Moment de respiro în războiul comercial cu care amenință Donald Trump. Casa Albă a amânat până la 1 august introducerea unor taxe vamale mărite. Partenerii Americii rămân însă cu arma la picior, constată presa internațională.

Termenul limită prelungit nu este neapărat o veste bună pentru UE, scrie ziarul german Handelsblatt, citat de Eurotopics.

„Amânarea înseamnă încă trei săptămâni de incertitudine, ceea ce va paraliza companiile, va inhiba investițiile și va deranja actorii de pe piața financiară. Iar europenii sunt la fel de divizați ca întotdeauna când vine vorba de o strategie de negociere și chiar cu privire la scopul negocierilor.”

 

Ziarul francez Les Echos observă scăderea îngrijorătoare a exporturilor germane către Statele Unite.

„În timp ce Uniunea Europeană încearcă să negocieze un acord tarifar cu Washingtonul, principalul motor al celei mai mari economii a Europei stagnează”. Este vorba de o scădere a exporturilor cu 1.6% în aprijie și 1,4% în mai.

 

Pe aceeași temă, Euronews transmite că „Germania și Italia — cei mai mari exportatori de bunuri din UE către SUA, alături de Irlanda — își mențin îngrijorările. Mai ales acelea că SUA ar putea viza sectoare cheie precum automobilele, oțelul și aluminiul sau produsele farmaceutice, potrivit unui diplomat al UE.

Măsurile de retorsiune ale UE rămân pe masă, trebuie doar să se decidă când vor fi utilizate.

O primă listă de măsuri care acoperă produse americane în valoare de 21 de miliarde de euro a fost suspendată până pe 14 iulie.

O a doua listă, redusă în urma lobby-ului din partea industriilor și a statelor membre ale UE de la 95 de miliarde de euro la 72 de miliarde de euro, nu a fost încă supusă aprobării finale de către statele membre”.

 

Firstpost detaliază: „Măsurile vizează state americane sensibile din punct de vedere politic și au în vedere produse precum soia din Louisiana, țara de origine a președintelui Camerei Reprezentanților, Mike Johnson, alături de produse agricole, carne de pasăre și motociclete.

Tarifele vor fi impuse bunurilor industriale, inclusiv aeronavelor Boeing Co., mașinilor fabricate în SUA și bourbonului”.

 

Parteneri sau vasali? – se întreabă El Periódico de Catalunya .

„Europa tremură din nou de frică. Obișnuiți cu mâna protectoare a fratelui mai mare, prăpastia la care ne-a condus Trump este amețitoare. Unele țări ale UE ar prefera să creadă că acesta este doar un episod scurt. (...) Dar războiul tarifar, care este departe de a se fi încheiat, a sfâșiat deja lanțurile de producție și de aprovizionare. Europa va trebui să muncească din greu ca să obțină mai mult decât un rău mai mic. Și rămâne de văzut dacă Trump ne va trata ca parteneri sau ca vasali.” (Sursa: Eurotopics)

 

Iar The Daily Telegraph observă că Trump își tratează la fel de rău și aliații din Asia.

„Dacă principalul adversar geopolitic al SUA este China, atunci cei doi aliați cheie ai săi din Asia de Est sunt cu siguranță Japonia și Coreea de Sud. Însă amenințarea constantă a tarifelor vamale aleatorii planează asupra corporațiilor lor, încetinind deciziile și descurajând investițiile. Toate acestea sunt dăunătoare creșterii.” (Sursa: Eurotopics)

S-a încheiat summitul BRICS de la Rio de Janeiro, în absența liderilor rus, Vladimir Putin și chinez, Xi Jinping. Grupul a emis duminică o declarație mai moderată decât de obicei, apărând multilateralismul, dar criticând cu prudență conflictele geopolitice și economice globale, observă Courrier International. Aceasta este o dovadă a diviziunilor interne, potrivit presei internaționale.

