Presa europeană observă înăsprirea fără precedent a tonului adoptat de Berlin față de Moscova. Aceasta, după ce Germania a atribuit direct Rusiei responsabilitatea pentru tentativele de atacuri cu dronă de pe aeroportul din Leipzig, de la începutul lunii august. Berlinul a anunțat noi sancțiuni, inclusiv închiderea consulatului rus din Bonn și rezilierea contractului de închiriere pentru Casa Rusă din centrul Berlinului.

„Răspunsul Berlinului marchează o întărire a poziției guvernului german față de Rusia sub cancelarul Friedrich Merz”, subliniază Politico, deoarece „este rar ca Berlinul să atribuie atât de categoric un atac hibrid Rusiei și să ia măsuri de represalii specifice”.

Citeste siGermania închide un consulat rus și anunţă sancțiuni după tentativa de atac cu drone pe aeroportul din Leipzig

Prin aceste anunțuri, „guvernul german dorește probabil să clarifice faptul că atacurile din ce în ce mai brutale împotriva țintelor germane nu vor rămâne fără răspuns”, scrie Süddeutsche Zeitung. (Sursa. Courrier International)

Ziarul elvețian  Tages-Anzeiger consideră că

 

”este un semnal moderat pentru Putin, chiar precaut, deoarece Berlinul s-a abținut de la implicarea NATO.

Totuși, este și un răspuns măsurat, deoarece cancelarul Friedrich Merz își păstrează astfel opțiunea de a recurge la mijloacele de escaladare: în primul rând, articolul 4, care prevede consultări în cadrul alianței de apărare.

Și dacă agresorul rus tot nu își încetează provocările, NATO ar putea activa atunci articolul 5, clauza de apărare colectivă – moment în care războiul în Europa nu ar fi departe.

Rațional vorbind, Putin nu poate avea niciun interes ca lucrurile să meargă atât de departe. Dar acest lider nu se comportă deosebit de rațional de ceva vreme.”

 

Citeste siLupta Germaniei cu dronele

Din păcate, timpul pentru răspunsuri pur diplomatice a apus, este de părere ziarul belgian De Standaard:

„Germania și aliații săi din NATO trebuie să facă acum tot ce le stă în putință pentru a se elibera de logica conform căreia acțiunea militară este singura mișcare viitoare posibilă. Poate că un concept de «apărare și descurajare hibridă» poate câștiga timp, printr-o combinație de sancțiuni diplomatice și economice și extinderea accelerată a propriilor capacități de apărare. Dar puțina diplomație care a fost urmărită cu rezerve până acum nu va mai exista. Pozițiile se vor întări inevitabil. Nu mai există niciun tampon care să împiedice o reacție.” (Sursa: Eurotopics).

Citeste si”Ne-pacea”. Bun venit în noua realitate!

The Guardian explică și contextul politic din Germania.

”În acest weekend vor avea loc alegeri critice în landurile estice Saxonia-Anhalt și Mecklenburg Pomerania Inferioară, în care războiul din Ucraina și relațiile cu Rusia sunt un punct central.

Alternative für Deutschland, partid populist de extremă dreapta, care promovează o agendă pro-Rusia, încearcă să obțină o majoritate absolută în Saxonia-Anhalt. Acest partid a acuzat guvernul de standarde duble în ceea ce privește tratamentul aplicat Rusiei.

A cerut guvernului să dovedească implicarea Rusiei în incidentul de la Leipzig de la începutul acestei săptămâni și a declarat că aceeași rigoare ar trebui aplicată anchetelor privind atacul asupra conductei Nord Stream, pentru care se presupune că Ucraina ar fi fost responsabilă”.

Statele Unite urmează să preia controlul asupra unei părți importante din rezervele de petrol ale Venezuelei. Acordul a fost anunțat de președintele Donald Trump la sfârșitul săptămânii trecute. Analizând consecințele, comentatorii avertizează că acordul se bazează pe termeni vagi care ridică semne de întrebare cu privire la implementare.

După cum detaliază National Public Radio, guvernul SUA ar urma să intre într-o societate mixtă cu o companie privată venezueleană. Administrația Trump spune că SUA ar primi 55% din petrolul din societatea mixtă. Aceasta este echivalentul a aproximativ 65 de miliarde de barili de petrol.

