Revista presei internaționale

Presa internațională prefațează vizita la Washington a miniștrilor de externe danez și groenlandez. Aceștia vor fi primiți astăzi la Casa Albă de vicepreședintele american JD Vance și de secretarul de stat Marco Rubio. Poate diplomația să oprească planurile lui Trump? – se întreabă comentatorii.

După cum amintește The Hill, tensiunile au crescut între Washington, Danemarca și Groenlanda în această lună, în contextul în care președintele Donald Trump și administrația sa insistă asupra acestei probleme.

”Casa Albă ia în considerare o serie de opțiuni, inclusiv forța militară, pentru a achiziționa vasta insulă arctică. Trump și-a reiterat argumentul conform căruia SUA trebuie să „ia Groenlanda”, pentru a împiedica Rusia și China să o facă”.

”Un atlantist fervent, Danemarca a trimis trupe în sprijinul americanilor, în Irak și Afganistan”, notează Le Figaro.

Ceea ce nu l-a împiedicat pe Donald Trump să amplifice și mai mult îngrijorările daneze și groenlandeze, declarând că va prelua teritoriul arctic „într-un fel sau altul”.

”Confruntat cu criticile americane la adresa angajamentului său militar împotriva Rusiei și Chinei, pe care Washingtonul îl consideră insuficient, guvernul danez a subliniat recent că a investit aproape 1,3 miliarde de euro pentru a-și consolida prezența militară în Arctica.

Citeste siProiectul „Iceworm”: rachete nucleare americane sub ghețurile Groenlandei

Pentru ministrul danez de externe, întâlnirea de miercuri ar trebui „să mute întreaga discuție (despre Groenlanda), care nu s-a atenuat (...), într-o sală de ședințe, unde să ne putem privi în ochi și să discutăm problemele existente”.

Potrivit analizei Bloomberg, Groenlanda se confruntă cu o săptămână decisivă care i-ar putea modela viitorul.

Europa reacționează

”Îngrijorările i-au obligat pe liderii europeni să elaboreze rapid o strategie.

Un grup de țări europene, condus de Marea Britanie și Germania, discută planuri pentru o prezență militară în Groenlanda pentru a-i arăta lui Trump că acest continent ia în serios securitatea arctică.

Germania va propune înființarea unei misiuni comune NATO numite „Arctic Sentry” pentru a proteja regiunea arctică, potrivit unor persoane familiarizate cu planurile. Misiunea  lansată acum un an pentru a proteja infrastructura critică din Marea Baltică, ar servi drept model”.

Evenimentele sunt urmărite cu atenție în Canada, o altă țară aflată în vizorul lui Donald Trump.

În aceste condiții CBC, canalul public al radioteleviziunii canadiene, se întreabă dacă diplomația poate să oprească planurile lui Trump pentru Groenlanda.

”O delegație bipartizană a Congresului SUA se îndreaptă spre Copenhaga la sfârșitul acestei săptămâni, într-o încercare de a demonstra solidaritate cu Danemarca.

Senatorul democrat Chris Coons conduce călătoria a cel puțin nouă membri ai Congresului, inclusiv senatorul republican Thom Tillis. Grupul va fi la Copenhaga vineri și sâmbătă și se va întâlni cu înalți oficiali guvernamentali danez și groenlandez și cu lideri de afaceri.

Coons a declarat luni că delegația dorește să transmită un mesaj că „înțelegem valoarea parteneriatului pe care îl avem de mult timp cu ei și nu încercăm în niciun fel să ne amestecăm în discuțiile lor interne despre statutul Groenlandei””.

În Iran, protestele împotriva regimului sunt în creștere, iar regimul teocratic este supus unei presiuni tot mai mari. Comentatorii se întreabă cât de aproape suntem, de fapt, de căderea regimului de la Teheran. Și, mai ales, care ar putea fi alternativa.

Cât timp mai poate rezista conducerea de la Teheran? „Drumul spre căderea regimului nu este un sprint, ci un maraton”, estimează revista germană Focus.

Le Monde vorbește despre amploarea represiunii. Morga din Kahrizak, la sud de Teheran, era plină de cadavre după mai multe zile de proteste. Videoclipuri încărcate pe rețelele de socializare în ciuda întreruperii internetului, arată numeroase cadavre îngrămădite în depozitul centrului criminalistic și aliniate în curte.

