Podcasturi, emisiuni radio și producții originale - RFI România

Misiunea noului premier: managementul speranței (Cotidianul) - România a scăpat de junk, cel puţin până la începutul anului viitor, dar nu a scăpat de problemele de astăzi (Ziarul Financiar)

Președintele Nicușor Dan are, luni, convocate negocieri cu liderii partidelor parlamentare, în intervalul orar 14:00-19.00, urmând ca apoi să desemneze un nou premier. Dat fiind faptul că liderii partidelor au exprimat în spațiul public argumente care arată că nu au disponibilitate pentru o conciliere care să conducă la formarea unei majorități parlamentare, e greu de presupus că nominalizarea pe care o va face Nicușor Dan va rezolva actuala criză guvernamentală.

În prezent sunt vehiculate mai multe nume pentru funcția de premier, inclusiv a actualului ministru al Finanțelor, Alexandru Nazare, care deși e parte din PNL, se bucură de susținerea PSD. În același timp, liderul PSD, Sorin Grindeanu a spus explicit – în mai multe rânduri – că are mandat din partea partidului să își asume funcția de premier, așteptând ca președintele Nicușor Dan să-l desemneze.

Continuarea, pe pagina G4Media.

La 153 de zile de la demiterea Guvernului Bolojan, Nicușor Dan urmează să facă o nouă desemnare de premier – a patra – după o nouă rundă de consultări cu partidele.

Politologul Cristian Pîrvulescu vorbește, într-un interviu pentru publicul HotNews, despre varianta de prim-ministru care, în opinia sa, „are cele mai mari șanse” să treacă de Parlament în acest moment. 

Propunerea cred că va fi un independent. Motivele sunt clare. S-au acumulat enorm de multe tensiuni în societate. Partidele au dovedit, toate, incapacitatea de a găsi o majoritate.

Pîrvulescu avertizează că „încă o nominalizare politică nu riscă decât să continue criza”.

De data asta totul converge spre susținerea unui guvern, dar va depinde cum va fi guvernul format, cine vor fi membrii săi. Pentru că partidele nu pot vota cu ochii închiși o listă de guvern. 

Sunt, însă, aproape sigur că USR nu va mai face parte din viitorul guvern. USR acuză orice independent că ar fi un pesedist camuflat.

PNL ar accepta mai ușor un guvern tehnocrat decât unul cu miniștri PSD, dar din calcul, nu din principiu. Un guvern cu miniștri tehnocrați i-ar permite să-l voteze fără să răspundă pentru el, iar măsurile grele rămân în contul premierului, nu al partidului. Un guvern cu miniștri PSD l-ar obliga să-și asume din nou o colaborare cu partidul care a contribuit la căderea Guvernului Bolojan.

O economie nu repornește într-o societate care a încetat să creadă că repornirea e posibilă, scrie Radu Magdin, analist, consultant în comunicare și strateg politic român, cunoscut pentru expertiza sa în leadership, geopolitică și comunicare strategică.

În opinia sa, noul premier nu va putea cumpăra optimism din bani publici, pentru simplul motiv că banii nu există. Va trebui să-l construiască pe altă cale: predictibilitate, investiții deblocate, reforme care cer mai multă voință decât buget și, peste toate, rezultate. Rigoarea și speranța nu se exclud. Speranța credibilă apare atunci când o direcție clară primește primele dovezi că lucrurile chiar se mișcă.

Noul premier nu se poate prezenta doar cu un discurs liniștitor despre stabilitate. După o perioadă atât de lungă de incertitudine, mesajul „stați liniștiți, avem stabilitate” nu mai convinge pe nimeni. Speranța se administrează prin victorii de etapă.

România a scăpat, cel puţin până la începutul anului viitor, de retrogradarea agenţiilor de rating, având în vedere decizia de vineri a agenţiei S&P , după deciziile asemănătare ale Fitch şi Moody′s din septembrie, dar nu a scăpat de probleme.

Creşterea preţurilor la energie în lume din cauza conflictului din Iran, deci şi în România, creşterea dobânzilor pe pieţele externe la niveluri fără precedent – în SUA titlurile de stat americane pe 10 ani au atins cel mai ridicat nivel din ultimii 25 de ani, iar în Europa, Germania are dobânzi de peste 4% la obligaţiunile pe 10 ani - la care se adaugă retragerea destul de importantă şi agresivă a investitorilor străini din titlurile de stat româneşti, pun o presiune ridicată pe cursul valutar leu/euro care creşte, pe dobânzile la lei şi la valută la care trebuie să se împrumute Ministerul Finaţelor, ca să nu mai vorbim de faptul că variantele de împrumut ale României s-au redus considerabil.

