Presa internațională a urmărit cu atenție protestul masiv de sâmbătă din Istanbul. Comentatorii observă că nemulțumirile turcilor merg dincolo de arestarea primarului Imamoglu, considerat principalul rival al președintelui Erdogan. Turcia se conftuntă de ani de zile cu mari probleme economice.

Deutsche Welle transmite că ”manifestanții au inundat străzile din Istanbul, răspunzând la apelul principalului partid de opoziție CHP. Protestele au fost printre cele mai mari văzute împotriva lui Erdogan.

Protestele în masă de la Istanbul nu sunt îndreptate numai împotriva arestării primarului Ekrem Imamoglu. Există, de asemenea, o nemulțumire tot mai mare față de criza economică din țară.

Situația economică a devenit insuportabilă pentru mulți oameni din toată Turcia. Țara se confruntă cu o criză economică de câțiva ani. Populația suferă de pe urma inflației în creștere și a chiriilor mari”, mai scrie publicația germană.

”Fluturând steaguri și scandând sloganuri, sute de mii de manifestanți antiguvernamentali au cerut apărarea democrației declanșând cele mai mari tulburări de stradă din Turcia de mai bine de un deceniu”, scrie The Times of Israel.

”Sub un cer albastru fără nori, mulțimi uriașe s-au adunat în Maltepe, în partea asiatică a celui mai mare oraș al Turciei, în ajunul sărbătorii marcând sfârșitul Ramadanului”.

”Generația care a crescut în umbra lui Erdogan spune că este de ajuns”, titrează El Pais. ”Arestarea primarului Istanbulului a epuizat răbdarea tinerilor care văd o Turcie nedreaptă, inegală și cu un viitor incert”.

BBC observă că ”în timp ce demonstrația de sâmbătă a fost pașnică, unele proteste anterioare au fost marcate de confruntări cu poliția, care a tras cu gaze lacrimogene și gloanțe de cauciuc.

Aproape 2.000 de persoane au fost arestate, inclusiv unii jurnalişti care au acoperit protestele, printre care corespondentul BBC Mark Lowen, care a fost deportat după ce statul a susținut că nu avea acreditarea de presă corectă.

Erdogan a susținut că protestele echivalează cu „terorism de stradă”  și există îngrijorări că Imamoglu nu va avea parte de un proces liber și echitabil atunci când cazul său va ajunge în instanță”.

Liderul opoziției și șeful CHP, Ozgur Ozel, a declarat pentru Le Monde că intenționează să facă din mitingurile de sâmbătă o caracteristică săptămânală în orașele din Turcia, altele urmând să aibă loc la Istanbul în fiecare miercuri.

Și ziarul francez informează că autoritățile au reprimat media, arestând 13 jurnaliști turci în cinci zile, deportând un corespondent BBC și arestând un reporter suedez.

Activele financiare turcești s-au prăbușit, ceea ce a determinat banca centrală să folosească rezervele pentru a susține lira, informează Reuters.

”Guvernul a spus că impactul va fi limitat și temporar. Banca centrală a declarat că dinamica de bază a economiei nu a fost afectată, dar va lua măsuri suplimentare dacă va fi necesar”.

Iar Al Jazeera vede un Istanbul divizat, în timp ce arestarea rivalului lui Erdogan a declanșat proteste.

Pentru susținătorii lui Imamoglu, decizia de a-l reține și de a-l înlătura din funcție îl are în spate pe liderul de multă vreme al Turciei, Recep Tayyip Erdogan, care își întărește puterea.

Pentru guvern și susținătorii săi, justiția își face treaba pur și simplu.

Președintele SUA a anunțat miercuri seară că va impune taxe vamale suplimentare de 25% pentru toate mașinile importate în Statele Unite începând cu începutul lunii aprilie. Presa internațională a reacționat imediat. Comentatorii atrag atenția că măsura i-ar putea afecta deopotrivă pe producătorii și consumatorii americani.

”De la Bruxelles la Ottawa, represiunea vamală a lui Donald Trump asupra automobilelor stârnește proteste”, titrează ziarul francez cu profil de afaceri Les Echos.   

