Revista presei internaționale

Scepticism în presa internațională după ce președintele Donald Trump a declarat că războiul din Iran este aproape să se termine. Președintele SUA le-a declarat luni reporterilor că războiul din Iran este „aproape încheiat”, pentru a amenința apoi că va lovi Teheranul „mult mai dur” dacă „ține lumea ostatică”. Așadar, sfârșit sau escaladare? – se întreabă comentatorii.

Primele remarci păreau menite să „liniștească piețele petroliere și investitorii îngrijorați” după creșterea prețurilor petrolului, notează The New York Times.

Dar apoi Donald Trump „a părut să-și schimbe cursul”, observă cotidianul american preluat de Courrier International. „Am câștigat în multe privințe, dar nu suficient”, a declarat președintele în fața unui grup de parlamentari republicani în Florida.

Le Monde constată că Donald Trump ”caută o ieșire din războiul din Iran, dar face eforturi să o definească. Președintele american a lăudat succesele militare deja obținute. Dar nu a oferit nicio perspectivă clară de încheiere a conflictului, lăsând ca impresia de improvizație să persiste”.

La rândul său, revista Time observă că „De la începutul conflictului, înalți oficiali au oferit o serie de explicații contradictorii pentru a justifica atacurile inițiale împotriva Iranului: uneori subliniind ambițiile nucleare ale Teheranului, alteori invocând necesitatea de a proteja trupele americane și aliații din regiune sau chiar indicând propriile planuri militare ale Israelului”.

Potrivit The Wall Street Journal, unii dintre consilierii lui Trump se tem că un „conflict prelungit ar putea provoca o reacție politică adversă”, cu doar câteva luni înainte de alegerile de la jumătatea mandatului. Astfel că membrii echipei „l-au îndemnat în ultimele zile pe președintele american să elaboreze un plan pentru a pune capăt războiului”, sugerând  să „sublinieze ideea că armata și-a atins în mare măsură obiectivele”.

Citeste siRafael Mariano Grossi: "După războiul din Iran va fi necesar să revenim la masa negocierilor" (interviu RFI)

CNN arată ”de ce Trump nu poate explica începutul - sau sfârșitul - războiului din Iran”.

”Ceața retorică a războiului contrastează puternic cu campania aeriană metodică și neobosită a SUA și Israelului, care provoacă pagube catastrofale mașinii de război a Republicii Islamice. Acestea sunt planuri rafinate de-a lungul deceniilor. Conducerea lui Trump, în schimb, evoluează de la o oră la alta”, spun analiștii CNN, care aduc în discuție întrebările fundamentale despre finalul războiului.

”Pe scurt: A fost acesta un război despre sfârșitul regimului iranian sau doar despre amenințarea pe care o reprezintă?

Indiferent de răspuns, realitatea politică actuală a Teheranului este mult departe de obiectivele lui Trump.

Nimeni din exterior nu poate cunoaște adevărata stare  a țării după zile de bombardamente aeriene asupra clădirilor guvernamentale și pierderi masive de vieți omenești.

Până acum, operațiunea a reușit doar să înlocuiască un lider suprem în vârstă - care era deja aproape de odihna sa veșnică și nu avea niciun plan de succesiune - cu o versiune mai tânără, cu același nume de familie”.

Etichetate „trădătoare” de televiziunea iraniană pentru că au refuzat să cânte imnul național înaintea unui meci din Cupa Asiei la feminin, jucătoarele echipei Iranului ar putea căuta refugiu în Australia, gazda turneului. Cel puțin cinci jucătoare iraniene au fost plasate sub protecția poliției statului Queensland luni, 9 martie. Presa internațională urmărește evenimentele.

”Este o alegere teribilă”, scrie The Guardian. Daniel Ghezelbash, directorul Centrului Kaldor pentru Dreptul Internațional al Refugiaților de la UNSW, a declarat că acum, odată ce meciurile echipei s-au terminat, timpul este esențial. „Oficialii iranieni care însoțesc echipa ar dori să o scoată din Australia cât mai repede posibil”, a spus el. „Și asta creează un sentiment de urgență.”

ABC News reia declarația antrenoarei echipei Iranului, care și-a păstrat cu grijă comentariile pe tot parcursul turneului și și-a împărtășit gândurile după meci.