Arena Națională nu va fi diseară doar decorul celui de-al patrulea meci al României din Liga Națiunilor. Va fi un tribunal. Unul în care Gheorghe Hagi, jucătorii, dar și conducerea fotbalului românesc vor trebui să răspundă pentru rezultatele rușinoase din ultimele zece zile. Suedia este adversara care ne-a oprit, acum 32 de ani, din drumul spre semifinalele Mondialului American.

Există meciuri care se joacă pentru trei puncte. Există meciuri care se joacă pentru clasament. Și există meciuri care, într-un anumit moment al istoriei, ajung să însemne mult mai mult decât rezultatul de pe tabelă. România – Suedia este, astăzi, unul dintre acele meciuri.

Arena Națională va fi plină, iar în tribune nu va exista doar speranță. Va exista furie, neîncredere, teamă și, poate mai important decât toate, dorința disperată de a vedea o reacție. După trei înfrângeri consecutive, dintre care două greu de acceptat pentru orice iubitor al fotbalului românesc, naționala nu mai are luxul explicațiilor. Nu mai poate vorbi despre timp, construcție și răbdare fără să ofere ceva în schimb.

Trebuie să ofere fotbal. Trebuie să ofere caracter. Trebuie să ofere o victorie.

Altfel, Suedia poate deveni mai mult decât adversarul celui de-al patrulea meci din Liga Națiunilor. Poate deveni scânteia care aprinde un incendiu în fotbalul românesc.

Și există o ironie dureroasă în această poveste: tocmai Suedia este echipa care, în urmă cu 32 de ani, a oprit România din drumul spre semifinalele Campionatului Mondial din 1994. Atunci, generația lui Hagi, Popescu, Petrescu, Dumitrescu și compania era la un pas de cea mai mare performanță din istoria fotbalului nostru. Până la urmă, am pierdut la loviturile de departajare, iar eliminarea a rămas una dintre marile dezamăgiri sportive din istoria naționalei.

Nu una pe teren, ci una instituțională. România vine după un 1-2 decent chiar în fața suedezilor, un 2-4 rușinos acasă cu Bosnia și, mai ales, un neverosimil 0-6 în Polonia. Trei meciuri, trei înfrângeri. Iar dacă primul rezultat a putut fi catalogat drept un eșec la limită, ultimele două au trecut dincolo de limita unei simple crize de rezultate. Au devenit un semnal de alarmă.

Niciuna dintre echipe nu se va prezenta pe Arena Națională în efectiv complet. Suedia are propriile probleme de lot. Isak și Starfelt sunt accidentați, în timp ce alți jucători au fost afectați de un val de îmbolnăviri provocat de un virus. Hagi trebuie și el să improvizeze atât în atac, cât și în apărare. Drăgușin și Ghiță sunt suspendați, în timp ce Bîrligea și Louis Munteanu sunt indisponibili.

Pentru Suedia, problemele de lot sunt o dificultate. Pentru România, meciul este o probă de supraviețuire.

Iar pentru Gheorghe Hagi, poate fi mai mult decât atât. Poate fi ultimul.

Hagi nu mai este doar selecționerul care încearcă să găsească formula potrivită. Este omul care a preluat naționala într-un moment extrem de complicat și care, după primele rezultate, se află în centrul furtunii. Dacă România pierde din nou, întrebarea nu va mai fi „când va începe reconstrucția?”, ci „mai poate continua Hagi?”.

Tot mai mulți oameni din fotbal se întreabă deja dacă mandatul său poate supraviețui unei noi lovituri. Iar vocile foștilor săi colegi din Generația de Aur cântăresc greu. Ei cunosc, probabil, cel mai bine diferența dintre o perioadă proastă și începutul unei prăbușiri. Cunosc ce înseamnă să construiești o echipă care să creadă în ea și, mai ales, cunosc cât de repede poate dispărea o generație de excepție dacă în spatele ei nu mai există o strategie.

De aici vine adevărata teamă.