”Deocamdată, totuși, toată lumea continuă să afirme că vrea să acorde prioritate dialogului continuu cu Donald Trump. Și nu anunță măsuri imediate de represalii”.

The New York Times consideră că tarifele lui Trump la mașini vor lovi puternic Europa.

”Taxele ar putea dăuna producătorilor auto europeni atunci când industria se confruntă deja cu probleme, în special în Germania, cea mai mare economie a Europei”.

Potrivit analizei Politico, ”tarifele ar putea afecta industria auto europeană, care se confruntă deja cu vânzări slabe și cu o amenințare din partea mașinilor chinezești mai ieftine. Mai mult de o cincime din toate exporturile de mașini ale UE sunt direcționate către Statele Unite, Germania fiind în mod deosebit expusă, deși Italia, Ungaria și Polonia sunt, de asemenea,în prima linie”.

De partea sa, The Week avertizează că și consumatorii americani vor suferi.

”Președintele SUA, Donald Trump, susține că tarifele la mașinile importate vor de un impuls producției interne și vor genera venituri. Cu toate acestea, se așteaptă ca prețurile mașinilor să crească, deoarece producatorii auto vor transfera povara tarifelor asupra clienților”.

Și Euronews transmite că  ”analiștii de pe Wall Street au semnalat riscul de creștere a prețurilor vehiculelor pentru consumatorii americani.

Un analist Goldman Sachs a declarat într-o notă că prețurile mașinilor importate ar putea crește între 5.000 și 15.000 de dolari, în funcție de vehicul.

Chiar și modelele asamblate în SUA ar putea înregistra creșteri ale costurilor de la 3.000 USD la 8.000 USD .

Presupunând că aproximativ 50% din piesele mașinilor fabricate în SUA sunt importate, tarifele la piesele auto ar putea crește semnificativ costurile de producție”.

”Producătorii americani vor fi afectați”, notează și Le Monde.

”Producătorii americani au fabrici în străinătate care aprovizionează piața americană, în principal în Canada și Mexic, dar nu numai. Ford, de exemplu, importă unul dintre modelele sale din Turcia. Potrivit site-ului producătorului, aproximativ 20% din vehiculele sale vândute în Statele Unite sunt importate, dar o serie de piese pentru vehicule asamblate în Statele Unite provin tot din Canada sau Mexic. General Motors, la rândul său, importă aproximativ 750.000 de vehicule anual din Canada și Mexic, ceea ce îl face cel mai mare importator dintre toți producătorii de mașini”.

Iar pentru The Wall Street Journal, ”întrebarea va fi despre modul în care Europa reacționează la tarifele SUA și apoi cum va reacţiona Washingtonul. Un război comercial global este negativ pentru euro, deși piața va evalua impactul, ca urmare a unui impuls recent din partea stimulentelor fiscale europene”.

Breșa de Securitate de la Casa Albă a pus administrația Trump într-o poziție jenantă. Dar dialogul, devenit public, prin neglijența organizatorilor, arată cât de mare este aversiunea vicepreședintelui JD Vance față de Europa. Atât comentatorii cât și diplomații europeni citați înțeleg că orice nuanță a dispărut.

”Dialogul prin mesaje text despre atacurile americane asupra rebelilor Houthi este cel mai recent exemplu conform căruia vicepreședintele Vance este principalul adversar al Europei din echipa Trump – atât în ​​public, cât și în culise”, observă publicația Axios.

Ziarul francez Liberation comentează la rândul său:

Cuibărită într-o conversație despre loviturile din Yemen, declarația sa – „Urăsc să fiu nevoit să eliberez Europa din nou” – confirmă una dintre principalele obsesii ale vicepreședintelui american, care de la sfârșitul lunii ianuarie a făcut numeroase declarații ostile față de Uniunea Europeană.

O convingere atât de adânc înrădăcinată în interiorul său, încât îi permite să-și exprime dezacordul față de strategia susținută de Donald Trump împotriva rebelilor Houthi”.

El Mundo consideră că, în ce-l privește pe JD Vance,  ”ostilitatea sa deschisă față de UE se aliniază perfect strategiei sale de consolidare a partidelor de extremă dreapta care destabilizază politica internă a UE 27.”

