După prăbușirea coaliției de guvernare a Germaniei, cancelarul Olaf Scholz a acceptat să ceară un vot de încredere până la sfârșitul anului, ceea ce ar putea duce la alegeri anticipate. Dar incertitudinea politică de la Berlin poate avea consecințe asupra unor dosare importante, cum ar fi migrația sau războiul din Ucraina, atenționează comentatorii.

Va fi un vot de încredere ”pe care cancelarul este de așteptat să-l piardă, ceea ce ar deschide calea pentru alegeri anticipate”, consideră Deutsche Welle.

”Scholz programase inițial votul de încredere pentru 15 ianuarie, dar presiunea tot mai mare l-a determinat să ia în considerare urgentarea acestuia”.

În timp ce Euractiv atenționează că, ”fără majoritate, mai multe proiecte guvernamentale rămân blocate, cu perspective incerte de succes.

Printre acestea se numără implementarea la nivel național a reformei UE în domeniul migrației.

În timp ce conservatorii din CDU/CSU și liberalii din FDP și-au semnalat disponibilitatea de a coopera, implementarea ar putea fi amânată fără un acord”.

”Este un moment deosebit de prost pentru Berlin să se confrunte cu paralizia politică”, apreciază Politico:

”În timp ce liderii Germaniei se ceartă, aproximativ 50.000 de militari ruși și nord-coreeni par să se pregătească să lanseze un asalt asupra forțelor ucrainene din regiunea Kursk a Rusiei, iar forțele ruse continuă să facă progrese de-a lungul frontului din Ucraina”.

Pentru The Conversation, ”este de remarcat că cel mai mare stat membru al UE a ales să-și prăbușească guvernul la doar câteva ore după ce continentului i s-a pus în față uriașa provocare a președinției lui Trump. Dar există mecanisme constituționale pentru a menține politica germană. Cel mai probabil rezultat al alegerilor – o coaliție CDU/CSU cu SPD – este un model deja testat, care va oferi cel puțin o oarecare stabilitate”.

Iar Le Figaro observă că ”șeful guvernului, devenit minoritar, încă este încrezător că își va putea succeda la alegerile legislative anticipate.

La Olaf Scholz, acest optimism nu este doar o fațadă. Cancelarul își amintește cum a fost candidatul partidului său în 2021, după ce i se prezisese o înfrângere sigură.

Citeste siCriză de guvern în Germania. Ipoteza anticipatelor prinde contur

Din nou, rivalul său CDU îl devansează cu 17 puncte în sondajele de opinie. Mai are doar cel mult patru luni pentru a inversa tendința, dar intenționează să rămână în control.

Sub presiunea cercurilor de afaceri și a adversarilor săi, el s-a arătat pregătit să ceară votul de încredere, înainte de 15 ianuarie.

În culise, partidul său lucrează pentru a amâna pe cât posibil alegerile anticipate, afirmând că graba ar putea dăuna „legitimității votului”. Olaf Scholz, căruia i se atribuie doar 15% din intențiile de vot, a estimat duminică seara că diferența poate fi recuperată. Mai trebuie să avem răbdare”, estimează Le Figaro.

Conferința mondială privind clima COP29 s-a deschis la Baku. Accentul se pune pe modul de finanțare a măsurilor climatice globale - mai ales acum, că Statele Unite sunt considerate un partener incert după victoria lui Donald Trump. Și, după cum remarcă Eurotopics, conferința are loc la exact 180 de ani după ce petrolul brut a fost forat cu succes pentru prima dată, la Baku.

Pentru Libération, ”elefantul din camera COP29 este Donald Trump, care a scos SUA din Acordul de la Paris și intenționează să facă acest lucru din nou după ce se va fi mutat la Casa Albă. De acum înainte, va trebui să luăm în calcul un om care are puterea de a relansa sectorul petrolului și gazelor, care respinge toate propunerile de reglementare a emisiilor cu efect de seră, care vede schimbările climatice ca pe o „înșelătorie”. Și cum ne putem înțelege fără superputerea principală a lumii, când este nevoie de o sumă colosală pentru a accelera transformarea ecologică în întreaga lume?”, se întreabă ziarul francez.