Că un nou eșec cu Suedia nu ar însemna doar pierderea unui meci. Ar putea fi începutul unei perioade în care fotbalul românesc să intre într-o spirală a neîncrederii: selecționer contestat, Federație atacată, jucători huiduiți, suporteri dezamăgiți și o națională care își pierde identitatea.

Suporterii vin pentru România. Dar dacă România nu va răspunde, este posibil ca tribunele să-și schimbe rapid ținta. Fluierăturile și scandările împotriva celor din Federație pot deveni coloana sonoră a unei seri care trebuia să fie despre renaștere.

În cazul unui nou eșec, țintele principale vor fi Burleanu, Stoichiță și ceilalți oameni din Federație, cei care l-au adus pe Hagi și l-au transformat, poate, în scutul perfect pentru propriile decizii. Un scut care însă nu se va mai putea ascunde mult timp de furia oamenilor.

Pentru că suporterii nu mai vor promisiuni. Cer explicații. Și, mai ales, cer rezultate.

Poate că tocmai aceasta este marea miză a meciului: să aflăm dacă cele trei înfrângeri au fost doar un accident teribil de parcurs sau dacă ele reprezintă începutul unei căderi mai profunde.

România are încă șansa să schimbe povestea

Suedia are probleme. România are probleme. Dar România are și avantajul unui stadion plin. Are un public care, înainte să huiduie, va încerca să împingă echipa înainte. Are jucători care pot transforma furia în energie și are, pe bancă, un om care știe ce înseamnă să poarte tricoul naționalei în momente istorice.

Gheorghe Hagi știe mai bine decât oricine că Suedia poate fi atât începutul unui coșmar, cât și adversarul împotriva căruia începe renașterea.

În 1994, Suedia ne-a oprit visul. În 2026, Suedia poate opri o prăbușire. Sau o poate declanșa.

Asta face ca România – Suedia să nu mai fie doar un meci din Liga Națiunilor. Este un examen pentru Hagi, un examen pentru jucători, un examen pentru Federație și, într-un fel, un examen pentru întreg fotbalul românesc.

Ucraina se pregătește pentru o iarnă grea, în contextul intensificării atacurilor rusești asupra infrastructurii sale energetice. În acest timp, trimișii administrației Trump în Rusia ar fi pe cale să încheie acorduri petroliere avantajoase. Presa internațională examinează politica petrolieră a președintelui Trump.

The Moscow Times notează că Rusia și-a intensificat atacurile asupra infrastructurii din capitala Ucrainei, lovind sâmbătă un pod peste râul Dnipro. Intensificarea campaniei a dat peste cap viața celor 3 milioane de locuitori ai capitalei înainte de lunile grele de iarnă.

În semn de solidaritate, cancelarul german Friedrich Merz s-a aflat duminică la Kiev. Și după cum arată Politico, ”vizita a fost menită să demonstreze sprijinul Berlinului pentru Ucraina, în contextul atacurilor rusești asupra capitalei ucrainene, care au continuat chiar și după sosirea cancelarului”.

După cum citim în The Guardian,

”serviciul de informații al Ucrainei a obținut documente care arată că Putin, a emis o nouă doctrină de atacuri militare asupra unei game mult mai largi de ținte civile.

Vrea să atace infrastructura, logistica și, în special, să atace în orașe, sate, drumuri, școli, spitale”.

În acest timp, după cum scrie The New York Times, discuțiile administrației Trump cu Rusia ar putea include un acord petrolier de mai multe miliarde de dolari care ar avantaja oameni de afaceri care au legături cu negociatorii americani Steve Witkoff și Jared Kushner

”Grupul care urmărește încheierea tranzacției îl include pe investitorul american și miliardarul Todd Boehly, care a donat milioane de dolari în sprijinul președintelui Donald Trump.

Presupusul acord cu aliații lui Trump ridică noi întrebări cu privire la conflictul de interese”, comentează NYT.

Și The Hill notează că, ”deși nu este evident dacă Witkoff și Kushner ar profita sau nu de această înțelegere, există îngrijorări cu privire la un potențial conflict de interese în discuțiile în curs”. 

Iar Foreign Policy privește spre Orientul Mijlociu și constată că poziția Arabiei Saudite de lider global în domeniul exporturilor de petrol se clatină.

”Se pare că saudiții nu au mituit oamenii potriviți”, scrie, cu sarcasm, revista americană.