Pe Truth Social, președintele Trump a numit-o „cea mai mare tranzacție petrolieră din lume”. Însă experții în energie spun că există multe motive pentru a fi sceptici.

„Întrebarea este: cine va opera pe teren?” – spune un expert consultat de postul american de radio. ”Încă nu este clar cum va funcționa acest parteneriat”.

Citeste siStatele Unite și Venezuela anunță un acord „istoric” în domeniul petrolier

The Wall Street Journal comentează că ”acest acord ar oferi Washingtonului drepturi seculare asupra unora dintre cele mai mari rezerve dovedite de petrol din lume - și ar lega SUA mai strâns de guvernul neales care acordă aceste drepturi.

Confruntată cu un război nepopular și chinuitor cu Iranul, care a afectat aprovizionarea cu energie la nivel mondial, administrația Trump a simțit nevoia să anunțe că și-a asigurat o sursă pe termen lung de țiței în emisfera vestică.

Trump a căutat, de asemenea, o victorie politică prezentând acordul cu Venezuela ca o modalitate de a-i feri pe americani de costurile tulburărilor din Orientul Mijlociu înainte de alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie”.

Le Monde vede în acest acord un semn al ”imperialismului anacronic al lui Donald Trump” și care

 

”ilustrează obsesia președintelui american pentru resursa prin excelență a secolului XX”.

Potrivit ziarului francez, ”nimic din acest acord nu este corect; seamănă mai mult cu un diktat decât cu un compromis autentic.

În primul rând, consacră o practică prădătoare care amintește de cele mai hulpave imperii coloniale(...). Acest comportament prădător nu surprinde pe nimeni, deoarece a fost în centrul intervențiilor președintelui Statelor Unite menite să justifice operațiunea militară unilaterală [din ianuarie].

Președinta interimară Delcy Rodriguez nu poate revendica nicio legitimitate, mai ales pentru un acord care ar trebui să angajeze țara sa timp de decenii.

Prin urmare, opoziția venezueleană a reacționat vehement la ceea ce consideră o acaparare a puterii aproape mafiotă.

Acest lucru este cu atât mai îngrijorător, având în vedere teama că acordul va împinge pe plan secund la Washington restaurarea democratică a țării”.

 

Și, după cum atenționează ziarul venezuelean El Nacional, preluat de Courrier International ”consecințele dublului cutremur de acum două luni sunt acum agravate de un dublu strat de opacitate care înconjoară acest „mare acord energetic”: cel al președinției interimare și cel al administrației Trump.  Washingtonul ar avea acum „control majoritar” - un cadou din partea Venezuelei pentru poporul american, potrivit lui Trump - pentru o perioadă nedeterminată”.

Presa europeană continuă să comenteze consecințele respingerii de către islandezi a redeschiderii negocierilor de aderare la UE. Blocul celor 27 a pierdut astfel un avantaj strategic important în Arctica, spun unii comentatori. Alții se întreabă dacă organizarea acestui referendum nu este chiar o interpretare greșită a democrației.

După cum amintește Eurotopics, care realizează un grupaj din presa europeană, guvernul social-democrat a inițiat votul în speranța că aderarea la UE va oferi țării o protecție mai bună împotriva revendicărilor teritoriale precum cele formulate de Trump cu privire la Groenlanda. Pentru oponenți, suveranitatea națională și controlul asupra apelor de pescuit au avut prioritate.

Dar ”mulți nu erau convinși că aderarea la UE ar oferi o protecție semnificativă în fața lui Trump, nu în ultimul rând pentru că Islanda este deja membră NATO”, observă The Irish Times: ”Islanda beneficiază deja de legăturile cu UE ca parte a pieței unice cât și de acordul Schengen”.

Ziarul polonez Rzeczpospolita crede că pentru islandezi, Europa este bună doar în vremuri de criză:

 

„Ultima dată când aderarea la UE a fost luată serios în considerare la Reykjavík a fost în timpul crizei financiare din 2008-2009.

