Podcasturi, emisiuni radio și producții originale - RFI România

Jurnal de știri

Deputata USR Diana Buzoianu spune într-un interviu la RFI că alegerile anticipate pot fi o formă de resetare. Ministrul interimar al Mediului declară pe de altă parte că România are în prezent un număr record de lucrări împotriva inundațiilor. Ea prezintă de asemenea stadiului programului Rabla 2026.

Diana Buzoianu, despre eventuale alegeri anicipate: ”Dacă nu există o majoritate care să poată să susțină un Guvern cu puteri depline, eu cred că ar trebui să ne întoarcem la alegeri anticipate și atunci vorbim cu adevărat de un Guvern care va fi reprezentativ pentru România (...). Cred că alegerile anticipate pot fi și o formă de resetare”.

Despre programul Rabla 2026: ”În momentul de față, avem aproape 60% din buget finanțat stabilit deja pentru dosare depuse. Pe zona de motociclete, deja a fost tot bugetul consumat. Mai avem buget și pentru mașini electrice și pentru hibrid și pentru plug-in hibrid”.

Despre inundații: ”Pe termen mediu și lung, principala atribuție a Ministerului Mediului este să se asigure că avem infrastructura necesară să facem față inundațiilor și aici vorbim de diguri, baraje și poldere, care trebuie făcute și în funcție de planurile de risc la inundații care există la nivel național. Anul acesta am alocat o sumă record din bugetul național. În 2025, fuseseră alocați 50 de milioane de lei pentru baraje, diguri și poldere. În 2026, am muncit serios și am argumentat foarte serios și a fost crescută de cinci ori această sumă, avem 250 de milioane pentru lucrări”.

Jurnal de știri

S-a încheiat prima etapă a celei de-a 109-editii a campionatului național de fotbal. Universitatea Craiova, FCSB, U Cluj și Rapid au obținut rezultate pozitive, în timp ce Dinamo și CFR au debutat cu stângul în noua ediție a Superligii.

UE se confruntă cu o prăbușire a sprijinului pentru noi sancțiuni economice împotriva Rusiei, arată o analiză a Financial Times preluată de G4 Media. Mai multe guverne refuză să susțină măsuri care ar putea afecta propriile companii de importanță strategică. Diplomați europeni vorbesc despre o criză majoră.

Noul pachet de sancțiuni propus conține măsuri care vizează exporturile rusești și sistemul financiar al țării, precum și un mecanism menit să mențină scăzut prețul la care Rusia își poate exporta țițeiul.

Dar mai multe state au cerut excepții de la noul pachet de sancțiuni pregătit de Bruxelles, notează sursa citată.

Grecia refuză să accepte întregul pachet dacă nu obține aprobarea pentru continuarea transportului gazului natural lichefiat (GNL) rusesc către țări terțe.

Argumentul? În caz contrar, ar afecta grav interesele unuia dintre cei mai importanți armatori greci, miliardarul George Prokopiou.

Citeste siPrețul țițeiului rusesc și interesul economic al Greciei

Portugalia și Germania au cerut, de asemenea, eliminarea interdicției privind achiziționarea de pește rusesc, invocând necesitatea de a proteja industriile locale de procesare.

Franța și Italia, importante destinații turistice, doresc relaxarea propunerii care interzice acordarea de vize UE militarilor ruși care au participat la război.

Austria și-a reiterat cererea mai veche de deblocare a unor active rusești în valoare de 2 miliarde de euro, pentru a compensa banca Raiffeisen în urma unei amenzi impuse de autoritățile ruse.

UE are nevoie de unanimitatea statelor membre pentru a adopta sancțiuni. În ultima săptămână au avut loc patru runde de negocieri între ambasadorii statelor membre la Bruxelles, fără a se ajunge la un acord.

Un diplomat consultat de Financial Times vorbește despre „o criză majoră”. El spune că ”dacă fiecare cere derogări și portițe de scăpare, atunci, la final, fiecare pachet de sancțiuni ajunge să fie doar o cutie goală”.