După cum comentează și ziarul austriac Die Presse, „foarte puțini cred că Washingtonul ar putea declanșa cu adevărat un val de retrageri din Acordul de la Paris. Trump nu a reușit să facă acest lucru în 2017 și ar putea chiar să aducă un impuls negocierilor. China, cel mai mare furnizor de produse ecologice din lume, ar putea lua locul SUA în lumina reflectoarelor și ar putea asuma mai multă responsabilitate. Beijingul ar putea beneficia în două moduri: în Occident, ar câștiga o tonă de puncte morale. Și în politica climatică globală, Chinei i-ar fi mai ușor să-și dezvolte propriile idei”.

Citeste siCOP29: La Baku se caută bani pentru finanțarea tranziției energetice

”O acțiune semnificativă împotriva încălzirii globale necesită mult mai mulți bani decât ceea ce este disponibil acum”, avertizează revista Nature.

”Dar reprezentanții țărilor vor zbura în Baku blocați într-un impas cu privire la cine ar trebui să plătească și cât. Și una dintre cele mai mari întrebări dintre toate este, ce anume ar trebui inclus în finanțarea climatică?

Dar nu există consens cu privire la aceste cifre și nici cu privire la alte întrebări. Cine va plăti sumele suplimentare și până când? Cât ar trebui să fie granturile, comparativ cu împrumuturile? Cât de mult ar trebui alocat pentru atenuarea schimbărilor climatice, cum ar fi finanțarea tehnologiilor care ajută la prevenirea încălzirii globale? Sau cât de mult pentru măsuri de adaptare, cum ar fi apărarea împotriva inundațiilor?”

”Finanțarea climatică este subiectul fierbinte la COP29”, transmite Euronews.

”Banii sunt sângele vital al acțiunii împotriva schimbărilor climatice.

Aceste nevoi trebuie abordate printr-un fond global, iar la COP29 este timpul ca lumea să stabilească un nou obiectiv colectiv cuantificat (NCQG) pentru finanțarea climatică.

Dar, cu țările în dezacord cu privire la aproape toate aspectele finanțării climatice - de la o sumă totală acceptabilă, până la forme de finanțare, donatori și beneficiari - scena este pregătită pentru două săptămâni istovitoare de negocieri la Baku”.

Autoritățile de la Moscova au anunțat duminică distrugerea a aproximativ treizeci de drone ucrainene deasupra capitalei Rusiei în ceea ce este cel mai mare atac de acest tip asupra orașului de la începutul războiului. În același weekend, armata rusă a lansat peste 140 de drone spre teritoriul ucrainean. În aceste condiții, comentatorii se întreabă ce șanse de realizare au promisiunile președintelui ales al Statelor Unite, Donald Trump, privind o pace rapidă între Ucraina și Rusia.

Potrivit CNN, atacul ucrainean de duminică a forțat „restricții temporare” ale zborurilor pe Domodedovo și Jukovski, două aeroporturi care deservesc regiunea Moscovei, chiar după ora locală 8 a.m. Restricțiile au fost ridicate după câteva ore.

Cel mai mare atac anterior cu drone asupra Moscovei a avut loc în septembrie, când cel puțin o persoană a fost ucisă lângă Moscova, potrivit autorităților ruse.

The Guardian informează că ministerul rus al Apărării a declarat că a dejucat un „atac terorist” pe teritoriul său, cu „drone de tip avion”. Cel puțin 36 de astfel de avioane au fost deviate, a declarat agenția de transport aerian a țării.

Ambele părți au dezvoltat programe de drone inovatoare și din ce în ce mai sofisticate. Ucraina și-a stabilit propriul comandament de drone, a îmbunătățit raza de acțiune a sistemelor sale, cu atacuri la sute de kilometri în adâncul Rusiei.

A lovit unități de depozitare a armelor, unități de procesare a petrolului și piste de aterizare inamice din apropierea Cercului Arctic, precum și nave din Marea Caspică.

Rusia a început să folosească drone conduse de cabluri de fibră optică în regiunea Kursk, unde trupele ucrainene controlează câteva sute de kilometri pătrați.

”Aliații Ucrainei îi interzic să folosească sistemele de arme cu rază lungă de acțiune pe care le livrează pentru a lovi teritoriul rus, dar aceste restricții nu se aplică sistemelor de arme ucrainene produse la nivel local”, precizează The Washington Post. ”Fabricarea de drone este o metodă folosită pe scară largă de către Kiev”.