Euronews amintește că  ”vicepreședintele SUA i-a surprins mai întâi pe liderii europeni la Conferința de Securitate de la München, la mijlocul lunii februarie, unde a susținut că Europa ar trebui să se sperie de „dușmanul din interior” și a lansat o critică puternică la adresa reglementărilor la adresa presei de pe continent.

De asemenea, Trump i-a enervat pe aliații europeni susținând că SUA ar trebui să preia Groenlanda, un teritoriu al Danemarcei, membru al UE, și părând să adopte retorica Kremlinului cu privire la războiul Rusiei în Ucraina într-o discuție mult mediatizată cu omologul său ucrainean Volodimir Zelenski în Biroul Oval”.

Politico relatează despre ceea ce diplomații europeni au înțeles din dialogul purtat în reuniunea de Securitate.

Orice speranță că Vance și colegii săi făceau un spectacol public de agresiune față de Europa, în timp ce puteau fi mai simpatici în privat, a dispărut.

„Este îngrijorător să văd felul în care vorbesc despre Europa când cred că nimeni nu-i ascultă”, a spus un diplomat al UE, căruia i-a fost acordat anonimatul, ca și altora pentru a oferi o viziune sinceră. „Dar, în același timp, acest lucru nu este surprinzător... Doar că acum le vedem raționamentul în toată goliciunea lui nediplomatică”.

Un alt oficial al UE a spus că Vance „se întâmplă să fie ideologul de data aceasta, dar este obligat să facă greșeli și, în cele din urmă, va trebui să lase mingea”. După aceea, la un moment dat, SUA vor reveni la un partener de încredere, a spus oficialul.

Un al doilea diplomat al UE admite că, așa cum istoria a sugerat, America va reveni într-o zi la rolul său de aliat solid al Europei. „Deocamdată și în ciuda cuvintelor diplomatice uneori frumoase, încrederea este ruptă”, a spus diplomatul. "Nu există alianță fără încredere. Așa că cred că Europa trebuie să facă mult mai mult pentru că nu are altă opțiune."

Presa internațională a reacționat imediat după anunțarea unui acord ruso-ucrainean mijlocit de SUA privind un armistițiu la Marea Neagră. Comentatorii remarcă însă neclaritățile din acord.

SUA afirmă că au intermediat transportul în siguranță pe Marea Neagră în discuțiile cu Ucraina și Rusia, titrează Huffington Post.

Casa Albă a declarat că cele două țări au convenit să dezvolte măsuri și pentru implementarea unui acord de interzicere a loviturilor împotriva instalațiilor energetice.

Ziarul francez Les Echos vorbește despre o încetare a focului incertă în Marea Neagră.

”Washington a susținut marți că a ajuns la un acord pentru a pune capăt ostilităților din Marea Neagră, dar Moscova cere ca mai întâi să fie ridicate sancțiunile asupra operațiunilor de sprijinire a exporturilor de cereale, care depind de europeni”.

Al Jazeera informează că ”acordurile ar putea reprezenta cel mai important pas de până acum către o încetare a focului mai largă în războiul de peste trei ani Rusia-Ucraina, dar nu a fost imediat clar când va intra în vigoare armistițiul parțial sau cum va fi implementat”.

După cum remarcă NBC News, ”niciuna dintre declarații nu a menționat garanții de securitate pentru Ucraina sau eforturi pentru a recâștiga terenurile confiscate de Rusia, care deține în prezent aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei.

 Sky News transmite că ”în timp ce Volodymyr Zelenskyy a spus că a înțeles că încetarea focului va începe imediat după anunțul SUA, Moscova a contestat, spunând că va intra în vigoare numai după ridicarea sancțiunilor occidentale împotriva companiilor implicate în exporturile de alimente și îngrășăminte”.

Atât oficialii ruși, cât și cei ucraineni au părut sceptici că cealaltă parte își vaține cuvântul în privința acordului.

După cum transmite BBC, ”noul acord este plin de complicații, inclusiv lista de condiții a Rusiei. Kremlinul a spus că nu se va angaja până când sancțiunile nu vor fi ridicate și calitatea de membru la rețeaua de plăți Swift nu va fi restabilită, solicitări pe care Trump spune că ia în considerare.

Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a acuzat Rusia că a mințit cu privire la termenii acordului.

Rusia a încălcat acordurile în trecut, iar Casa Albă a dat puține indicii că negociază numai în interesul Ucrainei”.

Euronews remarcă faptul că au apărut deja întrebări cu privire la semnificația înțelegerii.

”Rusia nu a mai avut dominație militară în Marea Neagră din primele zile ale invaziei, în timp ce coridorul românesc a asigurat trecerea în siguranță a navelor de marfă civile.

Potrivit marinei ucrainene, cel puțin 27 dintre cele 80 de nave de război ale Rusiei în Marea Neagră de dinainte de invazie au fost avariate sau distruse de la începutul anului 2022. Se spune că aproximativ 15 nave pot fi salvate, afându-se în curs de reparații”.

Administrația de la Casa Albă se află în mijlocul unui moment jenant, după o breșă de securitate în legătură cu recentele atacuri asupra rebelilor Houthi din Yemen. De asemenea, comentatorii privesc cu atenție și către Turcia lui Erdogan.

„Ora amatorilor”: Washingtonul îngrozit de discuția de grup a planului de război al administrației Trump, titrează Politico.

”Membrii Congresului și personalul securității naționale au fost uimiți luni de un raport-bombă potrivit căruia oficiali de top ai administrației Trump – inclusiv vicepreședintele și secretarul Apărării – au discutat despre planurile de război într-un chat pe plaftorma Signal.

Mulți și-au exprimat îngrijorarea cu privire la potențiala manipulare greșită a informațiilor clasificate, precum și detalii sensibile cu privire la planurile de război ale SUA”.

După cum transmite CBS News ”înalți oficiali ai lui Trump l-au inclus pe editorul revistei The Atlantic în discuțiile de grup despre planurile de a bombarda Yemenul. Consiliul de Securitate Națională a declarat că mesajele par a fi „autentice” într-o declarație pentru CBS News, după ce povestea a fost publicată”.

”Administrația Trump mi-a trimis accidental un mesaj text cu planurile sale de război”, scrie la rândul său Jeffrey Goldberg, editorul revistei The Atlantic.

”Liderii de securitate națională din SUA m-au inclus într-o discuție de grup despre viitoarele atacuri militare din Yemen. Nu credeam că poate fi real. Apoi bombele au început să cadă”.

Potrivit The Hill, ”se pare că invitația inițială pentru grup a venit de la consilierul pentru securitate națională Mike Waltz. Secretarul Apărării Pete Hegseth a trimis detaliile grupului, inclusiv armele folosite, țintele și momentul – cu două ore înaintea atacurilor, care au început pe 15 martie”.

Situația din Turcia continua să-I preocupe pe comentatorii presei internaționale.

”Turcia lui Erdogan alunecă în autocrație”, scrie Le Monde.  

”Odată cu întemnițarea primarului Istanbulului, social-democratul Ekrem Imamoglu, președintele turc, aflat la putere din 2003, a finalizat dezintegrarea sistematică a statului de drept și a echilibrului puterilor.

Dar condamnarea de către Uniunea Europeană pare departe. Cu siguranță, având în vedere președinția lui Trump, războiul din Ucraina și situația din Siria. Președintele Turciei, stat membru NATO, poate fi considerat de Occident ca un partener important”.

Le Temps  vede Turcia la un moment de cotitură în istoria sa. ”Arestarea primarului de la Istanbul este un punct critic pentru mulți turci”.

Iar The Guardian notează că ”mulți dintre cei care au ieșit în stradă după arestarea lui İmamoğlu au spus că detenția sa le-a stimulat decizia de a se prezenta la urne, chiar dacă votul a rămas simbolic”.

Turcia și Serbia, două țări zguduite de proteste. Care vor fi urmările politice ale acțiunilor de stradă? Presa internațională analizează situația din cele două țări.

Pentru The Guardian, ”arestarea primarului celui mai mare oraș al Turciei a reprezentat un moment decisiv în desprinderea prelungită a țării de democrație. Oponenții președintelui Recep Tayyip Erdoğan se tem că este o mișcare de a renunța la singurul concurent capabil să-l învingă la viitoarele alegeri, așteptate înainte de 2028.