Unele măsuri deja adoptate — precum interdicțiile asupra importurilor de îngrășăminte, oțel și diamante din Rusia sau eliminarea treptată a importurilor de hidrocarburi rusești — au necesitat săptămâni întregi de negocieri și presiuni diplomatice pentru a obține unanimitatea.

Diplomații afirmă însă că amploarea refuzurilor față de actualul pachet de sancțiuni este fără precedent.

Jacob Kirkegaard, cercetător principal la centrul de reflecție Bruegel din Bruxelles, crede că UE este „aproape de limita maximă a sancțiunilor pe care le poate impune Rusiei”.

Totuși, diplomații spun că mare parte din reticența unor state membre de a susține măsuri mai dure, chiar dacă acestea le-ar afecta propriile interese economice, se reduce la o singură întrebare: consideră sau nu că Rusia reprezintă o amenințare directă la adresa lor?

Mai multe guverne europene au avertizat în ultimele săptămâni asupra posibilității unui atac hibrid rusesc împotriva unui stat NATO, menit să testeze solidaritatea alianței.

Un diplomat cu care au vorbit jurnaliștii de la cotidianul britanic consideră că este dreptul statelor de a-și apăra interesul național: 

”Dar problema este că, acum patru ani, țările nordice și baltice au considerat că merită să suporte costurile, deoarece ele înțelegeau amenințarea. Astăzi însă, alte state consideră că nu mai merită.”

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Continuă comentariile după finala Cupei Mondiale de fotbal. Dincolo de meciul în care Spania a învins Argentina, jurnaliștii s-au preocupat și de aspectele politice și de imagine. Nu lipsesc nici referirile critice la spectacolul din pauza finalei.

După cum observă Los Angeles Times,

”publicul, adică 80.663 de spectatori, (…) l-a huiduit pe Trump când acesta a apărut pe ecrane în timpul imnurilor și din nou când a intrat pe teren pentru ceremonia de premiere de după meci.

În timpul ceremoniei victoriei de după finala Cupei Mondiale a Cluburilor din vara trecută, jucată pe același stadion, Trump a rămas pe podium pentru a sărbători alături de jucătorii lui Chelsea și a fost văzut la televizor primind una dintre medaliile câștigătorilor.

Duminică, după ce Trump s-a alăturat președintelui FIFA, Gianni Infantino, înmânându-i trofeul Cupei Mondiale lui Rodri, căpitanul spaniol i-a făcut semn lui Trump să se mute în partea stângă a scenei. În timp ce Spania ridica trofeul, Infantino l-a escortat pe președinte de pe podium și l-a condus departe de sărbătoare”.

Și Le Monde arată cum președintele Statelor Unite a sosit pe stadionul MetLife la bordul Marine One, impunătorul elicopter al Casei Albe, care a survolat stadionul într-un spectacol pe care susținătorii săi l-au distribuit pe scară largă pe rețelele de socializare. Mesajul a fost clar: Donald Trump se afla acolo, pentru acest eveniment internațional, desfășurat pe pământ american”.

Nu tocmai, este de părere The Conversation:

”Cupa Mondială a fost o șansă pentru SUA de a-și consolida reputația și imaginea la nivel global, afectate din cauza războiului din Iran și a atacurilor verbale ale administrației Trump asupra aliaților tradiționali ai SUA.

Cu toate acestea, o serie de controverse au părut să transforme turneul într-o lecție despre cum poate eșua puterea soft”.

Concertul Madonnei și al Shakirei de la pauza finalei Cupei Mondiale a atras critici, după cum citim în Le Figaro:

”În mod normal, pauza regulamentară durează 15 minute. Dar această pauză, concepută ca o extravaganță de Super Bowl, a durat în cele din urmă 27 de minute. Această durată prelungită a avut consecințe semnificative pentru sportivi, care încercau să evite să se răcească și să-și mențină ritmul cardiac”.

