Care sunt limitele Inteligenței Artificiale? Presa internațională își manifestă îngrijorarea după ce acum câteva zile, în timpul unui test intern, un agent IA a pătruns independent în sistemele unei alte firme. OpenAI a descris acest lucru ca fiind un „incident cibernetic fără precedent”.

Hufington Post amintește că un agent IA este un instrument care îndeplinește sarcini fără a fi supravegheat de o ființă umană.

Firma atacată, Hugging Face a declarat că a fost „un atac diferit de orice am mai văzut până acum”.

Atacul cibernetic va ridica întrebări cu privire la existența unor măsuri suficiente de protecție împotriva creșterii rampante a inteligenței artificiale, în contextul în care chiar și cei mai importanți dezvoltatori din lume se luptă să țină tehnologia sub control”.

The Economist avertizează asupra riscurilor:

„În aprilie, un cercetător al companiei Antropic a postat online că, în timp ce el stătea într-un parc mâncând un sandviș, a fost surprins după ce Mythos, pe atunci un model de IA încă nelansat, i-a trimis un e-mail pentru a-l anunța că a reușit să scape dintr-un mediu de testare (sandbox), ca parte a propriei evaluări a capacității cibernetice. La fel, modelul OpenAI nelansat implicat în incidentul Hugging Face, nu trebuia să aibă acces nerestricționat la internet.” (Sursa: Eurotopics)

Pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung, este momentul să ne asigurăm că IA este reglementată corespunzător:

„Administrația americană sub Donald Trump a ignorat importanța acestui lucru prea mult timp; de fapt, a considerat reglementarea ca fiind dăunătoare. ... Dar modelul Mythos al Anthropic pare să fi declanșat semnale de alarmă, iar Trump a emis recent un ordin executiv care ar putea duce la o supraveghere statală oarecum mai strictă a sectorului IA. Pierderea controlului OpenAI asupra modelelor sale de IA este încă un semnal de alarmă - unul deosebit de sonor.”

Citeste siDonald Trump și schimbarea de abordare față de IA

Este „un apel de trezire”, consideră BBC:

”Incidentul constituie un avertisment pentru alte companii că trebuie să își consolideze apărarea cibernetică pentru a contracara astfel de atacuri.

Incidentul a avut loc într-un moment crucial pentru industrie, după ce guvernul SUA a ordonat luna trecută firmei americane de tehnologie Anthropic să restricționeze accesul la modelele sale de AI din motive de securitate națională.

Departamentul Comerțului a ridicat restricțiile câteva săptămâni mai târziu.

Reprezentanți ai industriei și-au exprimat, de asemenea, îngrijorări cu privire la utilizarea pe scară largă a modelelor open-source în China, permițând oricui să instaleze și să personalizeze instrumentele AI lansate de dezvoltatori majori”.

Și dacă este doar o cascadorie de PR?

Ziarul austriac Kurier ne amintește că

giganți precum OpenAI își câștigă banii făcând ca produsele lor să pară cât mai competente și puternice posibil. Declarația despre incidentul de securitate se citește ca o reclamă pentru noul model. Tocmai de aceea ar trebui să o luăm cu un praf de sare.”

(Sursa. Eurotopics).

Vor fi Frații Tate extrădați în Marea Britanie? Ei se află în arest la Miami, cu 59 de capete de acuzare îndreptate împotriva lor. Comentatorii se întreabă dacă Donald Trump și Marco Rubio îi vor ajuta sau nu.

CNN vorbește despre acuzații de ultimă oră, după ce poliția britanică a investigat rapoartele făcute de alte patru victime; Frații Tate se confruntă acum cu total de 59 de capete de acuzare.

Într-o plângere publicată luni împotriva lui Andrew Tate, procurorii au detaliat acuzațiile autorităților britanice care au implicat două victime. Se spune că o femeie, care lucra în „afacerea cu camera web”, a fost strangulată, până la pierderea cunoștinței, în timp ce el a violat-o într-un presupus atac la domiciliul ei din Bedford, Anglia, în 2015.

BBC amintește că ”Regatul Unit și SUA au un tratat care permite extrădarea persoanelor în legătură cu presupuse infracțiuni pedepsite conform legilor din ambele țări cu cel puțin un an de închisoare.

