Vineri expiră ultimul termen fixat de președintele american Donald Trump pentru ca Rusia să accepte o încetare a focului în Ucraina. Între timp, trimisul special al Casei Albe urmează să ajungă la Moscova. Presa internațională evaluează șansele acestei misiuni.

După cum notează La Stampa ”emisarul Casei Albe, Steve Witkoff, este așteptat la Moscova, după ce optimismul lui Trump s-a evaporat odată cu eșuarea negocierilor ruso-ucrainene de la Istanbul.

Termenul limită dat de Trump a fost scurtat de la 50 la 10 zile după recentele bombardamente ale Rusiei asupra orașelor ucrainene”.

Ultimatumul expiră vineri, iar Andriy Yermak, șeful de cabinet al lui Volodimir Zelenski, a scris în The Washington Post că în această săptămână «lumii i s-ar putea oferi o oportunitate de a pune capăt războiului»”. (Sursa: Eurotopics).

Publicația americană The Hill amintește la rândul său că

 

”președintele este din ce în ce mai frustrat de faptul că Vladimir Putin i-a ignorat apelurile pentru un acord de pace.

Ultimul termen limită pentru Moscova ar expira tehnic vineri, deși Trump s-a dovedit flexibil în ceea ce privește impunerea de tarife vamale asupra țărilor terțe”.

 

Potrivit analizei revistei Newsweek, trimiterea lui Witkoff ”este probabil menită să adauge o presiune suplimentară asupra Moscovei. Cu toate acestea, de la amenințările președintelui SUA, retorica de la Kremlin a sugerat că nu s-a schimbat  nimic în strategia de război.

Witkoff, un magnat imobiliar, s-a întâlnit deja cu Putin de mai multe ori la Moscova, dar liderul rus a respins în repetate rânduri planurile americane de încetare a focului”.

Potrivit expertului consultat de publicația americană,

”Putin nu este pregătit să oprească războiul și nu va renunța la cererile sale ca Ucraina să predea părțile rămase din regiunile Donețk, Herson și Zaporijia, pe care le are încă sub control”.

Expertul a spus că ”accentul pentru SUA ar trebui să fie acela de a închide lacunele care permit Rusiei să genereze venituri din vânzările de petrol și că activele rusești înghețate ar trebui folosite pentru a finanța ajutorul militar pentru Ucraina”.

Expertul consultat de RBC Ucraina nu exclude posibilitatea ca ”rușii să fi testat, prin canale diplomatice închise, propunerea de a discuta și de a găsi un teren comun.

Witkoff va fi cel mai probabil folosit doar ca instrument. Spre deosebire de vizitele anterioare, este puțin probabil să transmită vreun mesaj de la Trump. Sarcina sa principală va fi să primească ceva de la Putin și să i-l transmită lui Trump.

Aceasta ar putea fi foarte bine viziunea Rusiei asupra modului de a se pune capăt războiului - o propunere în baza căreia rușii ar fi dispuși să vină la masa negocierilor.

În acest context, Politico observă că Vladimir Putin trage de timp.

El ”ezită să răspundă ultimatumului lui Donald Trump pentru un armistițiu.

Kremlinul continuă să încetinească orice posibile negocieri de încetare a focului cu Kievul, purtătorul de cuvânt afirmând că președintele rus Vladimir Putin „nu exclude” o întâlnire cu omologul său ucrainean - dar numai după ce se vor efectua „lucrări” încă nespecificate”.

Cu puțin timp înainte ca trimisul special american Steve Witkoff să ajungă la Moscova – miercuri sau joi – Donald Trump agită retorica nucleară. Ca răspuns la o postare adresivă a fostului președinte rus Dmitri Medvedev, liderul de la Casa Albă a afirmat că a dat ordin ca două sumbarine americane să se deplaseze în zone adecvate. Ce înseamnă retorica nucleară a lui Trump?

Süddeutsche Zeitung nu-și ascunde scepticismul:

 

„Submarinele nucleare americane sunt în permanență în serviciu și capabile să atace ținte în Rusia în orice moment, din orice punct din oceanele lumii. Aceasta este esența descurajării nucleare, care a ținut puterile nucleare sub control timp de decenii. Nu este nevoie să se mute submarine nucleare în «regiuni adecvate» pentru așa ceva.

Când Trump postează acest lucru pe internet, este doar o demonstrație grandioasă menită să impresioneze un public global. Asta nu îl face mai bun. Nu te joci cu rachete nucleare, nici măcar în confruntări verbale.”

