Trump și securitatea Europei. O ciudată poveste de spionaj țesută în jurul președintelui american. Plus: poate mica Moldovă să dea un exemplu despre cum poate fi contracarat războiul hibrid rusesc? Iată câteva accente din presa internațională.

Ce s-ar putea întâmpla dacă SUA abandonează Europa? Iată o întrebare pusă de revista The New Yorker.

Disprețul lui Donald Trump față de NATO va remodela politica internă – și postura militară – a unora dintre cei mai apropiați aliați ai Americii, consideră politologul Ivan Krastev.

”Mulți oameni au comparat situația de azi cu conferința de la München cu 1938, spunând că Putin a fost liniștit, așa cum München a fost și locul liniștirii lui Hitler. Văd guvernul american ca un guvern revoluționar. Ei nu încearcă pur și simplu să refacă Statele Unite, ci vor reface lumea. Ei vin cu un instinct total diferit despre ceea ce trebuie apreciat și ce este de temut. Din acest punct de vedere, suntem într-o lume diferită.

Trump a semnalat de mult timp cum vede Europa și cum vede guvernele europene. Problema este că Europa neagă acest lucru, fără a recunoaște diferența dintre Trump I și Trump II.

După München, răspunsul european a fost previzibil și nu deosebit de convingător. Întâlnirea de la Paris nu a mers deosebit de bine. Este destul de îndoielnic că Europa singură poate oferi garanțiile de securitate de care are nevoie Ucraina”, spune politologul bulgar pentru The New Yorker.

Dar ar putea Republica Moldova, mica țară cu 2,4 milioane de locuitori, să arate lumii cum să-l înfrunte pe Putin? The Guardian crede că da:

”Operațiunile de cumpărare de voturi au un impact deosebit într-o țară mică, dar pot fi utilizate într-un mod specific și într-o țară mai mare – unele similare sunt deja raportate în Bulgaria.

Un posibil răspuns ar fi anularea alegerilor – așa cum a făcut România la sfârșitul anului 2024, când autoritățile au descoperit o presupusă schemă rusească de finanțare a unui candidat pro-Moscova la președinție. Dar asemenea pași radicali îi fac pe oameni să fie profund suspicioși față de procesele democratice, iar anularea votului românesc a fost criticată de noul guvern american.

Aceasta este dilema de a te confrunta cu o astfel de interferență: ignoră-o pe riscul tău, dar dacă reacționezi într-un mod neclintit, nu faci decât să mărești diviziunea pe care Rusia vrea să o alimenteze.

Factorii politici din Republica Moldova, la rândul lor, au decis să expună operațiunea public, sperând că dovezile vor alerta oamenii asupra pericolului și îi vor inspira să voteze și să contrabalanseze frauda. Pare că a funcționat”.

Un alt subiect care preocupă presa internațională este presupusa recrutare a lui Donald Trump de către KGB, dezvăluită de un fost agent din Kazahstan.

”Afirmația-bombă a fost făcută de Alnur Mussayev, un fost șef al serviciilor secrete din Kazahstan, într-o postare pe Facebook”, relatează cotidianul britanic Daily Mirror.

În vârstă de 71 de ani, cel care a condus Comitetul de Securitate Națională al Kazahstanului, a spus că a lucrat în Direcția a șasea a KGB.

Unul dintre obiectivele principale ale direcției, a susținut el, a fost „recrutarea oamenilor de afaceri din țările capitaliste”. Potrivit lui Mussayev, Trump, pe atunci un dezvoltator imobiliar din New York în vârstă de 40 de ani, era unul dintre cei recrutați. „În 1987, directoratul nostru l-a recrutat pe Donald Trump sub pseudonimul Krasnov”, a scris fostul agent.

Iar ziarul spaniol Marca scrie că ”tot ce îl înconjoară pe Donald Trump pare să fie direct dintr-un film de la Hollywood. Alnur Mussayev, un fost șef al informațiilor kazah, susține că știe aceste lucruri pentru că a condus Comitetul de Securitate Națională al Kazahstanului, lucrând în Direcția a șasea a KGB-ului din Moscova, responsabilă cu sprijinul contrainformațiilor în sfera economică”.

Donald Trump gata să tranzacționeze soarta Ucrainei și, de ce nu, a Europei de Est. Donald Trump pozând în rege al Americii, pe pagina oficială a Casei Albe. Donald Trump care acumulează tot mai multe puteri în detrimentul instituțiilor și mecanismelor de control al puterilor. Presa internațională încearcă să-l înțeleagă pe liderul de la Casa Albă.