Citeste siFrații Andrew și Tristan Tate, arestați în Miami. Marea Britanie cere extrădarea lor

Decizia de acceptare a cererii de extrădare este luată de Departamentul de Stat al SUA. Cererea este apoi examinată de instanțele americane, iar decizia finală va fi luată de secretarul de stat american Marco Rubio”.

Potrivit surselor citate de Axios, președintele Trump și secretarul de stat Marco Rubio nu intenționează să blocheze extrădarea în Regatul Unit a fraților Tate, celebrii influenceri ai „manosferei” acuzați de viol și trafic de persoane.

Oficial și public, Trump și administrația sa i-au ținut la distanță pe membrii familiei Tate din cauza reputației lor sordide.

O lungă istorie de tratament favorabil

Slate observă, totuși, că ”frații Tate au o lungă istorie de tratament favorabil din partea numeroaselor figuri influente de dreapta, inclusiv a celor apropiați de Donald Trump.

Citeste siImperiul Tate al Abuzului și legăturile cu România (The New Yorker)

Deși li s-a interzis să părăsească România în timpul anchetei procurorilor, frații Tate au fost intervievați de podcasterii de dreapta Tucker Carlson și Candace Owens, ambii apărându-i, la fel ca și Charlie Kirk.

Andrew Tate a cultivat, de asemenea, prietenii cu doi dintre fiii lui Trump. Donald Trump Jr. a purtat cu el o conversație publică, transmisă în direct, în timpul campaniei tatălui său din 2024, iar Barron Trump a vorbit cu el pe Zoom.

Deloc surprinzător, fiii lui Trump cred nu numai că frații Tate sunt nevinovați, ci și că acuzațiile penale sunt eforturi politice de a-i reduce la tăcere.

Prin urmare, o investigație a New York Times a constatat că una dintre primele acțiuni ale celui de-al doilea mandat al lui Trump a fost orchestrarea evadării fraților din România către siguranță și libertate în SUA.

 

Mai mulți oficiali ai administrației Trump ar fi făcut presiuni asupra procurorilor români pentru a elimina restricțiile de călătorie impuse familiei Tate, lucru pe care aceștia l-au și făcut.

Frații au început imediat să călătorească din nou liber, apărând la petreceri în Las Vegas, Miami și Dubai”.

 

Odată ce ediția actuală a Cupei Mondiale de Fotbal s-a încheiat, jurnaliștii își îndreaptă atenția către următoarea mare întâlnire, din 2030. Una care ar putea fi chiar mai dezordonată și mai disproporționată decât cea de anul acesta, spun comentatorii.

”Vi s-a părut Cupa Mondială din 2026 un eveniment important? Ei bine, anul 2030 va împinge limitele și mai departe”, ne informează Courrier International.

Ediția din 2030 este deja pe agendă. Meritul îi revine în special lui Gianni Infantino, care a deschis ușa către o extindere suplimentară a competiției, de data aceasta la 64 de echipe.

În acest context, The Guardian amintește de "revelația" Capul Verde dar comentează cu sarcasm:

"Adăugarea a 16 echipe suplimentare ar deschide o serie întreagă de posibilități. Această extindere ar duce la încă 24 de meciuri, cu planul de a organiza turneul în 23 de stadioane din șase țări și trei continente. (…)

Următoarea Cupă Mondială promite să fie și mai dezordonată și disproporționată decât cea care tocmai s-a încheiat. După meciurile de deschidere jucate în trei țări sud-americane (Argentina, Paraguay, Uruguay), cu scopul de a sărbători centenarul competiției, turneul va fi jucat în Spania, Portugalia și Maroc.

 

Imaginați-vă o zi din iunie 2030.

Vă uitați la Spania-India la Madrid, apoi la Madagascar-Columbia la Lisabona, apoi China-Franța la Rabat și, în final, Argentina-Noua Caledonie la Buenos Aires...  Acum luați-vă un moment să vă gândiți la bietul pilot de la comenzile avionului privat al lui Gianni."

 

Acest proiect ar trebui, de asemenea, să fie "bine primit de multe țări care primesc finanțare de la FIFA”, consideră CNBC.

