Economia reală

Bancherii centrali din întreaga lume s-au coalizat în apărarea lui Jerome Powell, președintele Rezervei Federale americane. Totul a plecat de la o anchetă judiciară legată de utilizarea a 2,5 miliarde de dolari pentru renovarea sediului instituției condusă de Powell. Ancheta a fost demarată după audierea lui Powell în fața Congresului american.

Trebuie spus că, pe de o parte, suma este neobișnuit de mare pentru renovarea unui sediu chiar și de bancă centrală americană, iar, pe de altă parte, acuzațiile sunt destul de vagi. Reacțiile nu au întârziat să apară.

Astfel, într-un comunicat comun, Banca Centrală Europeană, Banca Angliei și alte nouă bănci centrale din lume își exprimă solidaritatea față de Rezerva Federală americană și față de președintele ei, Jerome Powell. Practic, acuzațiile penale sunt interpretate de bancherii centrali ca un atac la principiul fundamental al funcționării economiei moderne și anume independența băncii centrale. Guvernatorul Băncii Franței precizează chiar că „independența băncilor centrale este un pilon al stabilității prețurilor, financiară și economică în interesul cetățenilor pe care îi slujesc”.

Este adevărat că atât în primul său mandat, cât și acum, președintele Trump a făcut presiuni asupra președintelui Rezervei Federale pentru a reduce dobânda. Trump a încercat în mai multe ocazii să influențeze deciziile guvernatorilor și implicit ale lui Jerome Powell.

Până acum, Powell a rezistat presiunilor politice și deciziile pe care le-a susținut în cadrul Rezervei Federale au fost de fiecare dată bazate pe date tehnice, pe evoluțiile economiei americane și mondiale.

Predecesorii lui Powell în fruntea Rezervei Federale, Alan Greenspan, Ben Bernanke și Janet Yellen, au semnat un comunicat comun în care arată că este vorba despre o acțiune de subminare a independenței băncii centrale.

Este greu de înțeles nerăbdarea lui Donald Trump, dacă avem în vedere că în luna mai a.c. expiră mandatul actualului președinte al Rezervei Federale, iar Donald Trump are deja un favorit. Bineînțeles, un om fidel care să fie deschis la sugestiile președintelui american.

Așadar, miza este din nou independența deciziilor luate de băncile centrale, iar solidarizarea bancherilor din toată lumea cu președintele FED este logică. Bancherii centrali țin la independența lor, chiar dacă sunt state în care aceasta se păstrează inclusiv prin folosirea unor abilități de natură politică.

Recent, președintele american a mai obținut o „victorie a la Pirus”. Este vorba despre exceptarea companiilor multinaționale americane de la aplicarea impozitului minim la nivel global. Să ne aducem aminte că în anul 2021, 140 de state s-au angajat să implementeze o legislație fiscală creată sub auspiciile OCDE. Noua regula prevedea aplicarea unui impozit minim de 15% la nivel global pentru companiile multinaționale cu o cifră de afaceri totală mai mare de 750 milioane de dolari. Legislația își propunea să rezolve mult-discutata temă a optimizării fiscale prin care companiile multinaționale își puteau transfera profitul în jurisdicții cu impozite reduse.

Ideea exceptării companiilor americane a apărut încă de anul trecut, dar recent s-a materializat. La întoarcerea sa la Casa Albă, Trump a scos SUA din acord și, în stilul caracteristic, a început negocierile. Trump a amenințat că dacă se va aplica impozitul minim global companiilor americane, SUA va introduce o „taxă de răzbunare”, adică un impozit de până la 20% pentru persoane fizice și companii din țări în care legislația fiscală dezavantajează firmele americane.

A fost convingător, astfel că 145 de state au scutit firmele americane de impozitul minim global. Întrebarea este acum: mai are sens aplicarea impozitului minim la nivel mondial, în condițiile în care companiile americane sunt scutite de la plată?

Există în ultimii ani o preocupare serioasă pe tema reindustrializării economiei românești. Desigur, termenul este pretențios, pentru că în pofida scăderii ponderii în PIB a sectorului industrial, trebuie să vedem că totuși industria rămâne cea mai puternică ramură a economiei românești cu o pondere de 18% în PIB urmată de comerț cu 17% din PIB.

Cu alte cuvinte, industria românească există și funcționează cu o pondere mult mai ridicată în economie decât în alte state europene. Desigur, în multe orașe ale țării s-a putut vedea cum fabrici vechi au fost dezafectate și în locul lor s-au construit cartiere rezidențiale sau spații comerciale moderne. Această transformare a dat senzația că există o regulă și anume aceea că se dărâmă fabrici și se construiesc mall-uri. De fapt, motivul pentru care unele fabrici din vechea economie socialistă au fost demolate este în primul rând economic și de lipsă de adaptare la o economie concurențială.