O aluzie la aeronava de 400 de milioane de dolari, pe care Riadul i l-a făcut cadou administrației americane.

”Arabia Saudită se confruntă cu probleme grave. Influența sa globală derivă în primul rând din poziția sa de lider în producția de petrol și din veniturile generate de acest rol. Însă în prezent, Orientul Mijlociu este cuprins de conflicte. Astăzi, petrolierele saudite sunt blocate în Golful Persic, iar cea mai importantă conductă de petrol a țării a fost nevoită să-și sisteze activitatea în urma unui atac cu drone.

Totuși, cea mai mare problemă pe termen lung ar putea fi faptul că garantul său de securitate de lungă durată, Statele Unite, este incapabil să stingă acest conflict și nici nu pare deosebit de interesat să încerce”.

În dosarul „coridorului vertical” încep să apară unele clarificări. Mai interesante sunt cele tehnice. „Coridorul vertical” este o infrastructură complexă de procesare și transport a gazului natural care vine, în principiu, din SUA, ajunge în Grecia, în portul Alexandroupolis, la un terminal de gaze naturale lichefiate și continuă cu o magistrală de conducte care traversează Grecia, Bulgaria și România, unde se bifurcă spre Republica Moldova, Ucraina și Ungaria.

Inițial, Romgaz făcea parte din acționarii firmei care construia terminalul de GNL din portul grecesc, dar în anul 2020, fără vreo explicație publică, firma de stat a decis să iasă din proiect.

Practic, așa-numitul „coridor vertical” este esențial mai ales în actualul context în care Uniunea Europeană caută de un deceniu soluții alternative la gazul rusesc. Din strategia de a găsi noi surse de aprovizionare, SUA, prin gazul natural lichefiat, este o variantă esențială și din acest punct de vedere infrastructura de transport numită „coridorul vertical” este extrem de importantă. De altfel, Polonia are deja construit un terminal terestru de regazeificare care procesează gaz american și aproape de finalizare un al doilea terminal plutitor.

Dacă în materie de infrastructură lucrurile sunt clare, disputele aprinse încep în ceea ce privește „montajul economic”. Sunt aduse în discuție aspecte fundamentale, precum intermediarii, prețul sau cantitatea.

Intermediarii. Cei familiarizați cu domeniul energetic își aduc aminte de două companii, WIEE și Wintershall. Erau cele două firme prin intermediul cărora România a importat ani de zile gaz din Rusia. Adevărul este că producătorul Gazprom a impus acest model, prin intermediari, iar companiile de stat românești nu au reușit niciodată să cumpere direct de la Gazprom. Există un intermediar impus de partea americană și un cumpărător apărut ca din senin, o companie românească. Firma locală susține într-un comunicat de presă că se afla în sală la semnarea unui memorandum pe tema „coridorului vertical” și a fost solicitată intempestiv să fie parte din contract, adică să cumpere gaze care vin din SUA pe o perioadă de 20 de ani. Ne rămâne să credem fie că este o glumă neinspirată, fie o manevră greșită de imagine, pentru că dacă lucrurile ar sta în realitate în felul acesta ar fi vorba despre un amatorism de neiertat pentru demnitarii statului român care au făcut o astfel de alegere. În orice caz, ne-am putea gândi că aranjamentele comerciale cu SUA sunt diferite de cele cu Gazprom, adică să existe mai multă transparență, dar se pare că piața gazelor are asemănări chiar acolo unde nu te aștepți.

Romgaz a refuzat să cumpere gaze provenite din Grecia din rațiuni logice, pentru că va exploata Neptun Deep alături de Petrom și își propune să crească producția și în perimetrul Caragele din județul Buzău. În schimb, Transgaz a semnat un contract de transport, ceea ce este logic dacă ne gândim că rațiunea „coridorului vertical” este de a aproviziona cu gaze mai multe state din zonă, ceea ce pentru compania românească este o oportunitate putând să încaseze bani din taxe de tranzit.

Prețul. Pe tema prețului gazului venit din America există două opinii. Demnitarii afirmă că prețul este mic, profesioniștii declară că prețul este mai mare decât cel de piața internă sau de pe piețele europene. În absența unor date oficiale, între demnitari și profesioniști pe cine să credem?