Citeste siCampionatul mondial de fotbal 2026: bilanţ contrastat, polemici sportive şi derive financiare

Un „spectacol tulburător” care simbolizează „americanizarea fotbalului”, scrie El País. „Un miliard de telespectatori au fost tratați ca aperitiv pentru o grandioasă paradă a vedetelor, desfășurată fără probleme, chiar dacă nu tocmai spectaculoasă”.

Un spectacol de la pauză care „a transformat cel mai sacru meci din sport într-un moment pop febril de unsprezece minute și jumătate”, notează Billboard.

În timp ce The New York Times notează cu sarcasm: „În cele din urmă, spectacolul de la pauză a evitat dezastrul: gazonul părea să fi fost protejat, jucătorii au supraviețuit lungii perioade de repaus și niciunul dintre artiști nu s-a făcut complet de râs.”

„Gărzile să fie plătite corect, altfel medicii vor migra la privat!” Câți bani pierd cadrele medicale pe noua lege a salarizării (Libertatea) - Peste 400.000 de bugetari rămân cu veniturile înghețate, în următorii ani (Profit.ro) - Nicușor Dan a pierdut aproape jumătate din încrederea românilor într-un an. Ce explică declinul din sondaje (Adevărul) - Cine vrea servicii secrete puternice și greu de verificat? (DW)

„Nu cerșim bani, nu cerșim atenție, cerem doar niște drepturi salariale care ni se cuvin, direct proporționale cu volumul de muncă”, susțin cadrele medicale de la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca din București, cel mai mare spital de urgență din țară. Luni, peste 15.000 de angajați din Sănătate din 480 de unități sanitare din România au participat la greva de avertisment organizată de Federația Sanitas. Protestul vine pe fondul nemulțumirilor uriașe generate de proiectul noii legi a salarizării unitare, dar și din cauza lipsei acute de personal și a neplății corespunzătoare a gărzilor. 

Simulările realizate de Federația Sanitas, citate de Libertatea, arată că scăderile de venituri pot ajunge la 4 mii de lei pentru unii medici și de 500 de lei pentru asistenții medicali din cauza plafonării și tăierii sporurilor pentru condiții deosebite de muncă (de exemplu, de la 85% la 20% sau 30%), chiar dacă salariul de bază înregistrează o ajustare teoretică.

Noua lege a salarizării duce la înghețarea veniturilor, în următorii ani, a peste 400.000 de angajați din sectorul public, potrivit calculelor Profit.ro. În prezent, estimarea la nivelul Executivului este ca 33-35% dintre angajații statului, care acum au venituri mai mari decât ce le este prevăzut în grilele noii legi, să aibă salariile înghețate pentru perioade care pot ajunge și la mai mulți ani, până sunt ajunși din urmă de către grilele de salarizare.

Circa două treimi din angajații statului lucrează în domeniile educație, sănătate, ordine publică și apărare.

Stimaţi Bugetari, banii pentru străzi, spitale, şcoli, seniori, salarii – inclusiv pentru salariile Dumneavoastră, Stimaţi Bugetari - vin din taxele, impozitele şi contribuţiile pe care le plătesc până la ultimul leuţ vreo 3 milioane de angajaţi harnici şi muncitori din mediul privat şi din taxele, impozitele şi contribuţiile pe care le plătesc până la ultimul leuţ vreo 100.000 de companii harnice şi muncitoare din mediul privat.

De acolo vin banii pentru sistemul bugetar, salarii, pensii, alocaţii, indemnizaţii, beneficii, burse, stimulente, sponsorizări, indexări, sporuri, ajutoare, bonusuri, concedii speciale plătite, vouchere, scutiri, facilitaţi, ajutoare, amnistii.