Sunt mulți promotori ai unei așa-numite reindustrializări, atât politiceni, cât și profesioniști. Cu toate acestea, nimeni nu a reușit să facă un plan realist de atragere a unor investitori în domeniul industrial, ci lucrurile s-au întâmplat atunci când investitorii au considerat că au în România o bună oportunitate pentru a-și dezvolta afacerea.

Investițiile în industrie au efecte pozitive pentru economie: contribuie la creșterea PIB și, în funcție de ramură, pot duce la scăderea deficitului comercial. De asemenea, în principiu, industria este un domeniu care produce valoare adăugată mare și drept consecință oferă salarii bune, peste media pe economia națională. Nu trebuie ignorate celelalte ramuri ale economiei, construcțiile sunt importante, serviciile au valoare adăugată mare, iar comerțul nu poate fi neglijat.

Am plecat de la ideea că economia primește un plus dacă un investitor construiește sau extinde o fabrică. De aceea, voi trece în revistă o parte dintre fabricile construite în România în ultimii doi ani. Astfel, grupul german Knauf a finalizat construcția la Târnăveni, județul Mureș, a unei fabrici de vată minerală de sticlă. Investiția a fost de 140 milioane de euro la care se adaugă o investiție de 88 milioane de euro în derulare la o fabrică de gips în localitatea Huedin, județul Cluj.

Firma germană de medicamente Stada a construit de la zero o fabrică în parcul industrial din Turda, județul Cluj, în care a investit 50 milioane de euro și a primit un ajutor de stat de aproximativ 21 milioane de euro. Produsele fabricate la Turda vor fi vândute și pe piețele europene.

Producătorul italian de electrocasnice DeLonghi a investit 40 de milioane de euro în fabrica din Satu Mare, a treia din România, ceea ce face ca țara noastră să fie cel mai mare producător de aparate de cafea al grupului italian în lume.

Grupul german Stihl a inaugurat anul trecut prima fabrică în România, la Oradea, cu o investiție de 125 milioane de euro, în care produce utilaje cu acumulatori.

PepsiCo a inaugurat un depozit automatizat la fabrica din Popești-Leordeni, o investiție de 100 milioane de dolari care deservește 17 țări europene. În fine, să mai menționăm și investiția producătorului român de lactate, Artesana, care a anunțat că a început construcția unei noi fabrici, o investiție care va ajunge la o valoare cuprinsă între 8 și 10 milioane de euro. Fabrica va fi construită la Tecuci, în județul Galați.

Evident, investițiile enumerate nu sunt singurele. Dar, pe de o parte, putem observa concentrarea companiilor în zona de vest a țării, iar, pe de altă parte, nu putem omite prezența semnificativă a investitorilor străini. Și o precizare: guvernele au avut o contribuție minoră la decizia companiilor de a investi. Meritul este într-o proporție foarte mare al acționarilor firmelor.

Creșterea impozitelor locale își propune să atingă două obiective în același timp. Pe de o parte, să crească veniturile localităților. Pe de altă parte, să reducă sumele alocate de la buget către administrațiile locale. Ceva lipsește și anume restructurarea primăriilor și județelor.

Nu e simplu, ca politician, să crești impozitele, așa după cum nu e plăcut, ca și contribuabil, să plătești impozite mai mari. Dar, sunt momente în care acest lucru nu poate fi evitat.

Mulți români știau că impozitele locale pe locuință, pe teren și pe automobil cresc de la începutul acestui an. Surprizele neplăcute au venit din procentajul de creștere (în multe cazuri este vorba despre o dublare a sumelor plătite față de anul trecut) și de la erorile de calcul care au apărut la unele primării.

Discuția legată de oportunitatea creșterii impozitelor locale este fără sfârșit. Trebuie spuse, însă, trei lucruri: în primul rând, România avea impozite locale reduse. Nu doar în valoare nominală, ci și, pe cale de consecință, ca procentaj din PIB.

În al doilea rând, Guvernul a decis o creștere a impozitului pe locuință luând în calcul un element obiectiv și anume valoarea de piață a proprietății. Mulți cetățeni sunt interesați de evoluția pieței imobiliare, se informează pe această temă, deci înțeleg că în ultimii 10-15 ani valoarea locuinței pe care o dețin a crescut și drept urmare este normal să crească și nivelul impozitului pe care îl plătesc.

În al treilea rând, creșterea impozitelor și taxelor locale a fost abruptă, iar contribuabilii ar fi așteptat o variantă în care sarcina fiscală să fie mai puțin apăsătoare.

În general, bugetele administrațiilor locale sunt rar analizate în spațiul public. Concret, principala sursă de venituri pentru bugetele locale este impozitul pe salarii și venituri, urmată de TVA. Impozitele și taxele pe proprietate au însemnat în primele 11 luni ale anului trecut doar aproximativ 9 miliarde de lei, în întreaga țară, adică mai puțin de 10% din veniturile curente.