"Sub conducerea lui Infantino, FIFA acordă sume mari de bani unor țări mici, care, în schimb, votează pentru realegerea sa ca președinte".

Dar o astfel de extindere nu este unanim acceptată în cadrul confederațiilor, atenționează ziarul spaniol As. Luna martie 2027 ar putea, așadar, să fie decisivă, deoarece Gianni Infantino va candida apoi pentru un al patrulea mandat la congresul FIFA de la Rabat, Maroc. Dar în ciuda tensiunilor politice, președintele elvețiano-italiano-libanez rămâne marele favorit.

Ziarul australian Sydney Morning Herald critică ceea ce consideră a fi

"un aranjament complicat care există doar pentru a ocoli sistemul de rotație a drepturilor de organizare, astfel încât FIFA să poată acorda ediția din 2034 Arabiei Saudite și să spulbere speranțele Australiei ". 

The Weather Channel avertizează că ediția din 2030 "ar putea aduce probleme de căldură și mai mari". 

O parte dintre stadioane vor fi în orașe cu temperaturi potențial foarte ridicate. Mass-media își amintește că Spania și Portugalia au suferit pe deplin valurile de căldură recente din Europa, un continent care tocmai a cunoscut cea mai fierbinte lună iunie din istoria sa.

Continuă comentariile după finala Cupei Mondiale de fotbal. Dincolo de meciul în care Spania a învins Argentina, jurnaliștii s-au preocupat și de aspectele politice și de imagine. Nu lipsesc nici referirile critice la spectacolul din pauza finalei.

După cum observă Los Angeles Times,

”publicul, adică 80.663 de spectatori, (…) l-a huiduit pe Trump când acesta a apărut pe ecrane în timpul imnurilor și din nou când a intrat pe teren pentru ceremonia de premiere de după meci.

În timpul ceremoniei victoriei de după finala Cupei Mondiale a Cluburilor din vara trecută, jucată pe același stadion, Trump a rămas pe podium pentru a sărbători alături de jucătorii lui Chelsea și a fost văzut la televizor primind una dintre medaliile câștigătorilor.

Duminică, după ce Trump s-a alăturat președintelui FIFA, Gianni Infantino, înmânându-i trofeul Cupei Mondiale lui Rodri, căpitanul spaniol i-a făcut semn lui Trump să se mute în partea stângă a scenei. În timp ce Spania ridica trofeul, Infantino l-a escortat pe președinte de pe podium și l-a condus departe de sărbătoare”.

Și Le Monde arată cum președintele Statelor Unite a sosit pe stadionul MetLife la bordul Marine One, impunătorul elicopter al Casei Albe, care a survolat stadionul într-un spectacol pe care susținătorii săi l-au distribuit pe scară largă pe rețelele de socializare. Mesajul a fost clar: Donald Trump se afla acolo, pentru acest eveniment internațional, desfășurat pe pământ american”.

Dar a fost această Cupă Mondială un exemplu fericit de soft power?

Nu tocmai, este de părere The Conversation:

”Cupa Mondială a fost o șansă pentru SUA de a-și consolida reputația și imaginea la nivel global, afectate din cauza războiului din Iran și a atacurilor verbale ale administrației Trump asupra aliaților tradiționali ai SUA.

Cu toate acestea, o serie de controverse au părut să transforme turneul într-o lecție despre cum poate eșua puterea soft”.

Concertul Madonnei și al Shakirei de la pauza finalei Cupei Mondiale a atras critici, după cum citim în Le Figaro:

”În mod normal, pauza regulamentară durează 15 minute. Dar această pauză, concepută ca o extravaganță de Super Bowl, a durat în cele din urmă 27 de minute. Această durată prelungită a avut consecințe semnificative pentru sportivi, care încercau să evite să se răcească și să-și mențină ritmul cardiac”.

Citeste siCampionatul mondial de fotbal 2026: bilanţ contrastat, polemici sportive şi derive financiare

Un „spectacol tulburător” care simbolizează „americanizarea fotbalului”, scrie El País. „Un miliard de telespectatori au fost tratați ca aperitiv pentru o grandioasă paradă a vedetelor, desfășurată fără probleme, chiar dacă nu tocmai spectaculoasă”.

