Presa internațională comentează inițiativa președintelui Donald Trump de constituire a Consiliului pentru Pace. Conceput inițial pentru a supraveghea procesul de pace în Gaza, sub mandat ONU, Consiliul capătă atribuții mult mai extinse. Washingtonul nu își ascunde dorința de a crea o alternativă la Națiunile Unite, cred comentatorii.

Trump creează un „club diplomatic cu bilete care costă 1 miliard de dolari fiecare”, titrează The Wall Street Journal.

Ziarul francez La Croix descrie astfel rolul pe care Donald Trump se pregătește să-l joace în fruntea acestui consiliu:

”Mandatul său seamănă cu o formă de președinție pe viață. El poate „numi un succesor” „oricând” și poate fi înlocuit doar în caz de „demisie voluntară” sau „incapacitate” stabilită în unanimitate de „consiliul executiv” al organizației, format la propria sa discreție.

Deși deciziile sunt luate de „majoritatea statelor membre”, fiecare cu „un vot”, acestea sunt, de asemenea, „supuse aprobării președintelui”, ceea ce, de facto, îi acordă lui Donald Trump drept de veto, deoarece acesta controlează și agenda”.

Iar Libération este de părere că, prin ”așa-numitul său Consiliu pentru Pace, Donald Trump vrea să privatizeze ordinea internațională.

Fundamental, obiectivul declarat de „pacificare” și „reconstrucție” a Gazei nu poate justifica o metodă care slăbește mecanismele democratice existente, deja fragile, și normalizează ideea că un singur lider, un „om puternic” cu ambiții hegemonice, poate crea un regim cvasi-internațional à la carte, cu taxe de intrare și putere discreționară”.

The Independent constată că deja se ridică întrebări cu privire la finanțare și transparență. Analiștii notează că statutul oferă puține detalii despre modul în care vor fi utilizate fondurile. Un comentariu al publicației The Atlantic a sugerat că această lipsă de claritate i-ar putea face pe liderii mondiali interesați să se întrebe unde anume vor merge banii lor.

”Rapoartele din mass-media au menționat că, dincolo de contribuțiile financiare substanțiale pentru calitatea de membru permanent, statutul acordă președintelui o mare marjă de manevră în ceea ce privește invitațiile și reînnoirile, ceea ce întărește îngrijorările criticilor cu privire la autoritatea concentrată și supravegherea limitată”, mai scrie The Independent.

”Invitarea Rusiei în Consiliul pentru Pace este un cadou pentru Vladimir Putin - dar va dezgusta Ucraina”. Este constatarea comentatorului rețelei de televiziune Sky News.

”Consiliul este menit să supravegheze în Gaza un armistițiu, adică exact ceea ce nu a reușit Donald Trump să intermedieze în Ucraina.

Această invitație nu va face decât să amplifice suspiciunile tot mai mari ale Europei că, atunci când vine vorba de negocieri de pace, Washingtonul favorizează puternic Moscova.

Pentru domnul Putin, este un cadou - încă un pas spre ieșirea din izolarea internațională și spre reabilitare”.

După cum transmite televiziunea australiană ABC, rămâne de văzut dacă Consiliul Păcii va deveni un mecanism autentic pentru reconstrucția Gazei sau o structură paralelă de putere care să conteste ONU.

Expertul consultat de rețeaua de televiziune crede că lumea ar trebui „să aștepte și să vadă” cine se va alătura pentru a vedea dacă ar putea fi un mecanism eficient.

Presa europeană dar și cea americană reacționează după ultimele mesaje ale președintelui Donald Trump. El a amenințat opt state membre ale Uniunii Europene cu taxe vamale. De asemenea, i-a trimis o scrisoare premierului norvegian în care reproșează țării că nu i-a acordat premiul Nobel și spune că nu se mai consideră responsabil pentru promovarea păcii.

Amenințările lui Trump, reprezintă ”o provocare pentru Europa”, scrie ziarul italian La Stampa, citat de Eurotopics.

„Pentru a obține Groenlanda, Donald Trump pune Europa în genunchi - sau invers: Groenlanda îi oferă lui un pretext pentru a pune Europa în genunchi. Tarifele anunțate împotriva a opt aliați europeni sunt o palmă brutală peste față. Motivele invocate sunt copilărești și inexacte din punct de vedere istoric. ... Dacă acesta este un test de forță, Europa trebuie să fie suficient de puternică pentru a-l confrunta și să nu se ferească de el.”