„BRICS condamnă protecționismul american... și Europa”, sintetizează Les Echos.

„Taxele vamale impuse de Statele Unite au fost criticate de țările emergente care s-au întâlnit la Rio de Janeiro, până luni. Uniunea Europeană este, de asemenea, în vizor. BRICS solicită și o putere mai mare în cadrul FMI”.

 

Însă, după cum observă Le Figaro, „liderii au avut grijă să nu menționeze explicit Statele Unite și pe Donald Trump, chiar dacă multe țări, inclusiv China, sunt angajate în negocieri cu Washingtonul.

Summitul anual BRICS a fost slăbit și mai mult de absența anumitor personalități importante, începând cu președintele chinez Xi Jinping, care a absentat pentru prima dată de la venirea la putere în 2012. Cu toate acestea, țara sa este puterea dominantă în bloc”.

 

Potrivit Euronews, „președintele brazilian Lula a criticat, de asemenea, decizia NATO de a majora cheltuielile pentru apărare până la 5% din PIB-ul statelor membre.

Declarația a criticat, de asemenea, atacurile asupra instalațiilor nucleare iraniene fără a menționa SUA sau Israelul.

Declarația de 31 de pagini a grupului menționează Ucraina o singură dată, condamnând recentele atacuri ucrainene asupra Rusiei”.

 

CNN informează că „președintele Donald Trump a amenințat cu noi tarife vamale orice țară care susține politicile «antiamericane» ale grupului de economii emergente BRICS. El a anunțat că scrisorile tarifare vor fi trimise către zeci de țări chiar începând de luni.

Grupul s-a extins recent pentru a include Egiptul, Etiopia, Indonezia, Iranul și Emiratele Arabe Unite și are zece țări partenere de nivel inferior - inclusiv Belarus, Nigeria, Thailanda și Vietnam. Nu este clar dacă Arabia Saudită a acceptat o invitație de a se alătura clubului economic”.

 

Business Insider notează că nu este prima dată când Trump vizează BRICS.

„În decembrie, el a amenințat cu o taxă vamală de 100% pentru țările care caută alternative la dolarul american. Economiștii au spus la acea vreme că mișcarea ar putea avea efectul invers.

Chiar și așa, națiunile BRICS au explorat alternative la dolarul american. Discuțiile privind dedolarizarea s-au accelerat după sancțiunile radicale împotriva Rusiei din cauza invaziei la scară largă asupra Ucrainei în februarie 2022”.

 

The New York Times subliniază că „opiniile divergente cu privire la recentele atacuri împotriva Iranului au evidențiat provocările reprezentate de extinderea rapidă a alianței. Acesteia i s-au adăugat membri cu viziuni divergente asupra rolului BRICS pe scena internațională.

Spre deosebire de NATO, unde cooperarea militară este esențială, grupul s-a concentrat pe o agendă economică și geopolitică, dar s-a străduit să facă progrese semnificative în ceea ce privește multe dintre obiectivele sale concrete, servind până acum ca o alianță în mare parte simbolică”, afirmă cotidianul american.

Miliardarul Elon Musk a anunțat că și-a „format” noul partid politic, America Party. Fostul șef al Departamentului pentru Eficiență Guvernamentală a făcut acest lucru exact după ce Donald Trump a promulgat proiectul său cheie denumit „Marea și Frumoasa Lege”. Un act normativ puternic contestat de patronul Tesla. Comentatorii sunt, în general, sceptici cu privire la șansele noului partid.

Time notează că Musk a fost – și continuă să fie – un critic vocal al proiectului de lege, argumentând că acesta va „cauza daune strategice imense” Americii din cauza trilioanelor de dolari pe care se preconizează că proiectul de lege le va adăuga la datoria țării.

Musk afirmă că va acționa pentru „obținerea independenței față de sistemul bipartid”, argumentând că ar putea încerca să „se concentreze exclusiv pe doar două sau trei locuri în Senat și opt până la zece districte în Camera Reprezentanților” pentru partidul său.