„Vrem să ne întoarcem în Iran cât mai curând posibil și vreau să fiu alături de țara mea și de toți iranienii din Iran. Suntem nerăbdători să ne întoarcem cât mai curând posibil”, a spus ea, vorbind prin intermediul unui interpret.

Reza Pahlavi prințul moștenitor exilat al Iranului, considerat o figură mobilizatoare, dar uneori polarizantă, pentru oponenții regimului iranian, s-a exprimat pe rețelele de socializare. Potrivit acestuia, componentele echipei sunt supuse „presiunilor semnificative și amenințării continue din partea Republicii Islamice”.

Presa vorbește despre relatările potrivit cărora o școală de fete iraniană ar fi fost lovită de o rachetă de fabricație americană. Tragedia a avut loc pe 28 februarie și a dus la moartea a 165 de persoane.

Potrivit Associated Press, grupul de investigații Bellingcat ar fi identificat muniția care apare în imaginile recent publicate ca fiind o rachetă de croazieră Tomahawk — pe care se știe că o deține doar SUA în acest război.

Citeste siDonald Trump: "Regimul iranian a făcut o mare eroare numindu-l pe Mojtaba Khamenei ghid suprem"

The Week consideră că ”atacul s-ar fi putut datora unor informații învechite, deoarece imaginile din satelit arată că baza militară din zonă a fost abandonată în urmă cu peste zece ani”.

Potrivit ziarului New York Post,  Trump dă vina pe Iran pentru atacul mortal spunând că loviturile iraniene „nu au nicio acuratețe”

Iar Le Monde atrage atenția asupra riscurilor folosirii inteligenței artificiale pe câmpul de luptă. Pur și simplu „Războiul este o chestiune prea sensibilă pentru a fi gestionată de IA”

Ziarul amintește tensiunile dintre administrația americană și Anthropic, după refuzul companiei de a ridica anumite restricții privind utilizarea militară a sistemului Claude: fără arme autonome letale lipsite de supraveghere umană.

Potrivit oficialilor companiei, ”dacă aceste sisteme devin arbitri suverani ai deciziilor care implică vieți omenești, fundamentele statului de drept ar fi amenințate.

Pentru secretarul apărării, Pete Hegseth, această precauție provine dintr-un „wokism” tehnologic, dispus să sacrifice securitatea națională pe altarul principiilor morale”.

Războiul din Iran continuă și presa internațională își pune tot mai insistent întrebări cu privire la planurile administrației Trump. Au avut ei în vedere toate consecințele unei asemenea operațiuni?

După cum comentează The Wall Street Journal, ”Donald Trump a îmbrățișat intervenționismul total. Venezuela, Iran, Cuba... După ce a petrecut ani de zile denunțând intervențiile militare americane în străinătate, ocupantul Casei Albe pare să-și fi făcut o specialitate din răsturnarea, încolțirea sau asasinarea liderilor străini”.

The Atlantic atenționează că ”planul israeliano-american privind înarmarea unei insurgențe kurde în Iran riscă să dea greș.

Mulți iranieni și observatori se tem că milițiile etnice ar putea avea obiective teritoriale și separatiste, ceea ce ar duce Iranul pe calea dezintegrării sau a războiului civil”.

Un război civil iranian ”nu este în interesul Americii”, titrează Foreign Policy.

”Israelul ar putea saluta haosul produs de prăbușirea regimului. Statele Unite și aliații săi, nu.

Citeste siAdunarea Experţilor a ales noul lider suprem al Iranului. Numele său nu a fost anunţat

Președintele a lansat acest război îndemnând poporul iranian să răstoarne guvernul. Poate că a presupus că regimul se va prăbuși instantaneu. Dar când nu s-a întâmplat, într-o zi sau două, și-a schimbat discursul.

A început să mediteze la relațiile cu potențialii lideri din cadrul regimului și să laude intervenția SUA în Venezuela ca model perfect de urmat”.

”Confruntată cu tendințele agresive ale lui Trump, Europa trebuie să se echipeze pentru a exercita influență asupra lumii”, scrie Le Monde:

 

”Trebuie să luăm în serios ce spune Trump: este gata să facă înțelegeri cu fiecare mullah și chavist de pe planetă, cu condiția ca firmele americane să pună mâna pe bogățiile Iranului sau Venezuelei.