Courrier International reia o analiză a revistei germane Der Spiegel, care subliniază că relațiile transatlantice sunt dezechilibrate.

Acest lucru este valabil mai ales pentru Germania, care nu are arsenal nuclear și este puternic dependentă de Statele Unite pentru apărarea sa. Republica Federală este „periculos de dependentă” de America”, scrie revista.

Citeste siTrump încununează eforturile de 70 de ani ale Moscovei: bulversarea NATO

Dar poate Donald Trump să impună tarife doar anumitor state membre UE? Acest lucru este imposibil, explică Le Figaro.

”În practică, software-ul vamal american include doar un singur câmp „UE” pentru toate produsele originare din Bătrânul Continent.

Diferențierea taxelor vamale pentru produsele provenite din doar opt țări ar fi o sarcină incredibil de complexă.

Mai ales că piața unică europeană ar putea face ca orice tarife diferențiate să fie ineficiente. Un produs care ar fi impozitat mai mult la ieșirea din Franța ar putea tranzita Belgia pentru a evita tarife mai mari. Dacă Statele Unite ar lua în considerare țara de fabricație mai degrabă decât țara de expediere, nivelul ridicat de integrare a industriei europene în anumite sectoare ar face ca aceste suprataxe să fie foarte neclare”.

Comentând scrisoarea lui Trump către Norvegia, The Atlantic crede că ar trebui să fie ”picătura care umple paharul”. Și se întreabă dacă, de data aceasta, republicanii vor interveni.

 

”Se pot observa multe lucruri despre acest document. Unul este gramatica copilărească, inclusiv majusculele ciudate.

Altul este înțelegerea superficială a istoriei. Donald Trump nu a pus capăt la opt războaie. Groenlanda este teritoriu danez de secole. Există multe „documente scrise” care stabilesc suveranitatea daneză în Groenlanda, inclusiv unele semnate de Statele Unite.

În al doilea mandat, Trump nu a făcut nimic pentru NATO.

Dacă membrii europeni ai NATO au început să cheltuiască mai mult pentru propria apărare, asta se datorează amenințării pe care o simt din partea Rusiei”.

Și Deutsche Welle desființează argumentele lui Trump potrivit cărora Groenlanda nu ar aparține Danemarcei: 

”Primii coloniști nordici au ajuns în Groenlanda în secolul al X-lea. Diverse documente legale, începând cu 1814, delimitează Groenlanda ca parte a Danemarcei. O hotărâre a unei instanțe internaționale din 1933 a declarat că întreaga insulă este proprietatea Danemarcei, și nu a Norvegiei, iar în 1953 a fost integrată în Regatul Danemarcei”

Acordul comercial UE-Mercosur a fost semnat sâmbătă, cu prilejul vizitei președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen în Paraguay. Iată câteva reacții, din presa europeană și sud-americană.

Potrivit Euronews, susținătorii acordului - conduși de Germania și Spania - susțin că UE are nevoie de noi legături comerciale, deoarece SUA își închid piața, iar China urmărește o politică comercială din ce în ce mai agresivă.

Oponenții, în frunte cu Franța, spun că acordul amenință fermierii europeni expunându-i la o concurență neloială din partea importurilor din America Latină.

Deși s-a opus acordului, Franța a obținut o clauză de salvgardare care permite reintroducerea tarifelor dacă importurile din Mercosur cresc cu peste 5% în sectoarele sensibile.

Le Monde observă că, în ciuda controversei, acordul de liber schimb va avea un impact economic limitat. Implementarea sa este prevăzută a fi foarte graduală, conținând totodată mai multe garanții.

Dar cum se vede acordul din perspectiva presei sud-americane? Courrier International a realizat un grupaj pe această temă.

Ziarul brazilian Gazeta do Povo notează că, în timp ce fermierii și crescătorii de animale din Europa sunt îngrijorați de influența tot mai mare a agroindustriei braziliene, „sectoarele europene cu valoare adăugată mare vor face același lucru în Brazilia.

Potrivit ziarului brazilian, acordul ar trebui să oblige companiile braziliene  să se modernizeze, să își îmbunătățească productivitatea și să se adapteze la standardele europene exigente de calitate.