Ziarul libanez L’Orient-Le Jour, preluat de Courrier International, a discutat Nader Hashemi, specialist în Iran la Universitatea Georgetown, despre intervenția militară invocată de președintele american.

„Donald Trump este înconjurat de șoimi care îl încurajează, convinși că ar putea slăbi regimul sau chiar ar putea provoca prăbușirea acestuia”, explică el. Însă scenariul dominant rămâne concentrat pe ținte strategice, cum ar fi lansatoarele de rachete și instalațiile nucleare încă active, „care sunt principalele preocupări strategice ale Washingtonului”, clarifică specialistul.

Administrația republicană este însă divizată, relatează CNN.  Unii oficiali se tem că „atacurile militare ar putea slăbi protestele și ar putea mobiliza poporul iranian în spatele guvernului sau ar putea provoca Iranul să riposteze cu forță militară”.

O figură controversată

France Info se întreabă dacă Reza Pahlavi, fiul fostului șah este o alternativă credibilă pentru Iran.

”La 65 de ani, el reprezintă speranța pentru unii iranieni. Reza Pahlavi avea doar 18 ani când tatăl său, Mohammad Reza Shah, a fost înlăturat de la putere.

De atunci, Reza Pahlavi trăiește în exil în Statele Unite.

În 2023, a fost în Israel și s-a întâlnit cu Benjamin Netanyahu. Aceasta contribuie la transformarea lui într-o figură controversată în Iran. Însă Reza Pahlavi suferă și din cauza amintirii poliției politice și a dictaturii exercitate de tatăl său. Reza Pahlavi și-a exprimat dorința de a se întoarce curând în Iran, odată ce revoluția iraniană, spune el, va triumfa”.

Disidentul iranian Mostafa Tajzadeh trimite un mesaj din celula sa din celebra închisoare Evin. Mesajul este preluat de publicația iraniană Iran Emrooz, citată de Courrier International.

El spune că, în Iran, „clerul trebuie să returneze puterea poporului”.

A sosit momentul ca toți cei care aspiră la un Iran prosper, liber și independent să ceară în unanimitate separarea instituțiilor religioase de cele politice”.

Însă situația este complicată, avertizează Corriere della Sera, citat de Eurotopics: 

„Cel mai important protector al regimului a fost întotdeauna corpul Gardienilor Revoluției, o «armată» paralelă, cu propria marină, divizie de rachete și servicii de informații. Grupul și-a construit o bază de putere proprie și unii observatori nu exclud posibilitatea ca într-o zi să-i înlocuiască oficial pe clerici. Conform unei alte interpretări, ei sunt cei care, practic, «îi țin ostatici pe ayatollahi».”

Întrebarea revine în presa internațională după protestele care au cuprins mai multe orașe americane, în urma incidentului din Minneapolis. Tot mai mulți comentatori acuză serviciul federal de imigrație, ICE, că a devenit o forță paramilitară în slujba administrației.

După cum notează The Atlantic, ”în ultimele opt luni, Donald Trump a trimis valuri de agenți federali în „orașe sanctuar” conduse de democrați, prezentând operațiunile ca pe niște episoade dintr-un reality show itinerant al MAGA.

Locurile vizate de președinte tind să devină locuri temporare de protest - și produc material pentru canalele de socializare ale administrației sale, bazate pe meme-uri. Presiunea neobosită asupra ICE pentru a intensifica deportările i-a lăsat pe ofițeri în impas.

În aceste condiții, agenți epuizați și o mișcare de protest prin blocaje cu mașinile creează un moment extrem de periculos pe străzile din SUA”.

Potrivit revistei Time, ”protestele au loc în contextul în care un nou sondaj sugerează că sprijinul public pentru ICE este în scădere.

Un sondaj YouGov realizat în aceeași zi cu uciderea lui Good a constatat că 52% dintre respondenți dezaprobă acum, într-o mai mică sau mai mare măsură, modul în care ICE își gestionează activitatea, comparativ cu 39% care o aprobă, mai mult sau mai puțin.

Citeste siIncidentul din Minneapolis, văzut prin memoria istorică a unui european

Aproximativ 44% dintre adulți au aprobat protestele recente împotriva ICE, potrivit sondajului, care a chestionat peste 2.600 de adulți din SUA.