Același lucru este valabil și pentru mineralele din Groenlanda, Ucraina sau Rusia. Afacerile sunt afaceri, iar Trump intenționează să folosească forța pentru a face afaceri profitabile oriunde se găsesc, cu mâna pe armă, la fel ca puterile coloniale europene din trecut”.

 

The Conversation avertizează că dacă războiul va închide Strâmtoarea Ormuz, cel mai important punct de blocare a petrolului din lume, ar putea urma un haos economic global.

”Zona este una cheie pentru petroliere și transportoare de gaze naturale lichefiate, astfel încât perturbările afectează direct aprovizionarea globală cu energie.

În plus, o dependență mai puțin cunoscută este aceea că o treime din comerțul mondial cu îngrășăminte trece prin strâmtoare.

Atât lanțurile de aprovizionare cu energie, cât și cele agricole au fost deja destabilizate de războiul din Ucraina. Creșteri suplimentare ale prețurilor ar putea avea consecințe de amploare”.

Unde se va ajunge?- se întreabă La Stampa:

”Mulți așteaptă cu o convingere aproape mesianică marea revoltă populară iraniană care va răsturna în cele din urmă regimul după decenii de opresiune. Dar există scenariul de care este îngrijorată întreaga lume: o escaladare necontrolată care va atrage noi armate în luptă pentru a transforma un conflict regional în ceva mult mai amplu.” (Sursa: Eurotopics)

Presa internațională analizează noua doctrină a „descurajării avansate”, formulată de președintele Emmanuel Macron. Comentatorii văd o cotitură în securitatea continentului european, pentru anii următori.

”Europa își intensifică jocul nuclear”, titrează Newsweek.

Potrivit revistei, ”criticile dure ale Casei Albe la adresa aliaților europeni și a Canadei au forțat restul NATO să reevalueze câtă încredere se mai poate avea în SUA și așa-numita sa umbrelă nucleară pentru a-și apăra interesele”.

În aceeași notă, US News & World Report, notează că ”apropierea lui Trump de Rusia în războiul din Ucraina și postura sa mai dură față de aliații tradiționali au zdruncinat guvernele europene”.

Potrivit The Economist, ”în mod tradițional, Franța  s-a ghidat după ceea ce a numit „suficiență strictă”: ideea că țara are nevoie de atâtea focoase focoase pentru a provoca daune de nesuportat unui potențial adversar.

Dar acum el vrea ca orice adversar să știe că un atac asupra Franței ar declanșa un răspuns „din care nu și-ar mai reveni”. De acum înainte, pentru a-i ține pe adversari în întuneric, Franța nu va dezvălui câte focoase deține”.

Citeste siRomânia, invitată sub „umbrela nucleară” a Franței | Singuri suntem în "calea vântului", doar uniți suntem puternici ca europeni (Expert)

World Politics Review vede ”o schimbare importantă care ar putea remodela descurajarea nucleară pe continentul european în anii următori.

Și este important de menționat că discursul liderului Franței a fost urmat imediat de o declarație comună din partea sa și a cancelarului german Friedrich Merz, confirmând că propunerile lui Macron vor fi urmate de acțiuni concrete”.

Există însă și semne de întrebare pentru partenerii europeni, cum ar fi stabilitatea politică, observă Financial Times:

”Pentru unii europeni, acest lucru limitează credibilitatea descurajării franceze. La fel perspectiva ca Macron să fie succedat de un președinte de extremă dreapta mai prietenos cu Rusia și opus extinderii prețioasei umbrele nucleare a Franței.

Chiar și un arsenal modest extins (oricum Franța nu își poate permite mai mult) ar putea înlocui cu greu vasta forță nucleară a Americii.

Dar, din păcate, europenii nu se mai pot baza pe SUA pentru a-i proteja cu orice preț”.

Citeste siNoua doctrină nucleară franceză: cine o salută și cine nu (prea)

Süddeutsche Zeitung crede că Germania ar trebui să facă parte din proiect, cu toate semnele de întrebare:

 

”Macron are fundamental dreptate când afirmă că desfășurarea de aeronave nucleare franceze în Germania, Danemarca sau Polonia poate spori securitatea europeană - fie și numai pentru că viața Kremlinului ar fi mai complicată.