După cum subliniază ziarul argentinian Clarin, „Unele sectoare ar putea avea de pierdut dacă nu reușesc să își îmbunătățească competitivitatea. În special, activitatea industrială cea mai puțin competitivă, întreprinderile mici și cu costuri ridicate, sectorul metalurgic și mecanic”.

Potrivit analizei El País America,

principala destinație pentru carnea de vită argentiniană rămâne de departe China, unde se exportă anual 400.000 de tone - de patru ori mai mult decât maximul permis în cadrul acordului de liber schimb cu Europa.

Deși crescătorii de animale argentinieni sunt „optimiști” în ceea ce privește beneficiile acordului comercial, ei nu depind de acesta. În cazul în care tratatul se „blochează”, ei vor avea în continuare „oportunitatea de a-și spori prezența pe alte piețe”.

„Nimic nu este roz”, conchide revista uruguayană Brecha. În timp ce guvernul așteaptă „rezultate pozitive”, iar „sectorul privat consideră acest lucru ca un pas important în integrarea internațională a țării”, sindicatele de stânga avertizează asupra riscurilor „generării unei noi faze de dezindustrializare și a revenirii la o economie bazată pe sectorul primar”.

Întâlnirea danezo-americană de la Washington, s-a încheiat miercuri fără a se ajunge la un acord. Presa internațională încearcă să înțeleagă noua situație, pe măsură ce aliații europeni ai Danemarcei trimit trupe în Groenlanda.

Euronews transmite că

 

”trupe europene începeau să sosească în Groenlanda chiar în timp ce discuțiile dintre SUA și Danemarca  eșuau.

Pe străzile din Nuuk, steaguri groenlandeze roșu-alb fluturau în vitrinele magazinelor, pe balcoanele apartamentelor și pe mașini și autobuze, într-o demonstrație de unitate națională”.

 

 

Un diplomat european a declarat pentru Politico că obiectivul acestei desfășurări este de a „arăta că Danemarca și principalii săi aliați și-ar putea spori prezența în Arctica” pentru a demonstra „capacitatea lor de a opera în condițiile unice” ale regiunii, „în beneficiul securității europene și transatlantice”.

Pentru La Monde, ”decizia țărilor europene de a desfășura simbolic un exercițiu militar comun cu Danemarca pe teritoriul autonom al Groenlandei este de lăudat.

Tensiunea este opera unui singur om, Donald Trump. Insistând cu încăpățânare asupra cuceririi insulei prin orice mijloace, președintele Statelor Unite demonstrează o iresponsabilitate culpabilă și condamnabilă. Este regretabil că nimeni din cercul său apropiat nu are voința, sau mai degrabă curajul, să-i spună acest lucru”.

Ziarul danez Politiken, citat de Eurotopics, consideră desfășurarea trupelor europene pe insulă ca fiind un act în primul rând simbolic:

„Desigur, situația dramatică a făcut ca țări NATO, precum Suedia, Norvegia și Germania să trimită acum trupe în mod simbolic în Groenlanda pentru a arăta că acesta este mai mult decât un simplu conflict între Statele Unite și Regatul Danemarcei.

Acest lucru creează, de asemenea, diviziuni interne în cadrul NATO. Cu toate acestea, în realitate, membrii europeni ai NATO vor protesta cel mult cu voce tare, dar nu vor lua niciodată măsuri împotriva Statelor Unite. Ei sunt conștienți că propria lor securitate în relația cu Rusia ar fi în pericol dacă ar pierde protecția nucleară oferită de SUA.”

Citeste siPoate UE apăra Groenlanda prin articolul 42.7?

În Italia, La Repubblica observă că  ”UE analizează dacă poate fi activat articolul 42 din Tratatul UE, care prevede asistență militară reciprocă. Prin urmare, provocarea americană pare deja să capete dimensiuni militare – o situație complet neașteptată, cu consecințe imprevizibile.” (Sursa. Eurotopics)

Există trei abordări pe care Europa le poate adopta față de Trump, crede The Economist: „a-l dezumfla, a-l descuraja și a-i distrage atenția.

Deocamdată, prioritatea este de a dezumfla preocupările domnului Trump demonstrând că presupusele sale griji pot fi rezolvate în cadrul juridic existent”.