În februarie anul trecut, la începutul operațiunii de deportare în masă a președintelui Donald Trump, YouGov raporta un rating net de aprobare de +16 pentru ICE, care a scăzut la -14 în noiembrie”.

”Prin uciderea lui Renee Nicole Good în Minneapolis, ICE a vizat toți americanii”, titrează The New York Times:

 

Împușcată de un agent al Serviciului de Imigrare și Control Vamal (ICE) pe 7 ianuarie în Minneapolis, Renee Nicole Good a devenit un simbol al abuzurilor comise de agențiile federale de aplicare a legii. Fie că sunt cetățeni sau imigranți, toți americanii sunt acum guvernați de oameni care cred că viața este un privilegiu acordat de autorități și că moartea este o pedeapsă dreaptă pentru neascultare.

În mintea unor republicani, Renee Good a devenit rapid întruchiparea tuturor acelor mame insuportabile care militează împotriva acțiunilor ICE și de care ar vrea să scape.

Administrația actuală pune bazele unui stat polițienesc atotputernic. Într-un astfel de sistem, relația dintre cetățeni și guvern se transformă într-o cerere constantă de supunere.

 

 

El País  observă că „în spatele acestei represiuni se află Stephen Miller, un rasist fanatic și adjunct al șefului de cabinet al Casei Albe. Sub conducerea sa ideologică, ICE a trecut de la a fi o agenție civilă de aplicare a legii la o forță paramilitară. Încrederea în instituții este subminată, statul de drept este ignorat, iar utilizarea forței letale împotriva civililor este normalizată.

Violența instituțională împotriva imigranților înseamnă că statul poate trata pe oricine definește drept «celălalt» cu o extremă duritate.

Moartea lui Renee Good este un avertisment: atunci când legea este aplicată inegal și violent, încetează să mai fie lege.”

Întrebarea revine în presa internațională după protestele care au izbucnit în Iran la sfârșitul lunii decembrie. Ca și în cazul altor mișcări de protest, regimul adoptă o linie dură. Reprimarea violentă a făcut zeci de victime în rândul civililor, dar au existat pierderi și de partea forțelor guvernamentale. Comentatorii cred că de data aceasta, protestele din Iran sunt diferite de cele precedente.

Los Angeles Times amintește că prăbușirea monedei naționale, rialul, a dus la o criză tot mai accentuată. Prețurile la carne, orez și alte alimente de bază pentru masa iraniană sunt în creștere. Națiunea se confruntă cu o rată anuală a inflației de aproximativ 40%.

În decembrie, Iranul a introdus un nou nivel de prețuri pentru benzina subvenționată la nivel național, crescând prețurile unora dintre cei mai ieftini combustibili din lume și punând presiune suplimentară asupra populației.

Protestele au început mai întâi cu comercianții din Teheran, înainte de a se extinde.

Potrivit experților citați de ziarul britanic Daily Express regimul „s-ar putea prăbuși în câteva săptămâni”

”Intransigentul regim islamic a mai fost zguduit de proteste și înainte,  dar de data aceasta ar putea fi diferit.

În ciuda faptului că regimul crește salariile armatei și forțelor de securitate, acestea sunt încă destul prost plătite, iar acum trebuie să iasă în stradă și să-i suprime pe cei care ar putea fi membri ai familiei, frați, surori și prieteni.

O eventuală dezertare a oricăror oficiali guvernamentali de rang înalt, în special din forțele de securitate și armată, s-ar putea dovedi destul de gravă.

Acum există o presiune suplimentară asupra vieții oamenilor din cauza banilor care merg către militarism și expansionism și sprijinirea grupurilor din Yemen, Liban și Irak. Oamenii au scandat deschis pe străzi, cerând încetarea cheltuirii banilor pentru houthii din Yemen și milițiile din Liban. Oamenii strigă ”Cheltuiți bani pentru noi!”

”Axa” se clatină

La rândul său, Euronews constată că alianțele Iranului sunt slăbite:

„Axa Rezistenței care a crescut în importanță în anii de după invazia condusă de SUA din 2003 și ocupația ulterioară a Irakului, se clatină.

Israelul a zdrobit Hamas în războiul devastator din Fâșia Gaza. Hezbollah, gruparea militantă șiită din Liban, și-a văzut conducerea de top ucisă de Israel.