Pe de altă parte, limitele promisiunii franceze pot fi exprimate mai clar ca niciodată în acești termeni: ar risca un președinte francez Parisul pentru a apăra Berlinul sau Tallinnul?

Republica Federală trebuie să accepte propunerea franceză fără a se retrage din NATO sau din relația cu Statele Unite. Nimeni nu știe cine va ocupa Palatul Élysée după Macron”.

 

Și-a asumat Donald Trump un risc prea mare atacând Iranul? Are Vladimir Putin motive să se teamă după ce a văzut ce li s-a întâmplat liderilor din Venezuela și Iran? Plus: ce i-a nemulțumit pe europeni după vizita cancelarului Merz la Casa Albă. Presa internațională continuă să analizeze implicațiile războiului din Iran.

În operațiunea din Iran, președintele american și-a asumat un risc uriaș, consideră The Economist.

”Deși a reușit să anunțe eliminarea ayatollahului Khamenei foarte repede, evenimentele ulterioare ar putea scăpa de sub control.

Regimul iranian ar putea, de exemplu, să atace o bază sau o navă și să ucidă un număr mare de soldați americani. Teheranul ar putea să ridice prețul petrolului peste 100 de dolari pe baril.

Dacă Iranul se prăbușește, atunci se cufundă în haos și într-un război civil care s-ar putea extinde și în țările vecine. În acest caz, nimeni nu știe în mâinile cui ar putea cădea rezervele sale de uraniu îmbogățit”, spune The Economist.

Citeste siÎn Iran, un Khamenei ar putea să ia locul lui Ali Khamenei

”Maduro capturat, Khamenei ucis - ar trebui Putin să fie îngrijorat?” Este întrebarea pe care o găsim în publicația rusă în exil Meduza.

”Putin nu a uitat nici soarta lui Muammar Gaddafi: purtarea de discuții la nivel înalt nu oferă nicio protecție împotriva unei inversări a strategiei occidentale și a eliminării sale”.

Turcia – țară membră NATO care are o graniță comună cu Iranul - a fost implicată pentru prima dată direct în conflict, odată cu lansarea  și distrugerea rachetei iraniene, transmite Deutsche Welle.

Turcia este îngrijorată că Washingtonul și Tel Avivul ar putea sprijini facțiuni armate ale minorității kurde iraniene în lupta împotriva regimului de la Teheran.

Ziarul turc Cumhuriyet observă că luni și marți, atacurile aeriene israeliene și americane au vizat în mod specific baze iraniene situate de-a lungul frontierei cu Irak, în regiunile kurde ale țării.

Vizita cancelarului Merz la Casa Albă

Apar și comentariile în urma vizitei cancelarului Friedrich Merz la Casa Albă, în timpul căreia Donald Trump a amenințat Spania cu represalii.

”Spania îl acuză pe Merz de lipsă de solidaritate după vizita la Casa Albă”, titrează Der Spiegel.

”În prezența lui Friedrich Merz, președintele SUA, Donald Trump, a atacat Spania și a acuzat-o de lipsă de sprijin. Cancelarul nu i-a venit în ajutor partenerului său din UE – și acum se confruntă cu critici dure pentru aceasta”.

După cum comentează ziarul italian La Repubblica, ”vizibil jenat de tirada rostită de gazda sa, cancelarul german Merz a fost de acord cu el pentru a-l potoli și a repetat acuzația că Madridul nu investește suficient în apărare. Este puțin probabil ca Madridul să fi apreciat această lovitură pe la spate. Dacă această dinamică s-ar repeta și fiecare membru al blocului s-ar adăposti în detrimentul vecinilor săi, zilele Bruxelles-ului ar fi numărate.” (Sursa. Eurotopics)

Spania nu ar trebui să rupă rândurile în Europa, susține El País:

„Guvernul spaniol trebuie să se străduiască să obțină o poziție comună în Europa. Germania, Regatul Unit și Franța și-au demonstrat unitatea. ... Cel mai bun răspuns european este un răspuns unificat, nu 27 de răspunsuri separate.” (Sursa. Eurotopics).