 

 

Trump ar trebui să dea dovadă de mai multă reținere, recomandă și ziarul austriac Die Presse:

„Fostul președinte rus și-a găsit nișa făcând remarci agresive despre Occident și vorbind despre reducerea capitalelor europene la mormane de cenușă nucleară. Până acum, Occidentul a răspuns calm sau deloc. Și așa ar trebui să rămână lucrurile. Este iritant ca un președinte american să se coboare și să-i răspundă lui Medvedev.” (Sursa: Eurotopics)

După cum observă BBC, Kremlinul, la rândul său, minimizează retorica nucleară a lui Trump, în timp ce trimisul special al SUA urmează să viziteze Moscova.

În prima reacție oficială de la comentariile lui Trump, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că submarinele americane sunt oricum în misiune de luptă și a respins ideea că a existat o escaladare. Fără a face referire directă la disputa cu Medvedev, Peskov a declarat că, deși „în fiecare țară membrii conducerii... au puncte de vedere diferite”, politica externă rusă a fost dictată doar de Putin.

Politologul rus Vladimir Pastukhov laudă gestul amenințător al lui Trump într-o postare pe Telegram preluată de publicația rusă online Echo :

 

„Acum, Moscova trebuie să fie convinsă că nu a fost doar una dintre glumele lui Trump. Trump este suficient de nebun, iar Putin pare să-și fi găsit în sfârșit un adversar egal.

Aș dori să subliniez în mod special munca bună a consilierilor care i-au atras atenția lui Trump că, în această situație, își pot înfige cu adevărat ghearele în Medvedev și se pot preface că Putin nici măcar nu există. Este viclean și umilitor în același timp, exact genul de batjocură de care Putin însuși este atât de îndrăgostit.”

 

(Sursa: Eurotopics)

Iar publicația rusă de investigații Meduza, care acționează din exil, amintește că ”însuși Putin a recurs frecvent la amenințări nucleare, de la începutul invaziei la scară largă a Ucrainei de către Rusia. Kremlinul a sugerat în repetate rânduri că ar putea folosi arme nucleare în anumite circumstanțe. În plus, Rusia și-a revizuit doctrina nucleară și a desfășurat focoase nucleare în Belarus. Guvernele occidentale și Ucraina au acuzat Moscova de implicare în „șantaj nuclear”.

În doar câteva luni, Donald Trump a majorat tarifele medii impuse de Statele Unite restului lumii de la 2,5% la aproximativ 17% - cu 15% pentru Uniunea Europeană. Incertitudinea rămâne ridicată. Presa internațională analizează primele efecte ale acestui șoc economic.

În Le Monde, economistul-șef al Axa vorbește despre efectele taxelor vamale impuse de Donald Trump. AXA este una dintre cele mai importante instituții financiare la nivel mondial, cu sediul la Paris:

”Cine va suporta costurile?

Sunt americanii, dar încă nu știm care. Angrosiștii și-ar putea reduce marjele de profit, comercianții cu amănuntul și-ar putea reduce și ei marjele sau nivelul prețurilor de consum va crește, cu un impact direct asupra consumatorului.

Întrebarea este dacă măsura va funcționa pentru balanța comercială și veniturile Statelor Unite.

Citeste siDisputa tarifară dintre SUA și UE a fost soluționată, dar cu ce costuri?

Ei bine, nimic nu este gratuit, spune economistul șef al Axa: fie tarifele funcționează, reechilibrând balanța comercială, dar apoi volumul importurilor va scădea. Și, odată cu aceasta, veniturile din taxe vamale. Sau nu funcționează, și Trezoreria va primi o sumă uriașă, dar balanța comercială va continua să se deterioreze.

Pe termen scurt, efectul poate fi pozitiv pentru deficitul SUA, dar până la sfârșitul anului 2026,  nimic nu este sigur”.

 

Și totuși, putea Uniunea Europeană să obțină un acord mai bun?

Pesimismul european față de acordul cu Trump este nejustificat. Este probabil tot ce ar fi putut realiza UE, conchide o analiză a publicației The Conversation:

 

Cei mai mari câștigători ai acestei înțelegeri sunt producătorii auto din Europa. SUA au redus diverse taxe specifice sectorului pentru bunuri precum aeronave, mașini și piese auto la plafonul de 15%. Aceasta reduce efectiv tarifele pentru mașinile fabricate în UE (de la 27,5%).