 

”Musk consideră că, vizând curse cheie [în alegerile intermediare], Partidul America ar putea deține voturi decisive asupra legilor importante”, notează Deutsche Welle.

”Investițiile masive în campanie i-ar putea oferi lui Musk un avantaj. Partidele cheltuiesc miliarde de dolari pentru a-și susține candidații. Potrivit OpenSecrets, organismul de supraveghere a donațiilor, aproape 16 miliarde de dolari au fost cheltuiți în cursele prezidențiale și legislative din 2024”.

 

După cum comentează La Repubblica, ”anunțul acestui nou partid este un semn că fostul susținător financiar al președintelui american a vrut să-i strice lui Trump nu doar weekendul de Ziua Independenței, ci și orizontul său politic”.

 

The New York Times consideră că această inițiativă este „un test al influenței miliardarului asupra politicii americane”. (...) Elon Musk a arătat că este dispus să-și folosească resursele pentru a acționa rapid, dar are și un lung istoric de promisiuni încălcate”.

 

BBC amintește că Musk a fost până recent un susținător important al lui Trump, afișându-se  alături de el în mitingurile electorale de anul trecut și aducându-și fiul de patru ani în Biroul Oval pentru a se întâlni cu Trump.

De asemenea, a fost principalul susținător financiar al lui Trump: Musk a cheltuit 250 de milioane de dolari pentru a-l ajuta să-și recapete funcția.

Discordanțele sale cu Trump au început atunci când a criticat public planurile fiscale și de cheltuieli ale lui Trump”.

 

Totuși, observă The Washington Times, „lansarea unui nou partid nu este fără precedent”. Ziarul citează Partidul Verde al lui Jill Stein (0,6% din voturi în 2024) sau Libertarienii (0,4%).

Într-o altă epocă, Teddy Roosevelt, după două mandate, a candidat în 1912 a fost candidat al Partidului Bull Moose, câștigând 27% din voturi, ceea ce i-a adus 88 de electori. Nimeni nu s-a descurcat vreodată mai bine.

Nici segregaționistul George Wallace, cu 13,5% din voturi și 46 de alegători în 1968, nici miliardarul Ross Perot în 1992, cu 19% din voturi, dar fără alegători.

 

„Pare încă foarte puțin probabil ca Musk să poată schimba sistemul american bipartid, așa cum promite”, este de părere El País. „Există prea multe incertitudini în jurul anunțului lui Musk”, adaugă ziarul spaniol, citându-l pe istoricul Richard Hofstadter: „Partidele terțe sunt ca albinele. Odată ce înțeapă, mor.”

Emoții, săptămâna viitoare, pentru președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Ea se va confrunta cu o moțiune de cenzură inițiată de eurodeputatul AUR Gheorghe Piperea. Luni, șefa Comisiei va participa la o dezbatere în plenul de la Strasbourg. Votul este programat joi, 10 iunie.

„Inițiativa vine de la europarlamentarul român de extremă dreapta Gheorghe Piperea, din grupul ECR […], care a reușit să adune zecimea voturilor din adunare necesare pentru a înscrie votul asupra unei astfel de moțiuni pe ordinea de zi a plenului”, transmite televiziunea belgiană francofonă RTBF.

Ziarul belgian L'Echo scrie că „Grupul politic ECR din care face parte Gheorghe Piperea s-a distanțat deja de această moțiune. […] Dezbaterea ar putea, însă, să permită social-democraților și centriștilor să critice dreapta atotputernică de la Strasbourg și Bruxelles de la alegerile din iunie 2024”.

Iar Politico vede un prim an dificil pentru președinta Comisiei. Ea va fi „nevoită să participe luni la o dezbatere cu parlamentarii la Strasbourg, urmată de vot, trei zile mai târziu”.

Invocând posibilitatea căderii executivului de la Bruxelles, Euractiv notează că totuși, „un astfel de scenariu nu s-a materializat niciodată.