În privința descurajării, ”există discuții aprinse la Bruxelles și în alte părți despre suspendarea unor elemente ale acordului comercial recent încheiat între Uniunea Europeană și America sau despre impunerea unei restricții asupra firmelor sale de tehnologie.

Ultima speranță este ca domnul Trump să fie distras. Poate că odată ce euforia cauzată de operațiunea din Venezuela se va risipi, va găsi altceva de care să-și facă griji.” (Sursa. Eurotopics)

Acesta este titlul seriei speciale propuse de revista franceză Courrier international. Aceasta reia, la început de an, o serie de articole definitorii pentru politica americană a anului 2025. Și premonitorii pentru 2026.

După cum noteză Courier International, ”Donald Trump a subminat metodic fundamentele democrației americane de la revenirea sa la Casa Albă, acum un an.

Această derivă autoritară este însoțită de o revoluție culturală.

Pregătit meticulos, al doilea său mandat poartă amprenta intelectualilor și activiștilor cu idei radicale.

Deportări în masă de migranți, epurări violente în administrația federală, atacuri asupra universităților, instituțiilor culturale, educației, mass-media…

Nimic nu scapă furiei președintelui. Dar „a face America din nou măreață” nu este atât de simplu. Și îndoielile încep să apară chiar și în tabăra Maga: dificultățile economice persistă, iar afacerea Epstein și-a lăsat amprenta”.

Revista reia analiza ziarului The New York Times  cu privire la intențiile președintelui Trump de a rescrie istoria.

 

”Pe 4 iulie, Statele Unite vor sărbători cea de-a 250-a aniversare a Declarației de Independență (4 iulie 1776), iar versiunea istoriei care va fi celebrată s-ar putea să nu fie chiar aceeași ca în aniversările anterioare.

De la revenirea la Casa Albă, Donald Trump pare obsedat de acest moment. În martie 2025, a emis un ordin executiv, intitulat „Restaurarea adevărului și rațiunii în istoria americană”, care reflectă dorința sa de a-și impune narațiunea națională”.

 

Pe aceeași temă Courrier international reia și articolul din The Atlantic care constată că „În ajunul acestei aniversări, ideile universale din textele noastre fondatoare par să-și fi pierdut influența asupra multor americani, în special asupra celor mai tineri. Trăim într-un stat autoritar, iar întrebarea este: Cum am ajuns aici? Cum ne-am permis să ajungem aici? Pentru că nu este ceva ce ni se impune. Ni-l impunem singuri.”

Într-o altă analiză, Le Monde vorbește despre strategia militară americană în Venezuela, Groenlanda, Iran... În spatele retoricii marțiale a lui Trump, Washingtonul conturează o abordare alcătuită din atacuri țintite și operațiuni simultane, cu riscul de a-și depăși capacitățile militare:

”Operațiunea americană din Venezuela - un aliat de lungă durată al Rusiei - a consolidat într-adevăr perimetrul pe care Statele Unite îl consideră acum parte a securității lor naționale. Procedând astfel, deschiderea acestui nou teatru de operațiuni a pus și mai mult presiune pe forțele armate americane deja puternic desfășurate în întreaga lume. Această strategie ridică multe semne de întrebare, mai ales că, chiar înainte de revenirea lui Donald Trump la Casa Albă în ianuarie 2025, numeroși ofițeri au avertizat în mod regulat cu privire la angajamentul lor excesiv, în special în domeniul naval”.

Presa internațională prefațează vizita la Washington a miniștrilor de externe danez și groenlandez. Aceștia vor fi primiți astăzi la Casa Albă de vicepreședintele american JD Vance și de secretarul de stat Marco Rubio. Poate diplomația să oprească planurile lui Trump? – se întreabă comentatorii.

După cum amintește The Hill, tensiunile au crescut între Washington, Danemarca și Groenlanda în această lună, în contextul în care președintele Donald Trump și administrația sa insistă asupra acestei probleme.

”Casa Albă ia în considerare o serie de opțiuni, inclusiv forța militară, pentru a achiziționa vasta insulă arctică. Trump și-a reiterat argumentul conform căruia SUA trebuie să „ia Groenlanda”, pentru a împiedica Rusia și China să o facă”.

