Pe măsură ce războiul dintre Israel și Iran continuă la cote înalte, presa internațională se întreabă care este, în cele din urmă, scopul strategic al statului evreu. Iar riscurile sunt multiple, atenționează comentatorii.
”Israelul urmărește să distrugă toate instalațiile nucleare ale Iranului sau să provoace căderea regimului iranian. Două obiective dificil de atins”, scrie Pierre Lellouche, fost ministru francez al Afacerilor Europene, într-un comentariu pentru Le Figaro.
”Știm că iranienii au aproximativ 2.000 de rachete balistice și că produc în jur de cincizeci pe lună. De asemenea, știm că israelienii vor avea nevoie rapid de interceptoare antirachetă americane și chiar de bombe pentru a-și continua campania împotriva iranienilor.
În această chestiune, Israelul este în prezent singur. Londra și Parisul au anunțat că nu vor ajuta la doborârea dronelor și rachetelor iraniene, așa cum au făcut anul trecut”.
Foreign Policy se întreabă dacă Israelul are o strategie de ieșire. Altfel, Netanyahu s-ar putea implica într-un război de uzură cu Iranul:
”Ceea ce trebuie să fie profund îngrijorător pentru Netanyahu este strategia tot mai evidentă a Teheranului de a duce un război de uzură, o reluare a „războiului orașelor” pe care Iranul l-a purtat cu Irakul în anii 1980.
Plaja de ținte a Iranului în Israel pare să includă instalații militare și nucleare, oglindind ceea ce Israelul vizează în Iran, deși fără același tip de precizie.
Dar rachetele iraniene au lovit o serie de clădiri rezidențiale, în Tel Aviv sau din împrejurimi. Majoritatea rachetelor și dronelor iraniene au fost interceptate, dar este nevoie doar de câteva pentru a provoca pagube grave”.
Atacurile israeliene „au realizat ceea ce protestele împotriva regimului, cum ar fi Mișcarea Verde din 2009 și mișcarea Femei, Viață, Libertate din 2022 și 2023, nu au putut”, scrie o jurnalistă iraniano-britanica în publicația britanică The Observer.
Cu siguranță, o „intervenție militară străină este rareori curată. (...) Umbra războiului planează peste fiecare stradă din Teheran și frica unui război regional mai amplu este reală”, scrie comentatoarea.
Citeste siUrmează prăbușirea regimului teocratic iranian? Ecuația este foarte complicată
„Dar în spatele fricii se află o limpezime ciudată. Oamenii vorbesc despre ce ar însemna să trăiască fără Gărzile Revoluționare.
Despre cine ar putea umple acel gol. Despre posibilitatea ca acest lucru să marcheze începutul sfârșitului. Este prea devreme să știm. Dar tăcerea care domina odinioară aceste conversații - o tăcere bazată pe frică - începe să se rupă.”
”Este război între ciumă și holeră”, crede cotidianul libanez L'Orient-Le Jour citat de Courrier International.
Deși sfârșitul anunțat al erei iraniene este, fără îndoială, „o binecuvântare pentru Orientul Mijlociu”, „începutul erei israeliene este un blestem”. (...)
”Israelul nu are mijloacele de a distruge singur programul nuclear al Iranului și vrea să atragă Washingtonul într-un conflict care ar inflama întreaga regiune.
Chiar presupunând că Israelul reușește și regimul, în cele din urmă, cade, ce se întâmplă în continuare?
Cine va organiza tranziția puterii într-o țară în ruine, cu 90 de milioane de locuitori, de 75 de ori mai mare decât Israelul și de trei ori mai mare decât Irakul?
Cum își poate imagina cineva că acest lucru ar putea duce la altceva decât la un haos generalizat care se extinde mult dincolo de granițele Iranului?”