Presa internațională analizează consecințele războiului împotriva Iranului, din perspectivă strategică și economică – de la prețul petrolului, la efectele asupra Rusiei și Chinei.

”Bombardând petro-monarhiile din Golf, ayatollahii au adăugat o imbecilitate strategică ideologiei lor obscurantiste”, consideră Le Figaro.

Ziarul se întreabă de ce a început Iranul să bombardeze petro-monarhiile din Golf, care făcuseră tot posibilul să-l convingă pe Trump să nu intre în război. Și dacă nu ar fi fost mai inteligent să nu atace niciun stat sunnit, să-și concentreze toate atacurile împotriva Israelului și să încerce să-i incite pe predicatorii musulmani împotriva „diavolilor” sioniști.

Dar ce se poate întâmpla cu prețul petrolului? Financial Times vede două scenarii: 

Cum 20% din vânzările globale de petrol trec prin Strâmtoarea Ormuz, închiderea  pe termen mai lung ar provoca „un șoc monumental asupra prețurilor globale”.

Citeste siTeheranul ameninţă Europa să nu se implice în războiul din Iran. "Porţile iadului se vor deschide"

Prețul barilului ar putea depăși pragul de 100 de dolari, prevăd specialiștii. Piața gazelor naturale ar fi, de asemenea, afectată, intensificând și mai mult presiunile inflaționiste asupra economiilor majore, în special în Europa.

Al doilea scenariu, cel mai probabil, este și cel mai puțin grav: strâmtoarea nu este complet închisă. În acest scenariu, prețul pe baril ajunge la cel puțin 80 de dolari.

Un lucru este sigur: o creștere cu 10 dolari a prețului barilului „nu va schimba fundamental jocul” pentru inflație și creștere.

Citeste siConflictul din Orientul Mijlociu: Franţa trimite portavionul „Charles-de-Gaulle” în Mediterană

The New York Times analizează consecințele globale ale intervenției în Iran.

”Teheranul este, alături de Moscova și Beijing, un pilon al axei autocrațiilor care amenință lumea democratică în ansamblu.

Acei membri ai stângii americane care îl critică pe Trump pentru că nu se opune vehement lui Vladimir Putin ar trebui cel puțin să ia în considerare faptul că Teheranul a furnizat Rusiei drone și tehnologii.

Și acei conservatori americani care îl critică pe Trump pentru devierea resurselor militare din Pacific către războiul din Iran ar trebui, de asemenea, să remarce că Iranul furnizează în secret Chinei o mare parte din petrolul său. Dacă Teheranul nu va mai face parte din această axă, adversarii noștri rămași vor fi mai slabi”.

Obișnuiesc Statele Unite să asasineze șefi de state?

CNN constată că, odată cu uciderea lui Ali Khamenei este pentru prima dată în istoria modernă când SUA recurge la această metodă - în acest caz, colaborând cu Israelul

Saddam Hussein a fost spânzurat după un proces desfășurat de autoritățile din Irak, după ce SUA au invadat țara și i-au răsturnat guvernul.

Moammar Gaddafi din Libia a fost ucis după ce a fost capturat de forțele revoluționare, ajutate de o campanie multinațională de bombardamente.

După al Doilea Război Mondial, aliații i-au judecat pe liderii naziști la Nürnberg.

SUA a fost complice la răsturnarea și uciderea dictatorului vietnamez Ngo Dinh Diem, care anterior fusese susținut de Washington. CIA a fost implicată direct și în secret în înlăturarea de la putere din 1973 a liderului chilian Salvador Allende, care apoi s-a sinucis...

Întrebarea revine tot mai insistent în comentariile presei internaționale. Unii analiști își pun problema dacă simpla eliminare a unor lideri iranieni va duce la prăbușirea regimului. Alte publicații privesc spre consecințele asupra comerțului global.

Le Monde vorbește despre ”războiul ales de Donald Trump ” – un ”atac masiv care nu a răspuns la nicio urgență”. Potrivit ziarului, ”președintele SUA și prim-ministrul israelian își propun să înlăture regimul iranian. Dar căderea acestuia ar putea inaugura o perioadă de mare instabilitate în țară”.