Așa cum remarcă The Moscow Times, ”Rusia și Ucraina au lansat atacuri puternice cu drone una împotriva alteia, într-un moment în care Kremlinul a spus că a văzut „semnale pozitive” din partea președintelui ales al SUA, Donald Trump, cu privire la dorința acestuia de a ajunge la un acord pentru a pune capăt conflictului.

Alegerea lui Trump la Casa Albă are potențialul de a răsturna conflictul de aproape trei ani.

Republicanul a spus în timpul campaniei electorale că ar putea pune capăt luptei în câteva ore și a indicat că va discuta direct cu președintele rus Vladimir Putin – o ruptură majoră față de abordarea președintelui Joe Biden.

Trump va fi inaugurat de-abia în ianuarie și deocamdată, pe câmpul de luptă și pe cer, conflictul nu dă semne de atenuare”.

Le Figaro vorbește despre ”mirajul păcii rapide”, odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă:

”Vladimir Putin nu și-a schimbat obiectivele. El vrea să subjuge Ucraina, să o forțeze să capituleze, să-i impună un statut de neutralitate care să o împiedice să adere la NATO și UE și să-i forțeze președintele să se retragă. Condiții greu de acceptat de către o administrație americană.

Va putea Donald Trump să forțeze pacea cu un președinte rus care urmărește să deconstruiască ordinea internațională folosind haosul și care s-a asociat cu țări ostile Statelor Unite, precum Iranul, Coreea de Nord sau China?

Acesta este și argumentul susținut la Budapesta, la summitul CPE, de secretarul general al NATO, Mark Rutte, când a desemnat Coreea de Nord, care a trimis trupe pentru a întări războiul rusesc, drept o amenințare pentru viitor, pentru America și Europa continentală”.

Ce ar trebui să facă Europa după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă? Iată întrebarea care apare acum în presa internațională. Europenii trebuie să investească în proria apărare și să aplice reforme politice, spun comentatorii. Unii se întreabă însă dacă blocul are și liderii potriviți pentru aceasta.

„Cu Donald Trump la Casa Albă, profeția generalului de Gaulle se împlinește: într-o zi, Statele Unite vor părăsi Bătrânul Continent”, citim în cronica ziarului Le Monde:

”Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă este o veste excelentă pentru Vladimir Putin. Nu este de bun augur pentru șansele Ucrainei de a negocia dintr-o poziție bună împotriva Rusiei. Trump 2 dă și o lovitură solidarității transatlantice: acest concept îi este indiferent republicanului.

Victoria candidatului republican izolează europenii și îi plasează în fața unei responsabilități istorice: să se bazeze pe forțele lor pentru a-și asigura apărarea împotriva expansionismului rus”.

După cum notează The Conversation, ”antipatia lui Trump față de Europa nu este nouă. Și nu este în întregime personală. Washingtonul nu mai este populat de factori de decizie politică cu o empatie naturală sau chiar cu legături personale cu Europa.

Opțiunile lui Trump cu privire la Ucraina sunt simple: fie să o înarmeze, fie să-i refuze ajutorul. În al doilea caz îi oferă președintelui rus Vladimir Putin o victorie, aducând Rusia agresivă chiar în pragul UE și NATO.

Acest lucru este deosebit de îngrijorător pentru statele baltice: cu Ucraina prăbușită, flancul estic al UE și NATO ar fi expus, ceea ce, la rândul său, ar destabiliza securitatea colectivă europeană”.

Frankfurter Rundschau consideră că  „UE poate supraviețui într-o lume mai dură doar dacă inițiază în sfârșit reforme întârziate, cum ar fi abolirea principiului unanimității pentru a accelera deciziile politice. (...) Politica de apărare rămâne cea mai mare provocare pentru statele membre UE. Trump va cere încă o dată europenilor să investească mai mulți bani în armatele lor.”

Problema este că „în prezent, nu există niciun politician în Europa care ar putea prelua conducerea comunității occidentale dacă Trump, în conformitate cu doctrina sa izolaționistă, lasă postul vacant”, observă publicația poloneză Rzeczpospolita, citată de Eurotopics.

Franța și Germania sunt în plină criză politică serioasă. Premierul britanic poate avea un mandat puternic după ultimele alegeri, dar este puțin probabil să reușească să ofere o astfel de conducere din afara UE. În Polonia, guvernul lui Donald Tusk și ministrul de externe Radosław Sikorski au un mandat puternic, dar întrebarea este dacă provocările interne cu care se confruntă le vor permite să profite de această oportunitate istorică.”