Cel mai notabil caz de vot de neîncredere datează din 1999”, amintește AFP, „când Comisia Europeană, condusă pe atunci de luxemburghezul Jacques Santer, a ales să demisioneze chiar înainte de vot, după publicarea unui raport privind mai multe cazuri de fraudă”.

Parlamentul European are 720 de europarlamentari, iar „401 dintre aceștia au votat pentru ca Ursula von der Leyen să devină președinte acum un an”, observă și Financial Times.

Totuși, ziarul britanic amintește că și „Deputații progresiști ​​au deschis un nou front săptămâna trecută, când Comisia și-a declarat intenția de a retrage o lege care interzice așa- numitul «greenwashing» cu câteva zile înainte ca Parlamentul și statele membre să ajungă la un acord final pe această temă.”

Casa Albă a anunțat că nu va furniza Kievului anumite arme planificate. Aceasta, pe măsură ce atacurile rusești asupra orașelor ucrainene se intensifică. Decizia este larg comentată de presa internațională.

”Decizia include rachete de apărare aeriană  și vine în urma unei revizuiri a cheltuielilor militare și a sprijinului american acordat țărilor străine”, a declarat pentru CNN un oficial de rang înalt al Casei Albe.

”Balanța ajutorului militar către Ucraina s-a schimbat semnificativ de când Trump a revenit la putere, punând la îndoială viitorul sprijinului american pentru Kiev.

În aprilie, Europa a depășit SUA în ceea ce privește ajutorul militar total către Ucraina (...).

Schimbarea a venit în urma disputei aprinse din Biroul Oval, care a avut loc în martie”, mai transmite rețeaua de televiziune din Statele Unite.

Potrivit Reuters, pauza luată de Pentagon este cauzată de îngrijorările că stocurile americane sunt prea mici. ”Măsura include 30 de rachete de apărare aeriană Patriot, pe care Ucraina se bazează pentru a distruge rachetele balistice rapide”, au declarat pentru Reuters trei persoane familiarizate cu decizia”.

”Oprirea livrărilor de arme cheie pentru Ucraina este un nou semn al slăbirii sprijinului pentru Kiev”, consideră The Wall Street Journal.

Încetarea furnizării rachetelor Patriot vine în contextul în care Ucraina se confruntă cu atacuri aeriene rusești persistente.

Citeste siAtac aerian al Rusiei asupra Odesei: cinci răniţi, între care doi copii

Vorbind la recentul summit NATO, președintele Trump a declarat că încheierea războiului din Ucraina e „dificilă”, citându-l pe președintele rus Vladimir Putin ca fiind un partener dur.

Oficialii administrației au subliniat necesitatea de a se concentra mai mult pe amenințările pe termen lung din partea Chinei și, imediat, pe nevoile militare din Orientul Mijlociu”.

”Această decizie pare ilegală”, potrivit Politico.

”Armele destinate Ucrainei au fost deja finanțate de Congresul SUA. Dacă administrația Trump autorizează înghețarea sau încetinirea munițiilor deja finanțate de Congres [...], aceasta riscă să încalce legea, deoarece dezacordurile politice nu constituie o bază legală pentru blocarea fondurilor alocate”,

specifică publicația.

”O adevărată surpriză urâtă din partea Statelor Unite”, este de părere ziatul francez La Tribune.

De partea ucraineană, anunțul american a fost întâmpinat cu o oarecare neliniște. Confruntați cu armata rusă, care este mai bine echipată și mai numeroasă, „vom întâmpina dificultăți fără muniție americană”, a recunoscut o sursă militară.

„Ucraina se confruntă cu o lipsă de muniție pentru apărarea antiaeriană, iar bombardamentele aeriene rusești devin din ce în ce mai intense și mai mortale”, comentează la rândul său The Kyiv Independent.