Ziarul german Berliner Morgenpost  consideră că președintele Trump ”nu înțelege coeziunea regimului opresiv al Republicii Islamice. Gărzile Revoluționare puternic înarmate, cea mai importantă parte a elitei puterii, nu pot fi îngenuncheate de o remaniere forțată a personalului”.

Alte publicații examinează situația din monarhiile petroliere din Golf, văzute până acum drept refugii sigure pentru cei bogați și porți aeriene pentru întreaga lume.

Potrivit Bloomberg,  Dubai a fost construit ca „o poartă globală fiabilă, omnidirecțională, disponibilă 24 de ore din 24, o mașinărie bine unsă prin care trec constant oameni, avioane și mărfuri”. Dar „barajul de rachete și drone din Iran [...] a modificat radical această dinamică. Dintr-o dată, Dubai a devenit o insulă de unde nu există scăpare”.

Iar Fortune pune în discuție modelul economic al zonei: 

„M-am mutat în Qatar ca să scap de taxe, acum mă ascund de rachete”, spune un investitor, mai în glumă, mai în serios.

Un expert citat de revistă consideră că  „ceea ce se întâmplă în Emiratele Arabe Unite ar putea fi catastrofal, cu excepția cazului în care cu toții pun presiune pe Trump să învingă Iranul rapid și decisiv sau să se retragă imediat.”

Citeste siRăzboiul lui Trump din Iran și consecințele asupra Ucrainei

Expertul subliniază fragilitatea structurală: „Având în vedere că 88% din populație este formată din expatriați și cu sectoarele turismului, finanțelor, aviației și transportului maritim expuse, acest lucru ar putea declanșa unde de șoc la nivel global”, cu un ecosistem ”dependent de libera circulație a capitalurilor și a persoanelor”. (Sursa: Coutrrier International).

Dar care sunt consecințele pentru Europa?

El País vede cum ”Trump și Netanyahu se confruntă cu dificultăți interne majore și cu alegeri cheie în acest an. (...)

Asistăm la un nou episod  al recurgerii fără scrupule la legea celui mai puternic și la afirmarea nerușinată a intereselor naționale sau personale.”

(Sursa: Eurotopics).

Iar pentru Corriere della Sera, urmarea războiului este că ”suveranitatea națională devine astăzi o farsă dacă nu este protejată de o forță militară adecvată. Aceasta este o inversare a însăși rațiunii de a fi a proiectului european.

Dacă odinioară ne bazam pe «puterea soft» a comerțului și culturii, realitatea acestei noi ere ne învață că «puterea hard» este ceea ce contează cu adevărat: voința de a exercita puterea, superioritatea militară, inovația tehnologică. Trei atuuri pe care nu le posedăm. Trebuie să acționăm rapid.” (Sursa: Eurotopics)

Atacarea Iranului și măsurile de răspuns ale regimului de la Teheran țin primele pagini ale presei internaționale. Comentatorii analizează consecințele eliminării ayatollahului Khamenei. Dar și felul în care nucleul dur al susținătorilor lui Trump se raportează la acest război... 

„Autoproclamatul președinte al păcii, a ales în cele din urmă să devină un președinte al războiului”,

citim în The New York Times,

”Criticii domnului Trump au readus rapid în discuție declarațiile sale anterioare pentru a-l acuza că și-a abandonat propriile promisiuni, difuzând videoclipuri de la mitingurile sale de campanie și citate pe rețelele de socializare în care îi acuza pe Barack Obama, George W. Bush și Kamala Harris drept susținători ai războiului.

Citeste siSUA și Israel intensifică atacurile în Orientul Mijlociu

The New York Post laudă decizia președintelui Donald Trump și consideră că ”moartea ayatollahului Khamenei face lumea, dintr-odată, un loc mai bun”.

”Când a devenit clar că autoritățile și acoliții lor masacrau mii de protestatari neînarmați, Trump a lansat un alt avertisment – ​​și o promisiune”. O promisiune respectată, conchide ziarul.

BBC observă că, până acum, ”Trump și administrația văd în mod clar operațiunea din Iran ca pe un succes absolut. Însă pierderile americane - sau perspectiva unui conflict haotic și prelungit - vor complica probabil această percepție.

Unii din baza MAGA a lui Trump și-au exprimat deja îndoielile, mai ales având în vedere că a făcut campanie cu promisiunea de a evita exact acest scenariu”.