Și ziarul belgian De Morgen își exprimă îndoielile:

„Cel mai mare risc este că noi europenii supraestimăm robustețea propriilor noastre state sociale și a statului de drept. Dacă Trump face afaceri cu Putin și ai săi și erodează statul de drept în propria sa țară, oare vom mai apăra noi, europenii, democrația noastră liberală cu o singură voce? Rezultatele alegerilor, din Germania până în Suedia și guvernele, din Italia până în Olanda sugerează contrariul.”

Presa internațională reacționează după aflarea rezultatelor alegerilor din Statele Unite. Un război comercial pândește după colț, în timp ce diplomația tranzacțională o va înlocui pe cea bazată pe valori...

”Victoria lui Trump găsește o Rusie jubilând, în timp ce Europa își face curaj”, rezumă The Washington Post.

”Aliații americani, dintre care mulți și-au semnalat preferințele pentru continuitate, adoptă o față curajoasă, liderii europeni subliniind că sunt gata să lucreze cu Trump.

Oficialii ruși au părut aproape amețiți de vestea unei victorii lui Trump, în timp ce președintele Ucrainei a fost unul dintre primii care l-au felicitat pe președintele ales, cu speranța că sprijinul din trecut al SUA pentru Ucraina va continua”.

Și CNBC vede cum ”oficialii europeni s-au grăbit să-l felicite pe Donald Trump, în ciuda faptului că un război economic reînnoit ar putea pândi după colț. (...)

Unii oficiali europeni s-au trezit miercuri cu rezultatele alegerilor nedorind să le creadă”, au declarat mai multe surse pentru CNBC.

Le Monde constată că ”lumea, conform lui Donald Trump, este una pe care el o vede prin prisma unică a intereselor naționale americane. O lume de lupte pentru putere și războaie comerciale, care disprețuiește multilateralismul. O lume în care diplomația tranzacțională înlocuiește alianțele bazate pe valori. O lume, în sfârșit, în care președintele Statelor Unite își rezervă cele mai dure cuvinte pentru aliații săi, dar îi cruță pe autocrați, îi considerați mai degrabă parteneri decât adversari.

Alegătorii l-au ales cu toată responsabilitatea, la fel ca și liderii din business și high-tech care i s-au raliat, pe urmele lui Elon Musk, șeful iconoclast devenit eminența cenușie. Restul lumii va suferi”.

”Va încuraja victoria lui Trump dreapta europeană?”

– se întreabă revista Fortune.

”Este încă un motiv de îngrijorare în Europa. Alegerile recente au arătat deja puterea în creștere a liderilor de dreapta, inclusiv în Țările de Jos și Ungaria.

Oameni precum Orbán, care a jubilat miercuri pe Facebook, l-au susținut pe candidatul republican(...).

Oricum ar fi, o președinție a lui Trump nu va fi o plimbare în parc pentru Europa, dar cât de spinoasă este calea rămâne de văzut”.

Potrivit Sky News, impactul victoriei va fi resimțit cel mai acut în Ucraina:

”Dacă se va opri fluxul de arme americane, trupele ucrainene - în ciuda propriei lor ingeniozități și a sprijinului altor aliați - pur și simplu nu vor avea puterea de foc necesară pentru a continua să reziste atacului”.

Dar ”abordarea Americii față de China rămâne cel mai important domeniu strategic al politicii externe”, consideră BBC.

”Fostul președinte pare să se îndepărteze de abordarea administrației Biden constând în a construi parteneriate de securitate mai puternice cu alte țări regionale, în încercarea de a opri China.

SUA au menținut asistența militară pentru Taiwanul auto-condus, pe care China îl vede ca o provincie separatistă care va fi în cele din urmă sub controlul Beijingului.

Trump a spus în octombrie că, dacă s-ar întoarce la Casa Albă, nu va trebui să folosească forța militară pentru a preveni blocada chineză a Taiwanului, deoarece președintele Xi ”știe că este nebun”, și va impune tarife paralizante asupra importurilor din China”.