O ofensivă fulger din decembrie 2024 l-a răsturnat pe aliatul și clientul fidel al Iranului în Siria, președintele Bashar Assad. Rebelii houthi din Yemen, susținuți de Iran, au fost, de asemenea, loviți de atacuri aeriene israeliene și americane.

Acum, aliatul Maduro, se află în custodia SUA”.

Time notează că  ”avertismentele reînnoite ale lui Trump au adăugat tulburărilor o dimensiune internațională.

Operațiunea Midnight Hammer, atacul american asupra instalațiilor nucleare iraniene din iunie anul trecut și acțiunile recente ale Washingtonului în Venezuela au conferit amenințărilor lui Trump o nouă credibilitate, spun analiștii.

Protestele au scos la iveală fracturi profunde -  iar răspunsul, atât din partea Teheranului, cât și a Washingtonului ar putea modela traiectoria Iranului pentru anii următori”.

Dar, după cum avertizează Le Monde, „amenințările lui Trump cu o intervenție militară, precum și declarațiile de solidaritate cu poporul iranian făcute de Mossad și Benjamin Netanyahu, în cele din urmă ar putea fi de folos regimului islamic: acesta poate acuza toate figurile opoziției că sunt agenți ai SUA și Israelului.”

Întrebarea revine puternic în presa internațională după ce președintele american Donald Trump și-a reiterat amenințările cu preluarea insulei. Mai mulți lideri europeni și-au exprimat opoziția față de această mișcare. Dar semnalul lui Trump trebuie luat în serios, avertizează comentatorii.

Săptămânalul german Die Zeit concluzionează:

„Am intrat în era neoimperialismului. Până acum, sarcina principală a UE a fost de a-l descuraja pe imperialistul rus Vladimir Putin. Acum trebuie să învețe cât mai repede posibil să-l descurajeze și pe imperialistul Donald Trump.” (Sursa: Eurotopics).

Le Monde consideră că anexarea forțată a insulei ar da o lovitură fatală Alianței Nord-Atlantice: 

”Ar fi o victorie răsunătoare acordată Rusiei lui Vladimir Putin de către Statele Unite ale lui Donald Trump, fără a costa Moscova nici măcar o dronă. Europenii trebuie să se bazeze pe aliații lor rămași din Congresul SUA și pe o opinie publică americană covârșitor de angajată în relația transatlantică pentru a restabili un pic de bun simț. Este în interesul tuturor”.

 

Forbes remarcă faptul că secretarul de stat Marco Rubio spune că Trump încă speră să cumpere Groenlanda, acest lucru fiind de preferat în locul acțiunii militare, în timp ce prim-ministrul danez avertizează că un atac riscă să pună capăt alianței NATO.

La rândul său, partidul de guvernământ din Groenlanda, Demokratia, a declarat încă din martie 2025 că insula nu este de vânzare.

Acum vom vedea dacă Europa este pregătită să-și apere suveranitatea, conchide Le Figaro:

„Donald Trump ar putea considera Groenlanda o pradă ușoară. Suveranitatea Danemarcei? Un aliat docil înarmat cu arme americane pe care nu le poate folosi fără acordul Washingtonului.

Așadar, Europa este cea care se confruntă acum cu o provocare. Momentul adevărului se apropie: în urma tarifelor unilaterale și a subjugării NATO, Europa se confruntă acum cu testul suprem.”

Financial Times explică de ce amenințările lui Trump ar trebui luate în serios:

„În primul rând, pentru că ar fi ușor.  Ar dura o oră sau două și nu ar risca victime americane. Rezistența danezilor ar fi sinucigașă. În al doilea rând, adăugarea Groenlandei la portofoliul său ar fi profitabilă. Anexarea ar fi bine primită de ideologii MAGA, deoarece ar ucide NATO dintr-o singură lovitură.”

Pentru Foreign Policy, anexarea Groenlandei s-ar putea transforma într-o catastrofă strategică.

”O încercare a Statelor Unite de a revendica insula ar putea scăpa rapid de sub control. Iar pentru cei care consideră alianța cu Statele Unite drept cel mai mare atu în această perioadă de tensiuni geopolitice crescânde, punerea în pericol a acestei alianțe ar fi o manevră sinucigașă, fără precedent în istoria modernă”.