Comentând fotografia apărută pe pagina oficială a Casei Albe, cu Donald Trump în postură de rege, revista americană Rolling Stone consideră că ”revizuirea cu forța brută a puterii executive de către Trump în prima sa lună de mandat reflectă o iluzie politică de grandoare și autoritate absolută”.

Pe aceeași temă, Politico notează că ”accentul vine într-un moment în care Trump încearcă să-și consolideze puterea de guvernare cu un Congres controlat de republicani.

El a semnat ordine executive care îi extind puterea asupra agențiilor independente de reglementare. El a căutat să epureze mii de funcționari publici. Și a vizat Associated Press, unul dintre cele mai importante instituții media din lume, pentru că nu a folosit limbajul pe care guvernul său îl preferă.

Imaginile regale postate de Casa Albă i-au tulburat pe mulți dintre oponenții săi, care s-au îngrijorat de multă vreme că țara se îndreaptă spre autoritarism”.

Alte publicații încearcă să înțeleagă resorturile politicii externe ale lui Donald Trump după mesajele controversate legate de războiul din Ucraina.

Pentru Le Figaro, principiile „metodei Trump” sunt simple: întoarcerea sistematică a spatelui sau chiar trădarea aliaților pentru a face afaceri cu „oameni puternici”, de preferință autocrați și dictatori, cărora nu le pasă de statul de drept și care, prin urmare, nu se deranjează cu chestiuni plictisitoare de legalitate internațională.

”Astfel, în Afganistan, Trump a marginalizat guvernul afgan, care era cu siguranță corupt și ineficient dar care avea meritul de a rezista obscurantismului religios, pentru a discuta direct cu talibanii, punându-i astfel înapoi în șa. De la începutul negocierilor, el a dezvăluit calendarul retragerii americane. În aceste condiții, succesorul său, Joe Biden, nu a avut de ales. Evident, Trump l-a făcut să-și asume vina pentru această retragere haotică, cu imagini care amintesc de evacuarea dezastruoasă a Saigonului în timpul războiului din Vietnam... un dezastru geopolitic pentru Statele Unite. Rezultatul: Vladimir Putin a fost întărit în convingerea că Occidentul este slab și s-a simțit încurajat să invadeze Ucraina”.

Pentru La Repubblica, aceasta este o trădare:

„Fiecare lider care a vizitat Kievul le-a spus ucrainenilor că luptă pentru libertatea întregii lumi occidentale. Aceste cuvinte au fost înțelese ca un angajament concret de sprijin. (...) Donald Trump a șters cu buretele promisiunea care i-a susținut în trei ani de sacrificii.” (Sursa. Eurotopics)

Dar tiradele lui Trump pot avea un efect invers, scrie The Spectator:

„Ucraineniilor nu le place când liderii străini le spun ce să facă – fie că este vorba Vladimir Putin sau Donald Trump. (...) Este probabil ca ratingurile de aprobare ale lui Zelensky să se îmbunătățească. Personalitățile opoziției ucrainene iau deja partea lui Zelensky. (...)Trump ignoră un factor crucial: poporul ucrainean. (..). Refuzul lui Zelensky de a preda resursele Ucrainei lui Trump este susținut pe scară largă de ucraineni.” (Sursa: Eurotopics).

Stupoare în Europa de vest. Bucurie la Moscova. Iată cum sunt comentate ultimele dezvoltări din jurul dialogului ruso-american.

”Cum au reușit Putin și Trump să zguduie lumea într-o săptămână” – iată titlul analizei difuzate de BBC.

”Totul a început cu conversația telefonică Putin-Trump din 12 februarie și cu angajamentele lor de a reface relațiile.

A continuat cu Conferința de securitate de la München și o schismă între Europa și America.

Următoarea bornă: Arabia Saudită, cu primele contacte la nivel înalt în persoană între cele două țări de la invadarea pe scară largă a Ucrainei.

A fost o săptămână care a răsturnat alianțele tradiționale, a lăsat Europa și Ucraina sub semnul întrebării, a suscitat temeri pentru securitatea europeană și a pus Rusia acolo unde își dorește să fie: la prima masă a politicii globale, fără să fi făcut nicio concesie pentru a ajunge acolo”.

BBC mai constată că mass-media rusă salută perspectiva unor legături mai calde cu Washingtonul și disprețuiește liderii europeni și Kievul.

Ziarul pro-Kremlin Moskovsky Komsomolets  se exprimă astfel: „Trump știe că va trebui să facă concesii pentru că negociază cu partea care câștigă în Ucraina. Și va face concesii. Nu pe cheltuiala Americii, ci pe cheltuiala Europei și a Ucrainei. (...)