Presa europeană așteaptă cu emoiție rezultatul alegerilor din Statele Unite. În acest timp, comentatorii analizează efectele unei posibile victorii a lui Donald Trump. Și unii dintre ei se întreabă dacă nu cumva chiar acesta ar fi stimulentul de care are nevoie Europa pentru a se reforma.

”Alegerile americane sunt un adevărat test de stres pentru Europa”, scrie, în editorialul său, publicația franceză de afaceri Challenges.

”Europenii încearcă să se coordoneze în fața unei posibile victorii a lui Donald Trump, dar ei nu par foarte pregătiți – nici pe aspectul ucrainean și nici pe războiul comercial promis de candidatul republican. Acesta este un moment al adevărului pentru UE.

Un adagiu de la Bruxelles spune că „Europa avansează prin crize”. Acest lucru a fost valabil de-a lungul a peste 60 de ani de construcție europeană.

Dacă defecțiunea motorului franco-german prezintă riscuri serioase pentru proiectul european, ea oferă și o oportunitate”.

Aceasta ”deschide o cale pentru Comisie și în special pentru președintele acesteia, Ursula von der Leyen, care a visat întotdeauna să fie primul președinte al Statelor Unite ale Europei, ” după cum subliniază europarlamentarul membru al Renew Europe, Bernard Guetta, citat de publicația franceză.

Politico spune chiar  că ”Europa ar trebui să spere” la o victorie a lui Trump.

”Blocul și-a pierdut scopul - și, în mod surprinzător, revenirea fostului președinte la Casa Albă poate fi lucrul care îl poate aduce înapoi.

În urmă cu doar doi ani, invadarea pe scară largă a Ucrainei de către Rusia a împins blocul să adopte un obiectiv geostrategic mai puternic.

Germania a angajat 100 de miliarde EUR pentru schimbarea politicii de apărare și securitate; președintele francez Emmanuel Macron a restabilit relațiile cu Europa de Est, eliminând aversiunea istorică a țării sale față de extinderea UE; blocul a depășit constrângerile bugetare autoimpuse pentru a oferi finanțare pentru Ucraina și a implementat 14 runde de sancțiuni de amploare împotriva mașinii de război a Rusiei”.

Și ziarul italian La Stampa, citat de Eurotopics, este de părere că „în mod paradoxal, palma pe care o va provoca întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă ar putea avea un efect benefic asupra UE. La fel ca și crizele majore din ultimii ani, care în anumite privințe au forjat și întărit Uniunea, începând cu Covid, care a dus la o reacție comună la criza economică prin introducerea planului Next Generation UE - și criza sănătății, cu procurarea în comun a vaccinurilor. Aceasta este cu siguranță o viziune optimistă, dar mai mulți analiști sunt convinși că șocul electric al revenirii lui Trump ar putea oferi UE zguduiala de care are nevoie pentru a face pașii potriviți spre o mai bună integrare.”

Iar El País consideră că „o victorie pentru Harris ar veni ca o mare ușurare. Dar tocmai această ușurare ar reprezenta și un risc pentru Europa: mulțumirea în fața reformelor care sunt necesare urgent.

UE se află într-o stare de slăbiciune profundă, cu guverne semi-paralizate în capitale-cheie (Berlin, Paris, Madrid). Altele sunt în mâinile extremei drepte. Într-un astfel de context, este greu să mergem înainte, iar un mandat Harris ar putea – conștient sau inconștient – ​​să creeze un sentiment fals că timpul este de partea noastră. UE pierde competiția globală. Trebuie să-și întărească capacitatea de a sta pe picioarele sale în lume și de a vorbi cu propria sa voce”, notează ziarul spaniol. (Sursa: Eurotopics).

America se pregătește de alegeri mai tensionate decât oricând. Presa internațională prefațează evenimentul și analizează perspectivele democrației americane, în urma unei campanii pline de acuzații grave, de ambele părți.

Los Angeles Times notează că Donald Trump  „a petrecut luni de zile pregătind terenul – așa cum a făcut în timpul campaniei sale în urmă cu patru ani – pentru a contesta rezultatele alegerilor, dacă pierde”.

 CNN observă că ”votul non-cetățenilor este o problemă larg răspândită”, în timp ce afirmațiile ”pe care le veți auzi că sistemul electoral nu este de încredere sunt extrem de asemănătoare cu ceea ce Trump  și susținătorii săi au proclamat în 2020”.