Între timp, producătorii auto americani se bazează în mare măsură pe piese din Mexic și China - încă supuse unor tarife mai mari. Acest lucru face ca vehiculele din UE să fie mai competitive pentru consumatorii americani decât mașinile „americane” care se bazează pe piese de peste hotare.

Faptul că UE a evitat cel mai rău scenariu și a protejat sectoare cheie sugerează nu un triumf, dar limitarea influenței lui Trump. De la anunțul acordului, imaginea care a rezultat din partea multor lideri europeni a fost una sumbră. Este adevărat, UE nu a câștigat - dar a supraviețuit. Și acest lucru, deocamdată, este probabil suficient.

 

 

Presa comentează și declarațiile președintelui Donald Trump potrivit cărora două submarine nucleare urmează a fi deplasate în regiuni apropiate Rusiei. Mișcarea vine după ceea ce Trump a numit declarații „prostești și incendiare” din partea fostului președinte rus, Dimitri Medvedev.

The Moskow Times relatează că ”amenințarea a avut loc pe fondul unui termen limită stabilit de Trump pentru sfârșitul săptămânii viitoare. El a cerut ca Rusia să pună capăt războiului din Ucraina sau se va confrunta cu noi sancțiuni.

În ciuda presiunilor din partea Washingtonului, atacurile Rusiei împotriva vecinului său continuă să se desfășoare la capacitate maximă”.

După cum transmite BBC, agențiile de presă rusești au fost destul de disprețuitoare față de anunțul lui Trump.

Într-o declarație acordată ziarului Moskovsky Komsomolets, un comentator militar a concluzionat că Trump „face o criză de nervi”.

Un general rus în retragere a declarat pentru Kommersant că discursurile președintelui SUA despre submarine sunt „diatribe fără sens”.

Marea Britanie și-a anunțat intenția de a recunoaște Palestina ca stat în cadrul Adunării Generale a ONU de la sfârșitul lunii septembrie, o declarație similară cu a președintelui Emmanuel Macron. Anunțul făcut de prim-ministrul britanic Keir Starmer a provocat ecouri puternice în presa europeană. 

„Inițiativa lui Macron dă roade” scrie cotidianul La Repubblica. 

„Revolta pro-palestiniană din Partidul Laburist a jucat un rol decisiv pentru Starmer. În același timp, vântul se schimbă în Europa. Riscul diplomatic pe care Macron și l-a asumat acum câteva zile poate fi declarat un succes. Oamenii l-au numit pe liderul francez imprudent, iar Trump l-a acuzat că „nu are nicio influență”. Cu toate acestea, gestul simbolic al Franței s-a dovedit a fi copleșitor, atât din punct de vedere politic, cât și în ceea ce privește opinia publică.”

The Independent laudă decizia prim-ministrului britanic. 

 „Logica soluției cu două state este la fel de inevitabilă ca întotdeauna. Este nevoie de un lider puternic și respectat pentru a reafirma acest lucru în termeni calmi și convingători. Dacă, pentru moment, acest lucru nu poate fi realizat de un lider american, atunci poate fi realizat de unul britanic. Sarcina îi revine lui Sir Keir, deoarece s-a impus rapid pe scena mondială, se bucură de încrederea președintelui Trump și, într-un anumit sens, îndeplinește rolul istoric al Marii Britanii. Sir Keir își asumă un risc, atât în regiune, cât și în cadrul propriului partid, în țara sa. Merită sprijin necondiționat.”

Declarațiile trebuie urmate de un nou început în Orientul Mijlociu, insistă expertul în relații internaționale Dominique Moïsi în cotidianul reginonal Ouest-France:

„Un al doilea membru al G7, Regatul Unit, tocmai și-a schimbat poziția. Este clar că simplele declarații de intenție nu vor rezolva cea mai complexă problemă geopolitică a lumii. În cele din urmă, este nevoie de un triplu regim sau de o schimbare de guvern în regiune: în Iran, Israel și în conducerea palestiniană. Pentru că, în felul lor, mullahii, guvernul Netanyahu și Hamas constituie o amenințare pentru populațiile respective - și un obstacol în calea oricărei speranțe de pace.”

Publicația belgiană De Standaard afirmă că recunoașterea Palestinei este un pas necesar, însă insuficient: 

„Războiul din Gaza a conferit recunoașterii Palestinei o semnificație pe care nu ar trebui să o aibă. Această mișcare este acum văzută ca o acțiune care denunță faptele rele ale Israelului, când, de fapt, recunoașterea Palestinei nu face decât să inverseze ani de abordare unilaterală și pro-israeliană a conflictului. Este pasul minim necesar pentru a ne apropia de o soluție și ar trebui să fie complet decuplat de război. Pentru a pune capăt războiului va fi nevoie de mult mai mult decât corectarea unei omisiuni de lungă durată.”