Un spectacol de la pauză care „a transformat cel mai sacru meci din sport într-un moment pop febril de unsprezece minute și jumătate”, notează Billboard.

În timp ce The New York Times notează cu sarcasm: „În cele din urmă, spectacolul de la pauză a evitat dezastrul: gazonul părea să fi fost protejat, jucătorii au supraviețuit lungii perioade de repaus și niciunul dintre artiști nu s-a făcut complet de râs.”

Poate fi transpus Homer într-un blockbuster? Iată întrebarea pusă de mulți comentatori odată cu premiera filmului ”Odiseea” al lui Chistopher Nolan. Filmul a stârnit o discuție aprinsă: dacă o epopee antică poate fi readusă la viață prin intermediul noilor tehnologii cinematografice.

Potrivit revistei The New Yorker, probabil că spectatorii care nu l-au citit pe Homer sunt cei care se vor bucura cel mai mult de „Odiseea”.

”Acest lucru nu se datorează motivului evident, că plasarea oricărei opere literare extinse pe ecran implică inevitabil omisiuni și compresii. Cauza este absența zeilor.

Cu această intervenție divină la minimum, povestea rămâne o aventură captivantă plină de pasiune, teroare, tandrețe și uimire, dar îi lipsește emoția deosebită care vine odată cu citirea lui Homer, un sentiment al prăpastiei care separă mințile moderne de cele din epoca războiului troian.

Homer descrie o lume stranie și tulburătoare, în care existența umană este continuu supusă deliberărilor și capriciilor unor zeități care au propriile motive.

Prin suprimarea acestei continuități dintre tărâmul natural și cel supranatural, Nolan omite multe dintre lucrurile care fac epoca homerică atât de diferită”.

The Atlantic consideră că filmul ”reușește să ne ofere o perspectivă proaspătă asupra unui subiect mult explorat. O experiență cu adevărat uluitoare.

Citeste siOdiseea, în regia lui Christopher Nolan: ”Adevăruri universale și atemporale”

Odiseea are loc în urma unui mare triumf militar și este bântuită de ideea unei epoci întunecate iminente. Ulise este un personaj imperfect, uneori excesiv de mândru și bântuit de eșecurile sale din trecut, dar Nolan vrea, de asemenea, să-i celebreze generozitatea și devotamentul față de cei pe care îi iubește. Tocmai asta reușește filmul să facă: să păstreze mitul, plasând în același timp elementul uman în centrul său”.

Dar ce spune presa din Grecia?

Ziarul Protagon, citat de Eurotopics, este încântat:

„Odiseea este un triumf pentru film ca mediu într-o perioadă în care producțiile majore încep să arate din ce în ce mai mult ca proiecte digitale. Nolan a identificat o lacună în narațiunea cinematografică care există de zeci de ani.

Generațiile anterioare pur și simplu nu aveau tehnologia necesară pentru a surprinde corect elementul fantastic din text fără a-i pierde realismul.

Odiseea este o reamintire a ceea ce poate realiza un regizor vizionar atunci când descoperă cheile lumii antice”.

Proto Thema vede ”o ironie interesantă. Acum câțiva ani, în apogeul «Cancel Culture», o profesoară din SUA declara cu mândrie că a contribuit la eliminarea Odiseei din programa școlară.

Astăzi, biletele pentru această epopee sunt epuizate înainte de premieră.

Această adaptare cinematografică nu reprezintă o amenințare pentru Homer. Singurul pericol este să încetăm să-l citim, să-l simțim, să-l interpretăm. Așadar, haideți să vizionăm acest film și să-l evaluăm cu cunoștințele noastre, argumentele noastre raționale și, mai presus de toate, cu opera lui Homer deschisă lângă noi.”

Finala Cupei Mondiale se va desfășura duminică, între Spania și Argentina, după cel mai extins turneu final din istorie, cu 48 de echipe participante. Presa internațională analizează punctele forte ale celor două finaliste. Nu lipsesc însă controversele legate de spectacolul prevăzut pentru pauza meciului.