Anul acesta, continuă The Wall Street Journal, dacă Donald Trump pierde, reacțiile ar putea fi similare cu cele din 2020, dar la o cu totul altă scară.

„Fostul președinte și susținătorii săi și-au petrecut ultimii patru ani punând bazele pentru un efort mai organizat, mai bine finanțat și la scară mult mai mare pentru a contesta rezultatul”.

Potrivit cotidianului de afaceri, ”la sfârșitul lunii octombrie, 140 de milioane de dolari au fost strânși de la o rețea secretă de donatori ai Partidului Republican și miliardari conservatori”.

Când vom ști dacă Harris sau Trump au câștigat?

După cum informează BBC, ”în general, alegătorii s-au obișnuit cu ideea că vor ști cine va fi următorul președinte în noaptea alegerilor târziu sau cel puțin la primele ore ale dimineții a doua zi. De obicei, voturile exprimate în ziua alegerilor sunt cele numărate mai întâi, urmate de buletinele de vot anticipate și prin corespondență, cele care au fost contestate și apoi buletinele de vot de peste mări și cele militare.

Oficialii electorali locali - uneori numiți, alteori aleși - verifică, procesează și numără voturile individuale, într-un proces cunoscut sub numele de colportaj”.

”Pentru Trump, va fi Casa Albă sau închisoarea”

, rezumă revista franceză Le Point.

”Brutalitatea sfârșitului campaniei fostului președinte are foarte mult de-a face cu ceea ce îl așteaptă dacă nu va fi ales pe 5 noiembrie.

Nu întâmplător, în ultimele zile de campanie electorală s-au înmulțit atacurile personale de o violență fără precedent”

Politico vorbește despre ”coșmarul ”trumpian al Europei” și observă că ”în capitalele europene, se naște un consens: o întoarcere a revizionistului-șef l-ar încuraja pe președintele rus Vladimir Putin, ar putea declanșa un război comercial distructiv și ar aprinde diviziunile politice pe întreg continentul.

Nu numai că Europa este deosebit de slabă în acest moment, cu o economie bâlbâită și lideri care se luptă din greu în Germania și Franța; dar ar fi un Trump total diferit de versiunea 2016-2020”.

”Poate democrația Americii să reziste unei victorii lui Donald Trump?” Este întrebarea pe care o găsim în Frankfurter Allgemeine Zeitung.

”Se spune că Donald Trump l-a lăudat pe Adolf Hitler în timpul mandatului său și a spus că are nevoie de generali ca ai lui Hitler.

Iar întrebarea este: cum rămâne cu promisiunile politice pe care Trump le-a făcut? De exemplu, deportarea în masă a peste zece milioane de oameni care trăiesc în țară fără un permis de ședere valabil. Sau epurarea ideologică a școlilor și universităților, care se de-abia dacă ascunde intenția de desființare a Ministerului Educației. Toate aceste scenarii sunt realiste dacă Trump este ales”.

Maia Sandu a  câștigat clar cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale și se pregătește să preia cel de-al doilea mandat în fruntea Republicii Moldova. Presa internațională a reacționat imediat remarcând dimensiunea europeană a acestei victorii.

”Pro-europeana Maia Sandu realeasă președinte, un nou eșec pentru Kremlin”, titrează Le Monde.

”Victoria foarte clară a șefului statului în funcție îi liniștește pe cei douăzeci și șapte dar și pe cei din Ucraina, într-un context de interferență crescândă a Rusiei în vecinătatea sa”.

Kyiv Independent vorbește despre ”un proces electoral încordat ce urmează la scurt timp după alegerile parlamentare larg disputate din Georgia, în care partidul de guvernământ Visul georgian a pretins că a câștigat majoritatea. Partidele pro-europene și monitorii internaționali au pus la îndoială integritatea alegerilor”.

În timp ce The Guardian observă că ”poziția Maiei Sandu a fost slăbită după un referendum inițiat chiar de ea, în care moldovenii au fost întrebați dacă susțin integrarea în UE. Acesta a trecut doar cu o mică marjă la 20 octombrie.

Rezultatul alegerilor va fi salutat la Bruxelles, la o săptămână după ce Georgia, un alt stat ex-sovietic care speră să adere la UE, a reales un partid considerat de majoritatea țărilor ca fiind din ce în ce mai prietenos cu Moscova și mai autoritar”.