”Un atlantist fervent, Danemarca a trimis trupe în sprijinul americanilor, în Irak și Afganistan”, notează Le Figaro.

Ceea ce nu l-a împiedicat pe Donald Trump să amplifice și mai mult îngrijorările daneze și groenlandeze, declarând că va prelua teritoriul arctic „într-un fel sau altul”.

”Confruntat cu criticile americane la adresa angajamentului său militar împotriva Rusiei și Chinei, pe care Washingtonul îl consideră insuficient, guvernul danez a subliniat recent că a investit aproape 1,3 miliarde de euro pentru a-și consolida prezența militară în Arctica.

Citeste siProiectul „Iceworm”: rachete nucleare americane sub ghețurile Groenlandei

Pentru ministrul danez de externe, întâlnirea de miercuri ar trebui „să mute întreaga discuție (despre Groenlanda), care nu s-a atenuat (...), într-o sală de ședințe, unde să ne putem privi în ochi și să discutăm problemele existente”.

Potrivit analizei Bloomberg, Groenlanda se confruntă cu o săptămână decisivă care i-ar putea modela viitorul.

Europa reacționează

”Îngrijorările i-au obligat pe liderii europeni să elaboreze rapid o strategie.

Un grup de țări europene, condus de Marea Britanie și Germania, discută planuri pentru o prezență militară în Groenlanda pentru a-i arăta lui Trump că acest continent ia în serios securitatea arctică.

Germania va propune înființarea unei misiuni comune NATO numite „Arctic Sentry” pentru a proteja regiunea arctică, potrivit unor persoane familiarizate cu planurile. Misiunea  lansată acum un an pentru a proteja infrastructura critică din Marea Baltică, ar servi drept model”.

Evenimentele sunt urmărite cu atenție în Canada, o altă țară aflată în vizorul lui Donald Trump.

În aceste condiții CBC, canalul public al radioteleviziunii canadiene, se întreabă dacă diplomația poate să oprească planurile lui Trump pentru Groenlanda.

”O delegație bipartizană a Congresului SUA se îndreaptă spre Copenhaga la sfârșitul acestei săptămâni, într-o încercare de a demonstra solidaritate cu Danemarca.

Senatorul democrat Chris Coons conduce călătoria a cel puțin nouă membri ai Congresului, inclusiv senatorul republican Thom Tillis. Grupul va fi la Copenhaga vineri și sâmbătă și se va întâlni cu înalți oficiali guvernamentali danez și groenlandez și cu lideri de afaceri.

Coons a declarat luni că delegația dorește să transmită un mesaj că „înțelegem valoarea parteneriatului pe care îl avem de mult timp cu ei și nu încercăm în niciun fel să ne amestecăm în discuțiile lor interne despre statutul Groenlandei””.

În Iran, protestele împotriva regimului sunt în creștere, iar regimul teocratic este supus unei presiuni tot mai mari. Comentatorii se întreabă cât de aproape suntem, de fapt, de căderea regimului de la Teheran. Și, mai ales, care ar putea fi alternativa.

Cât timp mai poate rezista conducerea de la Teheran? „Drumul spre căderea regimului nu este un sprint, ci un maraton”, estimează revista germană Focus.

Le Monde vorbește despre amploarea represiunii. Morga din Kahrizak, la sud de Teheran, era plină de cadavre după mai multe zile de proteste. Videoclipuri încărcate pe rețelele de socializare în ciuda întreruperii internetului, arată numeroase cadavre îngrămădite în depozitul centrului criminalistic și aliniate în curte.

Ziarul libanez L’Orient-Le Jour, preluat de Courrier International, a discutat Nader Hashemi, specialist în Iran la Universitatea Georgetown, despre intervenția militară invocată de președintele american.

„Donald Trump este înconjurat de șoimi care îl încurajează, convinși că ar putea slăbi regimul sau chiar ar putea provoca prăbușirea acestuia”, explică el. Însă scenariul dominant rămâne concentrat pe ținte strategice, cum ar fi lansatoarele de rachete și instalațiile nucleare încă active, „care sunt principalele preocupări strategice ale Washingtonului”, clarifică specialistul.

Administrația republicană este însă divizată, relatează CNN.  Unii oficiali se tem că „atacurile militare ar putea slăbi protestele și ar putea mobiliza poporul iranian în spatele guvernului sau ar putea provoca Iranul să riposteze cu forță militară”.