Dar, de îndată ce situația a revenit la normal, islandezii au întors spatele Europei. Astăzi, mulți experți cred că lumea este din nou în pragul unei prăbușiri financiare.  (...) Coroana islandeză, o monedă cu relevanță internațională minoră, ar putea cădea victimă. Poate că atunci problema va fi readusă în discuție.”

 

Prin eșecul referendumului, UE a pierdut un avantaj strategic important, regretă La Stampa:

„Insula ocupă o poziție geografică cheie între Europa, Groenlanda și America de Nord. (...) Dacă bastionul islandez ar fi adoptat un curs clar pro-european, (...) axa Groenlanda-Islanda-Europa ar fi putut fi consolidată pentru a limita ambițiile Chinei în această parte a Arcticii.”

”La Bruxelles, rezultatul este o dezamăgire”, sintetizează și Politico: 

”Un pas al Islandei către aderare ar fi trimis lumii un semnal de unitate europeană -  pe fondul tensiunilor dintre SUA și Europa și al influenței crescânde a puterilor autoritare conduse de Rusia și China.

Totul va rămâne o chestiune de genul „ar fi putut fi”. În Islanda, chestiunea UE ar putea fi exclusă din discuție pentru o generație”.

Iar Süddeutsche Zeitung critică direct organizarea unui astfel de referendum.

„Nu este treaba poporului să se familiarizeze cu peste 30 de domenii de politică pentru a lua apoi o decizie în cunoștință de cauză. Aceasta este treaba unui prim-ministru și a guvernului său. Politicienii sunt cei care trebuie să își asume responsabilitatea; pentru asta sunt aleși. Transferarea acestei responsabilități către popor este  o interpretare greșită a democrației, așa cum a fost cazul în Regatul Unit în 2016.” (Sursa. Eurotopics)

Islandezii au respins sâmbătă, prin referendum, începerea negocierilor de aderare la UE. Comentatorii văd o țară divizată pe acest subiect. Un alt subiect de interes în presa internațională: o posibilă întâlnire Trump-Zelenski-Putin, propusă în urma vizitei secrete a șefului CIA la Moscova.

Le Monde notează că ”această victorie a votului „nu” în Islanda este în primul rând o victorie a Partidului Independenței eurosceptic (conservator) și a industriei piscicole extrem de influente. Acestea  au exercitat o presiune considerabilă asupra campaniei, argumentând că reluarea discuțiilor cu Bruxelles-ul risca să ducă la o pierdere a suveranității insulei asupra sectorului său piscicol, care reprezintă 40% din exporturile sale și 7% din PIB-ul său.

Potrivit Euractiv, „campania «da» a prezentat argumente economice, susținând că aderarea la zona euro ar contribui la reducerea inflației care atinsese niveluri record.  Campania «nu» a convins în cele din urmă mai mulți alegători, subliniind puternic ce ar putea însemna aderarea la acest bloc de 27 de țări pentru suveranitatea națională, întreprinderi și sectorul pescuitului, extrem de apreciat.”

Citeste siIslandezii resping prin referendum reluarea negocierilor de aderare la UE

Și după cum observă Politico, ”semnalele transmise de UE în perioada premergătoare, conform cărora era dispusă să facă compromisuri în domeniul pescuitului, nu au reușit în mod clar să-i influențeze pe alegători. O parte din tabăra „Nu” pur și simplu nu credea că Islanda se poate descurca la masa negocierilor. O altă parte se opune aderării din principiu, indiferent de conținutul oricărui acord de aderare.

În consecință, regiunile rurale au fost cele care s-au opus cel mai mult noilor discuții. În nord-vest, o regiune marcată de agricultură și pescuit, aproape 63% au votat contra”.

După vizita sa la Moscova, Directorul CIA, John Ratcliffe, a propus o întâlnire trilaterală între președintele american Donald Trump, președintele ucrainean Volodimir Zelenski și liderul rus Vladimir Putin.

Sursele Axios notează că oficialii americani i-au spus lui Zelenski că Ratcliffe a evocat, de asemenea, la Moscova, posibilitatea reluării discuțiilor de pace. Aceleași surse au declarat că Ratcliffe a ajuns la concluzia că șeful FSB, Alexander Bortnikov este un jucător constructiv care ar putea ajuta la relansarea eforturilor diplomatice.