Associated Press vede ”o confruntare între prezentul fotbalului și viitorul său, ca să nu mai vorbim de o confruntare între echipele aflate pe primele două locuri în clasamentul mondial FIFA la intrarea în Cupa Mondială - Argentina pe locul 1, Spania pe locul 2.

A existat o fotografie celebră făcută în 2007, când Messi făcea parte dintr-un program UNICEF și a pozat cu un bebeluș.

Acel copil era Yamal. La fel ca Messi, Yamal avea să devină o vedetă a clubului FC Barcelona. Este cea mai improbabilă poveste: dintr-o fotografie făcută împreună acum două decenii, cele două vedete sunt pregătite să fie din nou față în față pentru a încheia Cupa Mondială din acest an”.

Fox Sports cântărește atuurile fiecărei echipe: 

”Drumul Spaniei către finală nu a fost ușor. În cele șapte meciuri ale sale, a jucat împotriva a trei echipe clasate în primele 10 locuri în Clasamentul Mondial FIFA: Belgia, Portugalia și Franța.

Și totuși, chiar și în fața celei mai acerbe concurențe pe care a avut-o de oferit turneul, Spania a primit un singur gol până acum. Cele șase meciuri fără gol primit reprezintă cele mai multe realizate de o echipă într-o singură ediție a Cupei Mondiale. (…)

Argentina a marcat 18 goluri la Cupa Mondială FIFA 2026, mai mult decât orice altă echipă de la turneu. Jumătate dintre aceste goluri au venit după minutul 75.

Argentina nu doar câștigă; administrează și lovituri dureroase în stomac”.

”Solidă ca echipă, Spania a neutralizat și descurajat eficient strălucirea individuală a Franței”, remarcă France24: 

”Munca în echipă este un punct forte major pe care La Roja va dori, fără îndoială, să-l demonstreze împotriva Argentinei”.

O echipă cu ”o mentalitate de oțel”, continuă același post de televiziune:

”Împotriva Angliei, argentinienii au reușit să întoarcă jocul, o performanță pe care au realizat-o și împotriva Capului Verde și Egiptului”.

Citeste siArgentina, campioana revenirilor

Wired amintește că finala va include și primul spectacol de pauză în stil Super Bowl din istoria Cupei Mondiale, cu interpretări din partea lui Justin Bieber, Madonna, Shakira, BTS și Gustavo Dudamel.

”O pauză de 30 de minute care încalcă regulile jocului – și aceasta, fără vreo consultare”, deplânge The Telegraph.

După cum explică The Guardian, ”regulile jocului prevăd că „jucătorii au dreptul la o pauză care nu depășește 15 minute, iar aceasta poate fi modificată numai cu permisiunea arbitrului”.

Prin urmare, FIFA ar putea încălca această regulă și se pare că nu a primit nicio obiecție din partea oficialilor.

FIFA a crescut semnificativ oferta de divertisment la acest turneu al Cupei Mondiale, ca o confirmare a așteptărilor pieței americane, în special”.

Uniunea Europeană și Ucraina au semnat miercuri un acord pentru a stimula producția de drone. Acordul semnat de Ursula von der Leyen și Volodimir Zelenski își propune să combine baza industrială a UE cu expertiza dovedită a Ucrainei pe câmpul de luptă, spun comentatorii. Presa analizează și  rezultatele reuniunii de la Paris a Coaliției Voluntarilor.

După cum explică Euronews, ”dronele s-au dovedit esențiale în a ajuta Kievul să compenseze deficitul de personal și să efectueze atacuri la distanță împotriva rafinăriilor de petrol rusești, provocând o criză a combustibilului.

Una dintre inovațiile majore este capacitatea de a fabrica și depozita drone în întreaga UE, mai degrabă decât în ​​Ucraina, pentru a le proteja de atacurile rusești.

Rămâne de văzut cum va reacționa Moscova, ale cărei acțiuni împotriva țărilor UE devin din ce în ce mai provocatoare”.