Stimaţi Bugetari, am construit aiurea o economie pe consum de importuri, imobiliare şi divertisment, care acum s-a prăbuşit din cauza inflaţiei. Apropo, Stimaţi Bugetari, aţi observat cum la câte un festival de muzică, în mod miraculos, nu merg POS-urile, nu se pot emite bonuri fiscale, se strică aparatele de taxat şi cad aplicaţiile de transport şi de cazare?

Şi nu în ultimul rând, Stimaţi Bugetari, avem o rată uimitoare a criminalităţii fiscale, de 20-25% din PIB – evaziune fiscală, munca la negru, neplată de TVA, fentare de accize, produse contrafăcute, etc.

400 de miliarde de lei sunt palmaţi anual de ”băieţii deştepţi”, adică de două ori mai mult decât banii necesari pentru creşterile salariale din mediul bugetar.

Şi toate cele de mai sus se întâmpla de 20-30 de ani, nu de ieri de alaltăieri.

Se tot vorbeşte în spaţiul public de zeci-şi-sute-şi-nu-ştiu-câte-mii de miliarde de lei pentru anvelopa bugetară. Sunt bani în fişiere Excel, ei nu există.

Daca sănătatea obţine ceva, pierde educaţia. Dacă educaţia primeşte ceva, se ia de la armată. Dacă armata are creşteri, sănătatea va avea scăderi.

O să avem bani, Stimaţi Bugetari, când o sa avem fabrici, uzine si combinate de mâncare, chimie, energie şi apărare, cât vezi cu ochi. Până atunci o să ne minţim frumos dacă credem că exista bani pentru creşteri salariale în mediul bugetar, scrie CEO-ul Terapia Cluj în ZF.

La aproape un an de la preluarea mandatului la Palatul Cotroceni, Nicușor Dan înregistrează o prăbușire a cotei de încredere în rândul populației. Dacă la alegerile prezidențiale din 2025 a obținut 53,6% dintre voturi, cel mai recent sondaj, realizat la începutul lunii iulie, îl creditează cu doar 24,2% încredere. Scăderea, de aproape 30 de puncte procentuale, se produce pe fondul crizei politice, pentru care o parte dintre susținătorii săi îl consideră direct responsabil.

Citiți mai mult în Adevărul.

România s-a întors în ultimii ani la regimul de cazarmă al serviciilor secrete în care secretul e folosit doar de vârful puterii fără niciun fel de control civil.

Nicușor Dan spune că SIE îl ajută să ia „deciziile pe zona externă”. S-ar înțelege că nu consilierii săi de la Cotroceni și nici propriile analize, ci ceea ce vrea să-i trimită serviciul de spionaj îl ajută să ia decizii. Din punctul de vedere al președintelui mecanismul necesar există și pare a fi suficient. Dacă acest serviciu funcționează corect nici măcar nu se poate ști, fiindcă parlamentarii din comisia care îi e dedicată nu au acces propriu-zis la date. Dintotdeauna totul e ascuns aici. Dar absența unui nou director civil bine intenționat și bine pregătit accentuează rolul secretului și ipoteza excesului. Actualul șef al SIE, Gabriel Vlase, fost deputat PSD, se află în funcție din 2018, se plimbă cu avioane private să vadă cursele de Formula 1, fratele lui face afaceri cu oameni din lumea interlopă, potrivit investigațiilor publicate de G4media.ro, zeci de pagini din lucrarea lui de doctorat au fost plagiate, conform cercetării pe care a publicat-o Emilia Șercan. Cu toate acestea, Nicușor Dan îl ia în serios. Sub mandatul lui niciun raport nu a fost făcut public, nici măcar cel cu privire la alegerile prezidențiale din noiembrie 2024, ulterior anulate de Curtea Constituțională. Mai exact dacă și în ce fel a interferat Rusia în campania electorală și în alegeri. Opacitatea serviciului e totală, de aceea la fel ca în cazul foștilor ofițeri SRI, continuă suspiciunea privind rețelele de influență ale foștilor ofițeri de informații în economie, politică, diplomație și presă. 

Integral, pe pagina DW.