De atâta vreme Europa s-a dus umflată, gândindu-se la ea însăși ca la o lume civilizată și ca la o Grădină a Edenului. Nu și-a dat seama că și-a pierdut pantalonii... acum vechiul ei tovarăș de peste Atlantic a subliniat asta...”

Publicația ultraconservatoare Arktos găzduiește un articol al lui Alexander Dughin, considerat unul dintre ideologii imperialismului rus. Titlul spune totul:

”Vestul este mort: Rusia și America redesenează harta lumii”

Pentru Dughin, ”Ucraina trebuie să aparțină Rusiei și nimănui altcuiva. Nu Europei și nici Americii. În același timp, este pe deplin de imaginat că Canada va deveni al 51-lea stat al SUA -  aici nu avem obiecții. Sau că Groenlanda va deveni americană – iarăși, nu avem obiecții.

Și chiar dacă Europa de Vest devine americană, probabil că nici noi nu vom obiecta prea mult. După cum a spus odată Putin, elitele europene sunt doar cățeluși care dau din coadă înaintea stăpânului lor american. Ei bine, lasă-i să se gudure - până la urmă, nu ne preocupă. Dar Ucraina, Belarus, Țările Baltice și o parte a Europei de Est ne aparțin definitiv. Nu există întrebări cu privire la asta”.

Un articol de opinie este semnat în Politico de Guy Verhofstadt,  fost europarlamentar și președinte al Mișcării Internaționale Europene și Domènec Ruiz Devesa, președinte al Uniunii Federaliștilor Europeni.

Titlul: ”Trump este exact ceea ce are nevoie apărarea Europei”

Potrivit autorilor, ”fiecare nor are o căptușeală de argint. Europa se confruntă în sfârșit cu oportunitatea de a construi o adevărată Uniune a Apărării pe fondul întoarcerii perturbatoare a președintelui Donald Trump”.  

Și, în timp ce SUA și Putin negociază, serviciile de informații arată că el nu este interesat „de un adevărat acord de pace”, spun surse citate de NBC News.

Postul tv citează persoane din cadrul serviciilor de informații și doi oficiali ai Congresului american.

Putin ”crede că câștigă” și va controla în cele din urmă Ucraina, a spus unul dintre oficialii de informații occidentali, adăugând că pierderile rusești pe teren nu îl determină deloc pe Putin să înceteze lupta.

Presa internațională analizează rezultatele întâlnirii ruso-americane de la Riyadh. Comentatorii remarcă lista largă de concesii pe care Donald Trump le face omologului său de la Kremlin.

”Trump scoate Rusia din îngheț și bifează articole de pe lista de dorințe a lui Putin”, titrează The Conversation:

”De 20 de ani, Vladimir Putin lucrează pentru ceea ce i-a dat acum Donald Trump. De când Putin a deplâns prăbușirea Uniunii Sovietice drept „cea mai mare catastrofă geopolitică” a secolului al XX-lea, politica sa externă a vizat recuperarea a măcar o parte din statutul de superputere de care se bucura Uniunea Sovietică.

Într-un fel, deschiderea președintelui SUA către Putin de a discuta despre pacea în Ucraina i-a oferit președintelui rus exact ceea ce și-a dorit: ca Washington să trateze Moscova cu respectul și poate chiar cu teama pe care Uniunea Sovietică le genera cândva în Occident”.

După cum apreciază The New York Times, ”discuțiile au arătat că, în loc să mențină presiunea asupra Moscovei, președintele Trump se arată dornic să colaboreze cu Rusia pentru a pune capăt războiului - o abordare care, cel mai probabil, ar îndeplini multe dintre cerințele președintelui Vladimir V. Putin - și că este pregătit să nu țină cont de grijile aliaților din Europa”.

Întâlnirea – amintește ziarul american - ”a avut loc la aproape un deceniu după ce Rusia a intervenit în alegerile din 2016 în beneficiul domnului Trump, dar apoi acesta a adoptat puține politici prietenoase cu Rusia în timpul primei sale președinții”.

Într-un interviu acordat The Associated Press după întâlnire, secretarul de stat american Marco Rubio a declarat că cele două părți au convenit în linii mari să urmărească trei obiective: restabilirea personalului la ambasadele lor din Washington și Moscova, crearea unei echipe la nivel înalt care să sprijine discuțiile de pace în Ucraina și să exploreze relații mai strânse și cooperare economică.

