Pilotul american care dispăruse de vineri, după ce Iranul a doborât avionul de vânătoare F-15, a fost salvat în noaptea de sâmbătă spre duminică. Donald Trump a amintit Teheranului că ultimatumul său de a „redeschide Strâmtoarea Ormuz” a expirat în 48 de ore. Comentatorii analizează eforturile președintelui american de a ieși din război.

Potrivit Le Figaro, în timpul operațiunii, avioane americane au deschis focul asupra convoaielor iraniene pentru a le alunga. Pe măsură ce forțele speciale se apropiau a avut loc un schimb de focuri, dar luptele nu s-au extins.

„Este prima dată, în memoria militară, când doi piloți americani au fost salvați separat, în adâncul teritoriului inamic”, a declarat un expert citat de ziarul francez.

La rândul său, Iranul susține că a doborât un alt avion american în timpul operațiunilor de salvare, precum și două elicoptere de atac Black Hawk.

După cum notează ziarul portughez Público, „găsirea pilotului” ar fi fost „un atu major pentru Iran. Simpla posibilitate ca acesta să fie luat ostatic amintește de criza ostaticilor din 1979, în apogeul Revoluției Islamice care l-a răsturnat pe șahul Mohammad Reza Pahlavi, când un grup de studenți a luat cu asalt ambasada americană din Teheran și a ținut captivi 52 de americani” timp de 444 de zile”.

Dar cum se poate pune capăt războiului?

The New York Times observă cum președintele Trump a pariat că puterea de foc americană ar putea intimida Iranul și l-ar putea convinge să se supună. Până acum, liderii iranieni nu au fost dispuși să renunțe.

Nici președintele Trump, nici secretarul Apărării, Pete Hegseth, nu au putut explica cum se va încheia războiul.

În timp ce The New Yorker vorbește despre viziunea distorsionată a lui Donald Trump și Pete Hegseth asupra războiului din Iran

”Cei doi bărbați și-ar putea dori să trăiască într-o lume în care oricine aruncă cele mai multe bombe primește ce își dorește”.

I se spune ce vrea să audă

Revista Time intră în culisele încercărilor lui Trump de a ieși din război.

”Președintele a început multe dimineți recente vizionând videoclipuri compilate de oficiali militari despre succesele de pe câmpurile de luptă, potrivit unui oficial de rang înalt al administrației.

Însă potrivit a două surse de la Casa Albă, există îngrijorări că, de fapt, consilierii îi ofereau președintelui o perspectivă pozitivă, spunându-i lui Trump ce voia să audă în loc de ce avea nevoie să audă. Mai ales în ceea ce privește riscurile politice și economice.

Administrația se confruntă acum cu o provocare acrobatică: găsirea unei rampe de ieșire fără a părea că a realizat prea puțin”.

The Atlantic analizează eșecul administrației Trump în materie de intelliegnce:

”Comunitatea serviciilor de informații a fost precisă și consecventă în judecățile sale de dinainte de război cu privire la faptul că regimul iranian nu se pregătea să utilizeze o armă nucleară; nu avea rachete balistice capabile să ajungă în Statele Unite.

Iar ca răspuns la un atac militar american, Iranul era capabil să atace țările vecine din Golful Persic și să încerce să închidă Strâmtoarea Hormuz, precipitând o criză economică globală.

Toate acestea erau cunoscute înainte de război și i-au fost prezentate președintelui Trump”.

Președintelui Donald Trump îi va fi greu să scoată Statele Unite din NATO. Dar europenii se tem deja că un mare rău a fost făcut, observă presa internațională. Comentatorii vorbesc și despre dimensiunea geopolitică a misiunii lunare Artemis.

Potrivit FirstPost, Trump nu se poate retrage unilateral din NATO. Decizia este în mâinile Congresului. Acest lucru vine după ce SUA a adoptat în 2023 o lege care interzicea președintelui să „suspende, să înceteze, să denunțe sau să retragă” calitatea de membru NATO fără implicarea Congresului.

Interesant este că Rubio, care era pe atunci senator, a fost co-autor al legii.