Planul lui Starmer este total nerealist, comentează pesimist The Daily Telegraph:

„Într-adevăr, prim-ministrul pare să fie de acord cu Emmanuel Macron, în loc să acorde atenție lui Donald Trump, care a indicat deja că va respinge orice astfel de recunoaștere a Palestinei. Planul de pace al lui Starmer pare, în cel mai bun caz, o încercare naivă de a obține un loc la masa negocierilor, în cel mai rău caz, o încercare calculată de a calma facțiunea pro-Gaza din cadrul Partidului Laburist. Sir Keir va eșua probabil pe ambele fronturi.”

 

Grupaj realizat de Mădălina Șerban

Presa europeană comentează în continuare pe tema tarifelor asupra cărora, duminică, Ursula von der Leyen și Donald Trump au ajuns la un acord. Jurnaliștii europeni abordează diferite perspective și trag propriile concluzii, lăsând o întrebare în aer: „A fost soluționată disputa tarifară, dar la ce costuri?”

 

Ziarul francez Les Echos consideră că aceasta poate fi o victorie à la Pirus pentru SUA:

„Președintele Comisiei nu putea să se aștepte la mai mult. Și era mai bine să se pună capăt războiului tarifar anunțat de Casa Albă. … Chiar dacă unele incertitudini trebuie încă clarificate, Bruxelles a obținut garanții pentru sectoare-cheie (industria auto, aviația, băuturile alcoolice) și și-a reafirmat principiile de reglementare, în special în sectorul digital. … Mai mult, „victoria” Americii trebuie pusă în perspectivă, deoarece toată lumea pierde în acest joc protecționist – inclusiv SUA, care va plăti pentru câștigurile bugetare pe termen scurt cu o inflație suplimentară și o creștere economică mai mică.”

Cotidianul britanic The Times consideră că Brexit-ul a dat roade. Jurnaliștii remarcă cu satisfacție faptul că, datorită ieșirii din UE, Londra a obținut condiții mai favorabile decât Bruxelles-ul în acordul cu SUA:

„În timp ce blocul comunitar va fi supus unui tarif general de 15%, cel al Marii Britanii este de 10%. În ceea ce privește oțelul și aluminiul, domnul Trump a impus un tarif de 50% asupra UE, dublu față de cel aplicat importurilor din Marea Britanie în SUA. … Cel mai important factor ar putea fi poziția Regatului Unit în afara UE. Dotat cu flexibilitatea de a-și defini propria politică comercială, Londra a putut acționa mai rapid decât Bruxelles pentru a-și proteja interesele”.

„Nu este o înțelegere echitabilă”, scrie Corriere della Sera:

„UE plătește un preț ridicat pentru «stabilitatea» relațiilor sale cu SUA. … Este vorba, în esență, de un acord politic: UE a vrut să evite un conflict direct cu SUA. Înainte de Trump, tariful mediu impus de autoritățile vamale americane asupra mărfurilor europene era de aproximativ 4,8%; acum a fost stabilit la 15%. Este de trei ori mai mare și fără nicio justificare economică reală, deoarece afirmația lui Trump că Europa exploatează SUA de mai mulți ani este pur și simplu falsă.”

El País susține că UE nu trebuie să renunțe la potențialul său de actor internațional puternic:

„Acordul expune slăbiciunea geopolitică a Europei, așa cum s-a văzut deja în Ucraina și în Orientul Mijlociu. Iar acum nu a reușit nici să-și impună influența economică. … Mai mult, face acest lucru cu un partener care s-a dovedit a fi orice altceva decât de încredere. Europa nu trebuie să se resemneze la insignifianță sau să accepte disprețul lui Trump față de multilateralism. Trebuie să revocăm acest acord, care cu greu poate fi considerat răul cel mai mic. În caz contrar, UE ar renunța la esența proiectului european și la potențialul său de a fi un actor internațional puternic: o uniune angajată într-o ordine mondială bazată pe norme, inclusiv norme comerciale.”