El a subliniat, totuși, că discuțiile - la care au participat omologul său rus, Serghei Lavrov și alți oficiali - au marcat doar începutul unei conversații și trebuie depuse mai multe eforturi.

Le Figaro observă că, ”în timp ce pentru Washington, această conversație a fost văzută în primul rând drept începutul discuțiilor de pace, în ochii Moscovei, a fost menită în primul rând să revigoreze perspectiva unui acord mult mai larg. Acesta ar cuprinde renașterea relațiilor ruso-americane, vestind instituirea unei arhitecturi europene de securitate în concordanță cu interesele Rusiei.

Astfel, Moscova a reiterat cereri vechi, inclusiv angajamentul Vestului de a nu extinde Alianța Atlantică spre Est, o cerere pe care Moscova o formulase oficial în două scrisori publicate în 2021, cu câteva luni înainte de invadarea Ucrainei”.

„Rusia constituie o amenințare existențială pentru europeni”, spune Emmanuel Macron, care se declară totuși gata să dialogheze cu Vladimir Putin, după cum notează Le Monde. Așa  cum precizează ziarul francez, Franța va organiza miercuri o nouă întâlnire „cu mai multe state europene și non-europene” cu privire la Ucraina. Luni, o primă întâlnire a reunit un număr mic de țări cheie și lideri ai Uniunii Europene și ai NATO.

Continuă comentariile presei europene după Conferința de Securitate de la München. Și mai ales, despre ce poate și ce trebuie să facă Europa pentru a-și asigura securitatea.

”A fost odată o prietenie transatlantică”, titrează Der Spiegel. ”Donald Trump nu-i va mai lua în considerare pe europeni. Dacă vor să-și protejeze interesele, ei trebuie să facă mai mult, ei înșiși – și nu numai în Ucraina”.

”Europa se confruntă cu o provocare istorică”, scrie și ziarul francez Le Monde:

”Discursul vicepreședintelui american J.D. Vance la Conferința de la München a zguduit relația transatlantică. Europenii trebuie să recunoască acum că securitatea continentului depinde doar de ei înșiși. (...)

Europenii realizează cu întârziere că sunt prinși în dependența lor de securitate de un aliat care îi tratează mai mult ca pe un adversar decât ca pe un prieten. La München, șocul impus de administrația Trump, într-un climat execrabil, a avut meritul de a provoca o conștientizare a insuficienței mijloacelor alocate apărării. (...) Orbirea europeană a luat sfârșit brusc”.

Administrația Trump vrea ca UE să se dezintegreze, suspectează publicația online spaniolă eldiario.es:

„Formal, statul constituțional european este un dușman (...). Prezintă o alternativă la proiectul susținut de extrema dreaptă americană care trebuie deci înfrânt cu hotărâre. Acesta este ceea ce diferențiază UE de toate celelalte entități din lume. (...) De aici și nevoia de a-i pune capăt. (...) Este mai mult decât previzibil că SUA vor aborda separat fiecare stat membru al UE cu scopul de a menține o relație bilaterală. ... Ceea ce este în joc acum este însăși supraviețuirea UE. (...) Ori ne confruntăm acum cu situația, ori vom asista la dezintegrarea Uniunii.”

(Sursa: Eurotopics)

 

Și totuși, Vance nu a greșit complet în anumite puncte, crede Frankfurter Allgemeine Zeitung:

„Cine ar putea nega serios că imigrația în masă necontrolată a devenit o problemă majoră în Europa? Faptul că un atac a avut loc la München, în vreme ce conferința era pe cale să înceapă, vorbește de la sine. Nici alte exemple pe care le-a citat nu au ieșit din senin. Faptul că alegerile prezidențiale din România, membră UE și NATO, au fost anulate pe motive slabe este îngrijorător și a fost acceptat mult prea nonșalant în Europa. Iar faptul că AfD și BSW nu li s-a permis să participe la conferința de la München, în ciuda popularității lor în rândul alegătorilor, nu este tocmai o ilustrare a discursului pluralist.” (Sursa. Eurotopics).

”Lupta pentru Europa este în curs”, este titlul unui articol de opinie din Politico.

”Într-o perioadă de intensificare a concurenței marilor puteri, UE trebuie să aleagă între a deveni un vasal al SUA sau a se elibera pentru a-și conduce propriul curs - și trebuie să decidă rapid.

Europa va trebui să facă niște alegeri grele între cheltuielile sociale și cheltuielile pentru apărare - o dezbatere care va arunca inevitabil politica internă într-o tulburare suplimentară.

