larg în această explorare. Poezia Mirunei adesea mă îngenunchează și vă recomand să citiți și voi Prematur (ed. Cartier) și Bosnia. Partaj (reedit. la Casa de Pariuri Literare) despre care vorbim azi (desigur, dacă nu ați făcut-o deja).

Ascultare plăcută!

Azi ascultați #prozălaplic, cea de-a doua frecvență a podcastului. O proză scurtă din volumul ”Trompa lui Eustachio” de Adriana Ruță Neagoe, volum apărut în 2021 la Casa de Parirui Literare.

*Sunetul de la început (zgomotul de stradă) e preluat de la https://mixkit.co

Ascultare plăcută!

Azi am vorbit cu Anca Vieru despre diferențele dintre proză scurtă și roman, despre ce înseamnă talent și ce înseamnă muncă în scris - niște teme cu care deja v-am obișnuit la Perfect Contemporan. A fost o plăcere să vorbesc cu Anca despre proza scurtă și să descopăr întreg procesul prin care aceste mici lumi iau naștere și se pregătesc să cucerească cititorii. Cititori care, la rândul lor, au un rol activ în întregirea acestor povestiri. Am vorbit în special despre Felii de lămâie și Fără poză de profil, două volume de proză scurtă apărute la Editura Polirom și pe care vi le recomand cu căldură.

Ascultare plăcută!

Azi lansăm #prozălaplic, a doua frecvență a podcastului literar Perfect Contemporan. Săptămânal o să vă citesc câte o proză scurtă contemporană dintr-un volum publicat. Azi o proză foarte scurtă din volumul ”Perfect nemulțumită” de Irina Bruma, apărut în 2022 la Editura Cartier.

*Sunetul de la început (zgomotul de stradă) e preluat de la https://mixkit.co

Ascultare plăcută!

Azi am vorbit cu poetul Cătălin Stanciu despre două cărți de poezie de-ale sale, Deliruri și Vorbim RAR, dar și despre revista sa umanistă și de cultură și opinie: Revista Psyche. Cătălin are o carieră îndelungată și în psihologie, ca psiholog clinician și psihoterapeut, iar discuția noastră de astăzi a ajuns și pe tărâmul sinelui și terapiei, ce poate însemna un jurnal din punct de vedere terapeutic, de ce e important să fim autentici și cum poezia nu poate să fie minciună. Umorul și vulnerabilitatea invitatului meu de azi au darul de a oferi o stare de bine, ca o reamintire a faptului că tot ce facem aici, chiar și în literatură (sau mai ales), e profund uman. Ascultare plăcută!

Recent, ultima carte de poezie a Alinei Purcaru apărută la editura Cartier, Tot mai multă splendoare, a fost declarată Cartea de poezie a anului. Am avut prilejul să vorbesc cu Alina despre poezie și despre splendori, despre ce înseamnă scrisul pentru ea și cât de roditoare, dar și provocatoare, poate fi lumea și munca culturală. Vă invit să ascultați și voi acest podcast superb, dar mai întâi vă propun un poem inedit pe care Alina Purcaru mi l-a trimis a doua zi după înregistrare și care simt că este intro-ul perfect pentru acest dialog.

Născut în 1956, Ion Pleșa debutează în 2018 cu un volum de povestiri la Nemira (Anotimpuri care nu se repetă). În 2022 publică la Casa de Pariuri Literare Geografia uitării, proze scurte autobiografice și de autoficțiune. Mi-a plăcut enorm Geografia uitării și am încercat să nu mă las pradă stilului său fluviu, întotdeauna o provocare pentru cititor. Prozele te acaparează și fascinează și datorită traversărilor identitare, de la cultura română la cea maghiară, dar și de la copilărie la maturitate, la relația dintre copiii deveniți maturi și părinții îmbătrâniți. Am vorbit despre puterea rememorării și cum și-au găsit locul amintirile în această carte, ne-am plimbat prin diverse teritorii afective și podcastul nu e lipsit nici de mici sfaturi extrem de utile pentru scriitorii la început de drum. Vă dorim ascultare plăcută!

Cu Răzvan Andrei (poet și redactor-șef adjunct la editura Polirom) am vorbit despre scris și pictură, despre angoasă și denumiri potrivite, dar și despre cât de importantă este gândirea: atât în scris, cât și în viață. Răzvan Andrei ne vorbește nu doar despre faptul că cititul e indispensabil în existența unui scriitor, dar și despre necesitatea ancorării sale în viață. Și despre cum este firesc să fim și fricoși și vanitoși câteodată. A scris două cărți de poezie: Jazz pentru iguane (reeditată la Curtea Veche Publishing) și Raport către Walt Whitman, apărută la OMG Publishing (câștigătoarea unei burse de rezidență și creație de la Cărturești). În ambele este preocupat nu doar de identitatea gay și lupta minorităților, dar este și un spectator atent care marchează și trece totul prin filtrul rațiunii, lăsând poemele sale să devină un soi de mărturie.

Ascultare plăcută!