Experții spun că decizia ar putea ajunge în cele din urmă în fața Curții Supreme. Și, deși Curtea Supremă l-a favorizat recent pe Trump, de data aceasta de aici ar putea pune instanța de partea Congresului.

Politico notează că ”oficialii europeni se tem că Trump ar putea încerca o altă tactică: să rămână în alianță, dar să priveze NATO de atenția la nivel înalt și de resurse militare. Îngrijorarea europenilor este că retorica lui Trump a făcut deja NATO lipsit de sens”.

Citeste siRobert Lupițu: Avem de gestionat o relație complicată cu Donald Trump, pentru urmatorii 3 ani cât este la Casa Albă| Timpul nu este de partea sa

Iar The Guardian amintește că ”Vladimir Putin nu și-a ascuns dorința de a destrăma NATO sau de a o decupla de SUA – un rezultat care ar putea lăsa vecinii est-europeni ai Rusiei expuși unor viitoare agresiuni din partea Kremlinului.

NATO – așa cum este – nu este deloc un „tigru de hârtie”. Dar pare semnificativ faptul că Trump îl invocă pe Putin atunci când îl descrie ca atare”.

Vorbind despre misiunea lunară Artemis, aflată în plină desfășurare, comentatorii atrag atenția asupra dimensiunii geopolitice a programului.

Potrivit revistei de specialitate Space, ”scopul mai amplu al programului Artemis este dublu: stabilirea unei prezențe sustenabile pe suprafața Lunii și demonstrarea normelor SUA în spațiul lunar prin intermediul Artemis, o cursă împotriva Chinei la suprafața lunară.

Observatorii de lungă durată ai programului Artemis își amintesc probabil că termenul limită inițial pentru aselenizare era 2024. Acesta a fost stabilit în martie 2019, când vicepreședintele american de atunci, Mike Pence, a anunțat lansarea programului”.

Citeste siDumitru Prunariu: Misiunea Artemis 2 deschide un nou curs al explorării spaţiale

Iar The Conversation consideră că ”misiunea este o etapă premergătoare trimiterii de astronauți pe Lună, până în 2028. China are propriul program care vizează o misiune cu echipaj complet pe suprafața lunară până în 2030.

Scopul geopolitic al prezenței pe Lună este de a fi acolo mult timp. Luna se poate compara cu Antarctica, unde SUA și aliații săi au influență în parte pentru că pot pune 3.000 de oameni pe gheață în fiecare vară. Regulile sunt făcute de oamenii care apar. Dacă China ar întrece SUA pe Lună, atunci China ar impune toate standardele și normele de operare”.

Aceasta înseamnă că este important să crească rata de zbor către suprafața lunară prin construirea capacității de a trimite mai mult de o misiune cu echipaj uman pe an”

Ar putea Donald Trump să părăsească NATO, așa cum a afirmat el în interviul acordat ziarului britanic Daily Telegraph? Presa internațională analizează chestiunea. În același timp, comentatorii își exprimă dubii serioase cu privire la afirmațiile lui Donald Trump potrivit cărora ar fi schimbat deja regimul din Iran.

Expertul consultat de postul de televiziune francez TF1 atenționează că Statele Unite „nu au făcut nicio cerere oficială de asistență din partea țărilor membre NATO”. Până acum, Trump „a trimis doar tweet-uri”, în marja unui „război construit în jurul unor cascadorii media”.

Și chiar dacă ar face o cerere – subliniază un alt expert - este foarte puțin probabil ca NATO să ofere sprijin cât timp ”Statele Unite sunt, de fapt, inițiatorul conflictului, alături de Israel, oricât de vulnerabile sunt ele la un răspuns iranian”.

Time consideră că, având în vedere Legea de autorizare a apărării naționale din 2024, ar fi destul de greu pentru Trump să retragă SUA din NATO și ar putea exista consecințe .

„Dacă există contractori ai NATO care ar putea pierde bani din cauza retragerii SUA, acesta ar fi un prejudiciu economic care le-ar oferi potențial dreptul de a da administrația în judecată”, afirmă un expert citat de Time.