A ne uni, așa cum îndeamnă preledintele Zelenski, nu este atât de simplu. Va exista o ruptură din partea „coloanei a cincea” a lui Trump, precum Viktor Orbán din Ungaria şi Robert Fico din Slovacia. În acest timp, Trump, fără îndoială, va folosi tarifele pentru a convinge şi a viza ţările în mod individual”.

Conferința de Securitate de la München reprezintă un semnal de trezire dramatic pentru europeni. Este părerea aproape unanimă a comentatorilor după evenimentele de la sfârșitul săptămânii trecute. Unii văd chiar spectrul unui nou război.

„Trădarea Ucrainei de către Donald Trump l-a încurajat pe Vladimir Putin”, notează The Guardian.

Pentru cotidianul britanic, „viteza cu care Macron a încercat să unească liderii europeni în jurul unui răspuns comun arată amploarea anxietății în Europa”.

Deutsche Welle apreciază că la München s-a deschis o ruptură fundamentală între SUA și UE.

 

„Valorile comune, atât de des invocate de europeni au fost puse sub semnul întrebării de vicepreședintele SUA JD Vance. Deci SUA și Europa mai vorbesc aceeași limbă?

Cu cât continua discursul vicepreședintelui SUA, cu atât devenea mai clar că dezacordul transatlantic nu mai este „doar” despre zonele de criză ale lumii, Ucraina, Orientul Mijlociu sau împărțirea echitabilă a poverii. Diferența este acum fundamentală. Timp de zeci de ani, mult lăudata „comunitate de valori” a fost liantul ideologic care a ținut împreună lumea occidentală.

Aliații NATO și UE se puteau baza întotdeauna cu încredere pe apărarea democrației, a libertății de exprimare și a statului de drept.

Acum însă, acești termeni sunt deturnați, reinterpretați și redefiniți de elementele elitei politice - și nu numai în SUA. S-a deschis ruptura și în cadrul alianței transatlantice”

 

 concluzionează publicația germană.

”De la München la München”, titrează ziarul rus în exil Novaia Gazeta, care consideră că ”negociind unu-la-unu cu Vladimir Putin pentru a pune capăt războiului din Ucraina, Donald Trump pune bazele unui război mondial”.

”Cei care spun că o pace proastă este mai bună decât un război drept au dreptate. Este necesar să susținem teza că viețile umane sunt mai importante decât teritoriile. Dacă administrația Trump reușește să asigure pacea în Europa, chiar și pentru câțiva ani, va permite Ucrainei să-și păstreze independența și să se întărească bazându-se pe Uniunea Europeană.

Dar astăzi, dorința lui Trump de a înlătura Europa prin intrarea în negocieri cu Moscova fără condiții prealabile, combinată cu situația revoluționară din Statele Unite, îl pot determina pe Putin să creadă că poate obține tot ceea ce își dorește: anexarea a patru regiuni pe lângă Crimeea și o Ucraină slăbită din punct de vedere militar.

În mod ironic, ultima etapă a negocierilor de pace a avut loc în cadrul Conferinței de Securitate de la München... München, unde infamele „acorduri” au fost încheiate în 1938. Însăși ideea că un președinte american și un dictator rus pot decide soarta Europei fără ca Europa să fie implicată (...) ne pune pe calea unui nou război mondial”.

”Teoria Nebunului”

Corespondentul pe teme de securitate al BBC transmite că ”liderii Europei se luptă să se acomodeze din mers cu planurile Americii de a pune capăt războiului din Ucraina, indiferent dacă le place sau nu”.

”Conferința de securitate de la München din acest an a fost un semnal de trezire înfiorător pentru Europa. (...)

După decenii în care europenii s-au bazat pe SUA, mesajul de la Casa Albă către Europa este clar: nu mai puteți lua asta ca de la sine înțeles, acum trebuie să accelerați și să aveți grijă de propria securitate”.

Iar săptămânalul francez L'Express vorbește despre ”teoria nebunului” în relațiile internaționale.

”Să pari suficient de nebun încât să-ți sperii adversarul, dar nu atât de nebun încât să-ți pierzi toată credibilitatea. Greu de manevrat, teoria „nebunului” constă, în relațiile internaționale, în a ține o amenințare în speranța câștigării cauzei.

În acest sens, Donald Trump este un obiect de studiu fascinant. La mai puțin de o lună de la preluarea mandatului, el amenințase deja Mexicul, Canada, Groenlanda și Panama, făcând în același timp presiuni asupra Israelului să ajungă la un acord de pace cu Hamas.