Europa se sufocă. Temperaturile ating niveluri record, mult peste 40 de grade Celsius în unele locuri. Valurile de căldură sunt adesea urmate de furtuni extrem de violente. Iar episoadele se repetă tot mai des în ultimii ani. Comentatorii europeni analizează cauzele și potențialele răspunsuri.

„Un număr record de avertizări privind valul de căldură au intrat în vigoare în Franța, deoarece țara și alte părți din sudul și estul Europei rămân în strânsoarea temperaturilor ridicate”, scrie BBC pe site-ul său.

„Cele mai dure condiții se observă în Franța, Italia, Portugalia și Spania. Se așteaptă ca temperaturile să persiste până la mijlocul săptămânii, înainte de a începe să se diminueze pe o mare parte a continentului”, confirmă The New York Times.

În Spania, „valul de căldură spulberă recordul istoric de temperatură”, relatează El País.

În timp ce El Mundo  explică valul de căldură astfel: „un anticiclon african instalat deasupra sudului Europei, care, cu presiunea sa ridicată, blochează aerul cald de la sol ca un capac. Este un fenomen numit «dom de căldură», care devine din ce în ce mai frecvent în Europa”.

Ziarul francez Les Echos propune câteva soluții, unele chiar îndrăznețe:

„Trebuie să plantăm copaci în orașe, să dezvoltăm planuri de sprijin pentru persoanele vulnerabile, să schimbăm practicile agricole. Să regândim condițiile de muncă și așa mai departe. ...

Și trebuie spart un tabu: aerul condiționat. ... În timp ce este ceva obișnuit în Statele Unite și în China, în Franța are o reputație proastă când vine vorba de spațiile de locuit private și comune.

Cu toate acestea, s-au făcut deja progrese în limitarea impactului său negativ asupra climei și sunt posibile progrese suplimentare. Este timpul să schimbăm narațiunea și să adoptăm tehnologia înainte ca valurile de căldură să devină fatale”.

Și tot în Franța, Libération consideră că măsurile luate sunt insuficiente.

”Mai ales că valurile de căldură nu mai sunt un fenomen rar, ci devin normă. Viața de zi cu zi se oprește: școlile sunt închise în mai multe departamente, activitățile sunt reduse, iar viața de zi cu zi este erodată treptat de această căldură care va deveni o povară din ce în ce mai mare.

Problema a fost ignorată în politicile publice, dar un proiect de lege bipartizan urmează să fie prezentat Adunării Naționale în următoarele zile. Să sperăm că va face ca lucrurile să avanseze.”

Publicația The Spectator critică însă tocmai statul paternalist :

„Poate că este o conspirație a emisiilor zero. Cu cât îi speriem mai mult pe oameni în legătură cu vremea, cu atât îi vom face mai ușor să cumpere pompe de căldură și mașini electrice.

Dar problema mai mare este cu siguranță această dependență teribilă de stat, ajutată și sprijinită de industria sănătății și securității, care se specializează în infantilizarea noastră a tuturor.

Te face să te întrebi ce naiba urmează. Poate că secretarul Sănătății ne va reaminti să folosim umbrela pe ploaie. Să ne îmbrăcăm gros dacă ninge. Să bem când ne este sete. Și să ne schimbăm lenjeria intimă”.

 

„Pentru realizarea acestei rubrici au fost folosite drept surse publicațiile Eurotopics și Courrier International

Revista americană Foreign Policy dedică o întreagă ediție acestui subiect. În timp ce alți comentatori continuă să analizeze consecințele summitului NATO de la Haga, dominat de dorința aliaților de a-i face pe plac liderului american.

”Nu există nicio îndoială că al doilea mandat al președintelui american Donald Trump reprezintă o răsturnare de situație intenționată. Încă din 2018, Steve Bannon, fostul strateg principal al lui Trump, vorbea despre cum Casa Albă va „inunda zona cu rahat” pentru a copleși presa”.