Comentând capturarea petrolierului-fantonă rusesc Bella 1 sau Marinero în Atlanticul de Nord, The New York Times consideră că ”această evoluție adâncește confruntarea dintre Statele Unite și Rusia. Americanii urmăreau petrolierul de săptămâni întregi, după ce acesta a încercat să evite o blocadă parțială din jurul Venezuelei”.

Politico notează că preluarea navei Bella este un semn clar că administrația intenționează să mențină presiunea asupra Venezuelei.

”Administrația a lucrat pentru a impune un embargou asupra navelor sancționate ca parte centrală a campaniei de presiune de când Garda de Coastă a SUA a abordat în decembrie nava Skipper, care purta pavilion rusesc”.

Operațiunea americană soldată cu răpirea liderului venezuelean Nicolas Maduro a reprezentat, fără îndoială, subiectul numărul unu al începutului de an. Presa internațională analizează situația.

Le Monde notează că răpirea lui Nicolas Maduro este o demonstrație de forță a lui Donald Trump și un mesaj transmis întregii lumi.

Deși pretextul intervenției este lupta împotriva narco-terorismului, Donald Trump nu a ascuns că obiectivul principal este accesul la resursele de petrol ale Venezuelei.

Pentru ziarul francez Libération, ”Donald Trump se preface a fi polițist, dar nu este altceva decât un incendiator.

Președintele american duce o cruciadă ideologică și egoistă, în timp ce pune ochii pe petrolul Venezuelei. O democrație nu ar trebui să facă asta”.

”Dreptate în Venezuela”, este titlul pe care îl regăsim în The Washington Post:

”Milioane de oameni din întreaga lume, mai ales în Venezuela, au sărbătorit  căderea dictatorului Nicolás Maduro. Ceea ce s-a întâmplat la Caracas a fost o reamintire clară a faptului că toate capacitățile militare, de informații și cibernetice ale Americii sunt de neegalat”.

De partea sa, The New York Times, denunță un atac „ilegal și prost gândit”, ale cărui consecințe s-ar putea dovedi dezastruoase. Ziarul amintește că, în timpul primului mandat al lui Donald Trump, Washingtonul a organizat un joc de război pentru a simula înlăturarea lui Maduro. Rezultatul: „Haosul și violența erau susceptibile să cuprindă Venezuela”.

Pentru ziarul italian Avvenire, definiția „America pe primul loc” este exact ceea ce Donald Trump susține că este.

”Și, de acum, aceasta include și atacarea unei țări străine pentru a obține acces la petrolul acesteia.

Iar revista americană The Atlantic consideră că atacul reprezintă ”cea mai îndrăzneață decizie de politică externă luată de Trump în oricare dintre mandatele sale - mai semnificativă decât asasinarea lui Qassem Soleimani, comandantul Gărzii Revoluționare Iraniene, în 2020.

Mai îndrăzneață chiar decât atacul asupra instalațiilor nucleare iraniene de anul trecut.

Dar decizia rămâne una incoerentă: facțiunea MAGA a Partidului Republican denigrează schimbările de regim.

Maduro a fost un lider autoritar și o pacoste pentru poporul venezuelean.

Dar cum putem înțelege acest gest? America este dispusă să arunce bombe asupra instalațiilor nucleare iraniene și să-l răpească pe un dictator, dar nu vrea să continue să ofere fonduri pentru apărarea Ucrainei, chiar dacă acest lucru nu pune în pericol niciun soldat american.

O interpretare a politicii externe „America First” este ca o stație intermediară între izolaționismul propriu-zis și neo-conservatorism: administrația Trump intervine acolo unde poate face acest lucru cu ușurință și fără consecințe imediate. Dar evită angajamentele pe termen lung ”.

Rusia a promis că va riposta după ce a acuzat Ucraina că a lansat atacuri cu drone asupra reședinței lui Vladimir Putin, situată între Moscova și Sankt Petersburg. Kievul a respins aceste acuzații. Iar președintele Trump, care încearcă să medieze un acord de pace și-a exprimat furia la vestea presupuselor atacuri. Deci, ce urmează? – se întreabă comentatorii.