O figură controversată

France Info se întreabă dacă Reza Pahlavi, fiul fostului șah este o alternativă credibilă pentru Iran.

”La 65 de ani, el reprezintă speranța pentru unii iranieni. Reza Pahlavi avea doar 18 ani când tatăl său, Mohammad Reza Shah, a fost înlăturat de la putere.

De atunci, Reza Pahlavi trăiește în exil în Statele Unite.

În 2023, a fost în Israel și s-a întâlnit cu Benjamin Netanyahu. Aceasta contribuie la transformarea lui într-o figură controversată în Iran. Însă Reza Pahlavi suferă și din cauza amintirii poliției politice și a dictaturii exercitate de tatăl său. Reza Pahlavi și-a exprimat dorința de a se întoarce curând în Iran, odată ce revoluția iraniană, spune el, va triumfa”.

Disidentul iranian Mostafa Tajzadeh trimite un mesaj din celula sa din celebra închisoare Evin. Mesajul este preluat de publicația iraniană Iran Emrooz, citată de Courrier International.

El spune că, în Iran, „clerul trebuie să returneze puterea poporului”.

A sosit momentul ca toți cei care aspiră la un Iran prosper, liber și independent să ceară în unanimitate separarea instituțiilor religioase de cele politice”.

Însă situația este complicată, avertizează Corriere della Sera, citat de Eurotopics: 

„Cel mai important protector al regimului a fost întotdeauna corpul Gardienilor Revoluției, o «armată» paralelă, cu propria marină, divizie de rachete și servicii de informații. Grupul și-a construit o bază de putere proprie și unii observatori nu exclud posibilitatea ca într-o zi să-i înlocuiască oficial pe clerici. Conform unei alte interpretări, ei sunt cei care, practic, «îi țin ostatici pe ayatollahi».”

Întrebarea revine în presa internațională după protestele care au cuprins mai multe orașe americane, în urma incidentului din Minneapolis. Tot mai mulți comentatori acuză serviciul federal de imigrație, ICE, că a devenit o forță paramilitară în slujba administrației.

După cum notează The Atlantic, ”în ultimele opt luni, Donald Trump a trimis valuri de agenți federali în „orașe sanctuar” conduse de democrați, prezentând operațiunile ca pe niște episoade dintr-un reality show itinerant al MAGA.

Locurile vizate de președinte tind să devină locuri temporare de protest - și produc material pentru canalele de socializare ale administrației sale, bazate pe meme-uri. Presiunea neobosită asupra ICE pentru a intensifica deportările i-a lăsat pe ofițeri în impas.

În aceste condiții, agenți epuizați și o mișcare de protest prin blocaje cu mașinile creează un moment extrem de periculos pe străzile din SUA”.

Potrivit revistei Time, ”protestele au loc în contextul în care un nou sondaj sugerează că sprijinul public pentru ICE este în scădere.

Un sondaj YouGov realizat în aceeași zi cu uciderea lui Good a constatat că 52% dintre respondenți dezaprobă acum, într-o mai mică sau mai mare măsură, modul în care ICE își gestionează activitatea, comparativ cu 39% care o aprobă, mai mult sau mai puțin.

Citeste siIncidentul din Minneapolis, văzut prin memoria istorică a unui european

Aproximativ 44% dintre adulți au aprobat protestele recente împotriva ICE, potrivit sondajului, care a chestionat peste 2.600 de adulți din SUA.

În februarie anul trecut, la începutul operațiunii de deportare în masă a președintelui Donald Trump, YouGov raporta un rating net de aprobare de +16 pentru ICE, care a scăzut la -14 în noiembrie”.

”Prin uciderea lui Renee Nicole Good în Minneapolis, ICE a vizat toți americanii”, titrează The New York Times:

 

Împușcată de un agent al Serviciului de Imigrare și Control Vamal (ICE) pe 7 ianuarie în Minneapolis, Renee Nicole Good a devenit un simbol al abuzurilor comise de agențiile federale de aplicare a legii. Fie că sunt cetățeni sau imigranți, toți americanii sunt acum guvernați de oameni care cred că viața este un privilegiu acordat de autorități și că moartea este o pedeapsă dreaptă pentru neascultare.

