Podcasturi, emisiuni radio și producții originale - RFI România

Jurnal de știri

PSD cere Guvernului să țină cont de opiniile sindicatelor în privința legii salarizării. Deputatul Petre Florin Manole spune la RFI că sindicaliștii ”au dreptate să fie nemulțumiți”.

Petre Florin Manole, despre legea salarizării: ”Trebuie discutat cu protestatarii, trebuie luate opiniile lor, observațiile lor și trebuie integrat totul, în măsura în care putem să susținem de la buget toate aceste eventuale amendamente”.

Despre un eventual acord între partide privind legea salarizării: ”Dacă vom reuși împreună să facem o lege bună, șansele sunt foarte mari. Dacă legea va fi proastă și nu va putea fi îmbunătățită, nu vom găsi consens, atunci cred că nimeni nu-și dorește o lege care nu e bună”.

Despre greva sindicaliștilor de la Sanitas: ”Da, au dreptate să fie nemulțumiți, au prezentat o serie de probleme pe care le văd la proiectul de lege, dar încă o dată, e normal ca proiecte de lege, pe parcursul facerii lor să sufere modificări, modificări care vin fie din observații ale ministerelor, fie din observații ale sindicatelor”.

Jurnal de știri

O discuție despre războiul hibrid dus de Rusia împotriva Europei, plecând de la orientarea pro-rusă a noilor guvernanți de la Sofia, în Bulgaria, cu domnul Vlad Adamescu, politolog, cofondator al platformei Politica la minut.

În prima zi a anului viitor se vor împlini 20 de ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. Care au fost principalele realizări ale României în această perioadă? Care sunt vulnerabilitățile? Un raport publicat recent de Rethink Romania și preluat de Caleaeuropeana.ro oferă câteva date interesante.

Raportul, intitulat „20 de ani de România în UE. Reușite și eșecuri – o analiză comparativă” evaluează România în raport cu Bulgaria, Cehia, Polonia, Slovacia și Ungaria, state foste comuniste care au aderat la Uniunea Europeană în 2004 și 2007.

Așadar, ce a câștigat România? În primul rând, pur și simplu faptul că oamenii trăiesc mai bine.

România are un consum ridicat iar puterea reală de cumpărare a crescut de-a lungul ultimelor două decenii.  

În 2006, consumul individual din România reprezenta 43,3% din media Uniunii Europene, iar în 2025 ajunsese la 86,2%. La acest capitol depășim inclusiv Cehia, Slovacia și Ungaria.

Ponderea celor în risc de sărăcie a scăzut, la fel ca și inegalitatea din distribuția veniturilor. Speranța de viață a cunoscut un progres notabil în ultimele decenii.

Progresul general a fost alimentat de creșterea susținută a productivității muncii.

Raportul trece în revistă și principalele probleme. Cum ar fi deficiențele din domeniul educației.

Pe fondul investițiilor insuficiente și al opoziției politice și sociale la reforme, sistemul formează absolvenți puțini, adesea slabi și lasă în urmă copiii din medii vulnerabile.

O altă problemă: acumularea deficitelor. Creditele externe, investițiile și consumul au alimentat un deficit în creștere în ultimii ani. Exporturile acopereau 90% din importuri în 2014, însă doar 73% în 2024 și 75% în 2025.

Polonia este un câștigător al perioadei, spune raportul. Țara a făcut progrese remarcabile la mulți indicatori, atât economici cât și sociali. Ceea ce o situează, alături de Cehia, în pragul convergenței depline cu Vestul Europei.

Marele perdant este Ungaria. Deceniile de politici iliberale ale regimului Orban nu au adus câștiguri economice și sociale notabile. Aceasta, după ce în 2006, ungurii erau înaintea Poloniei și doar în urma Cehiei la capitolul dezvoltare socială și economică.

Concluzia generală indică o evoluție contradictorie.

România a obținut unele dintre cele mai mari progrese din regiune în ceea ce privește nivelul de trai și mai mulți indicatori sociali. Practic, este țara care a crescut cel mai mult raportat la punctul de plecare.