Potrivit Politico, ”serviciile de securitate au avertizat cu privire la eforturile Rusiei de a perturba și denatura votul la secțiile de votare din Germania, Rusia și Marea Britanie”.

Cu toate acestea, ”Maia Sandu, este pe cale să-și asigure încă patru ani în funcție, în urma scrutinului de duminică, în ciuda acuzațiilor larg răspândite că Moscova a lucrat pentru a influența votul împotriva ei”.

Citeste siMaia Sandu a câștigat al doilea mandat de președinte al R.Moldova.”Am dovedit că uniți reușim să-i învingem pe cei care voiau să ne îngenuncheze”

Reuters notează că ”victoria fostei consiliere a Băncii Mondiale, în vârstă de 52 de ani, care a accelerat eforturile națiunii de a părăsi orbita Moscovei și de a adera la Uniunea Europeană, este văzută de susținătorii săi ca o confirmare a cursului hotărât pro-occidental pe care l-a urmat.

Dar dominația lui Stoianoglo în unele părți ale țării sugerează că partidul ei se confruntă cu o provocare grea la alegerile parlamentare cheie din vara viitoare, care vor decide componența guvernului”.

Potrivit Sky News, ”Maia Sandu a susținut efortul Moldovei de a adera la UE până în 2030, în timp ce dl Stoianoglo a spus că, în calitate de președinte, și el va sprijini integrarea în UE, dar va dezvolta și legături cu Rusia în interes național.

Firstpost constată că, ”pentru mulți moldoveni, președintele pro-occidental Maia Sandu, care a câștigat un al doilea mandat în alegerile prezidențiale cruciale împotriva unui rival pro-rus, a devenit un simbol al schimbării, pe măsură ce ea încearcă să deschidă o cale nouă, pro-europeană pentru fosta republică sovietică”.

Iar Euronews amintește că ”deplasarea bruscă spre vest a Moldovei a supărat Moscova și a înrăutățit semnificativ relațiile cu Chișinăul.

De atunci, autoritățile moldovenești au acuzat în repetate rânduri Rusia că duc un vast „război hibrid”, de la campanii extinse de dezinformare la proteste ale partidelor pro-Rusia până la scheme de cumpărare a voturilor care subminează alegerile la nivel național.

Rusia a negat orice amestec”.

Presa internațională analizează situația în urma catastrofei din regiunea Valenciei. Experții atrag atenția asupra înmulțirii fenomenelor extreme, pe fondul schimbărilor climatice. Dar comentatorii critică și lentoarea răspunsului din partea autorităților locale.

”Aceste ploi foarte abundente s-ar datora în special fenomenului picăturii reci”, precizează Le Figaro.

Încălzirea globală este un „factor agravant în măsura în care umiditatea și căldura sunt cei doi combustibili ai acestui tip de fenomene extreme. Mai multă căldură induce, de fapt, un rezervor mai mare de umiditate în atmosferă... prin urmare precipitații mai intense”, explică cotidianul.

Potrivit expertului citat de BBC, ”ceea ce vedem în ultimii ani este că aceste evenimente extreme sunt mai intense decât ar fi fost fără schimbările climatice.

(...) Au avut loc o mulțime de inundații în acest an, similare cu cele pe care le vedem acum în Spania, unde multă ploaie cade într-un timp relativ scurt. (...) Schimbările climatice adaugă apă suplimentară, uneori între 10 și 20%, la aceste inundații și aceasta poate face o diferență enormă în ceea ce privește daunele”.

Agenția de meteorologie a Spaniei, a declarat că Valencia a văzut „cea mai nefavorabilă picătură rece din acest secol, înainte de inundațiile din această săptămână”, notează The Independent.

Un purtător de cuvânt al agenției a spus presei locale că „nu este posibil ca temperatura aerului și a mării să crească și orice altceva să rămână la fel”.

Ziarul italian Avvenire consideră că ”este nevoie doar de voință politică” pentru a implementa măsuri de răspuns:

”Testul acid va fi COP29, care va începe la Baku pe 11 noiembrie și se va concentra pe o problemă fundamentală: finanțarea transformării socio-ecologice. Și în special tranziția energetică – care va necesita investiții de 35 de miliarde de dolari. Pentru ca acest lucru să se întâmple la scară globală, va fi nevoie de sprijin masiv pentru Sudul Global”

Pe de altă parte, ”efectele acestor inundații ridică „întrebări cu privire la o posibilă întârziere a guvernului regional în alertarea populației”, scrie Le Monde. ”Guvernul spaniol a reamintit că gestionarea alertelor către populație era responsabilitatea regiunilor”, continuă ziarul.