Deutsche Welle notează că oficialii guvernamentali au respins acuzațiile potrivit cărora măsurile legale împotriva personalităților din opoziție sunt motivate politic și insistă ca instanțele din Turcia funcționează independent.

Erdogan a acuzat sâmbătă conducerea CHP că a transformat partidul „într-un aparat care să absolve o mână de tâlhari municipali care au fost orbiți de bani”.

El a acuzat, de asemenea, partidul că „face totul pentru a tulbura liniștea publică, pentru a polariza națiunea”.

Și după cum explică The Conversation, ”Constituția Turciei impune o limită de două mandate prezidențiale de cinci ani. Erdogan a fost deja ales de trei ori, dar și-a justificat a treia candidatură argumentând că primul său mandat a avut loc înaintea modificărilor constituționale din 2017 care stabiliseră sistemul actual. Dacă limita mandatelor este ridicată, el ar putea fi ales a patra oară – și, potențial, mai departe.

Principalul obstacol în calea planurilor lui Erdogan este Imamoglu, care pare a fi mult mai popular decât președintele .

Acuzațiile par să fi fost aduse împotriva lui Imamoglu cu un obiectiv și mai ambițios. Ar aduce o victorie triplă pentru Erdogan – el ar putea să recâștige primăria Istanbulului prin numirea unui funcționar public ales, să facă schimbări constituționale prin intimidarea parlamentarilor și să-și elimine cel mai puternic rival din orice viitoare cursă prezidențială.

În Serbia, protestele demontează puterea lui Vucic, comentează Foreign Policy.

”Studenții din Serbia și-au dovedit deja capacitatea de a contesta status quo-ul și de a rezista unui sistem autocratic.

În ultimele patru luni, studenții din Serbia au contestat efectiv corupția înrădăcinată și violența sponsorizată de stat care l-au definit pe președintele Aleksandar Vucic și partidul său atotstăpânitor. Reprezentanții Partidului Progresist Sârb al lui Vucic, inclusiv cei care servesc în guvern, au colaborat cu criminalii, au șantajat alegătorii și au amenințat pe cei care caută dreptate.

Studenții au mărșăluit în toată țara pentru a contracara propaganda presei controlate de stat și pentru a risipi temerile de persecuție și răzbunare, care au înăbușit de mult dizidența. Drept urmare, mii de cetățeni sârbi au ieșit în stradă pentru a-i întâmpina pe studenți și pentru a-și exprima nemulțumirile neauzite”.

În sfârșit, Euronews vede în protestele studențești din Serbia o situație provocatoare pentru Uniunea Europeană.

”Serbia rămâne cufundată într-o criză politică profundă, în fața privirii perplexe a UE, prinsă în focul încrucișat între nevoia strategică de a susține în continuare o țară candidată la aderare și conștientizarea că multe principii de drept de aici sunt încă foarte departe de standardele europene”.

Se împlinesc două luni de când Donald Trump a revenit la casa Albă, trei luni de schimbări majore, constată comentatorii. Atenția presei este îndreptată și către Turcia, acolo unde primarul din Istanbul, una dintre principalele figuri ale opoziției, a fost arestat.

”Revoluția Trumpiană este în desfășurare”, scrie Le Figaro, într-un articol de analiză marcând două luni de la schimbarea de putere de la Casa Albă:

”La două luni de la preluarea mandatului, noul președinte a transformat deja fața Statelor Unite.

În două luni, nu numai că a preluat controlul aproape total asupra diferitelor ramuri ale guvernului, dar a început și să remodeleze instituțiile după propria sa imagine.

Constituția celei mai vechi republici contemporane este deja zguduită până la temelii, în același timp în care locul Statelor Unite în lume se transformă.

Capacitatea Statelor Unite de a se reinventa constant, gradul ridicat de descentralizare a vieții publice și rezistența economiei sale ar trebui să îi permită inițial să reziste la șocuri politice interne semnificative.

Însă slăbirea statului federal rămâne un fenomen fără precedent și privează Statele Unite de unul dintre instrumentele puterii sale.