Însă rămâne la coada clasamentelor privind educația, demografia, evoluția datoriei publice, deficitul comercial, transporturile, speranța de viață și riscul de sărăcie.

În pofida creșterii impresionante, România rămâne pe penultimul loc la PIB-ul pe cap de locuitor.

Pornind de la aceste vulnerabilități, raportul avertizează că modelul de dezvoltare din ultimele două decenii, bazat în mare măsură pe investiții străine, forță de muncă ieftină și acces la piața unică, se apropie de limite.

În acest context, educația este indicată drept prima prioritate a următoarei etape de dezvoltare. De asemenea, sunt necesare creșterea capacității administrative și consolidarea statului de drept. Și toate acestea, pentru ca progresele din ultimii 20 de ani să se poată concretiza într-o convergență durabilă.

Întregul raport poate fi consultat AICI.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Rătăciți în carnețelul președintelui (SpotMedia) - Ipocrizie în politică. Cum mimează partidele politice că se reformează (Cotidianul) - Nașterea în România - O criză națională (Snoop.ro) - Cel mai grav incident de securitate cibernetică al unei instituţii publice din România – atacul de la  care a blocat piaţa imobiliară - e rezultatul unui model în care apărarea cibernetică e tratată ca o anexă (Ziarul Financiar) - Afaceri bulgărești în România. Cum și-a construit gigantul bulgar Bulmarket o rețea de transport feroviar cu sprijinul oamenilor din CFR (Libertatea)

Când joci aproape singur un meci de vis cu Argentina înseamnă că ai ajuns la un nivel clădit nu în 120 de minute, ci în decenii și generații. Felicitări, Spania, meriți pe deplin!

Dominată de la început la sfârșit de spanioli, s-a încheiat finala Campionatului Mondial. Ea nu a început la New York, ci la Madrid, cu ceva vreme în urmă.

În 1988, guvernul spaniol a decis să lanseze programul ADO (Asociación Deportes Olímpicos). ADO este abrevierea unui proiect național de investiții masive în sport: infrastructură, centre de excelență și metodică sportivă de top.

Una dintre urmări a fost aceea că, de la 4 medalii olimpice în 1984 și 1988, sportivii spaniolii au ajuns să câștige între 17 și 18 la ultimele trei ediții ale Olimpiadei.

O altă consecință a fost apariția unor valuri uluitoare de campioni de tenis, generații care s-au generat una pe cealaltă.

Continuarea, pe site-ul Golazo.

Niciodată până acum, după 1990, destinul țării nu a fost atât de marcat de personalitatea șefului statului, consideră jurnalistul Emilian Isăilă. În lipsa unei majorități prezidențiale, a unei interacțiuni între Palatul Cotroceni și Palatul Victoria, în lipsa unui partid care să fi fost condus de șeful statului, s-a ajuns în situația în care personalitatea și atitudinea acestuia să se proiecteze direct în societate, fără filtre și fără nuanțe.

Oriunde se duce, indiferent că e o ședință de negociere cu partidele ori e o întâlnire la vârf cu alți șefi de stat, Nicușor Dan e însoțit de carnețelul său cu coperți tari, negre, strânse cu un elastic.

A reușit să creeze un fetiș prin intermediul căruia vrea să transmită subliminal mesajul că lucrează, e preocupat de problemele complicate ale țării și calculează, încercând să găsească soluții.

Nicușor Dan, după dezastrul creat în urma moțiunii de cenzură, încearcă să-și îmbunătățească imaginea, folosind mici trucuri de relații publice pentru a le capta atenția și a-i impresiona pe cei care mai sunt dispuși să-l urmărească și să-l asculte.

După cum se vede, nimic din ce-a promis în campania electorală n-a realizat. Mai mult, acum încearcă să-și minimalizeze propriile obiective politice, spunând că e mulțumit de justiție, că agențiile de informații n-au nevoie de control civil, că economia e în regulă și că nu există corupție.

Marea problemă e faptul că duplicitatea președintelui se transformă într-o otravă care, picurată zi după zi, distruge democrația, personalitatea sa devenind un adevărat pericol, care încurajează extremismul, încălcarea legii, creșterea nivelului de corupție și prăbușirea încrederii în instituții.