În plus, subliniază acesta, însăși ideea unei ieșiri a SUA erodează încrederea, coeziunea și credibilitatea apărării colective: „Repetata punere sub semnul întrebării a alianței de către Trump slăbește descurajarea, zguduie planificarea securității europene și încurajează adversarii.”

Referindu-se la afirmațiile lui Trump potrivit cărora ar fi schimbat deja regimul de la Teheran, revista americană își exprimă îndoiala. Mai degrabă asistăm la „o transformare în interiorul regimului, una care îl face însă și mai radical”.

Potrivit analizei CNN,

 

”Trump ar putea să-și încheie războiul, dar restul lumii ar putea plăti prețul. Dacă războiul se va încheia cu controlul Iranului asupra Strâmtorii Ormuz, Teheranul va obține o victorie strategică.

Și probabil ar încerca să-și monetizeze noua poziție prin impunerea de taxe pentru petrolierele care tranzitează ruta. Acest lucru ar oferi venituri pentru reconstrucția programelor militare, de rachete și chiar nucleare.

Dar chiar și așa, ar putea fi un final preferabil pentru președinte, deoarece orice încercare de a redeschide strâmtoarea prin forță ar risca pierderi mari în SUA și ar prelungi războiul într-un mod care ar submina și mai mult autoritatea sa politică erodată pe plan intern”.

 

Le Figaro constată la rândul său că deja, ”Strâmtoarea Ormuz nu mai este problema lui Trump. După mai bine de o lună, economia mondială este zguduită iar conflictul, care a provocat mii de morți, nu dă semne de dezescaladare”.

The Atlantic observă că ”Trump prezintă schimbarea de regim ca pe un semn al progresului în război.

El semnalează - poate în speranța de a calma piețele petroliere - că Statele Unite au obținut deja o victorie importantă.

Dar schimbarea de regim nu s-a produs, de fapt. Deși atacurile americane și israeliene au eliminat lideri iranieni cheie, înlocuitorii lor fac încă parte din sistemul existent”.

Presa internațională trage semnalul de alarmă: criza energetică se agravează, pe măsură ce războiul din Orientul Mijlociu continuă. Și nicio parte a lumii nu este scutită.

Pe măsură ce conflictul din Orientul Mijlociu continuă, economia globală se confruntă cu o perioadă de incertitudine – iar facturile la energie sunt așteptate să crească, ceea ce va duce la creșterea costului vieții, rezumă HuffPost

EuObserver  constată că ”până în prezent, statele membre UE acționează pe cont propriu prin reduceri de impozite, control al prețurilor, subvenții specifice și reguli de piață. Rezultatul este un cocktail de politici, dintre care unele contribuie la scăderea cererii, în timp ce majoritatea altora riscă să o împingă mai sus, chiar dacă se profilează o lipsă de aprovizionare”.

Și publicația franceză La Tribune  atrage atenția că Europa se confruntă cu o reducere a stocurilor de motorină și kerosen.

”Directorul executiv al Shell, avertiza săptămâna trecută cu privire la posibile penurii de energie încă din aprilie, referindu-se la combustibilul pentru avioane, motorina și benzina ca fiind printre primele produse afectate”.

Citeste siCoordonare europeană privind prețurile energiei

”Asia va avea cel mai mult de suferit din cauza crizei energetice generate de războiul din Iran”, avertizează ziarul din Singapore The Straits Times, citând o firmă de analiză.

”Continentul nu are suficiente resurse energetice proprii pentru a acoperi deficitul”. Potrivit experților citați de ziar, ”nu va fi suficient nici pentru China nici pentru țările mari precum Filipine sau Indonezia. Deci este o adevărată criză energetică”, spun experții.

Nu cumva Norvegia ar putea fi cheia?

Potrivit analizei revistei Nature, războiul din Iran remodelează peisajul energetic

”Pe măsură ce prețurile cresc și guvernele se grăbesc să răspundă, criza subliniază o nevoie urgentă de a regândi securitatea energetică.

În primul rând, producătorii de petrol și gaze din Golf trebuie să își diversifice rutele comerciale pentru a reduce dependența de blocaje.