Crizele interne și externe care vor apărea cu siguranță sub orice administrație și care au zădărnicit în mod regulat planurile și previziunile multor președinți înaintea lui Trump riscă, de asemenea, să ne facă să regretăm distrugerea unor secțiuni întregi ale aparatului guvernamental.

În sfârșit, ca toate sistemele de guvernare hipercentralizate, în timp ce neo-trumpismul beneficiază de capacități formidabile de acțiune și de luare a deciziilor, el suferă de aceleași slăbiciuni, în special de incapacitatea de a asculta informații și opinii divergente în caz de criză”.

NBC News vorbește despre o schimbare majoră în plan strategic:

”Administratorul Trump ia în considerare să renunțe la comanda NATO în Europa, care a fost exclusiv americană de la Eisenhower.

Timp de aproape 75 de ani, a fost o responsabilitate distinctă a americanilor ca un general american de patru stele să supravegheze toate operațiunile militare NATO din Europa – o comandă care a început cu eroul și viitorul președinte al celui de-al Doilea Război Mondial, Dwight D. Eisenhower”.

Abordarea conciliantă a lui Trump față de Rusia a devenit scandaloasă, spune la rândul său The Irish Times:

„Putin a subliniat că „condiția cheie a Rusiei de a opri escaladarea conflictului” ar fi „sfârșitul total al sprijinului militar străin și al împărtășirii informațiilor cu Kievul”... Asemenea condiții maximaliste ar fi un rezultat final inacceptabil pentru Kiev sau aliații săi europeni. Ar fi o recompensă masivă pentru agresiunea ilegală”. (Sursa: Eurotopics)

Încheiem cu două comentarii referitoare la situația din Turcia, după arestarea primarului din Istanbul, Ekrem İmamoğlu , potențial candidat la președinție.

Financial Times crede că, după acest episod,

"Criticile europene vor fi probabil atenuate de speranțele unei contribuții considerabile a Turciei la reducerea dependenței de securitate a continentului față de SUA.

Într-adevăr, astfel de calcule și întoarcerea lui Trump la Casa Albă, ar fi putut convinge aparatul Erdogan că și-ar putea permite să țintească un rival”

Totuși, după cum atrage atenția BBC, ”alegerile prezidențiale sunt programate pentru 2028. Erdogan nu poate candida din nou, deoarece se află la al doilea mandat și a fost prim-ministru înainte de aceasta.

Singurul mod în care Erdogan ar putea candida în alte alegeri ar fi să schimbe constituția sau să organizeze alegeri anticipate înainte de încheierea mandatului său”.

Cu ce rămâne presa europeană discuția de marți dintre Donald Trump și Vladimir Putin? Comentatorii consideră că liderul rus a obținut aproape tot ce a vrut, reușind să-l manipuleze inteligent pe liderul american.

”Putin joacă pentru a câștiga timp, iar Trump joacă alături de el”. Iată concluzia revistei germane Der Spiegel.

”Liderul rus se abține de la atacuri asupra infrastructurii energetice ucrainene timp de 30 de zile. Aceasta este o mică concesie pentru a evita înstrăinarea lui Trump. De fapt, Putin vrea să continue războiul”.

”Trump face exact ceea ce Rusia ar vrea să facă. Și nu este nimeni care să i se împotrivească”, titrează ziarul polonez Gazeta Wiborcza.

”Putin îl va modela pe Donald Trump și, în același timp, va amâna încetarea focului. Pentru ca relațiile cu SUA să devină din ce în ce mai bune și, în același timp, să creeze impresia că lipsa unui armistițiu este vina Ucrainei”.

Potrivit analizei ziarului Le Monde, în ce-l privește pe Donald Trump, cu cât trece timpul mai mult, cu atât promisiunile sale de rezolvare instantanee a conflictului se estompează”.

În același timp,

”chiar și la nivel simbolic, Casa Albă își trădează ardoarea pentru o apropiere de Kremlin. Donald Trump a susținut ideea lui Vladimir Putin de a organiza meciuri de hochei în Statele Unite și Rusia, se menționează în comunicatul Rusiei. Încălzirea relațiilor prin sport este un procedeu clasic al diplomației internaționale. Dar luarea în considerare a acestui instrument cu o țară vinovată de crime de război masive în Ucraina, când conflictul este departe de a fi încheiat, indică clar prioritățile Casei Albe”.