Integral, pe pagina SpotMedia.

Privite împreună, exemplele din partide arată că reforma politică este mai mult o temă de marketing, nu un angajament real și complet.

PSD, cel mai mare partid din Parlament, a promis o schimbare care să readucă partidul pe culmile succesului, după prezidențiale și demisia lui Marcel Ciolacu de la conducerea formațiunii.

Grindeanu nu reprezintă o generație nouă. Faptul că partidul l-a readus în prim-plan a lăsat impresia că nu există o intenție reală de reîmprospătare, ci doar o repoziționare tactică.

PNL are aceleași obiceiuri ca ale oricărui partid care vrea să rămână la butoane. Unul dintre ele este atragerea de membri noi, indiferent de profil, doctrină sau traseu. Unele dintre cele mai noi „achiziții” ale PNL sunt reprezentate de traseiști politici proveniți din partide sau grupări a căror doctrină este contestată de PNL și considerată a fi antieuropeană.

Nici în USR reforma nu este 100% luată în brațe. Un exemplu recent este cel al lui Dominic Fritz, care a primit pe 18 iunie o decizie definitivă care stabilește că s-a aflat în conflict de interese în primul mandat de primar al Timișoarei.

Partidul s-a aliniat obștește în spatele său și i-a luat apărarea în fața deciziei din justiție. 

Pe larg, în Cotidianul.

Aproape 700 de femei care au născut în ultimii zece ani în spitale publice și clinici private din toată țara au răspuns unui apel la mărturii lansat în 2024. Au descris suferințe pe care nu au putut să le spună uneori nici măcar familiilor lor. Acesta este primul proiect de jurnalism vizual și de date, din România, despre violența obstetrică.

Snoop descrie abuzurile prin care trec mamele în sălile de naștere.

Atacul cibernetic care a lovit Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI) pe 14 iulie a scos din funcţiune sistemul e-Terra şi a blocat tranzacţiile imobiliare la nivel naţional, exact în ultimele săptămâni când se mai pot cumpăra locuinţe cu TVA de 9%. Fără ANCPI nicio tranzacţie nu poate fi finalizată.

O analiză ZF a datelor publice de achiziţii arată că, în aproape 20 de ani, ANCPI a derulat contracte de IT şi de digitizare a arhivelor de circa 710 milioane de lei, dar bugetul alocat explicit pentru securitatea cibernetică a însemnat sub 1,6 milioane de lei - circa 0,2%.

Experţii consultaţi de ZF converg: atacul nu a fost sofisticat, ci a exploatat slăbiciuni banale, iar problema e sistemică - Marc Bălăşescu (Intrudify). Andrei Avădănei (Bit Sentinel) semnalează şi un dublu standard: companiile private lovite de un atac sunt obligate să anunţe transparent, în timp ce instituţiile publice se ascund „aproape invariabil“ în spatele unei „defecţiuni tehnice“.

În urmă cu mai bine de 20 de ani, Bulmarket Group, una dintre cele mai importante companii din Bulgaria, a început să investească în România. Afacerile bulgarilor se desfășoară la noi prin patru firme și se axează în special pe transportarea pe calea ferată și depozitarea GPL-ului. Pentru aceasta, bulgarii au înființat la noi o firmă de transport feroviar și s-au asociat în una deja existentă. Pentru ca totul să fie mai facil, în prima s-au asociat cu o angajată a CFR, iar în a doua cu un fost director de la căile ferate. Mai mult, au angajat ca director și un actual membru al Consiliului de Administrație al companiei de stat. Bulmarket are un trecut marcat de un groaznic accident feroviar legat și acesta de România, arată Libertatea.

Poate fi transpus Homer într-un blockbuster? Iată întrebarea pusă de mulți comentatori odată cu premiera filmului ”Odiseea” al lui Chistopher Nolan. Filmul a stârnit o discuție aprinsă: dacă o epopee antică poate fi readusă la viață prin intermediul noilor tehnologii cinematografice.