Noua echipă a lui Trump a perfecționat vechiul plan de inundații până la arta tsunami-ului. Există mai multe ordine executive ca niciodată, momente uluitoare de reality-show în Biroul Oval, norme încălcate până când nu-ți mai amintești că au existat, aliați tratați ca dușmani și dictatori ca prieteni.

Așadar, cum ar trebui să-l înțelegi pe Trump 2.0?- întreabă Foreign Policy.

 

”Trump este Iulius Cezar, un om care a devenit dictatorul Romei pe viață acum două milenii, până la asasinarea sa. Sau Trump este Mao, care a orchestrat Revoluția Culturală din China. Mai aproape de zilele noastre, Trump ar putea fi un populist precum Recep Tayyip Erdogan din Turcia sau Narendra Modi din India.

Sau ar putea fi omul care fondează o cleptocrație, precum Viktor Orban din Ungaria.

Trump are, de asemenea, un impact asupra istoriei SUA: a lăudat tarifele vamale impuse de William McKinley la sfârșitul secolului al XIX-lea și a încercat să le imite, în timp ce politica sa externă a fost adesea comparată – nesatisfăcător – cu cea a lui Ronald Reagan”,

 

 scrie revista americană.

Süddeutsche Zeitung observă la rândul său că datorită capriciilor lui Trump, summitul NATO de la Haga reprezintă un punct de cotitură.

”Aliații au făcut tot ce au putut pentru a preveni o retragere a SUA. Chiar dacă asta a însemnat să se închine în fața lui Donald Trump. Dar acum aliații sunt conștienți de necesitatea absolută de a-și lua propria apărare în propriile mâini”.

Ziarul german vorbește despre ”certitudinea europenilor că Rusia imperialistă a lui Putin reprezintă o amenințare reală. Acum, participanții la summit trebuie să-și convingă compatrioții de această situație. În ceea ce privește capacitatea Europei de a se apăra, acest lucru este cel puțin la fel de important ca și satisfacerea lui Trump”.

SUA nu vor mai oferi fonduri Ucrainei, avertizează fostul comisar UE Paolo Gentiloni în ziarul italian La Repubblica:

„La patru luni după scena jenantă din Biroul Oval, retragerea americană pare să fi fost amânată deocamdată. Însă liderii europeni, pe care Trump i-a descris drept «băieți buni» la masa NATO, nu ar trebui să-și facă iluzii. Sprijinul economic pentru Ucraina este din ce în ce mai european. Totalizând aproximativ 160 de miliarde de euro, valoarea ajutorului acordat de UE este acum considerabil mai mare decât cea oferită de Statele Unite.”

Sute de mii de oameni au participat sâmbătă la marșul Pride de la Budapesta. O participare record, care îl „umilește” pe Orbán, notează presa internațională.

Departe de a rămâne acasă, așa cum le ceruse Orbán, participanții au umplut străzile din Budapesta, scrie The Guardian.

El País vorbește despre

o participare record de peste 200.000 de persoane - până la 300.000, conform unor surse. Mitingul Budapest Pride de sâmbătă s-a transformat în mod clar într-un act masiv de rezistență față de politicile „ultraconservatoare” ale lui Viktor Orbán. Acesta interzisese mitingul - dar autorizase două marșuri de extremă dreapta pe același traseu.

Financial Times, observă că „partidul de guvernământ Fidesz a încercat să folosească tema LGBT pentru a prezenta opoziția ca fiind concentrată pe probleme progresiste și urbane. Dar această tactică a eșuat”. Iar Fidesz a fost prins în propria capcană. El a ajuns „să pară slab perminând marșului să continue și autoritar dacă ar fi reprimat măsurile.”

Proteste masive și în capitala Serbiei, Belgrad, unde participanții, mai cu seamă tineri, au cerut alegeri anticipate.

Euronews amintește că  ”studenții au fost o forță cheie în impulsionarea protestelor anticorupție în întreaga țară. Protestele au izbucnit în urma prăbușirii unei copertine a gării recent renovate din orașul Novi Sad, în noiembrie 2024, soldată cu moartea a 16 persoane.