Pentru Die Zeit, „Putin a reușit să-i ofere concesii minime lui Trump drept progres pe calea păcii”. Pentru președintele rus, „această convorbire a avut ca scop în primul rând să se elibereze de dilema pe care i-o pune oferta americano-ucraineană de încetare a focului fără condiții prealabile. Un răspuns pozitiv l-ar fi lipsit de influența militară asupra Ucrainei chiar înainte de începerea negocierilor de pace. Dar un „nu” clar ar fi putut să-l enerveze pe Trump, cu consecințe greu de prevăzut”. (Sursa: Courrier International).

El Mundo este de părere că ”Putin, un agent veteran al KGB-ului, abil în a citi mințile rivalilor săi, a arătat că știe să-l manipuleze pe Trump, mascându-și ego-ul și jucându-se cu fleacuri imaginare precum „miile de soldați ucraineni care au fost salvați doar datorită lui Trump”.

Analistul consultat de ziarul spaniol spune că "Putin îl ia ostatic pe Trump și își menține pozițiile maximaliste. Noul grup de lucru SUA-Rusia privind Ucraina continuă să țină Ucraina și Europa la dispoziția celor mari. Trump va vinde acest dezechilibru ca un succes, iar Putin va fi mulțumit”.

Dar Europa? – întreabă Le Figaro, referindu-se la comunicatele de la Casa Albă și de la Kremlin.

Ei bine, ”cuvântul nu este scris, nici în engleză, nici în rusă. „Liderii și-au confirmat intenția de a continua eforturile de a realiza o reglementare bilaterală”, au scris chiar rușii.

Presa internațională a reacționat imediat după aflarea primelor detalii despre convorbirea dintre președinții Donald Trump și Vladimir Putin. Comentatorii văd rezultatele ca fiind sub așteptările ridicate inițial de președintele american.

”Apelul a făcut parte dintr-o miză mare a lui Trump, expusă la începutul mandatului său, de a negocia un acord de pace”, amintește The Washington Post.

Un ”semi-armistițiu”, este de părere ziarul francez Les Echos.

”Rezultatul este departe de a opri toate operațiunile militare, navale, aeriene și terestre după trei ani de război, așa cum au convenit marțea trecută în Arabia Saudită înalții oficiali ai Casei Albe cu omologii lor ucraineni”.

”Liderii europeni avertizează că discursul lui Putin despre pace este un miraj”, titrează Politico.

”Aceste avertismente subliniază un sentiment profund de neliniște în capitalele europene cu privire la cât de departe poate ajunge Trump, care se prezintă drept cel mai bun negociator, în încheierea unui acord de pace viabil cu Putin”.

După schimbul de aproape trei ore, Kremlinul a descris conversația ca fiind „detaliată și sinceră”, în timp ce Washingtonul a apreciat „beneficiul imens” al unei relații „mai bune” cu Rusia, transmite Le Figaro.

”Nu există un acord privind încetarea generală a focului”, observă și Der Spiegel. ”Dar președintele Rusiei este aparent pregătit să suspende atacurile asupra infrastructurii energetice pentru moment.

Potrivit Kremlinului, Putin i-a pus lui Trump condiții pentru o încetare a focului cuprinzătoare. De exemplu, livrările de arme către forțele armate ucrainene și schimbul de informații ar trebui să înceteze”.

The Times notează că ucrainenii au reacționat cu scepticism:

”Un ofițer superior al serviciilor secrete ucrainene, care sperase că alegerea lui Trump ar putea forța încetarea războiului, s-a întrebat de ce președintele american nu a făcut eforturi mai mari pentru a obține acordul complet de încetare a focului și nu a luat măsuri, având în vedere că Putin a refuzat să înceteze lupta la sol”.

Reuters nu uită să precizeze că schimbarea de abordare din Statele Unite îi îngrijorează pe aliații europeni.

”Ucraina și aliații săi occidentali au descris de mult timp invadarea Ucrainei de către Rusia drept un atac imperialist, iar Zelenski l-a acuzat pe Putin că a prelungit în mod deliberat războiul.