Totuși, cei de la The Irish Times răsuflă ușurați:

„Acordul preliminar privind comerțul dintre UE și SUA are un avantaj principal: evită un război tarifar iminent între cele două părți, care ar fi putut deveni urât. … Acesta ar fi putut degenera într-o luptă de tipul «ochi pentru ochi, dinte pentru dinte». Acum, schimbul de focuri a încetat, iar armele comerciale au fost puse din nou în teacă, cel puțin pentru o vreme. Irlanda depinde în mare măsură de investițiile și comerțul cu SUA și ar fi fost expusă în mod special în cazul izbucnirii unui război comercial. Un astfel de scenariu ar fi riscat să atragă în conflict marile companii de tehnologie digitală cu operațiuni importante în această țară.”

Belgienii de la De Standaard văd disputa tarifară ca o negociere în care Trump a riscat și a câștigat în același timp:

„Trump a riscat și a câștigat, pentru că a rescris cu obstinație regulile jocului, stabilite în urma unor negocieri multilaterale care au durat zeci de ani. Acum că aceste reguli au fost modificate, este imposibil de prevăzut cum vor afecta noile tarife economiile SUA și UE. În lumea veche, consumatorii americani ar fi plătit prețul: tarifele comerciale scumpesc viața, sufocă inovarea și reduc prosperitatea. În lumea lui Trump, ele fac SUA mai bogată în detrimentul partenerilor săi comerciali.”

 

Grupaj realizat de Cezar Ionuț Ionescu

Presa europeană comentează agravarea crizei alimentare din Gaza. Israelul a acceptat încetarea focului „umanitară”, cu scopul de a permite livrarea ajutoarelor prin coridoare sigure. Un convoi mare de camioane și provizii transportate aerian au ajuns deja la populația înfometată. Jurnaliștii internaționali nu văd însă progrese semnificative și sunt exasperați de neputința Uniunii Europene.

Acum ar putea exista perspectiva unui sfârșit al războiului care să salveze imaginea Israelului, scrie ziarul polonez Polityka:

„Israelul are acum șansa de a-și restabili, cel puțin parțial, reputația. Pentru aceasta va fi nevoie de un sistem coordonat și echitabil de distribuire a ajutorului humanitar. Dar asta nu este suficient. Poate că aceasta este o ocazie unică pentru Israel de a pune capăt războiului, de a asigura eliberarea ostaticilor și de a-și recâștiga într-o oarecare măsură reputația internațională. Locuitorii din Gaza încă plătesc cu sângele lor pentru crimele comise de Hamas în Israel pe 7 octombrie.”

„Un armistițiu este încă departe”, notează Süddeutsche Zeitung:

„Și asta pentru că noile coridoare de ajutor au stârnit deja critici masive în cadrul guvernului israelian. Președintele american Donald Trump, a cărui voce este deosebit de importantă în acest conflict, a făcut și el mai puțin probabilă încetarea focului prin declarațiile sale furioase împotriva Hamas din ultima săptămână. Aprovizionarea populației civile din Gaza cu alimente ar trebui să fie o chestiune de la sine înțeleasă – a nu face acest lucru ar fi o crimă. Și asta nu va ușura suferința lor, deoarece majoritatea caselor, spitalelor și infrastructurii din Gaza au fost distruse, iar Israelul va continua să le bombardeze.”

Ziarul german mai spune că este încă prea devreme să sperăm la sfârșitul războiului.

Der Standard nu vede niciun semn că cercul vicios al foametei și blocadelor se va încheia:

„În situația actuală, ajutorul acordat este, desigur, mult prea mic pentru a alina suferința enormă din Gaza. Pentru ca acest lucru să se întâmple, ajutorul ar trebui să fie disponibil prin toate canalele posibile. Dar acest lucru este puțin probabil, având în vedere că Israelul nu dă semne că ar ceda. Guvernul continuă să nege existența unei crize alimentare în Gaza. De asemenea, susține că Hamas interceptează ajutoarele pentru a le vinde și a le folosi pentru a-și finanța activitățile teroriste. ... Există motive să ne temem că ajutorul va fi suspendat la prima ocazie, așa cum s-a întâmplat de mai multe ori de la invadarea Fâșiei Gaza de către Israel. Și atunci foametea în masă din Gaza va începe din nou.”

În plus, mai multe agenții umanitare descriu aruncarea de ajutoare umanitare din avion ca fiind „o reacție inadecvată [din partea Israelului] și o încercare de a masca politica sa deliberată de înfometare”, scrie The Washington Post.

 

Grupaj realizat de Cezar Ionuț Ionescu

Jurnaliștii europeni comentează întâlnirea dintre președintele chinez Xi Jinping și liderii europeni, care a avut loc recent la Beijing, în cadrul summitului UE–China. Președintele Consiliului European, António Costa, și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au fost întâmpinați de liderul chinez într-un moment în care relațiile dintre cele două părți sunt extrem de tensionate. 