Donald Trump este cel mai imprevizibil președinte american de după cel de-al doilea război mondial. Dar pentru a fi eficientă, strategia nebunului necesită doza potrivită, altfel ar putea ajunge să eșueze spectaculos”.

Comentatorii analizează urmările convorbirii telefonice dintre Donald Trump și Vladimir Putin pe tema Ucrainei și pregătirile pentru încetarea războiului. Europa trebuie să se pregătească pentru propria apărare – este o concluzie aproape unanimă.

După cum transmite BBC, ”deși se știa de mult că noua administrație americană va fi mai puțin simpatică față de Ucraina decât predecesoarea ei, cuvintele lui Trump și ale secretarului său apărării nu pot fi decât pe placul Moscovei.

Zelensky a susținut în repetate rânduri că „nu pot exista discuții despre Ucraina fără Ucraina” – dar apelul telefonic Trump-Putin a dovedit contrariul.

Ajutorul occidental – și ucrainenii care au beneficiat de el – sunt motivul pentru care Kievul nu a căzut la câteva zile de la invazia Rusiei, așa cum era așteptat de către unii.

Dar drumul către o „pace justă”, așa cum spune Zelensky, nu va fi nici drept, nici neted pentru Ucraina”.

 

Bloomberg consideră că  ”Trump a lăsat deoparte politica de lungă durată a SUA conform căreia nu ar trebui să se decidă nimic despre Ucraina fără participarea Kievului. De asemenea, el a eliminat aliații cu miză existențială în soluționarea unui conflict care răzbate la granițele lor. Mulți parteneri europeni ai NATO se tem acum că poziția americană mai conciliantă echivalează cu o ofertă pentru liderul rus”.

 

Și Süddeutsche Zeitung” este de părere că Trump a aruncat peste bord mantra europeană potrivit căreia soarta Ucrainei nu ar trebui negociată fără Ucraina – și nu fără europeni. (...) Dictatorul rus, care s-a simțit atât de umilit și ignorat de Occident, încât a fost nevoit să-și invadeze țara vecină, apreciază în mod firesc acest lucru”. (Sursa: Courrier International).

Potrivit Le Monde, ”în diplomație, coregrafia nu este niciodată o chestiune secundară. Permite punerea în scenă a relațiilor de putere. Modul în care Donald Trump a abordat războiul din Ucraina este încărcat de sens: el îl vede drept o problemă bilaterală cu Moscova.

 

Președintele american a refuzat anterior să comenteze contactele sale telefonice cu Vladimir Putin încă din perioada de tranziție. De data aceasta, el a detaliat schimbul într-un mesaj pe rețeaua sa de socializare Truth. Abia atunci Donald Trump l-a sunat pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski.

 

”Statele Unite se grăbesc să renunțe la Bătrânul Continent”, analizează cotidianul belgian Le Soir.

„Aceasta ”nu este o surpriză totală. Europenii înșiși au fost de mult de acord că trebuie să facă mai mult pentru apărarea lor și să încerce un început de emancipare.”

 

Iar pentru ziarul italian La Repubblica: „Cea mai delicată parte ar fi împărțirea Ucrainei în două regiuni separate printr-o linie de încetare a focului, așa cum s-a întâmplat în Coreea de-a lungul paralelei 38 în 1953.

Nu în ultimul rând pentru că noua graniță ar putea avea peste 1.000 de kilometri lungime, iar monitorizarea ei ar necesita contingente militare mari care ar putea fi asigurate de Europa și Turcia. Și de Italia.

Prin urmare, Europa trebuie să înceapă să coopereze cu noul președinte al SUA, spre deosebire de trecut. ... Da, Trump reprezintă o ruptură bruscă cu trecutul, dar rămâne în interesul Europei să consolideze alianța atlantică și asta înseamnă să acceptăm provocarea de a urmări în comun o abordare „neconvențională” pentru rezolvarea conflictelor pentru care până acum nu a existat o soluție.” (Sursa: Eurotopics)

Summitul Inteligenței Artificiale de la Paris s-a încheiat cu anunțuri de mari investiții, dar fără o declarație finală din partea tuturor statelor participante. În timp ce vicepreședintele SUA JD Vance a avertizat împotriva „reglementării excesive”. Presa internațională analizează rezultatele conferinței.  

”Von der Leyen promite 20 de miliarde de euro din bugetul UE pentru dezvoltarea IA”, titrează Der Spiegel.

Dintre intențiile șefei Comisiei Europene, revista germană remarcă ”reducerea obstacolelor birocratice pentru companiile AI, permițând accesul la computere puternice”. De asemenea,  ”von der Leyen dorește să promoveze dezvoltarea AI în Europa pentru a nu pierde legătura cu concurența globală”.