Potrivit revistei The New Yorker, probabil că spectatorii care nu l-au citit pe Homer sunt cei care se vor bucura cel mai mult de „Odiseea”.

”Acest lucru nu se datorează motivului evident, că plasarea oricărei opere literare extinse pe ecran implică inevitabil omisiuni și compresii. Cauza este absența zeilor.

Cu această intervenție divină la minimum, povestea rămâne o aventură captivantă plină de pasiune, teroare, tandrețe și uimire, dar îi lipsește emoția deosebită care vine odată cu citirea lui Homer, un sentiment al prăpastiei care separă mințile moderne de cele din epoca războiului troian.

Homer descrie o lume stranie și tulburătoare, în care existența umană este continuu supusă deliberărilor și capriciilor unor zeități care au propriile motive.

Prin suprimarea acestei continuități dintre tărâmul natural și cel supranatural, Nolan omite multe dintre lucrurile care fac epoca homerică atât de diferită”.

The Atlantic consideră că filmul ”reușește să ne ofere o perspectivă proaspătă asupra unui subiect mult explorat. O experiență cu adevărat uluitoare.

Citeste siOdiseea, în regia lui Christopher Nolan: ”Adevăruri universale și atemporale”

Odiseea are loc în urma unui mare triumf militar și este bântuită de ideea unei epoci întunecate iminente. Ulise este un personaj imperfect, uneori excesiv de mândru și bântuit de eșecurile sale din trecut, dar Nolan vrea, de asemenea, să-i celebreze generozitatea și devotamentul față de cei pe care îi iubește. Tocmai asta reușește filmul să facă: să păstreze mitul, plasând în același timp elementul uman în centrul său”.

Ziarul Protagon, citat de Eurotopics, este încântat:

„Odiseea este un triumf pentru film ca mediu într-o perioadă în care producțiile majore încep să arate din ce în ce mai mult ca proiecte digitale. Nolan a identificat o lacună în narațiunea cinematografică care există de zeci de ani.

Generațiile anterioare pur și simplu nu aveau tehnologia necesară pentru a surprinde corect elementul fantastic din text fără a-i pierde realismul.

Odiseea este o reamintire a ceea ce poate realiza un regizor vizionar atunci când descoperă cheile lumii antice”.

Proto Thema vede ”o ironie interesantă. Acum câțiva ani, în apogeul «Cancel Culture», o profesoară din SUA declara cu mândrie că a contribuit la eliminarea Odiseei din programa școlară.

Astăzi, biletele pentru această epopee sunt epuizate înainte de premieră.

Această adaptare cinematografică nu reprezintă o amenințare pentru Homer. Singurul pericol este să încetăm să-l citim, să-l simțim, să-l interpretăm. Așadar, haideți să vizionăm acest film și să-l evaluăm cu cunoștințele noastre, argumentele noastre raționale și, mai presus de toate, cu opera lui Homer deschisă lângă noi.”

Marea întrebare pe care o avem în acest moment este: are nevoie România în mod real de o lege de salarizare unitară? Din câteva puncte de vedere, răspunsul este afirmativ. PNRR este principalul argument pentru a fi adoptată legea. Nu doar pentru cele 770 milioane de euro ce urmează să fie transferate de Comisia Europeană, ci din motive ce țin de respectarea angajamentelor.

În același timp, legea este necesară în ideea că reușeste să aducă logică și uniformizare în salariile plătite din fonduri publice. Principiul este ca pentru aceeași profesie și funcții similare un angajat să aibă același salariu.

Principiul este frumos, dar deloc simplu de aplicat. De exemplu, o derogare esențială este oferirea unui spor salarial cu până la 40% pentru funcționarii care derulează proiecte cu fonduri europene.

Există și câteva argumente care pot susține ideea că de fapt nu este nevoie de o lege de salarizare unitară. Experiența anilor anteriori arată că oricât de corecte ar fi principiile, că oricât de logic ar fi așezate grilele, realitatea este diferită. Există o cursă a angajaților bugetari pentru a fi încadrați într-un grad salarial cât mai mare, cu un coeficient cât mai mare și, în general, este o dorință comună de a-și asigura venituri în creștere. Această goană după salarii mai mari duce către ideea că, poate, contractele colective de ramură ar fi oportune și mai adaptate la cerințele pieței decât o legislație atât de ambițioasă, dar și atât de controversată.