Ce se poate întâmpla în continuare?

Potrivit ziarului libanez L’Orient-Le Jour, ”Parteneriatul americano-israelian are interesul să lovească rapid și decisiv pentru a răsturna regimul, înainte ca acest război să devină prea costisitor pentru opinia publică americană, pentru țările aliate din Golf și pentru economia globală, în cazul în care prețurile petrolului cresc brusc.

Citeste siDupă eliminarea lui Ali Khamenei, Iranul este în necunoscut

Regimul iranian, la rândul său, are interesul să facă războiul cât mai costisitor posibil înainte ca însăși supraviețuirea sa să fie amenințată. Cu cât mai mulți morți americani și represalii din partea Iranului și a aliaților săi din regiune, cu atât Donald Trump va fi forțat să dea înapoi. Cu toate că acest lucru l-ar putea încuraja și pe președintele american să meargă și mai departe”.

”Nefericirea se poate transforma rapid în furie”

CNN vede în eliminarea ayatollahului Khamenei  un ”eveniment politic seismic” în istoria Iranului.

Dar aceasta ”ridică una dintre cele mai critice întrebări după atacul lui Trump: înlăturarea liderilor de top va declanșa, oare, un torent de reforme instituționale sau ar adânci represiunea și ar sfâșia țara?”

Iar Newsweek îl vede pe Donald Trump confruntat cu „furia epică” din partea MAGA, din cauza Iranului.

”Comparația cu Irakul este radioactivă în cadrul MAGA, deoarece vizează trei lucruri pe care Trump a jurat că nu le va face: lansarea unui conflict fără un scop clar, promovarea lui cu justificări exagerate și lăsarea lui să se transforme într-o mlaștină.

Din acest motiv, MAGA va judeca probabil Iranul prin trei măsuri concrete. În primul rând: se va termina rapid? Al doilea: este în interesul Americii?

În al treilea rând: Mai este Trump... Trump? În iunie 2025, Trump a recunoscut că unii dintre susținătorii săi ”sunt puțin nefericiți”. Nefericirea se poate transforma rapid în furie și acuzații de trădare”.

Ungaria blochează finanțarea europeană de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina și, împreună cu Slovacia, blochează cel de-al 20-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei. În același timp, Budapesta a desfășurat armata în jurul centralelor energetice. Presa internațională comentează situația tensionată, cu puțin timp înainte de alegerile din 12 aprilie.

Comentând acuzațiile lui Viktor Orban, potrivit cărora Ucraina ar urmări să atace sistemul energetic al Ungariei, BBC consideră că ”nu există nicio indicație că Ucraina ar plănui vreun fel de atac, iar forțele sale armate sunt deja puternic tensionate, dată fiind invazia rusească.

Orban a încercat de mult timp să prezinte Kievul ca încercând să atragă Ungaria în război și a încercat în repetate rânduri să blocheze ajutorul financiar acordat Ucrainei”.

The Hill îl descrie pe Orba  drept un pion al lui Putin.

”Orbán –– în mod ridicol –– încearcă să-i convingă pe alegătorii maghiari că Ucraina pregătește atacuri cinetice împotriva „sistemului energetic al Ungariei”. Alegătorii maghiari ar trebui să fie precauți cu privire la un posibil atac sub steag fals.

Ucraina nu este în război cu Ungaria, chiar dacă aceasta din urmă a fost într-un război soft împotriva Ucrainei”.

UE nu trebuie să se lase șantajată de Orbán, subliniază Corriere della Sera:

„Vetoul împotriva împrumutului european vine exclusiv din partea prim-ministrului ungar, care în prezent face campanie pentru realegere și este în urma contracandidatului său din PPE, Péter Magyar. Dar, peste o lună, Ucraina se va confrunta cu falimentul național. Nu mai este timp”, avertizează ziarul italian.

În timp ce Die Welt este de părere că „având în vedere situația globală actuală, și Orbán ar trebui să susțină o UE puternică, mai ales că țara sa depinde în mare măsură de fondurile UE. Lumea este mai divizată ca niciodată în blocuri de putere și este mai puțin posibil ca niciodată să joci în mai multe echipe. Orbán și Fico ar trebui să înțeleagă acest lucru.” (Sursa. Eurotopics)

De partea sa, ziarul ungar Magyar Nemzet relatează că, potrivit premierului Orban, ”planul era să obțină rezultate bune la alegerile pentru Parlamentul European din 2024 și să înființeze alianța Patrioților, lucru care s-a și realizat.