După cum transmite Euronews, ar fi vorba de ”șapte uzine inițiale de inteligență artificială, alte cinci urmând a fi anunțate în curând. Acestea vor avea aproximativ 100.000 de cipuri AI de ultimă generație, de aproximativ patru ori mai multe decât unitățile similare aflate în prezent. Scopul este ca firmele, inclusiv cele mai mici, să poată accesa o putere de calcul la scară largă pentru dezvoltarea viitoare.

Anul trecut, dezvoltatorul francez de inteligență artificială Mistral AI avertiza cu privire la cererea mare de utilizare a facilităților de supercomputer pentru antrenarea modelelor”.

Ziarul economic belgian L'Echo salută inițiativa:

„În ultimele două zile, o gură de aer proaspăt a arătat că Bătrânul Continent își poate arăta colții atunci când se simte provocat. La summitul AI de la Paris au fost anunțate investiții de peste 300 de miliarde de euro, dintre care jumătate se referă la o alianță fără precedent între industria europeană și companiile de tehnologie. Așa că Europa poate ține capul sus în fața anunțului senzațional al Inițiativei Stargate de 500 de miliarde de dolari de la Washington, condusă de OpenAI. Acest angajament european puternic față de noua economie trebuie salutat.” (Sursa: Eurotopics)

Corriere della Sera observă că dezbaterea privind utilizarea AI a creat două tabere în lumea afacerilor, explică:

„Pe de o parte, există tabăra conservatoare, care susține că, pe termen lung, AI este destinată să înlocuiască munca umană. Această tabără se bazează pe viziunea istorică din zilele luddismului [distrugătorii de mașini], care a privit tehnologia ca un obstacol în calea realizării întregului potențial al oamenilor în activitățile lor sociale și profesionale. ... Alături de această interpretare pesimistă a tehnologiei se află tabăra modernistă, care este conștientă de implicațiile etice și politice ale inteligenței artificiale, dar tinde să le interpreteze dintr-o perspectivă evoluționistă.”

Iar Le Monde notează că ”stabilirea unui cadru minim pentru AI nu este incompatibilă cu inovarea.

Opunându-se celor două noțiuni, Statele Unite caută înainte de toate să-și păstreze liderul în acest domeniu, fără a-și face griji cu privire la impactul acestuia. Reglementarea poate chiar ajuta la inovare. Actul european al piețelor digitale, care are ca scop combaterea practicilor anticoncurențiale ale giganților internetului, se poate dovedi util pentru a împiedica aceste companii să monopolizeze accesul.

În ceea ce privește riscul chinezesc, J. D. Vance nu greșește neapărat, dar nu înseamnă că Europa ar trebui să devină dependentă de Statele Unite. Este o chestiune de suveranitate, dar și de cum să luăm în considerare AI”.

La fel ca și în timpul primului său mandat, președintele american Donald Trump a impus taxe vamale de 25% la importurile de oțel și aluminiu. Presa internațională spune care vor fi economiile cele mai afectate. Și evaluează consecințele

Decizia „riscă să deranjeze aliați ai Statelor Unite, precum Canada și Mexic”, principalii exportatori de metale în țară, notează The New York Times, citat de Courrier International.

Ziarul se așteaptă însă și la „reacții negative din partea industriașilor americani care folosesc aceste metale pentru a fabrica mașini, ambalaje alimentare și alte bunuri. Ei trebuie să se confrunte cu prețuri semnificativ mai mari după intrarea în vigoare a taxelor vamale”.

„Trump se împușcă în picior”, o spune, mai direct, The Economist. 

„Zeci de țări au introdus într-adevăr taxe vamale la oțel anul trecut”, majoritatea vizând China, „acuzată că a inundat piețele internaționale cu metale la prețuri reduse”. Dar săptămânalul economic consideră că abordarea lui Donald Trump este cu totul diferită, întrucât „trage în oricine, mai degrabă decât să țintească adversarul”.

După cum notează The Guardian, ”tarifele vor afecta fiecare țară care exportă oțel și aluminiu în SUA.

Ulterior, Trump a spus că va acorda „o mare atenție” cererii Australiei de scutire de tarifele la oțel din cauza deficitului comercial țării respective față de Statele Unite. Aproximativ un sfert din oțelul folosit în SUA este din import. Canada, Brazilia și Mexic sunt principalii furnizori, urmați de Coreea de Sud și Vietnam. Mexic și Canada au reprezentat aproximativ 40% din importurile de oțel din SUA anul trecut”.