Citeste siȘeful CIA la Moscova: ”trebuie să fie ceva serios”

Potrivit Axios, unul dintre scopurile vizitei lui Ratcliffe a fost de a afla dacă șefii serviciilor secrete rusești l-ar putea convinge pe Putin să ia măsuri pentru reluarea discuțiilor cu Ucraina, mediate de SUA.

The New York Times a relatat că Ratcliffe i-a oferit lui Bortnikov „o evaluare sumbră” a stării războiului și a îndemnat Rusia să încheie un acord înainte ca situația sa să se înrăutățească.

CIA a refuzat să comenteze.

Iată tema de pe coperta ultimei ediții a revistei franceze Courrier International. Revista reia o amplă reflecție, apărută în New York Magazine, despre declinul treptat al capacităților noastre de raționament. Și nu este singura publicație care abordează această temă.

Potrivit New York Magazine, supraîncărcarea informațională cu care ne confruntăm ne afectează acum capacitățile cognitive. Iar inteligența artificială nu va face decât să înrăutățească lucrurile. Pentru că da, lumea pare să piardă din ce în ce mai mult orice logică și raționalitate. Acest lucru nu îi privește doar pe liderii ei. Suntem cu toții victime ale acestei sărăciri generale a gândirii.

Într-un eseu publicat anul trecut, „Scurtă istorie a prostiei” și comentat de Le Temps, jurnalistul și criticul britanic Stuart Jeffries susține că prostia nu este o scăpare trecătoare, ci mai degrabă o forță istorică și transformatoare.

„Trăim într-o societate atât de sigură pe sine încât mulți lideri politici își supraestimează inteligența fără să se simtă vreodată proști. Pur și simplu neagă. Nu este prostie luminată, ci prostie brută, și aceasta este, probabil, cea mai periculoasă formă”, explică autorul eseului pentru ziarul elvețian.

Și revista online americană Nautilus a dedicat recent un număr acestui subiect: „Problema prostiei”.

„În mod curios”, scrie unui dintre contributori, „gradul de prostie disponibil în orice sistem se dovedește a fi direct proporțional cu inteligența sa: cu cât produci mai multă inteligență, cu atât multiplici manifestările de prostie.”

Citeste si”Ce ne facem cu atâția proști?”

Așadar, am intrat în era prostiei?

Revenind la New York Magazine, revista arată că „începând cu anii 1930, în Statele Unite, ca și în mare parte a lumii dezvoltate, scorurile IQ au început să crească. Și nu s-au oprit niciodată, câștigând în medie aproape 3 puncte pe deceniu. Și apoi lucrurile s-au schimbat; peste tot, scorurile au început să scadă.

Explicația? Este multifactorială, depășind cu mult simplitatea generală legată de utilizarea excesivă a smartphone-urilor și a rețelelor sociale.

De fapt, întregul sistem informațional cu care suntem bombardați constant este cel care, în cele din urmă, ne slăbește capacitățile cognitive:

„Astăzi, aceleași creiere, moștenite din epoca paleolitică, sunt bombardate în fiecare oră de gândurile a sute de străini. În toate formele sale, comunicarea modernă ne conectează cu mult mai multe minți decât sunt concepute să gestioneze creierele noastre. Iar al nostru pare să înceapă să cedeze sub această supraîncărcare.”

Și totuși, de ce s-a aflat șeful CIA la Moscova? Presa internațională încearcă să descifreze motivele misterioasei vizite efectuate de John Ratcliffe în capitala Rusiei. Vizita a fost neoficială și neanunțată, dar presa a aflat despre ea când un avion de marfă militar american de mare tonaj a fost observat zburând de la Washington la Moscova, via Riga.

O vizită învăluită în mister, avertizează încă din titlu The Washington Post: 

”Vizita a coincis cu o perioadă tensionată în relațiile dintre SUA și Rusia.

Unii analiști au avertizat că președintele rus Vladimir Putin ar putea escalada provocările militare împotriva țărilor baltice sau a altor membri NATO, ceea ce ar putea precipita o nouă criză.

Vizita a avut loc și în contextul în care atacurile ucrainene la distanță asupra Rusiei, inclusiv asupra capitalei, au vizat infrastructura energetică și instalațiile de retail online, îngrijorând populația.