Sunt necesare și alte infrastructuri portuare, de conducte și de  depozitare. Toate acestea vor costa sute de miliarde de dolari.

Dar povara financiară nu ar trebui să fie pusă exclusiv pe seama statelor producătoare. Și consumatorii globali ar trebui să contribuie, pentru a asigura reziliența fluxurilor comerciale pe termen lung”.

Iar revista franceză L’Express întreabă dacă nu cumva Norvegia ar putea fi cheia pentru a depăși criza gazului în Europa: 

 

”Șocurile geopolitice recente nu au făcut decât să consolideze rolul strategic al acestui vecin nordic.

În urma invaziei rusești în Ucraina, Norvegia a adus deja Europei un serviciu valoros, permițându-i să depășească mai rapid dependența de gazele din Est.

În calitate de principal furnizor al UE, exporturile sale au crescut de la 79,5 miliarde de metri cubi (m3) în 2021 la 97,2 miliarde anul trecut, conform celor mai recente date ale Comisiei. Aceasta reprezintă o treime din nevoile Europei”.

 

Președintele Donald Trump a invocat posibilitatea preluării Insulei Krarg din Golful Persic, generând astfel o nouă creștere a prețului petrolului. Dar comentatorii își exprimă rezervele cu privire la câștigurile strategice ale unei asemenea operațiuni, oricum riscante. Între timp, în tabăra MAGA, opțiunea pro-război pare să câștige teren.

Potrivit unei analize publicate de Le Figaro, ”capturarea insulei Kharg ar priva Iranul de o parte semnificativă din veniturile sale și ar reprezenta o provocare majoră pentru o economie iraniană deja afectată de sancțiuni și război. Cu toate acestea, nu ar ridica blocada Strâmtorii Ormuz și ar putea exacerba impactul economic prin reducerea suplimentară a exporturilor de petrol”.

Și expertul citat de Time atrage atenția că ”dacă SUA ar ataca și distruge infrastructura energetică a insulei, probabil ar invita la represalii iraniene masive asupra infrastructurii energetice a statelor arabe din Golful Persic, dincolo de ceea ce am văzut până acum”.

BBC consideră că și dacă ar cuceri insula, ”SUA s-ar confrunta apoi cu problema menținerii poziției.

Un scenariu comparabil ar fi Insula Șerpilor din Marea Neagră, pe care Rusia a ocupat-o la începutul invaziei sale la scară largă din februarie 2022, doar pentru a fi alungată de focul constant de hărțuire din partea ucrainenilor.

Orice ocupație americană îndelungată a teritoriului iranian ar fi, de asemenea, nepopulară în SUA, inclusiv în rândul unor susținători ai președintelui Trump, care l-au ales parțial pe baza promisiunii de a nu se mai implica niciodată în astfel de conflicte”.

Dar iată că o schimbare radicală a avut loc la CPAC, conferința conservatorilor americani susținători ai lui Donald Trump, constată Courrier International.

”Reuniunea anuală, unde Trump denunțase de mult intervenționismul, s-a concentrat anul acesta pe justificarea operațiunilor militare din Iran”.

The New York Times relatează că dezbaterea a avut loc la reuniunea din 25- 28 martie, lângă Dallas. S-a votat cu boabe de fasole aruncate în borcane pentru a măsura sprijinul pentru conflict - „și în cea mai mare parte a evenimentului, numărătoarea a fost strânsă”. Până când un ”aflux masiv de boabe” în borcanul „da”, s-a produs de seara până în zori și a înclinat balanța.

„Măsluit sau nu”, acest sondaj pare să ilustreze sprijinul pentru opțiunea militară în rândul activiștilor trumpiști, mai scrie The New York Times.

Politico raportează o „diviziune generațională” vizibilă nu doar în rândul activiștilor, ci și în rândul influencerilor conservatori și chiar în Casa Albă. Astfel, „unii tineri loialiști din tabăra MAGA și-au exprimat o nemulțumire profundă și chiar furie față de decizia administrației Trump de a reaprinde conflictul în Orientul Mijlociu”.