Zelenski, care a sosit marți în Finlanda, spune că suveranitatea Ucrainei nu este negociabilă și că Rusia trebuie să predea teritoriul pe care l-a ocupat. El spune că ambițiile Moscovei nu se vor opri la Ucraina dacă i se permite să păstreze teritoriul pe care l-a acaparat”.

Potrivit BBC, armistițiul asupra infrastructurii energetice ”va veni ca o ușurare pentru civilii ucraineni obosiți de război. Din punct de vedere militar, s-ar putea însă să nu fie neapărat în interesul Ucrainei.

În timp ce forțele sale terestre s-au retras, atât în ​​Kursk, cât și în părți din prima linie din Ucraina, atacurile sale cu drone cu rază lungă de acțiune au reușit o mulțime de lovituri directe asupra instalațiilor petroliere rusești. Acest lucru a avut, la rândul său, un impact asupra logisticii militare ruse, dar acum va trebui să se întrerupă”.

Presa din întreaga lume prefațează discuția telefonică dintre președinții Donald Trump și Vladimir Putin, programată pentru marți. Comentatorii remarcă optimismul lui Donald Trump dar atenționează asupra condițiilor maximale puse de Moscova.

Apelul, programat pentru marți, va fi prima conversație cunoscută între cei doi lideri de când Putin a stabilit numeroase condiții pentru încetarea focului cu Ucraina, scrie The New York Times.

Potrivit cotidianului spaniol El País, Donald Trump „este optimist cu privire la acceptarea de către Moscova a armistițiului” și consideră că părțile „au șanse foarte bune” de a ajunge la un acord. (Sursa: Toute l’Europe).

Înaintea discuțiilor cu liderul rus Vladimir Putin, președintele american Donald Trump a sugerat că va solicita concesii teritoriale din partea Ucrainei, notează Firstpost.

USA Today amintește că  ”Vladimir Putin a vorbit în repetate rânduri despre necesitatea de a elimina ceea ce el descrie drept „cauzele fundamentale” ale războiului. El se referă la expansiunea NATO în Europa de Est și pune sub semnul întrebării însuși conceptul de suveranitate ucraineană. Putin a spus că orice acord de încetare a focului va trebui să includă încetarea livrărilor de arme occidentale către Ucraina”.

„Întrebat ce concesii așteaptă de la Vladimir Putin, președintele SUA a răspuns că o mare parte a discuției se va concentra pe revendicări teritoriale”, relatează Der Spiegel.

După cum notează revista franceză Le Point, ”Rusia ar putea cere garanții că aderarea Ucrainei la NATO va fi exclusă din orice acord de pace, după cum a declarat Alexander Grushko, ministrul adjunct de externe al Rusiei, pentru presa rusă Izvestia.

Și tot în Franța, Le Parisien observă că ”Vladimir Putin a stabilit până acum condiții maximaliste pentru încheierea conflictului, cum ar fi cedarea din partea Ucrainei a cinci regiuni anexate de Moscova, abandonarea ambițiilor sale de a adera la NATO și dezmembrarea guvernului ucrainean”

În comentariul său, BBC remarcă tonul optimist al comentariilor care vin de la Moscova în perspectiva discuției dintre liderii rus și american:

”Viceministrul rus de externe Alexander Grushko tocmai a acordat un lung interviu ziarului Izvestia în care susține că războiul din Ucraina a arătat că NATO și UE au „subestimat” Rusia.

În ceea ce privește forțele de menținere a păcii, chiar dacă Marea Britanie și UE vorbesc despre asigurarea unei posibile încetări a focului, Rusia spune „nu” oricăror trupe NATO sau UE desfășurate pe teren.

Toate acestea ilustrează o presupusă agresiune occidentală împotriva Rusiei”.

Dar Rusia ”ignoră în mod deliberat dovezile agresiunii reale - Crimeea în 2014, atacul cu agent neurotoxic de la Salisbury din 2018, multiple acte de sabotaj și altele.

Dar nimic din toate acestea nu sună ca un mesaj al unei țări aflate sub presiune sau care se pregătește să facă concesii.

Se pare mai degrabă că Rusia crede în prezent că ea face cărțile”.