În mintea unor republicani, Renee Good a devenit rapid întruchiparea tuturor acelor mame insuportabile care militează împotriva acțiunilor ICE și de care ar vrea să scape.

Administrația actuală pune bazele unui stat polițienesc atotputernic. Într-un astfel de sistem, relația dintre cetățeni și guvern se transformă într-o cerere constantă de supunere.

 

 

El País  observă că „în spatele acestei represiuni se află Stephen Miller, un rasist fanatic și adjunct al șefului de cabinet al Casei Albe. Sub conducerea sa ideologică, ICE a trecut de la a fi o agenție civilă de aplicare a legii la o forță paramilitară. Încrederea în instituții este subminată, statul de drept este ignorat, iar utilizarea forței letale împotriva civililor este normalizată.

Violența instituțională împotriva imigranților înseamnă că statul poate trata pe oricine definește drept «celălalt» cu o extremă duritate.

Moartea lui Renee Good este un avertisment: atunci când legea este aplicată inegal și violent, încetează să mai fie lege.”

Întrebarea revine în presa internațională după protestele care au izbucnit în Iran la sfârșitul lunii decembrie. Ca și în cazul altor mișcări de protest, regimul adoptă o linie dură. Reprimarea violentă a făcut zeci de victime în rândul civililor, dar au existat pierderi și de partea forțelor guvernamentale. Comentatorii cred că de data aceasta, protestele din Iran sunt diferite de cele precedente.

Los Angeles Times amintește că prăbușirea monedei naționale, rialul, a dus la o criză tot mai accentuată. Prețurile la carne, orez și alte alimente de bază pentru masa iraniană sunt în creștere. Națiunea se confruntă cu o rată anuală a inflației de aproximativ 40%.

În decembrie, Iranul a introdus un nou nivel de prețuri pentru benzina subvenționată la nivel național, crescând prețurile unora dintre cei mai ieftini combustibili din lume și punând presiune suplimentară asupra populației.

Protestele au început mai întâi cu comercianții din Teheran, înainte de a se extinde.

Potrivit experților citați de ziarul britanic Daily Express regimul „s-ar putea prăbuși în câteva săptămâni”

”Intransigentul regim islamic a mai fost zguduit de proteste și înainte,  dar de data aceasta ar putea fi diferit.

În ciuda faptului că regimul crește salariile armatei și forțelor de securitate, acestea sunt încă destul prost plătite, iar acum trebuie să iasă în stradă și să-i suprime pe cei care ar putea fi membri ai familiei, frați, surori și prieteni.

O eventuală dezertare a oricăror oficiali guvernamentali de rang înalt, în special din forțele de securitate și armată, s-ar putea dovedi destul de gravă.

Acum există o presiune suplimentară asupra vieții oamenilor din cauza banilor care merg către militarism și expansionism și sprijinirea grupurilor din Yemen, Liban și Irak. Oamenii au scandat deschis pe străzi, cerând încetarea cheltuirii banilor pentru houthii din Yemen și milițiile din Liban. Oamenii strigă ”Cheltuiți bani pentru noi!”

”Axa” se clatină

La rândul său, Euronews constată că alianțele Iranului sunt slăbite:

„Axa Rezistenței care a crescut în importanță în anii de după invazia condusă de SUA din 2003 și ocupația ulterioară a Irakului, se clatină.

Israelul a zdrobit Hamas în războiul devastator din Fâșia Gaza. Hezbollah, gruparea militantă șiită din Liban, și-a văzut conducerea de top ucisă de Israel.

O ofensivă fulger din decembrie 2024 l-a răsturnat pe aliatul și clientul fidel al Iranului în Siria, președintele Bashar Assad. Rebelii houthi din Yemen, susținuți de Iran, au fost, de asemenea, loviți de atacuri aeriene israeliene și americane.

Acum, aliatul Maduro, se află în custodia SUA”.

Time notează că  ”avertismentele reînnoite ale lui Trump au adăugat tulburărilor o dimensiune internațională.

Operațiunea Midnight Hammer, atacul american asupra instalațiilor nucleare iraniene din iunie anul trecut și acțiunile recente ale Washingtonului în Venezuela au conferit amenințărilor lui Trump o nouă credibilitate, spun analiștii.