Pregătește Pentagonul operațiuni terestre în Iran?  Presa internațională analizează opțiunile Washingtonului, la o lună de la începerea războiului. Demonstrațiile masive contra lui Trump și incidentul religios de la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim atrag de asemenea interesul comentatorilor.

„Pentagonul se pregătește să desfășoare operațiuni terestre în Iran timp de câteva săptămâni”, dezvăluie The Washington Post.

„În ultimele zile, administrația Trump a oscilat între a afirma că războiul se apropie de sfârșit și amenințarea că îl va intensifica”.

Cert este însă că, în ultimele zile, încă 3.500 de marinari și pușcași marini au sosit în Orientul Mijlociu, scrie The Wall Street Journal: 

”Aceasta îi oferă noi opțiuni militare lui Donald Trump.Trupele sunt echipate cu o varietate de echipamente - nave de asalt amfibii, avioane de vânătoare, elicoptere. Ele pot îndeplini diferite tipuri de misiuni atât de distincte, încât sunt adesea numite «bricegele elvețiene» ale armatei.”

Mai multe publicații, printre care Deutsche Welle și The Independent reiau declarațiile președintelui parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, care a acuzat SUA că ”vorbește despre negocieri în public, în timp ce plănuiește o invazie terestră în privat”. Oficialul iranian a fost indicat recent de presa internațională drept posibilul interlocutor al Statelor Unite în cursul negocierilor.

S-a împlinit deja o lună de la declanșarea războiului.

”Un război necontrolat pentru Donald Trump”, constată Libération.

”Lipsit de obiective precise și de un calendar clar, șeful Casei Albe navighează, alternând între amenințări și negocieri”.

În acest timp mitingurile „Fără regi” au atras mari mulțimi în SUA și Europa, constată Associated Press. Cântărețul Bruce Springsteen a fost cap de afiș în Minnesota.

Potrivit CBS, manifestări au avut loc din Europa în America Latină și Australia. Țările cu monarhii constituționale numesc protestele „Fără tirani”.

”La Roma, mii de oameni au mărșăluit cu scandări sfidătoare îndreptate către premierul Giorgia Meloni, al cărui guvern conservator a eșuat în referendumul său pentru eficientizarea sistemului judiciar, pe fondul criticilor că acesta reprezintă o amenințare la adresa independenței instanțelor”

Numeroase reacții după ce patriarhul latin al Ierusalimului, Pierbattista Pizzaballa, și custodele Țării Sfinte, părintele Francesco Ielpo, au fost împiedicați de poliția israeliană să intre în Biserica Sfântului Mormânt în Duminica Floriilor.

A fost „prima dată în secole” când conducătorii Bisericii au fost împiedicați să participe, transmite Euronews.

Patriarhia Latină a Ierusalimului a denunțat un „precedent grav”, în timp ce ”guvernul israelian a precizat că a dat instrucțiuni pentru toate locurile sfinte, prin care a precizat că adunările în masă nu vor fi posibile din cauza riscului atacurilor aeriene iraniene”.

Incidentul „ignoră sensibilitățile a miliarde de oameni din întreaga lume”, scrie La Repubblica, preluând o declarație a șefei guvernului italian, Giorgia Meloni.  De asemenea, ministerul de externe l-a convocat pe ambasadorul israelian, mai notează ziarul.

Iar în Le Figaro citim că premierul Macron și-a declarat „sprijinul deplin” pentru Patriarhul latin al Ierusalimului.

Un juriu american a decis miercuri că Instagram și YouTube provoacă dependență și sunt responsabile pentru problemele de sănătate mintală de care a suferit o tânără din California în timpul adolescenței. Această hotărâre istorică ar putea crea un precedent pentru mii de procese similare și ar putea deschide calea unor reglementări legale, spun comentatorii.

Decizia „ar putea schimba rețelele de socializare”, crede The Atlantic.

”Cele două companii au fost obligate să plătească 3 milioane de dolari reprezentând daune compensatorii. Dar aici nu este vorba despre bani.  Verdictul va determina și alte companii să urmărească procese similare împotriva companiilor de tehnologie (și sunt mii de cazuri sunt deja în curs de soluționare). Aceasta va putea duce la modificări ale designului aplicațiilor de socializare”.