Rusia a intensificat, de asemenea, atacurile cu drone și rachete asupra Kievului, și asupra altor zone, profitând de deficitul de resurse de apărare aeriană.

La summitul NATO din Turcia din iulie, președintele Donald Trump a părut să aprobe cererea de lungă durată a Ucrainei de a putea produce rachete de apărare aeriană Patriot, proiectate de SUA, pe teritoriul său. Ulterior, el a retras această promisiune”.

Citeste siO surpriză urâtă pentru Ucraina: Washingtonul oprește livrarea de rachete

First Post citează un fost atașat militar britanic la Moscova între 2019 și 2022, potrivit căruia trebuie să fie vorba de ceva serios.

„Americanii nu trimit în mod normal un oficial de rang atât de înalt la Moscova fără anunțare și cu preaviz scurt, decât dacă se întâmplă ceva”, spune fostul atașat militar.

”Unii speculează că vizita este un efort al administrației americane de a stabili dacă Moscova poate fi încă convinsă să negocieze încetarea războiului. Eforturile mediate de SUA au stagnat în ciuda summitului dintre Donald Trump și Putin din Alaska, din august 2025”, mai scrie First Post.

Un alt motiv pentru care Ratcliffe ar fi putut călători în Rusia este războiul din Iran, spune analista rusă Angela Stent pentru Deutsche Welle:

„Știm din diferite surse că rușii le-au furnizat iranienilor informații despre ținte americane din zonă. Acest lucru a facilitat probabil unele dintre atacurile iraniene asupra țintelor americane.”

Kyiv Post remarcă faptul că Putin a semnat trei decrete secrete în timpul vizitei surpriză a șefului CIA la Moscova. Conținutul decretelor rămâne necunoscut.

De asemenea, vizita a coincis cu o solicitare a SUA către Ucraina de a suspenda atacurile asupra Moscovei și Sankt Petersburgului.

Citeste siVizita surprinzătoare a lui Ratcliffe la Moscova, avertisment sau invitație la negociere?

În orice caz, vizita nu a fost cu siguranță menită să fie secretă, este de părere ziarul italian La Repubblica, preluat de Eurotopics.

„Dacă directorul CIA, John Ratcliffe, ar fi preferat să rămână discret, ar fi putut folosi alte mijloace pentru a călători în secret la Moscova. Speculațiile variază de la avertismente adresate lui Putin că ar fi mai bine să nu extindă invazia Ucrainei în statele membre NATO, până la negocieri mai inofensive și relativ de rutină privind schimbul de prizonieri.”

Tehnologia roboților umanoizi avansează. După cum notează portalul Eurotopics, la Beijing, în a doua ediție a Jocurilor Mondiale ale Roboților Umanoizi, care se încheie azi, un robot numit Superman a alergat cursa de 100 de metri mai repede decât deținătorul recordului mondial uman, Usain Bolt. Dar care sunt perspectivele roboților umanoizi? Presa internațională încearcă să dea răspunsuri

Canalul sportiv ESPN transmite că Jocurile au loc pe Ovalul Național de Patinaj Viteză construit pentru Jocurile Olimpice de Iarnă din 2022. Acestea au început în aceeași săptămână în care la Beijing a avut loc Conferința Mondială de Robotică 2026, unde companiile au prezentat aproximativ 3.000 de produse, inclusiv roboți umanoizi.

China produce majoritatea roboților umanoizi din lume, în timp ce SUA a intensificat controlul asupra roboților din țară.

Potrivit CBS News, luna trecută, Comisia Federală pentru Comunicații din SUA a anunțat o interdicție asupra importurilor de roboți umanoizi noi, fabricați în străinătate: 

”Comisia a invocat motive de securitate națională într-o mișcare vizând China. Pentagonul a adăugat recent Unitree, unul dintre principalii producători de roboți umanoizi din China, pe lista companiilor considerate a avea legături cu armata chineză. Beijingul a respins acuzațiile”.

Los Angeles Times notează că, potrivit experților,

”roboții umanoizi sunt încă folosiți mai ales pentru demonstrații, spectacole și cercetare - cel puțin deocamdată. Va dura totuși timp până când vor fi implementați în masă în lumea reală. Unii spectatori de la jocurile cu roboți au spus că sunt încântați de abilitățile roboților umanoizi, care se îmbunătățesc rapid”.