Bloomberg avertizează cu privire la efectele asupra consumatorului american.

„Economiștii avertizează că tarifele ar putea crește facturile la alimente și benzină ale gospodăriilor – alimentând presiunile inflaționiste - temă pe care președintele și-a făcut campanie promițând că le va ține sub control”.

”Taxele sunt o parte centrală a viziunii economice a lui Trump”, transmite BBC.

”El le vede ca pe o modalitate de a crește economia SUA, de a proteja locurile de muncă și de a mări veniturile fiscale.

Dar există și îngrijorări cu privire la efectul în SUA, unde mulți producători folosesc oțel și aluminiu în produsele lor și acum se confruntă cu costuri suplimentare.

Grupuri din industrie, de la construcții până la producătorii de conserve, au avertizat cu privire la această mișcare.

Stephen Moore, care a consiliat campania lui Trump pe probleme economice în 2016 și este în prezent membru senior al Heritage Foundation, un think-tank conservator cu sediul la Washington, a spus că nu crede că tarifele la oțel și aluminiu sunt o modalitate eficientă de a crea locuri de muncă, remarcând experiența primului mandat”.

Dar cum vor răspunde europenii?

Politico informează că, adresându-se Parlamentului European, cel mai înalt oficial al UE în domeniul comerțului, Maroš Šefčovič, a denunțat ultimele tarife drept „un scenariu de în care toată lumea pierde”.

Atât Von der Leyen, cât și comisarul pentru comerț au asigurat că răspunsul va veni în curând.

Potrivit cifrelor Eurofer și producătorilor germani de oțel, blocul își trimite aproximativ 20% din producția sa în SUA, astfel că vor fi consecințe, într-un moment în care giganții oțelului din Europa se reduc sub presiunea concurenței din întreaga lume.

Presa internațională a reacționat imediat la anunțul demisiei de către președintele Klaus Iohannis. Comentatorii vorbesc despre presiunea extremei drepte care a dus la acest gest și atenționează că în România, criza continuă.

Președintele României demisionează ca urmare a presiunii populiștilor, titrează The Washington Post .

În timp ce Le Monde notează că demisia vine după ce populistul de extremă dreapta Călin Georgescu a câștigat pe neașteptate primul tur, după care au apărut acuzații de ingerință rusă și încălcări electorale.

Potrivit Financial Times, ”Președintele României și-a depus demisia în ceea ce el a descris drept un efort de a scuti țara de alte stânjeniri politice”.

BBC transmite că ”Iohannis, un liberal pro-UE, spusese că va rămâne în funcție până când va fi ales un succesor în mai.

Dar acest lucru a fost puternic criticat de politicienii de extremă dreaptă și de susținătorii acestora, care au avut rezultate bune în primul tur al votului din decembrie”.

”Președinția se încheie, dar criza politică din România continuă”. Este constatarea pe care o citim în Liberation.

”Considerat principalul responsabil pentru criza politică în care țara este cufundată de multe săptămâni, popularitatea viitorului ex-președinte al României, în vârstă de 65 de ani, a continuat să scadă. Sub amenințarea cu procedurile de demitere lansate de partidele de opoziție în parlament, Klaus Iohannis a aruncat în sfârșit prosopul”.

După cum informează Euronews, ”Parlamentul țării era de așteptat să discute și să voteze marți o a treia cerere de suspendare a lui Iohannis. Două cereri anterioare, înaintate de partidele de opoziție, au fost respinse din motive procedurale.

De data aceasta, un grup de partide ultranaționaliste — Partidul Oamenilor Tineri (POT), Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) și SOS, cărora li s-au alăturat parlamentarii Uniunii Salvați România (USR) — au reușit să adune suficiente semnături pentru a înainta moțiunea”.

Iar Euractiv amintește că ”atunci când a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale din decembrie, Curtea Constituțională a decis că Iohannis poate rămâne în funcție până când va fi ales un succesor.

Însă mulți experți au pus sub semnul întrebării decizia, spunând că legea fundamentală a României nu conține prevederi clare privind prelungirea mandatului prezidențial peste cei cinci ani.

Partidele extremiste care s-au adunat în parlament după alegerile parlamentare din 1 decembrie i-au cerut în repetate rânduri lui Iohannis să demisioneze. POT, un partid extremist nou format care l-a susținut pe candidatul pro-rus Călin Georgescu, a eșuat de două ori să obțină suficiente voturi pentru a trece o moțiune de suspendare a președintelui”.