National Public Radio observă că ”este pentru prima dată când un juriu a considerat că aplicațiile de socializare ar trebui tratate ca produse periculoase, concepute pentru a exploata creierul în curs de dezvoltare al copiilor și adolescenților.”

The Wall Street Journal își manifestă îngrijorarea . „Meta și Google cheltuiesc deja sute de miliarde de dolari anul acesta pe inteligența artificială, ceea ce ar putea avea efecte sociale pozitive, cum ar fi accelerarea tratamentelor împotriva cancerului”. Acest verdict este „o victorie pentru reclamanți, dar nu și pentru copii sau pentru societate”.

În ce privește războiul din orientul Mijlociu, presa internațională observă că în timp ce președintele SUA promovează presupuse negocieri cu Iranul, Departamentul Apărării a ordonat desfășurarea a câteva mii de soldați de elită. Iar un deznodământ al războiului rămâne greu de identificat.

CNN transmite că ”aliații din Golf și Europa sunt din ce în ce mai îngrijorați de lipsa de impuls în negocierile pentru a pune capăt conflictului sau chiar a stabili un armistițiu.

Deși se fac eforturi pentru o întâlnire între cele două părți, sursele spun că este puțin probabil ca aceasta să aibă loc în curând.

Spectrul unei acțiuni militare continue din partea SUA și a Israelului planează asupra potențialelor discuții. Între timp, Teheranul se percepe ca deținând un instrument cheie pe care nu îl avea înainte de izbucnirea războiului: controlul virtual asupra Strâmtorii Ormuz”.

”Bine ați venit în lumea fantastică a lui Donald Trump, cel mai mare președinte din istoria Statelor Unite” , citim în Le Monde.

Apropiindu-se de nisipurile Golfului Persic, Donald Trump a căzut victimă unui fenomen comun în aceste ape: mirajul.

Deziluzia și declarațiile contradictorii ale președintelui american privind conflictul din Iran maschează o întrebare cheie: cum să punem capăt războiului?

Iar The New York Times informează că republicanii din Congres sunt din ce în ce mai îngrijorați de modul în care administrația Trump a gestionat războiul din Iran. Întrebările lor legate de obiective și costuril, inclusiv dacă vor fi necesare trupe terestre, rămân fără răspuns.

Frustrarea lor vine la aproape o lună după ce tocmai republicanii i-au acordat președintelui Trump o largă libertate de a purta război.

Ultimatumul emis de Donald Trump  pentru ca Iranul să redeschidă Strâmtoarea Ormuz este pe cale să se încheie, după ce termenul a fost prelungit cu cinci zile. Un model de acum obișnuit în diplomația online a lui Trump, spun comentatorii. Liderul de la Casa Albă a invocat negocieri cu Iranul, pe care Teheranul le neagă.  Presa internațională evaluează situația.

The Independent consideră că

”Iranul a expus limitele puterii lui Trump. O „pauză” de cinci zile a oferit un răgaz sistemului militar descentralizat al Iranului și lui Trump șansa de a reflecta asupra modului de a ieși din mlaștina pe care i-a pregătit-o Teheranul”.

”Va face Trump o înțelegere cu Iranul?” – întreabă The Spectator Australia: 

”Mișcarea lui Trump ar putea fi însemna mai multe lucruri: înșelăciune strategică, gestionarea prețurilor la energie, un calcul greșit sau capitulare. Toate aceste explicații au ieșit la suprafață simultan, niciuna nu a putut fi confirmată.

Structura de guvernare a Iranului nu este doar politică. Sistemele construite pe legitimitate religioasă nu dispar pur și simplu sub presiunea externă. Se adaptează. Martiriul și rezistența se pot intensifica. Și dacă o nouă autoritate este percepută ca fiind impusă din exterior, ea moștenește acea rezistență. Chiar și succesul înseamnă complicații”.

Iran International vede în invocarea de către Trump a negocierilor un mesaj adresat și rangurilor inferioare iraniene.