Citeste siDeclarația comună a summitului Ucraina – Europa de Sud-Est: Nu poate exista o pace durabilă, securitate în Europa fără o Ucraină suverană și independentă

Dar de ce Europa pariază brusc pe drone? CNBC caută răspunsul: 

Evoluțiile reflectă o schimbare mai amplă în planificarea militară. Expertul citat de rețeaua amaricană de televiziune spune că „apărarea viitorului se îndreaptă către un câmp de luptă stratificat, unde, de exemplu, un tanc nu va trage pur și simplu obuze; va lansa și drone, va primi date de țintire în timp real de la sateliți și va partaja informații pe câmpul de luptă operând ca parte a unei forțe conectate în rețea”.

Citeste siNicuşor Dan, de la Kiev: Reafirm sprijinul ferm al României pentru frontierele recunoscute pe plan internaţional ale Ucrainei

Comentând rezultatele întâlnirii de la Paris, Corriere della Sera consideră că Macron a transmis un mesaj clar: 

„Ziua Bastiliei din acest an a luat o altă întorsătură. De data aceasta, Emmanuel Macron a vrut să-i dea o notă mai europeană ca niciodată. Prin urmare, parada militară a fost deschisă de un mic contingent de 25 de soldați ucraineni, care au fost întâmpinați de mulțime cu aplauze prelungite. Aceștia făceau parte dintr-o formațiune de aproximativ 500 de soldați din țări europene – inclusiv Italia – precum și din alte națiuni care împărtășesc valorile occidentale, cum ar fi Canada. Toți fac parte din Coaliția Voluntarilor.

Această demonstrație de forță și unitate a avut scopul de a insufla încredere cetățenilor europeni – și poate și de a-l irita pe președintele rus Vladimir Putin.”

Citeste siMaia Sandu, la Kiev, de Ziua Statalității Ucrainei: Bombele nu pot transforma demnitatea în supunere. Vă mulțumim că ne reamintiți ce înseamnă să lupți pentru libertate

Ziarul Belgian Le Soir constată că

 

„oricât de nepopular ar fi Macron în Franța, nimeni nu poate nega că, timp de aproape un deceniu, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a construi o Europă mai puternică într-o lume dominată de noi imperii. ...

Cel mai rău lucru, însă, ar fi ca munca depusă de Macron pentru Europa să se încheie brusc în zece luni - când își va primi succesorul la Palatul Élysée.

Ce tragedie ar fi dacă acel succesor ar fi Marine Le Pen. Chiar politiciana care vrea acum să ne facă să uităm că a beneficiat de un împrumut rusesc în 2014 și a solicitat sprijinul lui Putin la Moscova, în 2017.”

 

Donald Trump i-a luat prin surprindere pe liderii lumii - dar și o parte a administrației sale - anunțând impunerea unei taxe de tranzit de 20% în Strâmtoarea Ormuz. Aceasta, după noi runde de atacuri aeriene împotriva Iranului. Presa internațională analizează consecințele unei asemenea măsuri.

După cum constată Le Figaro, ”pe măsură ce americanii și iranienii își intensifică atacurile reciproce, Statele Unite au încercat, în ultimele zile, să împiedice Republica Islamică să „atace echipajele civile și navele comerciale” în Strâmtoarea Ormuz.

Pentru Newsweek, ”ostilitățile subliniază importanța eliberării complete a Strâmtorii Ormuz, prin care tranzitau o cincime din petrolul și gazele lumii înainte de război.

Platforma de informații Kpler a transmis luni că traversările Strâmtorii Ormuz au scăzut cu aproximativ 52% de la o săptămână la alta, în perioada 10-12 iulie”

Dar anunțul lui Donald Trump „pare să-i ia prin surprindere pe unii membri ai administrației, ai guvernelor străine și ai organizațiilor internaționale”, transmite ABC News, care subliniază că secretarul de stat american Marco Rubio se opune ferm taxelor. El consideră că acestea ar constitui „o încălcare a dreptului internațional”.

Citeste siCe urmărește Iranul cu blocarea Strâmtorii Ormuz. Plus: criza regimului Putin

The Washington Post observă că, luni, ”președintele american afirma că acordul încheiat luna trecută între Statele Unite și Iran pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz și începerea negocierilor privind problema programului nuclear al Teheranului a fost doar „un test”. Trump a respins astfel ceea ce tocmai el descrisese cu câteva săptămâni mai devreme drept un «acord extraordinar» care ar putea deschide calea către un acord de pace mai amplu în Orientul Mijlociu”.