El País critică lentoarea autorităților locale.

„Acesta nu este momentul să ceară răspundere – câtă vreme cadavrele nu au fost încă recuperate și victimele trebuie ajutate. Dar putem analiza modul în care un fenomen a fost anunțat - într-o regiune cu o istorie tragică de inundații. (...) Marți dimineața, serviciul meteo național anunța deja un risc extrem. Asta ar fi trebuit să pună capăt tuturor activităților neesențiale. ... Dar viața a continuat normal până când a fost întreruptă dramatic de inundații.” (Sursa: Eurotopics)

Presa internațională reacționează după ce grupul auto Volkswagen (VW) a anunțat că intenționează să închidă cel puțin trei fabrici din Germania și să concedieze mii de angajați. Producătorul auto a raportat miercuri o scădere masivă de 64% a profiturilor în trimestrul al treilea din 2024. Jurnaliștii analizează cauzele crizei și atrag atenția că aceasta ar putea afecta și alți producători auto din cea mai mare economie a Uniunii Europene.

După cum notează La Tribune, ”aceste scăderi ale profitului pot fi explicate în primul rând printr-o scădere cu 7% a volumului vânzărilor de mașini. Creșterea din America de Nord (+6,4%) nu a reușit să compenseze scăderea de 15% din China.

Cu toate acestea, piața chineză este esențială pentru grup, deoarece generează o treime din vânzările sale. Dar dificultățile economice ale principalei puteri asiatice încetinesc cererea pe o piață în care concurența este din ce în ce mai dură”.

”Volkswagen se confruntă cu presiuni substanțiale pe mai multe fronturi”, constată Euronews.  

”Cererea europeană s-a diminuat, blocând creșterea și în sectorul de automobile electrice al companiei.

Apoi, Volkswagen se confruntă cu potențiale costuri de reglementare legate de înăsprirea țintelor de emisii CO2 ale UE pentru 2025, în timp ce tensiunile geopolitice adaugă incertitudine”.

Fortune amintește că Germania a decis să renunțe la energia  nucleară, după ani de dezbateri privind temerile legate de siguranță. Pentru mulți factori de decizie germani, aceste temeri au fost confirmate de dezastrul nuclear de la Fukushima din 2011. Această schimbare a lăsat țara la mâna petrolului și gazelor rusești ieftine, în așteptarea surselor regenerabile alternative.

Apoi, în februarie 2022, această dependență incomodă s-a prăbușit odată cu invadarea Ucrainei de către Rusia. Costul afacerilor a crescut vertiginos în Germania, după ce Occidentul a impus sancțiuni asupra energiei rusești.

Rezultatul a fost un sector de producție blocat în recesiune de mai bine de doi ani și jumătate”, mai scrie Fortune.

„Construirea mașinilor necesită multă energie și este imposibil ca Germania să rămână competitivă atunci când energia costă mai mult decât în ​​SUA, în Golf sau în Asia”

, constată și publicația britanică The Spectator.

”Adevărul clar este următorul: Europa a gestionat complet prost tranziția, ignorându-și baza industrială și presupunând că „locuri de muncă verzi bine plătite” vor  apărea miraculos în locul celor pierdute. Unul dintre cei mai mari angajatori din cea mai mare economie a Europei plătește acum prețul. Din păcate, VW nu va fi ultimul.” (Sursa: Eurotopics)

Într-adevăr, după cum avertizează și Frankfurter Allgemeine Zeitung, „nu doar VW, ci și BMW și Mercedes resimt efectele reducerii marjelor de profit din China. Ar fi prea simplu să acuzi aceste companii că au amânat transformarea, dar faptul că industria solicită acum la unison sprijinul statului sună a batjocură. Stimulentele pentru cumpărarea de mașini electrice pot îmbunătăți cererea slabă pe termen scurt, dar mai important este că VW și alți producători de automobile să-și reducă în sfârșit costurile, astfel încât să poată ajunge din urmă concurența globală.” (Sursa. Eurotopics).