”Prin faptul că nu indică un partener, Trump îi determină pe toți cei din Teheran să se întrebe cine este în contact cu Washingtonul. Dacă încep să creadă că unii dintre liderii lor lucrează în secret pentru a găsi o cale de ieșire, cei de mai jos își vor pierde încrederea și vor fi mai înclinați să dezerteze”.

Potrivit analizei ziarului The Wall Street Journal, ”chiar dacă Trump ar permite Iranului să mențină controlul asupra Strâmtorii Ormuz, sub presiunea alegătorilor sau a piețelor, acordul probabil nu ar dura mult, potrivit mai multor analiști și diplomați.

Situația nu ar fi acceptabilă pentru mulți dintre clienții care cumpără energie de la Iran - nici măcar China și cu siguranță nu India și Japonia. (...)

Citeste siPakistanul înaintează Iranului o propunere americană pentru a pune capăt războiului. Iranul refuză propunerea

Chiar și pentru Statele Unite, o astfel de umilință l-ar împinge în cele din urmă pe Trump sau pe altcineva să se întoarcă pentru a încerca să remedieze situația.”

Dar cine câștigă? Le Figaro îl numește pe Igor Secin, aflat la conducerea gigantului petrolier Rosneft

”Acest apropiat al lui Putin controlează principala pârghie a puterii și influenței Rusiei, în timp ce conflictul din Iran permite Moscovei să-și refinanțeze efortul de război.

Incapabil în prezent să atingă obiectivele militare în Ucraina, liderul de la  Kremlin a slăbit economia țării sale. Asta până când Donald Trump a lansat operațiunea împotriva Iranului”.

Iar CNN privește către giganții chinezi ai mașinilor electrice.

 

”Producătorii chinezi se confruntă cu o concurență acerbă și cu o creștere economică încetinită pe plan intern.

Acum, pe măsură ce vehiculele electrice chinezești devin mai ieftine, benzina devine tot mai scumpă. Această combinație va accelera probabil expansiunea globală a industriei în special în rândul națiunilor asiatice, cele mai afectate de deficitul de combustibil”.

 

Lumea se află în pragul unei crize energetice de proporții. Este avertismentul lansat de numeroși analiști, care compară situația cu marele șoc petrolier din 1973. Între timp, unii traderi obțin mari câștiguri la bursă.

Ziarul francez cu profil economic Les Echos vede în blocarea Strâmtorii Ormuz „un act de terorism economic împotriva tuturor țărilor lumii”.

”Giganții energetici trag semnalul de alarmă. Secretarul american pentru energie, Chris Wright, încearcă să liniștească publicul, spunând că criza va fi temporară. Directorii sunt mult mai puțin siguri”.

Al Jazeera compară actuala situația cu șocul petrolier din 1973, când țările arabe au impus un embargou pentru susținătorii Statelor Unite și Israelului.

”În 1973, țările s-au confruntat cu o lipsă combinată de 4,5 milioane de barili de petrol pe zi, aproximativ 7% din oferta globală la acea vreme. Astăzi, este blocat transportul a peste 20 de milioane de barili de petrol pe zi - aproximativ o cincime din consumul global de petrol”.

First Post notează că ”în timp ce embargoul din 1973 a vizat anumite țări, iar criza din 1979 a fost determinată de instabilitatea regională, închiderea Strâmtorii Ormuz afectează toate națiunile care depind de piețele energetice globale. Acest impact universal face ca gestionarea crizei să fie mai dificilă.

Poate cel mai important, structura economiei globale s-a schimbat dramatic din anii 1970.

Lanțurile de aprovizionare moderne funcționează pe principiul „just-in-time”, lăsând puțin loc pentru perturbări.

Petrolul este acum un factor critic nu numai pentru transport, ci și pentru producția unei game largi de bunuri, inclusiv îngrășăminte și produse petrochimice”.

Financial Times observă cum ”traderii au plasat pariuri petroliere în valoare de 580 de milioane de dolari” cu 15 minute înainte de postarea lui Donald Trump de pe rețelele de socializare privind discuțiile cu Iranul.