Institutul de Statistică European, Eurostat, a publicat datele referitoare la perioada de muncă în statele membre. Trebuie făcută o precizare și anume că abordarea statistică se referă la perioada de muncă așteptată în viitor pentru cei care se angajează în această perioadă. Cu toate acestea, datele se bazează pe cifrele din anii trecuți. Cu alte cuvinte, statistica ne oferă și o imagine asupra a ceea ce s-a întâmplat până acum pentru angajații din statele membre referitor la perioada de muncă.

Datele statistice sunt nemiloase cu România, mai ales dacă avem în vedere că există o percepție care spune că angajații români lucrează foarte mult, zilnic, lunar sau anual. Este posibil ca timpul de lucru să fie încărcat la maximum, dar statistica recentă se raportează la perioada în care lucrează un angajat.

România este pe ultimele locuri din Uniunea Europeană. Indicatorul folosit este durata de lucru la care trebuie să se aștepte un salariat care s-a angajat anul acesta. Astfel, statele în care perioada de muncă este cea mai mare sunt: Olanda - 44 de ani; Suedia – 43,4 ani; Danemarca -, 42,6 ani; Estonia 41,5 ani; Irlanda – 40,7 ani, Germania 40,2 ani și Finlanda – 40,1 ani.

Prin contrast, România este pe ultimul loc la nivel european în materie de perioada de timp lucrată cu o medie de 32,7 ani, urmată de Italia cu 33 de ani și Bulgaria cu 34,6 ani.

Cu alte cuvinte, în România se lucrează cel mai puțin dintre statele membre. După anul 1989, au fost o serie de pretexte, - legi speciale, ocazii unice, probleme sociale - care au avut ca rezolvare reducerea legală a perioadei de activitate. Cele mai vizibile sunt legile speciale care se aplică pentru magistrați, militari, lucrătorii din servicii speciale și alții. Ne putem imagina cu cât scade media perioadei de lucru dacă vedem vârstele la care se pensionează beneficiarii legilor speciale.

De-a lungul timpului au fost situații în care problemele sociale create de restructurarea sau închiderea unor companii (cum a fost cazul industriei miniere) s-au rezolvat prin pensionarea anticipată. De altfel, studii realizate recent arată că în România un milion de pensionari nu îndeplinesc condițiile standard privind vârsta de pensionare.

Să revenim la statistica europeană. După cum se știe, bărbații lucrează o perioadă mai lungă de timp decât femeile. În multe legislații ale statelor europene vârsta de pensionare a bărbaților și a femeilor nu s-a egalizat și drept urmare perioadele de lucru sunt diferite.

Astfel, bărbații lucrează cel mai mult în Olanda – 45,9 ani, Suedia și Danemarca – 44,5 ani și Irlanda – 43,4 ani. Statele cu cele mai scurte perioade de lucru pentru bărbați sunt Bulgaria – 35,9 ani, România – 36 ani și Croația – 36,3 ani.

În fine, iată și cifrele pentru perioadele de muncă ale femeilor. Cel mai mult lucrează femeile în Suedia – 42,3 ani, Olanda – 41,9 ani, și Estonia – 41,8 ani. Cel mai puțin lucrează în Italia – 28,4 ani, România – 29,1 ani și Grecia – 31,8 ani.

Aceste date statistice ne oferă explicații pentru o serie de subiecte mult-dezbătute în ultimii ani. Atunci când angajații lucrează o perioadă mai mică de timp decât cea standard există o presiune atât asupra finanțării sistemului public de pensii, cât și asupra cuantumului pensiei celor care ies anticipat sau beneficiază de un tratament special.

De asemenea, atunci când aproape un milion de persoane lucrează cu salariu minim pe economie ei nu pot finanța sustenabil nici actualul sistem de pensii publice, nici viitorul lor atunci când se vor retrage din viața activă. Așadar, cedările legislative se plătesc de la buget.

Jurnal de știri