Protestele au scos la iveală fracturi profunde -  iar răspunsul, atât din partea Teheranului, cât și a Washingtonului ar putea modela traiectoria Iranului pentru anii următori”.

Dar, după cum avertizează Le Monde, „amenințările lui Trump cu o intervenție militară, precum și declarațiile de solidaritate cu poporul iranian făcute de Mossad și Benjamin Netanyahu, în cele din urmă ar putea fi de folos regimului islamic: acesta poate acuza toate figurile opoziției că sunt agenți ai SUA și Israelului.”

Întrebarea revine puternic în presa internațională după ce președintele american Donald Trump și-a reiterat amenințările cu preluarea insulei. Mai mulți lideri europeni și-au exprimat opoziția față de această mișcare. Dar semnalul lui Trump trebuie luat în serios, avertizează comentatorii.

Săptămânalul german Die Zeit concluzionează:

„Am intrat în era neoimperialismului. Până acum, sarcina principală a UE a fost de a-l descuraja pe imperialistul rus Vladimir Putin. Acum trebuie să învețe cât mai repede posibil să-l descurajeze și pe imperialistul Donald Trump.” (Sursa: Eurotopics).

Le Monde consideră că anexarea forțată a insulei ar da o lovitură fatală Alianței Nord-Atlantice: 

”Ar fi o victorie răsunătoare acordată Rusiei lui Vladimir Putin de către Statele Unite ale lui Donald Trump, fără a costa Moscova nici măcar o dronă. Europenii trebuie să se bazeze pe aliații lor rămași din Congresul SUA și pe o opinie publică americană covârșitor de angajată în relația transatlantică pentru a restabili un pic de bun simț. Este în interesul tuturor”.

 

Forbes remarcă faptul că secretarul de stat Marco Rubio spune că Trump încă speră să cumpere Groenlanda, acest lucru fiind de preferat în locul acțiunii militare, în timp ce prim-ministrul danez avertizează că un atac riscă să pună capăt alianței NATO.

La rândul său, partidul de guvernământ din Groenlanda, Demokratia, a declarat încă din martie 2025 că insula nu este de vânzare.

Acum vom vedea dacă Europa este pregătită să-și apere suveranitatea, conchide Le Figaro:

„Donald Trump ar putea considera Groenlanda o pradă ușoară. Suveranitatea Danemarcei? Un aliat docil înarmat cu arme americane pe care nu le poate folosi fără acordul Washingtonului.

Așadar, Europa este cea care se confruntă acum cu o provocare. Momentul adevărului se apropie: în urma tarifelor unilaterale și a subjugării NATO, Europa se confruntă acum cu testul suprem.”

Financial Times explică de ce amenințările lui Trump ar trebui luate în serios:

„În primul rând, pentru că ar fi ușor.  Ar dura o oră sau două și nu ar risca victime americane. Rezistența danezilor ar fi sinucigașă. În al doilea rând, adăugarea Groenlandei la portofoliul său ar fi profitabilă. Anexarea ar fi bine primită de ideologii MAGA, deoarece ar ucide NATO dintr-o singură lovitură.”

Pentru Foreign Policy, anexarea Groenlandei s-ar putea transforma într-o catastrofă strategică.

”O încercare a Statelor Unite de a revendica insula ar putea scăpa rapid de sub control. Iar pentru cei care consideră alianța cu Statele Unite drept cel mai mare atu în această perioadă de tensiuni geopolitice crescânde, punerea în pericol a acestei alianțe ar fi o manevră sinucigașă, fără precedent în istoria modernă”.

Comentând capturarea petrolierului-fantonă rusesc Bella 1 sau Marinero în Atlanticul de Nord, The New York Times consideră că ”această evoluție adâncește confruntarea dintre Statele Unite și Rusia. Americanii urmăreau petrolierul de săptămâni întregi, după ce acesta a încercat să evite o blocadă parțială din jurul Venezuelei”.

Politico notează că preluarea navei Bella este un semn clar că administrația intenționează să mențină presiunea asupra Venezuelei.

”Administrația a lucrat pentru a impune un embargou asupra navelor sancționate ca parte centrală a campaniei de presiune de când Garda de Coastă a SUA a abordat în decembrie nava Skipper, care purta pavilion rusesc”.