Bruxellesul acuză Beijingul de practici comerciale neloiale și de sprijin militar indirect acordat Rusiei în războiul împotriva Ucrainei. Observatorii analizează relația complexă dintre cei doi parteneri inegali.

Ziarul francez Le Figaro, abordează direct tema, susținând că Uniunea Europeană trebuie „să renunțe brusc”:

„În realitate China finanțează eforturile de război ale Rusiei cumpărând petrolul acesteia și furnizându-i componentele „cu dublă utilizare” de care are nevoie pentru a-și fabrica armele. Dacă Beijingul va fi prins în flagrant, va răspunde cu șantajul pământurilor rare. Nu își va abandona niciodată „partenerul junior” rus. Germania, care depinde de exporturile din China, a anunțat acum că vrea să renunțe brusc. Și era și timpul! Dacă Europa s-a săturat de jocul dublu al Chinei, trebuie să se alăture Berlinului și să ia atitudine.”

Süddeutsche Zeitung recomandă ca Europa să urmeze linia trasată de Ursula von der Leyen în relațiile cu China:

„Asta înseamnă să nu se evite confruntările și restricțiile atunci când Beijingul nu respectă regulile. Pentru că, spre deosebire de conflictul comercial cu SUA, UE are o influență considerabilă asupra Chinei. În același timp, trebuie să folosească puținul spațiu de manevră de care dispune pentru cooperare. Declarația UE-China privind protecția climei, singurul rezultat concret al summitului, nu este suficientă. Cu toate acestea, este un acord oficial privind o problemă definitorie a secolului XXI. Și arată că China este încă dispusă să accepte reguli comune.”

Publicația Turun Sanomat, din Finlanda, subliniază dilema Uniunii Europene în relațiile cu China:

„China și Rusia cooperează în multe moduri practice. În loc de arme, China furnizează Rusiei componente importante pentru producția de armament, fără de care Rusia s-ar afla într-o situație foarte dificilă. ... Continuarea războiului din Ucraina servește intereselor Chinei. Războiul epuizează resursele Occidentului și provoacă diviziuni. ... UE se află într-o poziție dificilă. Relațiile economice cu China au devenit mai importante ca niciodată de când SUA a început războiul tarifar. Pe de altă parte, sprijinul acordat de China Rusiei trebuie condamnat și ar trebui să conducă la luarea de contramăsuri.”

Pentru ca industria UE să supraviețuiască în competiția cu China, este nevoie de măsuri decisive, avertizează ziarul sloven Dnevnik:

„În primul rând, accentul trebuie mutat de la actuala fantezie despre confruntare și reînarmare către dezvoltare. În al doilea rând, trebuie elaborată o strategie industrială și tehnologică coordonată, care să vizeze extinderea competențelor și a materialelor. În al treilea rând, reglementarea ajutoarelor de stat trebuie revizuită complet, iar fondurile europene trebuie canalizate în primul rând către proiecte industriale. În al patrulea rând, politica energetică trebuie reorientată cu scopul de a reduce prețurile la energia electrică pentru producătorii industriali. Și, în al cincilea rând, Europa trebuie să depună eforturi pentru instaurarea imediată a păcii în Ucraina și reluarea livrărilor de gaze rusești în condiții favorabile.”

 

Grupaj realizat de Cezar Ionuț Ionescu, pentru RFI România

Statele Unite și Uniunea Europeană au ajuns la un acord comercial în weekend, menținând tarifele americane la 15% pentru majoritatea importurilor europene. Înțelegerea evită o nouă escaladare tarifară, dar în același timp conturează o nouă realitate a relațiilor transatlantice: un protecționism american ferm, dar previzibil.

„Acordul de la Turnberry confirmă că schimburile transatlantice au intrat într-o nouă eră, cea a unui protecționism american fără complexe”, anunță Le Parisien. 

„Până la revenirea la putere a lui Donald Trump, acestea erau caracterizate de un nivel mediu al taxelor vamale americane de 4,8 %. În realitate, rata efectivă aplicată de Statele Unite mărfurilor europene se ridica deja la aproape 15 %, dacă se adaugă suprataxa de 10 % aplicată deja de guvernul american și rata de 4,8 % preexistentă.”, este concluzia pozitivă a cotidianului francez. 