Cantitatea. Subiectul este complicat. Dacă ținem cont de producția internă, de începerea exploatării în zona offshore, de consumul local și de capacitatea redusă de înmagazinare, gazele de pe „coridorul vertical” nu ar fi interesante pentru România. Dacă, însă, avem în vedere creșterea consumului cel puțin la câteva obiective industriale, Azomureș, centrala de la Iernut sau centrala de la Mintia, consumul și implicit nivelul cererii se schimbă. De asemenea, Asociația „Energia inteligentă” publică o analiză care arată că România poate construi o strategie de hub regional cu gazele extrase din Marea Neagră și cele aduse pe „coridorul vertical”. Este o idee bună, dar deocamdată, gazele americane sunt obiect de dispută.

Turnători și turnătorii pe cea mai mare scenă teatrală a țării. Ovidiu Nahoi discută cu criticul de teatru Iulia Popovici, autoarea cărții ”Actorul și Securitatea. Raport contra Pașaport”, Editura Corint.

Uneori intrăm pe rețelele sociale și ieșim mai obosiți decât am intrat. Scroll, zgomot, notificări. SoNexy s‑a născut tocmai din această oboseală. E singura rețea unde nu share‑uiești haosul zilei ci modul în care înveți, crești și îți faci viața mai buna.

Invitații de astăzi la „Noi venim din viitor” sunt Tiberiu Florea și Anastasia Roncea, doi oameni care au ales să construiască, din București, nu încă o aplicație de social media, ci un spațiu digital în care învățarea, relațiile și wellbeing‑ul îsi dau mîna.

Anastasia este cea care traduce ideile în functionalitati si statii de învatare (vom vedea ce sunt acelea). Tiberiu este vocea și chipul comunității. Ei aduc împreuna oameni, povești, evenimente și transformă SoNexy dintr‑o simpla aplicatie într‑un fel de sufragerie digitală pentru cei care vor să se cunoască mai bine pe ei înșiși și pe ceilalți. Puteti accesa aplicatia si pe IOS si pe Android sau la adresa : sonexy.com

În emisiunea de astăzi povestim despre ce oferă SoNexy utilizatorilor individuali și companiilor, despre parcursul lor de business și de viață. Plecam de la primele stagii ale proiectului până la ambiția declarată de a deveni „Spotify pentru învățare”. Vom explora împreuna cum poate o aplicație făcută aici, în România, să ne dea înapoi ce ne-au luat anii de scrolling : sens, energie și comunitate.

Mai multe despre ei si proiectele lor puteti afla la adresa : sonexy.com

Este filmul de referință pe care Good Time Films îl distribuie în prezent în România, „Strada Málaga", cu actrița spaniolă Carmen Maura. „Le micro du soir" vi-l recomandă cu căldură. Victor Benderra, fondatorul firmei de distribuție de filme independente, ne vorbește despre meseria sa și despre motivele pentru care a ales-o.

Ovidiu Nahoi în dialog cu jurnaliștii de la ediția în limba română a Deutsche Welle: Sabina Fati, Cristian Ștefănescu și Tiberiu Stoichici.

E vorba de dosarul omului de afaceri Fănel Bogos, acuzat de instigare la şantaj şi cumpărare de influenţă. Anul trecut acesta din urma a ajuns anul trecut in biroul lui Bolojan, fiind acuzat ca a platit ca sa intre in audienta la seful Guvernului, pe care a vrut să-l convingă să-l schimbe din funcție pe directorul Direcției Sanitar Veterinare Vaslui. Imediat, corespondentul RFI la Iasi cu toate detaliile.

Parlamentul nu a dat unda verde guvernului Muresan iar presedintele anunta o noua nominalizare de premier, luni, dupa o noua runda de discutii cu partidele. Desi seful statuui a transmis ca vrea să evite alegerile anticipate, agentia Moody’s consideră că probabilitatea lor este semnificativă. Avertismentul e lansat cu cateva ore inainte de evaluarea celor de la S and P, care urmeaza sa anunte daca pastreaza Romania in categoria recomandata investitorilor sau o retrogradeaza la junk. 

In Brazilia, actualul președinte de stânga Lula da Silva este la egalitate cu contracandidatul sau la prezidentiale, Flavio Bolsonaro, fiul fostului său rival din scrutinul precedent. Primul tur are loc duminica si pe 25 octombrie va fi al doilea. Alegerile au o miza mare pentru intreaga america Latina dar si pentru relatia cu Uniunea Europeana.