Trump este „foarte furios”, titrează Forbes, notând că președintele american a insistat că „nu este momentul potrivit. Una e să fii ofensiv, pentru că ei sunt ofensivi. Cu totul altceva e să-i ataci casa”, a declarat liderul de la Casa Albă

The Moscow Times observă însă că este neobișnuit ca o declarație referitoare la un posibil atac cu drone să vină de la ministrul de externe, Serghei Lavrov.

”De obicei, Ministerul Apărării din Rusia și autoritățile regionale raportează despre atacurile cu drone ucrainene, nu ministrul de externe.

Chiar dacă incidentul va fi confirmat, tot nu ar fi prima dată când dronele ucrainene ajung în zone în care locuiește Putin”.

”Va deraia acest lucru discuțiile de pace?” – se întreabă First Post.

”Existența acestei proprietăți de lux a fost dezvăluită în 2021 de aliații lui Alexei Navalnîi, celebrul lider al opoziției, care a murit în închisoare în 2024.

Mulți observatori ai relației Rusia-Ucraina cred că atacurile cu drone, care ar fi avut loc la o zi după ce Zelenski s-a întâlnit cu Trump, ar putea deraia discuțiile de pace în curs și că Kievul nu ar câștiga nimic din aceste atacuri”.

Un complex balnear, un lansator de rachete și o vilă secretă

Newsweek notează că  ”asigurarea unui acord mult așteptat privind Ucraina ar fi un moment crucial pentru Trump, autoproclamat mediator global. Acesta crede că Putin vrea să pună capăt războiului și pune presiune pe Kiev să facă compromisuri dureroase.

Însă aliații Kievului se îndoiesc în legătură cu adevărata dorință de pace a Moscovei și cred că Kremlinul vrea să amâne sau să saboteze complet fragilul proces pentru a putea continua lupta și a ocupa mai mult teritoriu ucrainean, înșelându-l pe Trump”.

Dar ce se află în zona presupus atacată? Le Figaro descrie această reședință.

”Acolo se află un complex balnear, un lansator de rachete și o vilă secretă.

Oficial, Vladimir Putin are șase reședințe prezidențiale, legate de funcția sa, și se spune că se bucură de aproape tot atâtea proprietăți private, deși nicio informație nu este complet certă.

Moscova acuză Ucraina că a vizat această reședință extraordinară din Valdai. Proprietatea aparține nu doar Federației Ruse, ci și în mod privat unei companii deținute de un apropiat al liderului de la Kremlin.

Pe cele 150 de hectare aparținând Federației Ruse au fost construite depozite, garaje, hangare, pensiuni și, foarte probabil, vehiculele de lansare a rachetelor care au generat atâtea discuții vara trecută.

Imaginile din satelit publicate în august 2025 de Radio Europa Liberă au dezvăluit prezența a 12 vehicule blindate antiaeriene ceea ce ar arăta că reședința este probabil unul dintre spațiile de locuit preferate ale președintelui rus”.

Presa internațională continuă să analizeze urmările reuniunii de duminică de la Mar-a Lago, unde s-au întâlnit delegațiile conduse de președinții Donald Trump și Volodimir Zelenski. Scepticismul își face loc tot mai mult în abordările comentatorilor.

”Războiul fie se termină, fie continuă la nesfârșit”,  concluzionează CNN, analizând rezultatele întâlnirii la vârf de duminică.

”Întâlnirea, care s-a încheiat fără niciun anunț major, a părut mai degrabă să sublinieze dificultățile. Și exact restul de 10% se dovedește a fi atât de dificil de rezolvat, un fapt la care Zelenski a părut să facă aluzie. Principalele puncte de blocaj includ soarta centralei nucleare și chestiunile privind teritoriile.

Trump a sugerat că este mai bine să se acorde concesiile teritoriale acum, înainte ca Rusia să invadeze din nou”.

Pentru Le Monde, ”calea către pace dintre Rusia și Ucraina rămâne incertă. Deși președinții american și ucrainean s-au felicitat duminică în fața presei, perspectiva unui acord, la aproape patru ani de la începutul războiului, pare încă îndepărtată”.

La Figaro reia declarația președintelui Volodimir Zelenski potrivit căreia Statele Unite au oferit Ucrainei garanții de securitate „robuste” pentru o perioadă de 15 ani, cu posibilitatea de reînnoire. Președintele ucrainean dorește însă ca durata garanțiilor de securitate oferite de Statele Unite să fie prelungită, sugerând perioade de 30 până la 50 de ani pentru a asigura protecția țării sale.