”Totuși, nu a fost un test de inteligență”, spun colegii de la postul de televiziune France24.

Este adevărat că ”unii roboți au introdus noi modalități de alergare.

Unii sportivi roboți nu au reușit nici măcar să ajungă la linia de start. Alții au traversat pista într-un ritm alert sau s-au prăbușit la semnalul de start. Jucători de fotbal roboți au marcat goluri stângace, în aplauzele mulțimii.

Spectatorii au izbucnit în râs când un boxer umanoid s-a împiedicat și a căzut pe corzi. A zăcut nemișcat până când oamenii i-au venit în ajutor”.

”Umanoizii rămân prostuți deocamdată. Capacitățile lor rămân limitate”,

constată  și The Economist, citat de Eurotopics:

„După cum demonstrează sfârșitul dizgrațios al isprăvii lui Superman, care s-a izbit de un zid, tehnologia mai are un drum lung de parcurs.

Se așteaptă ca firmele chineze să vândă 50.000 de umanoizi în acest an, mai mult decât triplu față de anul trecut.

Producătorii stăpânesc în mare măsură partea mecanică. Partea soft, însă, este o altă problemă. (...) Având în vedere starea actuală a tehnologiei și timpul necesar pentru a o îmbunătăți, este puțin probabil să apară o piață comercială pentru umanoizi în acest deceniu. ... Mulți vor rămâne prostuți - și vor continua să se izbească de ziduri.”

Presa internațională comentează consecințele războiului comercial dintre Canada și Statele Unite. Guvernul de la Ottawa a anunțat sâmbătă eșecul negocierilor pentru un acord comercial. Luni, Președintele Donald Trump a anunțat că SUA vor impune o creștere de 50% a tarifelor vamale împotriva Canadei pentru vehicule, oțel și alte produse. Canada a transmis că va răspunde, dolar cu dolar.

După cum comentează Le Monde, premierul canadian Mark Carney a trebuit să se confrunte cu realitatea: abordarea blândă pe care a preferat-o în ultimele luni cu Donald Trump nu a avut efectul dorit.

Și, ca în război, va avea nevoie de unitate pentru a trece peste acest nou episod de tensiuni cu Washingtonul. Și va trebui să se bazeze pe sprijinul partidelor de opoziție, dar și pe cel al provinciilor și teritoriilor, uneori cu interese și sensibilități politice divergente.

”Costurile sfidării lui Donald Trump cresc pentru Canada”, titrează The Economist.

”Dar jocul de așteptare este singura mișcare la îndemâna lui Mark Carney. Cel mai mare partener comercial al Canadei, Statele Unite, este condus de un om nesigur care folosește barierele comerciale ca armă.

Pentru Canada, diversificarea partenerilor comerciali este înțeleaptă, dar necesită timp. Construirea infrastructurii necesare pentru a deservi noile piețe necesită investiții semnificative. Și totuși, puține lucruri ar face mai mult pentru a stimula aceste investiții decât acest tip de relație cu Statele Unite”.

Citeste siCanada nu va accepta un acord comercial "cu orice preţ" cu Statele Unite, anunţă premierul Mark Carney

The Daily Telegraph se întreabă ”ce mesaj transmite, în special Chinei, faptul că două națiuni din G7 recurg la o confruntare comercială de acest fel?

Canada este principala destinație pentru bunurile americane, în timp ce exportă 75% din produsele sale spre sud. Cele două țări se bucură de una dintre cele mai mari relații comerciale bilaterale din lume, iar a o pune în pericol în acest fel este o nebunie. (...) Există suficiente amenințări la adresa Occidentului din partea unor actori globali maligni, fără a mai fi nevoie de o ruptură fără menajamente între doi dintre cei mai loiali piloni ai democrațiilor.”

De partea sa, The Guardian atrage atenția că acest război comercial

”este un avertisment pentru națiunile din întreaga lume că orice tip de dialog cu actuala administrație americană este sortit eșecului de la bun început,. Și este inutil să cauți un acord echitabil cu administrația Trump”.