Citeste siProteste în Serbia. Baricade în Belgrad în cea de-a doua noapte de proteste

Mulți sârbi au dat vina pe corupția guvernamentală și neglijența în proiectele de infrastructură de stat, ceea ce a dus la proteste de masă recurente.

După cum relatează Associated Press, Alexander Vucic, un fost naționalist extremist, a devenit din ce în ce mai autoritar de când a ajuns la putere în urmă cu mai bine de un deceniu.

Deși declară oficial că dorește ca Serbia să adere la Uniunea Europeană, criticii spun că Vucic a înăbușit libertățile democratice pe măsură ce a consolidat legăturile cu Rusia și China.

A fost summitul NATO un succes? Comentatorii sunt nuanțați în această privință. Criticile încep să apară: europenii l-au lingușit pe președintele american, dar problemele alianței rămân.

”Dacă existau îndoieli că Statele Unite conduc NATO, summitul le-a înlăturat”, concluzionează National Public Radio. Un summit foarte scurt și o declarație de o pagină au fost pregătite pentru a-l menține pe președintele SUA fericit și concentrat.

În timp ce Trump zbura spre Olanda, secretarul general al NATO, Mark Rutte, i-a trimis un mesaj text în care vorbea cu entuziasm despre faptul că este pe punctul de a realiza o mare victorie: „Europa va plăti MULT, așa cum ar trebui, și va fi victoria voastră”.

Trump a postat mesajul pe rețelele de socializare. Rutte a spus că nu i-a fost rușine și că totul era adevărat.

Politico notează că ”oficialii europeni au folosit lingușiri și au evitat detaliile pentru a obține „un vibe bun” și a câștiga bunăvoința președintelui Trump.

”Frustrările legate de poziția lui Trump privind comerțul față de Europa au fost uneori prezente. Președintele francez Emmanuel Macron a remarcat incongruența faptului că SUA cer aliaților să cheltuiască mai mult pe apărare, în timp ce pun presiune pe economii prin tarife vamale. În mod similar, cancelarul german Friedrich Merz s-a exprimat în legătură cu discuțiile comerciale dintre Washington și Bruxelles, afirmând că acestea sunt „prea complicate”. Dar aceste note de discordie au fost în mare parte înecate de armonia izbitoare a acestui summit simplificat”.

 

The New York Times consideră că, ”în ciuda promisiunilor, multe guverne, în special în vestul Europei, vor avea o sarcină politică dificilă de a convinge publicul că amenințarea la adresa securității lor este reală și că banii trebuie cheltuiți pentru descurajare.

Iar Le Monde întreabă:

”Cât de departe trebuie să mergem pentru a ne adapta la un președinte american care nu își ascunde disprețul față de partenerii săi europeni și ura pe care o simte față de Uniunea Europeană? Confruntați cu această dilemă de cinci luni, liderii Bătrânului Continent au ales să-și plece capetele pentru a evita o ruptură”.

”Liderii au căzut la picioarele lui Trump la Haga fără demnitate – și pentru ce? Toate problemele cheie ale NATO rămân”, comentează The Guardian.

”Pe termen lung, această conciliere cu Trump nu rezolvă nimic. În termeni politici, summitul de la Haga nu marchează reluarea unor relații normale, cu atât mai puțin începutul unei noi epoci de aur a NATO.

Astfel de lucruri nu sunt posibile în era Trump. Este adevărat, lucrurile nu s-au înrăutățit, un rezultat pe care mulți, inclusiv Rutte, îl vor considera un fel de realizare. Cu toate acestea, cele mai multe probleme rămân ferm la locul lor.

Prima și cea mai urgentă este Ucraina. Nu s-a schimbat nerăbdarea lui Trump față de Ucraina, încrederea sa într-un armistițiu sau lipsa sa de disponibilitate de a reînnoi ajutorul militar american.