Un joc de ruletă

Experții în transport maritim declară pentru BBC că o taxă de 20% ”ar putea dubla costurile printr-un coridor maritim deja mult prea costisitor.

De asemenea, ar contrazice ceea ce secretarul de stat Marco Rubio a afirmat în repetate rânduri că ar reprezenta politica SUA – și anume că nimeni nu ar trebui să perceapă taxe în ape internaționale.

Iranul a exploatat rapid remarca președintelui pentru a sublinia ceea ce consideră a fi dreptul său de a impune o anumită formă de taxare”.

Trump pare să parieze că, ”dacă iranienii vor fi suficient de sancționați, aceasta îi va împinge să se răzgândească și să se întoarcă la masa negocierilor”, transmite Al Jazeera, citând un cercetător senior la Institutul Orientului Mijlociu.

Dar este „un joc de ruletă”, adaugă acesta, avertizând că această abordare ar putea „duce la o escaladare, câtă vreme Iranul a indicat în mod constant că va răspunde presiunilor cu represalii, mai degrabă decât cu concesii”.

Expertul a avertizat, de asemenea, împotriva încadrării disputei privind Strâmtoarea Ormuz ca o problemă de suveranitate: „Nu era o problemă de suveranitate înainte ca SUA și Israelul să atace Iranul”.

Armata SUA a lansat un nou val de atacuri asupra unor ținte militare din Iran, punând sub un mare semn de întrebare acordul de pace convenit recent între cele două părți. Dar și Iranul are propria strategie prin blocarea Strâmtorii Ormuz. Presa internațională privește și la criza regimului Putin, odată cu înmulțirea loviturilor ucrainene.

Ziarul italian La Repubblica este de părere că exercitarea controlului asupra Strâmtorii Ormuz este un obiectiv strategic pentru Iran.

Teheranul vrea ”să-și afirme rolul de putere regională în întregul Golf prin mijloace militare.

Dar mai presus de toate, vrea să clarifice faptul că Donald Trump nu este pregătit să intre în război pentru a proteja monarhiile sunnite. Această viziune strategică stă în spatele escaladării tensiunilor de către Gărzile Revoluționare”, spune ziarul Italian citat de Eurotopics.

The Conversation susține la rândul său că  ”din perspectiva Iranului, războiul pentru Ormuz nu este acum doar o chestiune de bani, ci și de autoritate și prestigiu. Iranul își dorește recunoașterea drept stăpân legitim al strâmtorii – un statut pe care nici Washingtonul, nici Golful nu și-l pot permite să-l acorde.

Țările din Golf trebuie să  dezvolte o coaliție durabilă, ancorată de diplomația Qatarului și de rolul Omanului de gardian al strâmtorii. Aceasta ar trebui multiplicată prin capacități maritime comune pentru a escorta navele și a menține apele fără drone și mine”.

Citeste siDonald Trump: Vom deveni gardienii strâmtorii Ormuz şi vom fi plătiţi pentru asta

Astfel de conflicte nu pot fi rezolvate doar prin mijloace diplomatice, susține ziarul german Der Tagesspiegel: 

„O pace durabilă în Golf și o revenire la aprovizionarea fiabilă cu petrol și gaze la prețurile de dinainte de război vor fi posibile doar dacă Trump exercită presiune militară asupra mullahilor și îi obligă să evacueze Strâmtoarea Ormuz.

Europenii ar trebui să ia în serios această lecție, nu în ultimul rând din cauza Ucrainei. (...) Și aici, speranța că Vladimir Putin va respecta de bunăvoie ceea ce a fost negociat este greșită.

El a încălcat aproape fiecare acord. Și el va respecta un tratat de pace doar în măsura în care este forțat prin presiune militară susținută.”

Neliniște crescândă la Kremlin

Privind către Rusia, ziarul polonez Gazeta Wyborcza observă un regim Putin care este conștient de nemulțumirea populară:

„Rezultatele sondajelor efectuate în ultimele săptămâni – inclusiv de sociologi afiliați Kremlinului – arată că încrederea rușilor în liderul lor scade constant – și într-un ritm record.