Citeste siCum mișcă Donald Trump piețele doar prin declarații

Mai multe fonduri speculative au remarcat că a fost unul dintre numeroasele exemple din ultimele luni de tranzacții mari efectuate înainte de anunțurile oficiale ale guvernului SUA.

Un trader de la un fond speculativ important a declarat că aceste  tranzacții au fost neobișnuit de sincronizate. Un alt manager de portofoliu a declarat că o serie de tranzacții mari și oportune au creat un „nivel de frustrare în rândul investitorilor”.

După cum relatează și CNBC ”momentul a atras atenția traderilor, în special având în vedere absența unui catalizator evident în momentul în care au avut loc” și faptul că ”s-au câștigat mulți bani doar câteva minute mai târziu”.

Dar problema lui Donald Trump este că nu poate ajunge repede la dezamorsarea conflictului, scrie The Times citat de Eurotopics.

„Chiar dacă va fi dusă cu succes, dezescaladarea va ridica multe semne de întrebare cu privire la ce s-a realizat prin începerea războiului. Pentru regimul iranian, va fi important din punct de vedere tactic să nu deschidă strâmtoarea până când nu se va încheia o înțelegere completă, pentru a părea victorios în fața opiniei interne și pentru a obține asigurări credibile împotriva unor noi atacuri.”

Președintele Donald Trump a amânat cu cinci zile ultimatumul adresat Teheranului. El a invocat discuții ”productive” cu partea iraniană. Piețele s-au liniștit pentru moment, dar scopul precis al Washingtonului rămâne în ceață, sunt de părere comentatorii.

Mesajul lui Trump a fost „probabil cel mai conciliant de la începutul Operațiunii Epic Fury”, observă BBC. Totuși, „câteva întrebări importante rămân fără răspuns”, iar ”scopul precis” al discuțiilor invocate ”rămâne necunoscut”.

„Nu este clar ce fel de discuții ar putea avea loc sau cine ar putea juca rolul de mediator”, adaugă The New York Times.

Anunțul a liniștit temporar piețele și „i-a oferit președintelui un respiro, deoarece conflictul a trimis unde de șoc în economia globală (...) Președintele Trump are acum timp până vineri - un termen limită care ar putea fi probabil prelungit - pentru a găsi o modalitate de a redeschide Strâmtoarea Ormuz (...) Și dacă negocierile eșuează”, va avea la dispoziție resurse militare suplimentare prin desfășurarea a mii de pușcași marini aflați în drum spre Orientul Mijlociu.

Citeste siApariția USS Tripoli, semnul că Trump declanșează invazia terestră în Iran?

Potrivit Le Monde, președintele SUA a relatat luni pe rețeaua sa de socializare, TruthSocial, că discuțiile dintre Statele Unite și Iran au fost „foarte bune și productive”, fără a specifica detaliile acestora.

De cealaltă parte agenția iraniană de știri Tasnim, se bucură că „Donald Trump a dat înapoi în fața credibilității amenințărilor militare iraniene împotriva infrastructurii vitale”.

Un înalt oficial iranian din domeniul securității a spus, potrivit agenției, că „de la începutul războiului și până acum, au fost trimise mesaje de la anumiți mediatori către Teheran, la care răspunsul clar a fost că țara va continua să se apere până când va obține descurajarea necesară”.

Turcia, Egiptul și Pakistanul au transmis mesaje între Statele Unite și Iran în ultimele zile, într-un efort de dezescaladare a conflictului, relatează Axios, citând o sursă americană.

Înalți oficiali din cele trei țări au purtat discuții separate cu trimisul Casei Albe, Steve Witkoff și cu ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a declarat sursa.

O sursă informată despre planurile de război ale Israelului a declarat pentru Reuters că Washingtonul a ținut Israelul la curent cu discuțiile sale cu Teheranul și că Israelul este probabil să urmeze exemplul Statelor Unite în suspendarea atacurilor asupra centralelor electrice și a infrastructurii energetice iraniene.

Această evoluție vine după ce președintele american Donald Trump a declarat că va amâna atacurile planificate asupra siturilor energetice ale Iranului cu cinci zile, în urma a ceea ce a descris ca fiind discuții productive cu Teheranul.