A doua dificultate este caracterul imprevizibil absolut al lui Trump. Totul a fost bine aranjat la Haga, dar cât va dura asta? Nimeni nu poate spune”.

La summitul de la Haga, statele membre NATO au convenit să-și suplimenteze bugetele pentru apărare la 5% din PIB. De asemenea, aliații și-au reafirmat angajamentul față de Articolul 5. Dar semnele de întrebare rămân, spun comentatorii.

”NATO își atenuează poziția față de Rusia”, observă The Telegraph.

”Summitul a fost considerabil mai scurt decât în ​​mod normal, special pentru Donald Trump. Comunicatul pare mai slab în comparație cu anii precedenți”.

Și Le Figaro relatează că ”la Haga s-a făcut tot posibilul pentru a evita supărarea imprevizibilului miliardar. Iar secretarul general al NATO, Mark Rutte, a încercat să calmeze îngrijorările legate de implicarea SUA în NATO.

Membrii NATO și-au „reafirmat”, de asemenea, sprijinul pentru Ucraina, într-un scurt paragraf, negociat cu înverșunare cu Donald Trump, care ar fi preferat un comunicat final fără a-i menționa pe ruși”.

”Trump obține o victorie importantă în privința NATO - dar rămân întrebări cheie privind alianța”, transmite CNN.

”Liderii NATO i-au adus președintelui Donald Trump o victorie majoră prin creșterea obiectivelor de cheltuieli pentru apărare”. Dar rețeaua TV amintește despre faptul că liderul de la Casa Albă a pus în dubiu angajamentul față de Articolul 5.

Business Standard remarcă faptul că prim-ministrul ungar Viktor Orban ”a diluat demonstrația de unitate atunci când le-a spus reporterilor că NATO nu trebuie să aibă legătură cu Ucraina și că Rusia nu este suficient de puternică pentru a reprezenta o amenințare reală la adresa aliaților.

Kremlinul a acuzat NATO că se află pe o cale de militarizare rampantă și că prezintă Rusia ca un „demon al iadului” pentru a-și justifica creșterea semnificativă a cheltuielilor pentru apărare”.

UN News & World Report precizează însă că ”NATO dedică o parte mult mai mică din PIB apărării decât Rusia, dar, luați împreună, aliații cheltuie semnificativ mai mulți bani decât Moscova.

Cheltuielile militare ale Rusiei au crescut cu 38% în 2024, ajungând la aproximativ 149 de miliarde de dolari și 7,1% din PIB, potrivit Institutului Internațional de Cercetare a Păcii de la Stockholm”.

Presa internațională nu neglijează nici situația din Orientul Mijlociu. Jurnaliștii își pun întrebări cu privire la eficacitatea atacurilor americane asupra siturilor militare iraniene.

Potrivit The Independent, ”imaginile din satelit realizate după atacurile aeriene ale armatei americane arată daune semnificative - dar nu neapărat în măsura susținută de Donald Trump.

Imaginile nu au dezvăluit dovezi definitive că instalațiile subterane puternic fortificate au fost distruse  de bombardierele americane B-2”.

”Războiul frontal este suspendat”

notează Le Monde.

”Dar cum va putea Israelul să verifice mâine dacă Iranul încearcă să-și reconstruiască programul nuclear bazându-se pe ceea ce armata a putut salva înainte de bombardamente, în special uraniu și centrifuge?”

„Testul cheie pentru administrația SUA, presupunând că armistițiul se menține, va fi capacitatea sa de a promova un acord îmbunătățit cu Iranul, care să includă un mecanism eficient de monitorizare”, spune un expert consultat de ziarul francez.

De aici și această întrebare suplimentară: „Dacă Iranul încalcă armistițiul, Israelul va trebui să ia o decizie. Riscă atunci fricțiuni cu administrația Trump?” –  comentează un alt expert pentru Le Monde.