Acest lucru provoacă o neliniște crescândă în rândul conducerii, cu atât mai mult cu cât alegerile pentru Duma de Stat urmează să aibă loc în septembrie – și vor fi primele de la începutul războiului împotriva Ucrainei.

Conform logicii regimului Putin, aceste alegeri sunt menite să demonstreze că poporul susține războiul, indiferent de amenințările și dificultățile tot mai mari cu care se confruntă, cum ar fi problemele cu internetul sau penuria de benzină.”

Iar Le Monde consideră că războiul subminează contractul social dintre Putin și poporul său:

”Vladimir Putin și poporul său cred că stabilitatea și prosperitatea sunt garantate în schimbul reducerii libertăților. Izbucnirea atacurilor ucrainene la Moscova, Sankt Petersburg și chiar în Siberia, a semănat incertitudine cu privire la capacitatea regimului de a-și proteja nevoile de bază...”

Cupa Mondială de fotbal a ajuns în faza semifinalelor. Spania, campioana Europei și Franța, vicecampioana lumii, se vor întâlni într-un meci-șoc. Iar controversele nu lipsesc. Fostul premier spaniol de centru dreapta Mariano Rajoy a susținut într-o postare că lotul francezilor ... nu include jucători francezi. O idee care a mai apărut în comentarii legate de această Cupă Mondială.

Ziarul spaniol El Diario, citat de Courrier International, crede că Rajoy a fost influențat de radicalizarea dezbaterilor politice de dreapta. ”Dar de data aceasta a mers prea departe și s-a lăsat luat de valul de rasism și xenofobie care cuprinde Europa. Este posibil ca pentru Rajoy, nici măcar Rabiot, băiatul blond, să nu fie suficient de francez pentru că s-a născut în afara capitalei.

Controversa stârnită de Mariano Rajoy nu este, din păcate, prima de la această Cupă Mondială. El Diario reamintește că senatoarea paraguayană Celeste Amarilla făcuse deja remarci rasiste cu câteva zile mai devreme la adresa căpitanului echipei naționale a Franței, Kylian Mbappé. O chestiune care „aproape a provocat o criză diplomatică cu Republica Franceză”.

El País amintește că atunci când Franța a câștigat prima sa Cupă Mondială în 1998, o mare parte din atenția publică s-a concentrat asupra originilor jucătorilor și a marii lor diversități. ”La acea vreme, Frontul Național al lui Jean-Marie Le Pen a sugerat că echipa Franței nu reprezenta „adevărata Franță”. „O astfel de retorică rasistă a stârnit o dezbatere intensă despre imigrație și identitate națională, care este încă prezentă în politica franceză de astăzi.” (Sursa: Courrier International).

Reacții

Potrivit Euronews, în Franța, remarcile lui Rajoy au stârnit reacții pe scară largă și pe rețelele de socializare, unde au intervenit numeroase personalități politice.

Ministrul delegat al Franței pentru egalitatea între femei și bărbați și pentru lupta împotriva discriminării, Aurore Bergé, a postat pe site-ul de socializare X că „izbucnirile rasiste repetate sunt intolerabile. Este timpul ca acestea să înceteze și ca sportul să redevină sport: un spațiu în care suntem judecați după talentul nostru și fără alte criterii”.

Dar de ce au Les Bleus atât de mulți jucători proveniți din migrație? – întreabă The Conversation. Răspunsul constă, în special, în analizarea mai multor tendințe istorice interconectate:

 

Valurile de migrație din fostele colonii ale Franței au avut tendința de a forma grupuri în cartierele defavorizate.

În același timp, guvernul francez și Federația Franceză de Fotbal au dezvoltat, în special din anii 1980 și 1990, facilități sportive în aceste zone pentru a oferi tinerilor activități structurate și a combate marginalizarea, care uneori lua forma criminalității juvenile în aceste cartiere.

Prin urmare, fotbalul a devenit un hobby accesibil pentru copiii din zonele marginale.

Mai mult decât un simplu hobby, pentru mulți a devenit o cale către emancipare, oferind o șansă de a scăpa de sărăcie și excluziune socială.

Prin urmare, nu este surprinzător faptul că principalul grup de talente al fotbalului francez este acum concentrat în mare parte în aceste domenii.