De altfel, marea problemă a legii de salarizare unitară este că fiecare o vede în mod diferit. Pe de o parte, adepții reducerii cheltuielilor bugetare așteaptă de la lege o scădere a cheltuielilor de personal. Ei sunt de părere că aparatul bugetar este prea mare și anvelopa salarială a crescut prea repede în ultimii ani.

În acest context, trebuie spus că legea de salarizare unitară ar trebui să apară după ce a avut loc o reorganizare a sectorului bugetar. De altfel, instituțiile publice ar fi trebuit să transmită către guvern până la jumătatea acestui an planurile de reorganizare. În acest moment, nu se știe dacă planurile au fost trimise către Executiv, dacă unele instituții au amânat și, în general, la ce rezultate s-ar ajunge în cazul reorganizării.

Pe de altă parte, angajații bugetari și sindicatele înțeleg că legea de salarizare unitară este momentul perfect pentru a-și crește veniturile în următorii ani. Nimeni nu vrea să rateze ocazia și presiunile asupra guvernului și Parlamentului sunt și vor fi enorme. Dovada cea mai clară în acest sens este chiar greva anunțată în sistemul de sănătate într-un moment în care nici măcar nu s-au încheiat negocierile pe subiect. Adică, vom avea o grevă fără ca sindicaliștii să știe ce conține proiectul de lege.

Guvernul a ales o variantă de compromis. A alocat inițial opt miliarde de lei în plus, apoi a crescut suma la 12 miliarde, dar pentru a acoperi cererile sindicatelor ar fi nevoie de 20 miliarde de lei, după cum a declarat Dragoș Pîslaru, ministrul interimar al muncii.

Guvernul încearcă prin viitoarea lege să atenueze diferențele de salarii care s-au acumulat, în ultimii ani, între diverse categorii profesionale.

A construit o structură cu 12 grade salariale, a atașat un coeficient de salarizare minim și unul maxim, a pus o barieră pentru sporuri și a limitat raportul dintre cel mai mic și cel mai mare salariu la 1 la 8. S-ar putea ca totul să fie de prisos, pentru că fiecare categorie profesională vrea mai mulți bani și amenință cu greva dacă nu îi va obține.

Sectorul privat se uită cu îngrijorare la ceea ce se întâmplă cu legea salarizării. Oamenii de afaceri, antreprenorii mai mici sau mari au învățat deja că ei vor plăti toate cedările politicienilor în fața angajaților din sectorul bugetar.

Spania este regina lumii! A câștigat pentru a doua oară în istorie Campionatul Mondial după ce a predat o adevărată lecție de fotbal Argentinei,  1-0 la capătul a 120 de minute de joc. Echipa sud americană a fost dominată la toate capitolele, într-o finală în care Messi a fost inexistent.

Când arbitrul sloven Slavko Vinčić a pus capăt celor 120 de minute de luptă de pe MetLife Stadium din New Jersey, un singur lucru era clar: trofeul Cupei Mondiale ajunsese exact acolo unde trebuia. Spania, campioana europeană en titre, a fost echipa care a dominat autoritar finala cu Argentina, a controlat aproape fiecare moment al jocului și a cucerit titlul mondial după victoria cu 1-0, grație golului înscris de Ferran Torres în minutul 106 al prelungirilor. 

Scorul final poate lăsa impresia unui duel echilibrat, însă realitatea din teren a fost cu totul alta. Ibericii au oferit o demonstrație de fotbal modern, bazată pe posesie, pressing sufocant și o viteză de execuție care a lăsat campioana en titre fără răspuns. Argentina a rezistat eroic mai bine de o sută de minute, însă nu a dat niciodată impresia unei echipe capabile să controleze partida.