The Guardian nu este la fel de optimist: 

„15% era o poziție mai defavorabilă pentru UE decât înainte de Trump, când tarifele vamale erau în medie de 4,8%, ceea ce reprezintă o victorie semnificativă pentru tactica amenințărilor tarifare a lui Trump.”, spune comisarul european pentru comerț și securitate economică citat de ziarul britanic. 

Vestea că un compromis a fost atins este binevenită de sectorul financiar, mai speculează The Guardian: 

„Acordul încheiat în Scoția va fi probabil întâmpinat cu ușurare de piețele financiare, după câteva luni turbulente în care investitorii nervoși au fost speriați de perspectiva ca războaiele tarifare ale lui Trump să lovească economia mondială.”

Politico afirmă efectele pozitive ale înțelegerii încheiate dintre Trump si uniune. „Acordul va stimula probabil economia europeană, care încă rămâne în urma restului lumii și se luptă să-și revină după pandemia de Covid.” 

Economia nu este însă singura care a avut de câștigat, mai comentează publicația. „Pentru președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a fost un triumf personal mult așteptat, după ce a avut un început dificil al celui de-al doilea mandat la conducerea executivului blocului, atrăgând critici din partea întregului spectru politic și pierzând un proces important la Curtea Europeană de Justiție.”

“Cine resimte efectele negative ale tarifelor impuse de Trump?” se întreabă The Economist. 

“În curând, economia americană va resimți probabil mai acut efectele războiului comercial. În plus, companiile străine care au suportat costurile până acum s-ar putea să nu le mai poată suporta pentru totdeauna, mai ales dacă, așa cum a promis, administrația Trump va impune tarife și mai mari la 1 august. Președintele adoră să-și sfideze adversarii, atât din domeniul economic, cât și din alte domenii. Dar el este întotdeauna propriul său dușman.”

Iar The Washington Post pune la îndoială stabilitatea acordului: 

“Casa Albă a făcut recent mai multe anunțuri comerciale cu mare fast, dar în zilele următoare au apărut întrebări cu privire la ceea ce s-a convenit exact cu țări precum Japonia și Vietnam. Casa Albă a declarat că a ajuns la un acord „istoric” cu Regatul Unit în luna mai, dar câteva luni mai târziu, premierul britanic Keir Starmer urmează să se întâlnească luni cu Trump pentru a stabili detaliile.”, amintește ziarul american. 

 

Grupaj realizat de Mădălina Șerban, pentru RFI România

Presa europeană își exprimă îngrijorarea legată de proiectul de lege semnat de Zelenski care va restricționa  autonomia agenților anticorupție. Jurnaliștii văd modificările ca pe un atac la adresa democrației și un pas înapoi de la traiectoria europeană.

Este un punct fără întoarcere, scrie The Kyiv Independent. 

“Președintele Volodymyr Zelensky a semnat pe 22 iulie un proiect de lege care distruge efectiv independența celor două instituții cheie anticorupție din Ucraina, potrivit parlamentarilor din opoziție și organismelor de supraveghere. Aceștia au avertizat că, dacă vor fi adoptate, amendamentele ar împiedica anchetele celor două agenții asupra autorităților sau persoanelor apropiate președintelui.” 

Publicația ucraineană precizează și că decizia lui Zelenski de a aproba reforma va schimba cu siguranță imaginea țării în Europa, mai ales în privința aderării la uniune.

La Repubblica este de acord că Ucraina tocmai a pus în pericol eforturile sale de până acum de a se apropia de Uniunea Europeană: 

„Lupta împotriva corupției endemice care a ținut Ucraina în strânsoare timp de decenii a dus la îmbunătățiri în ultimii ani. Este una dintre condițiile cheie pentru aderarea Kievului la Uniunea Europeană. Așadar, nu este o coincidență că Marta Kos, comisar european pentru extindere, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la această contra-reformă, care extinde puterile președintelui și reprezintă un „pas înapoi” față de progresele înregistrate de Kiev în ultimii ani.” 

În consecință, Ucraina se aproprie din ce în ce mai mult de Rusia, spune The Spectator: 

„Lupta pentru viitorul Ucrainei se dă nu numai pe câmpul de luptă, ci și în cadrul instituțiilor sale democratice. Una dintre aceste bătălii a fost pierdută ... Legea apropie ucrainenii de țara pe care vor să o părăsească cu disperare. Dacă nu va fi respinsă, președintele Zelensky riscă să-i împingă pe oameni înapoi în Piața Independenței pentru o altă revoltă Maidan. Acest moment ar putea fi mai aproape decât crede el.”, se plânge ziarul britanic. 