Niciun progres

Kyiv Independent amintește că garanțiile de securitate au fost unul dintre subiectele discutate în timpul întâlnirii de la Mar-a-Lago, care s-a încheiat fără niciun progres.

Zelenski a descris garanțiile discutate cu Trump ca fiind „puternice”, adăugând însă că „deocamdată, acestea nu sunt permanente”.

Potrivit El Pais, ”avansul lent, dar constant al forțelor rusești din ultimele săptămâni indică faptul că Putin, în ciuda sancțiunilor, a unei economii aflate în pragul recesiunii și a numărului mare de victime din rândul trupelor sale, încă nu pare pregătit să accepte o soluție diplomatică.

Kremlinul nu a respins deschis planul și continuă să solicite negocieri suplimentare în timp ce atacurile sale persistă. Putin insistă asupra cerințelor sale cu privire la ceea ce consideră a fi „cauzele profunde” ale războiului”.

The New York Times consideră că „principalul obstacol” în calea încheierii războiului este măsura în care ”președintele rus Vladimir Putin este sau nu dispus să semneze un acord-cadru de pace propus de Kiev și de negociatorii șefi ai domnului Trump”. Cu toate acestea, „nu există nicio indicație că Rusia este pregătită să negocieze serios”.

Pentru La Stampa, „impresia generală este că președintele ucrainean a plecat de la Mar-a-Lago cu mâinile goale”. „Poate că a câștigat timp”, pentru că Donald Trump „a exclus orice termen limită” pentru ajungerea la un acord. Dar „războiul continuă, negocierile continuă, iar pacea rămâne o perspectivă îndepărtată”. (Sursa. Courrier International).

Presa internațională a reacționat imediat după declarațiile președinților Donald Trump și Volodimir Zelenski, de la sfârșitul reuniunii de duminică de la Mar-a-Lago. Perspectivele păcii rămân neclare, în pofida declarațiilor optimiste, sunt de părere comentatorii.

Președinții Trump și Zelenski susțin că au făcut „progrese semnificative” către „încheierea războiului”, titrează Le Monde. ”Președintele ucrainean a anunțat o viitoare întâlnire cu omologul său american și „liderii europeni” în ianuarie pentru a „finaliza toate” chestiunile discutate în timpul întâlnirii din Florida”.

CNN transmite că deși președintele Trump și-a exprimat încrederea privind apropierea păcii, el a subliniat că problemele rămân extrem de complexe și a refuzat să ofere un calendar ferm pentru momentul în care acestea ar putea fi rezolvate.

Frankfurter Allgemeine Zeitung crede că acum se pot face progrese suplimentare. Potențiale concesii teritoriale sunt parte din discuții, dar Ucraina ar trebui să obțină „beneficii economice semnificative”.

Cu puțin timp înainte, Kremlinul anunțase că Trump și președintele rus Vladimir Putin îndemnau Ucraina să ia o decizie rapidă cu privire la regiunea Donbas. Trump și Putin cred, de asemenea, că un armistițiu propus de UE și Ucraina ar prelungi conflictul.

”Întrebat despre controlul asupra centralei nucleare de la Zaporijia, ocupată de Rusia, Trump a spus că Putin este deschis să colaboreze cu Ucraina”, remarcă The New York Times.

Însă nu este clar la ce se referea Trump. Ucraina a declarat în repetate rânduri că nu va coopera cu Rusia în operarea comună a instalației. Iar Rusia are un motiv întemeiat pentru a nu bombarda centrala - trupele sale o ocupă deja.

Fără termen limită

The Moscow Times, publicație supusă sancțiunilor Kremlinului, notează că la fel ca atunci când Zelenski s-a întâlnit ultima dată cu Trump în octombrie, președintele rus Vladimir Putin a vorbit telefonic cu liderul american, cu puțin timp înainte. Trump și-a exprimat imediat o nouă speranță de a colabora cu Moscova.

Tonul optimist reînnoit al lui Trump vine în ciuda scepticismului larg din Europa cu privire la intențiile lui Putin, după ce Rusia a efectuat un alt bombardament masiv asupra capitalei ucrainene Kiev, chiar în timp ce Zelenski se îndrepta spre Florida.