Ziarul olandez De Volkskrant, citat de Eurotopics, atenționează că

”escaladarea conflictului comercial vine într-un moment nepotrivit pentru guvernul SUA. Săptămâna trecută, îngrijorările de pe piețele financiare cu privire la creșterea datoriei naționale s-au intensificat, parțial din cauza războiului din Iran. Pe lângă acestea, inflația din SUA încă nu este sub control, consumatorii plângându-se de prețurile la combustibili, precum și de creșterea ratelor dobânzilor la creditele ipotecare, cardurile de credit și împrumuturile auto. Iar alegerile de la jumătatea mandatului urmează să aibă loc la începutul lunii noiembrie.”

Cât timp mai poate rezista Ucraina sub bombardamentele rusești fără un sprijin occidental mai consistent? După un nou atac asupra Kievului, presa internațională analizează ezitările Occidentului, dar și felul în care războiul începe să afecteze tot mai des viața civililor, de ambele părți. 

The New York Times, observă că armata rusă și-a schimbat tactica întrucât „Rusia atacă direct cu rachete. [...] Schimbarea de tactică este un semn că armata rusă devine din ce în ce mai încrezătoare în capacitatea sa de a penetra apărarea ucraineană, după săptămâni de atacuri care au epuizat stocurile de rachete de interceptare ale Ucrainei.”

PentruTrouw, problema nu este lipsa promisiunilor, ci diferența tot mai vizibilă dintre acestea și sprijinul oferit în realitate.

„Acest lucru este jenant și reflectă atitudinea noastră lipsită de convingere: oferim Ucrainei suficient sprijin pentru a evita înfrângerea, dar prea puțin pentru a-i asigura victoria. Sprijinul acordat Ucrainei ar trebui să fie mult mai necondiționat, mai ales în acest moment critic”, scrie cotidianul olandez.

La aceeași concluzie ajunge și Helsingin Sanomat. În opinia publicației finlandeze, ezitările liderilor occidentali nu fac decât să întărească convingerea Kremlinului că timpul lucrează în favoarea Rusiei:

„Vladimir Putin pare convins că Rusia va câștiga, că Ucraina se va prăbuși și că merită să continue războiul. Rusia nu vrea să discute despre pace. [...] Ucraina se va confrunta cu o iarnă grea, în timpul căreia va avea nevoie de sprijin suplimentar. În același timp, Europa trebuie să ia măsuri urgente pentru a-și asigura propriile capacități de apărare împotriva rachetelor balistice.”

Consecințele acestor ezitări se văd deja pe străzile Kievului. The Guardian descrie o capitală în care atacurile tot mai frecvente și lipsa rachetelor de interceptare schimbă treptat starea de spirit a populației. 

„Atmosfera din capitala Ucrainei s-a schimbat în ultimele câteva luni, pe măsură ce războiul a revenit cu o intensitate sporită pe frontul intern. Rachetele balistice rusești de mare viteză vizează regulat orașul, iar armata ucraineană a epuizat stocul de rachete de interceptare din singurul sistem de armament capabil să le oprească, și anume rachetele Patriot fabricate în SUA. Anxietatea care planează deasupra orașului în timp de război s-a intensificat.”, atrage atenția ziarul britanic. 

Dar starea de spirit a civililor nu se înrăutățește doar în Ucraina, remarcă La Repubblica. Războiul „pătrunde acum în viața orașelor rusești, de la Marea Baltică până la Ural, și este pe cale să se extindă și mai mult.”

Iar acest „impact psihologic” este amplif8icat de propaganda de stat, care transformă neliniștea populației în suspiciune generalizată. 

„În Rusia, paranoia la ordinul zilei” - titrează Courrier International, citând o relatare din publicația independentă rusă Novaya Vkladka.  

„Mă simțeam proastă și, în același timp, eram nervoasă. Proastă, pentru că știu foarte bine că nu mai poți fotografia orice în voie, nici pe departe. Încă de la începutul războiului, deputații au început să răspândească printre ruși teama de spionaj. […] În anumite regiuni, atunci când filmezi un videoclip sau faci o fotografie a unui loc vizat de o dronă, poți primi o amendă administrativă. Presa locală le reamintește cititorilor acest lucru în aproape toate articolele dedicate noilor atacuri cu drone. Se pare că deputaților nu le place nimic mai mult decât să numere spionii.”, scrie Novaya Vkladka.