Încă din primele minute, Spania și-a impus stilul. Mingea a circulat cu o precizie impresionantă între jucătorii lui Luis de la Fuente, iar fiecare recuperare era urmată imediat de un nou val ofensiv. Lamine Yamal și Nico Williams au făcut diferența în benzi prin viteza lor amețitoare, Dani Olmo a dictat ritmul din spatele atacanților, iar defensiva sud-americană a fost obligată să alerge după minge aproape întreaga seară.

De partea cealaltă, Argentina a părut departe de forma care a dus-o până în ultimul act. Blocată în propria jumătate, echipa sud-americană a mizat aproape exclusiv pe contraatacuri, însă acestea au fost puține și lipsite de claritate. Emiliano Martinez a fost omul care a ținut speranțele albiceleste în viață, cu parade spectaculoase care au amânat inevitabilul.

Statisticile după cele 90 de minute au ilustrat perfect ce s-a întâmplat pe teren. Spania a dominat categoric, cu 15 șuturi, dintre care 10 pe spațiul porții, în timp ce Argentina nu a reușit să expedieze nici măcar un șut la poartă. Este pentru prima dată în istoria Cupei Mondiale când o finalistă termină timpul regulamentar fără măcar o tentativă la poartă!

Toate privirile s-au îndreptat, firesc, spre Lionel Messi. La ultimul său tango pe scena mondială, legenda fotbalului argentinian nu a mai reușit să schimbe destinul unei finale. Supravegheat permanent de mijlocașii spanioli, dar mai ales de Cucurella, Messi a avut puține momente în care și-a putut pune în valoare calitățile.

A coborât des pentru a primi mingea, a încercat să construiască și să accelereze jocul, însă pressingul sufocant al ibericilor i-a tăiat aproape toate variantele. A fost una dintre puținele seri în care geniul argentinian nu a găsit răspunsurile potrivite. Chiar și în inferioritate numerică după eliminarea lui Enzo Fernandez, Argentina a continuat să se apere, în timp ce ibericii au rămas fideli ofensivei.

Această finală a fost doar ultimul capitol al unui Campionat Mondial care va rămâne mult timp în memoria iubitorilor fotbalului. Prima ediție organizată cu 48 de naționale a depășit toate așteptările. Au fost 104 meciuri, 308 goluri și nenumărate surprize care au demonstrat că extinderea competiției a adus și mai mult spectacol.

Marile favorite au fost obligate să lupte pentru fiecare calificare, naționale considerate outsideri au produs surprize uriașe, iar fazele eliminatorii au oferit meciuri dramatice.

Și în afara terenului organizatorii au ridicat standardele. Înaintea finalei, MetLife Stadium s-a transformat într-o scenă uriașă. Jocurile de lumini, artificiile și efectele speciale au pregătit terenul pentru un spectacol impresionant, în care Post Malone a electrizat atmosfera, iar Jennifer Hudson, Laura Pausini, Nicole Scherzinger, Robbie Williams și Tom Cruise au ridicat lumea în picioare

Pauza meciului a dus totul la un alt nivel. Pentru prima dată în istoria Cupei Mondiale, FIFA a organizat un adevărat halftime show, inspirat de marile evenimente sportive din Statele Unite. BTS, Madonna și alți artiști au oferit un show impresionant.

A fost genul de spectacol care a demonstrat că finala Cupei Mondiale nu mai este doar un meci de fotbal, ci un eveniment global în care sportul, muzica și divertismentul se întâlnesc într-o producție fără precedent.

Însă, dincolo de lumini, artificii și concerte, fotbalul a rămas personajul principal. Iar pe teren, .„Furia Roja” a fost de departe cea mai bună echipă, stabilind noi recorduri în fotbalul internațional. A ajuns la 38 de meciuri fără înfrângere în toate competițiile și este prima câștigătoare de Campionat Mondial cu un singur gol primit!

Spania a urcat pe cea mai înaltă treaptă a fotbalului mondial după o demonstrație de forță, iar Campionatul Mondial 2026 și-a închis porțile lăsând în urmă recorduri, imagini memorabile și sentimentul că iubitorii fotbalului au asistat la cel mai spectaculos turneu finale din toate timpurile.