După cum comentează Kyiv Independent, Trump a oferit o perspectivă vagă asupra discuțiilor privind un plan de pace revizuit în 20 de puncte, spunând că războiul s-ar putea „fie să se încheie, fie să se prelungească mult timp, cu mult mai multe victime”.

De asemenea, el a spus că nu există un termen limită pentru ajungerea la un acord de pace și a adăugat că este de părere că atât liderii ruși, cât și cei ucraineni își doresc un acord.

Trump a respins o întrebare despre garanțiile de securitate pentru Ucraina ca fiind „stupidă”, dar a continuat spunând că se va ajunge la un acord de securitate solid cu o implicare semnificativă a țărilor europene. De asemenea, el a susținut că Ucraina va vedea „beneficii economice mari” după ce se va ajunge la un potențial acord.

Negocierile de la Miami privind războiul din Ucraina s-au încheiat fără mari semne de progres diplomatic. Și iată că, în acest timp, presa din Statele Unite dezvăluie o serie de conflicte la vârf în cadrul diplomației americane cu privire la abordarea negocierilor cu Rusia.

Călătorii bruște și încălcări ale securității: diplomația conflictuală dintre Steve Witkoff și Marco Rubio pe tema relației Rusia-Ucraina

– iată titlul de pe pagina rețelei de televiziune NBC News.

Aceasta transmite că, ”secretarul de stat Marco Rubio s-a confruntat cu o criză diplomatică tot mai mare, după scurgerea de informații privind un plan de pace susținut de SUA, condus de trimisul președintelui Donald Trump, Steve Witkoff. Planul era perceput ca fiind puternic în favoarea Rusiei în detrimentul Ucrainei.

Rubio urma să participe la discuții de pace cu oficiali ucraineni în Elveția, dar Witkoff plecase mai devreme, într-o mișcare pe care unii oficiali au perceput-o ca fiind o tentativă de a-l întrece”.

Witkoff nu le-a comunicat planurile sale de călătorie lui Rubio sau altor oficiali ai Departamentului de Stat, au declarat cele trei surse, pentru NBC News.

Citeste siMai este de încredere negociatorul american Steve Witkoff?

”Această mișcare părea menită să-i permită lui Witkoff să negocieze cu Ucraina într-un mod pe care el îl considera potrivit.

În cele din urmă, Rubio a ajuns la Geneva, asigurându-se că Witkoff nu se va întâlni cu oficialii ucraineni fără el”, mai susțin sursele citate de NBC News.

Daily Beast amintește că

”Marco Rubio a fost umilit în repetate rânduri după ce trimisul special al lui Donald Trump, Steve Witkoff, a acționat pe la spatele secretarului de stat pentru a purta negocieri cruciale de politică externă.

Episodul de la Geneva nu a fost singura ocazie în care Witkoff a părut să-l ignore pe Rubio.

În aprilie, Rubio urma să călătorească la Paris pentru discuții privind Ucraina, doar pentru ca echipa sa să descopere că Witkoff aranjase deja o întâlnire individuală cu președintele francez Emmanuel Macron fără a-l invita pe secretarul de stat.

Rubio a cerut să participe la întâlnire, dar ministerul francez de externe a declarat că decizia necesita aprobarea lui Witkoff. Consilierii lui Rubio s-au chinuit apoi să ajungă la Witkoff o perioadă de timp”.

Ukrainska Pravda notează că, ”dincolo de divergențele privind eforturile de pace în Ucraina, Witkoff s-a confruntat și cu Rubio și cu oficiali ai Departamentului de Stat cu privire la abordarea sa în materie de securitate, în special în timpul călătoriilor sale în Rusia.

Potrivit a trei oficiali americani, unii membri ai administrației Trump au pus la îndoială oportunitatea ca Witkoff să folosească avionul său privat pentru a zbura la Moscova, mai ales având în vedere lipsa comunicațiilor securizate.

Departamentul de Stat a inițiat o analiză în luna mai, după care Witkoff a primit securitate suplimentară și un sistem securizat de comunicații mobile pentru a fi utilizat în avionul său.

Dar există încă îngrijorări că Witkoff nu folosește în mod constant sistemul securizat de comunicații guvernamentale, potrivit unui oficial american și unei surse informate.”