Între timp, a avut loc schimbarea americană la care spera. A existat o schimbare în Slovacia; Babis a câștigat în Republica Cehă.

În Polonia, schimbarea s-a produs la nivel prezidențial, în timp ce guvernul se confruntă cu dificultăți.

Italienii sunt alături, consideră el. Acum așteaptă un progres în Franța. Alegerile anticipate ar putea fi convocate oricând, dar în 2027 candidatul grupului Patrioți pentru Europa ar putea avea și el o șansă mare la alegerile franceze. Atunci ar putea apărea o situație în care negocierile privind reorganizarea Uniunii Europene ar putea începe”.

Presa internațională comentează discursul despre Starea Națiunii ținut de președintele Donald Trump în fața Congresului. Jurnaliștii se întreabă în ce măsură acest discurs poate opri scăderea de popularitate a președintelui, relevată de sondaje.

 

În discursul său, Trump a încercat „să recâștige controlul asupra a două probleme în care a pierdut recent teren: economia și imigrația”, notează The New York Times.

”Donald Trump sfidează justiția și ignoră haosul”, titrează revista franceză Le Point.

”În fața unui Congres divizat, președintele a petrecut aproape două ore lăudându-și succesele economice și diplomatice. Cu toate acestea, rezultatele la mijlocul mandatului nu reușesc să convingă”.

În nota caracteristică Daily Beast  consideră că ”Discursul lui Trump despre Starea Națiunii a fost prost. Iar starea reală a uniunii noastre este mai proastă.

Membrii republicani ai Congresului, zombificați, au bătut din palme ca niște foci de circ și au strigat la comandă, în timp ce democrații, cu puține excepții, au rămas mai mult sau mai puțin inerți.

Deși contrastul i-a făcut pe Trump și legiunile sale MAGA să simtă că mesajul lor penetrează, realitatea a fost că discursul a avut probabil prea puțină importanță”.

Laude pentru Donald Trump în New York Post: ”Discursul lui Trump a fost un succes, arătând exact cât de nebuni sunt democrații.

A fost războinicul fericit pe care ni-l doream să fie, cu un mesaj puternic și clar.

El a scos la iveală cu abilitate nebunia pozițiilor democraților privind imigrația ilegală, criminalitatea și problemele transgen - semnalând în repetate rânduri obsesia lor pentru „drepturi” specifice în detrimentul bunului simț”.

The Hill vorbește despre ”Discursul delirant al lui Trump” .

Potrivit publicației care urmărește dezbaterile Congresului, ”discursul a invocat numeroase victorii, chiar dacă a trebuit să le inventeze.

Trump și-a repetat afirmația frecventă că inflația „scade vertiginos”, chiar dacă prețurile de consum sunt încă în creștere.

Și-a asumat meritul pentru „cea mai mare scădere a criminalității din istoria înregistrată”, chiar dacă cea mai mare parte a acestei scăderi a avut loc între 2023 și 2024, în timpul mandatului președintelui Joe Biden.

El a susținut că ratele ipotecare sunt la „cel mai scăzut punct din ultimii patru ani”, în ciuda faptului că ratele pe 30 de ani sunt cu 2 puncte procentuale mai mari decât în aceeași perioadă a președinției lui Biden.

Cu președinția sa în pericol, nicio minciună nu părea prea mare sau prea disperată pentru Trump”.

BBC relatează la rândul său că Donald Trump a ținut marți seară un discurs combativ.

Cu ochii pe alegerile cruciale de la mijlocul mandatului, a adresat națiunii un discurs de marketing, un strigăt patriotic de mobilizare susținătorilor săi loiali și batjocuri la adresa adversarilor săi politici”.

El Pais vorbește despre ”tensiunea care predomină în politica americană și care într-un fel, a condamnat ceremonia de marți, unul dintre ritualurile preferate ale Washingtonului, la irelevanță: cu siguranță, nimeni nu a schimbat tabăra după ce l-a ascultat pe Trump timp de aproape două ore”.