Surprins de reacția provocată, președintele ucrainean a aprobat un alt proiect de lege care ar restabili independența autorităților anti-corupție. Însă răul a fost deja făcut, critică The Guardian. 

„Pentru mulți, această criză reprezintă punctul culminant al îngrijorărilor legate de stilul său de guvernare și de comportamentul unora dintre cei din anturajul său. De asemenea, ea are ecouri alarmante ale predecesorilor săi. [...] De asemenea, este îngrijorător faptul că președintele a încercat să discrediteze agențiile anticorupție vorbind despre „legături cu Rusia”.

Ce este de facut în continuare? se întreabă publicația britanică. 

„El ar trebui să recâștige sprijinul în țară și în străinătate nu numai prin restabilirea independenței anchetatorilor anticorupție, ci și prin luarea în considerare a lecțiilor mai ample despre așteptările justificate ale poporului față de guvernul său.”

 

Grupaj realizat de Mădălina Șerban

Presa europeană comentează pe marginea celor douăzeci și cinci de state, inclusiv Franța, Italia, Regatul Unit, Spania, Canada, Australia și Japonia, care au publicat luni o declarație comună prin care solicită încetarea războiului din Fâșia Gaza și cer Israelului să își respecte obligațiile ce decurg din dreptul internațional umanitar. Germania și SUA nu s-au numărat printre semnatari. Jurnaliștii internaționali analizează dacă apelul este adresat destinatarului potrivit.

„Israelul, clar responsabil”, scrie ziarul italian Corriere della Sera:

„Nu doar numărul disproporționat de mare al victimelor din Gaza sau tratamentul inuman aplicat oamenilor înfometați care încearcă să obțină hrană determină Occidentul să respingă războiul lui Netanyahu. (...) Întrebarea dacă oamenii care stau la coadă pentru pâine sunt împușcați deliberat sau accidental – sau dacă soldații israelieni sunt cei care trag – este importantă, dar nu decisivă. Deoarece teritoriul este ocupat și controlat de Forțele de Apărare ale Israelului, iar accesul presei independente este blocat. Prin urmare, tot ce se întâmplă și haosul care domnește acolo reprezintă în mod clar responsabilitatea politică a Israelului.”

Publicația spaniolă El País, citată de Eurotopics, consideră apelul comun un semn pozitiv:

„Acesta este cel mai semnificativ eșec diplomatic al lui Benjamin Netanyahu de până acum. (...) În declarația lor fermă, statele semnatare condamnă în special ceea ce ele numesc «alimentarea prin picurare a ajutorului» și «uciderea inumană a civililor». (...) Până acum, Netanyahu nu a cedat niciun milimetru din poziția sa privind distrugerea totală. Dimpotrivă, liderul Likud și-a etalat impunitatea în fața autorităților judiciare internaționale, convins că relația privilegiată a Israelului cu cele mai dezvoltate state nu se va schimba. Rămâne de văzut dacă această ultimă inițiativă va rămâne doar un nou capitol de declarații sterile sau va contribui, în sfârșit, la oprirea uciderii civililor.”

Nici cei de la De Morgen nu s-au abținut de la propuneri concrete:

„[Comisarul UE pentru gestionarea crizelor, Hadja] Lahbib și diplomatul de top al UE, Kaja Kallas, ar putea propune trimiterea unei misiuni umanitare europene. (...) Uniunea Europeană are deja două misiuni în teritoriile palestiniene, care ar putea servi drept rampă de lansare pentru o astfel de inițiativă. (...) Nimic nu împiedică Comisia să propună transformarea [misiunii UE] EUBAM într-o forță de intervenție umanitară completă. Aceasta ar putea fi sprijinită de o forță de poliție formată din funcționari europeni și iordanieni neutri, de exemplu.”

"Ce poate face Uniunea Europeana?" întreabă cei de la De Morgen.

„Tonul este clar”, comentează cotidianul elvețian Corriere del Ticino:

„Este adevărat, încă nu am depășit sfera apelurilor. Dar tonul celor 25 de miniștri de externe a fost, de la primele cuvinte, fără echivoc: «Războiul din Gaza trebuie să înceteze acum». (...) Am menționat absența Germaniei. Trebuie adăugat că cancelarul federal Friedrich Merz a vorbit ieri și a subliniat că acțiunile împotriva populației civile din Gaza încalcă normele umanitare. Totodată, el a punctat cât de important este «să păstrăm ușile deschise pentru dialog».”

 

Grupaj realizat de Cezar Ionuț Ionescu