Apelul fostului ministru ucrainean al Apărării, Mihailo Fedorov, pentru organizarea de alegeri în plin război provoacă reacții puternice. Presa internațională analizează riscurile scrutinului și se întreabă dacă Fedorov se pregătește să devină principalul rival al președintelui Volodimir Zelenski. 

Fedorov nu contestă legitimitatea structurilor existente în cadrul actual al Constituției, observă SME:

„Mai degrabă, el susține că acest model și-a trăit vremea sau își pierde din suflu și trebuie revitalizat prin restabilirea încrederii și a proceselor de supraveghere, inclusiv (dar fără a se limita la) alegeri. În același timp, el recunoaște dificultatea extraordinară a acestei sarcini. Statul are nevoie de un mecanism pentru a restabili încrederea. Totuși, acest lucru nu alungă în niciun fel temerile că o adevărată luptă politică ar putea duce la prăbușirea autorității, ceea ce ar însemna, după toate probabilitățile, prăbușirea frontului.”, scrie cotidianul slovac.

Aceeași prudență privind organizarea unui scrutin o regăsim și în presa franceză. „Pariul politic al lui Mihailo Fedorov este riscant”, titrează Courrier International.

„Deși popularitatea domnului Zelenski a scăzut, legitimitatea sa nu este pusă sub semnul întrebării în Ucraina, iar lipsa alegerilor se bucură de un larg consens.”

Pentru The Daily Telegraph, pericolul nu este doar instituțional, ci și militar.

„Putin – de exemplu – ar profita cu plăcere de ocazia de a exploata disputele politice interne din Ucraina în propriul său avantaj. O campanie electorală axată în principal pe acuzații de corupție și lupte politice interne ar juca, de asemenea, în favoarea liderilor occidentali, precum Trump, care au avut întotdeauna o atitudine ambiguă în ceea ce privește sprijinirea efortului de război al Ucrainei.”, avertizează ziarul britanic.

În aceeași idee, CNN descrie apelul lui Fedorov drept „cea mai importantă provocare internă de până acum pentru președintele ucrainean Volodimir Zelenski”. Postul american se îndoiește însă că inițiativa va avea rezultate concrete:

„Un vot ar putea, de asemenea, să paralizeze complet Kievul: tabăra învinsă ar putea încetini reforma legislativă și ar putea submina președinția la fiecare pas. Ar însemna o înfrângere din interior.”, scrie CNN.

Și totuși, în ciuda urmărilor dezastruoase pe care le-ar avea un asemenea scenariu, CNN nu îl critică pe Mihailo Fedorov pentru intenția sa:

„Apelul lui Fedorov pornește dintr-o intenție bună – aceea de a nu lăsa războiul să distrugă valorile democratice ale Ucrainei. Însă acesta ignoră cât de mult mai avea de parcurs Ucraina până la atingerea standardelor europene înainte de război, precum și obstacolele pe care conflictul le pune în calea acestor procese esențiale, în condițiile bombardamentelor rusești nocturne. Războaiele nu pot fi purtate doar pe baza ideologiei.”

Dincolo de scenariul alegerilor, presa internațională începe să anticipe și o viitoare confruntare politică. Acum că fostul ministru și-a asumat deschis o poziție politică, „va fi Fedorov omul care îl ca înlocui pe Zelenski” se întreabă Corriere della Sera. 

„Potrivit tinerilor și clasei mijlocii superioare din Kiev, el este singurul capabil să prevină alte decese. Însă, deși toți comentatorii ucraineni consideră de neconceput ca Zelenski să-l recheme în guvern, unii îl consideră principalul său adversar. Acest lucru este confirmat, cel puțin parțial, de sondajele realizate la începutul lunii, care arată că fostul ministru se situează pe locul al treilea în primul tur al alegerilor prezidențiale, în urma lui Zelenski și Zalujnîi.”, mai scrie publicația.

Cotidianaul italian rezumă scurt: „cu Fedorov sai fără Fedorov, lucrurile la Kiev s-ar putea schimba în curând.”