Administrația încasează impozitul pe salarii și venituri plătit de angajații și cetățenii din localitatea respectivă. De aceea, ar fi fost esențial ca primarii, inclusiv cei din mediul rural, să fi încercat să aducă pe teritoriul lor cât mai multe locuri de muncă. În multe cazuri, nu au reușit.

Trebuie spus că există un algoritm legal de distribuire a sumelor încasate din impozitul pe salarii și pe venit, astfel: 63% din bani merg direct către bugetele locale (comune, orașe sau municipii), 15% sunt alocați către bugetul județului, iar 6% pentru așa-numita echilibrare a bugetelor locale care înseamnă de fapt o repartizare a unor sume de bani către primăriile care au deficit bugetar. De asemenea, o cotă parte din încasările din TVA, stabilită, prin legea bugetului de stat, este redirecționată către bugetele locale.

Cu alte cuvinte, impozitele și taxele locale sunt o sursă bugetară redusă. Chiar și în condițiile creșterii încasărilor cu o treime ca urmare a creșterii impozitelor și taxelor locale, veniturile bugetare la acest capitol rămân mult sub jumătate din veniturile care provin din impozitul pe salarii și pe venit.

Există deja o dezbatere pe tema modului în care vor fi folosiți banii care vor fi colectați suplimentar. Unii primari, în frunte cu Lia-Olguța Vasilescu, acuză guvernul că nu va permite administrațiilor locale să folosească sumele colectate în plus. În acest moment, legislația este clară: impozitele și taxele locale sunt sursă financiară pentru bugetele localităților.

Guvernul vrea să scadă transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale cu sumele încasate în plus de la cetățeni. În contextul în care Executivul face eforturi să reducă deficitul, o diminuare a alocărilor bugetare către administrațiile locale este logică.

Desigur, ar fi fost ideal ca mărirea taxelor și impozitelor locale să aibă loc după reducerea numărului de angajați din primării. De altfel, în cinci ani, cheltuielile de personal au crescut cu 70%. Este adevărat că premierul Bolojan a inițiat încă din toamna anului trecut o restructurare a administrației locale, dar PSD a blocat-o la nivel politic, chiar dacă cheltuielile totale din bugetele locale au crescut, în cinci ani, cu 60%.

În concluzie, guvernul a făcut ce este mai simplu, a crescut taxele și impozitele, și a amânat ce este mai greu și anume restructurarea administrației locale.

Pentru că este ultima zi din acest an și, bineînțeles, și ultima ediție din 2025, am ales o temă aparent mai lejeră, care are, însă, și o miză economică sau chiar la nivelul întregii societăți. Un subiect care a dat naștere deja unor controverse aprinse.

Este vorba despre clipul publicitar realizat și difuzat cu ocazia Sărbătorilor de iarnă de Intermarché, unul dintre cei mai mari retaileri francezi și europeni. Producția video a strâns în 10 zile mai mult de un miliard de vizualizări devenind, așadar, un clip cu răspândire mondială.

Sursa video: youtube.com / Intermarché

Despre ce este vorba? Filmulețul de două minute și jumătate începe la o masă în familie de sărbători la care un băiețel primește cadou un lup din pluș. Pare a nu fi fost o idee prea bună, pentru că băiatul refuză cadoul, iar mama sa le explică invitaților că băiețelului îi este frică de lupi. Un oaspete vrea să îl liniștească pe copil și îi povestește că lupii trăiesc în pădure și nu are niciun motiv să se teamă de jucăria de pluș.

De aici, clipul se mută în pădure. Un lup, altfel, simpatic desenat, se plimbă prin luminișuri, dar inspiră teamă și nimeni nu îl iubește. De înțeles, dacă vedem că prin pădure dă nas în nas cu căprioare, cerbi, iepurași sau veverițe, care, evident, dau bir cu fugiții atunci când îl văd.

Până când un arici își face curaj și îi spune de ce este detestat de animale și anume pentru că le atacă sau le mănâncă. Animăluțul îi dă și o soluție lupului și anume să își schimbe meniul, adică să mănânce morcovi, ciuperci, în general, fructe și legume.

Culmea este că lupul îi urmează sfatul, adică devine aproape vegetarian. Spunem aproape, pentru că la un moment dat lupul prinde la copcă un pește, ceea ce va da naștere unei controverse aprinse, nu în pădure, ci în societatea franceză.

În fine, lupul prepară o mâncare vegetariană pe care o aduce la masa de sărbători din pădure, acolo unde animalele îl privesc inițial cu teamă, după care îl primesc la masa lor. Și astfel, lupul stă alături de veverițe, cerbi sau arici, teama dispare și reușește să se integreze în grup.

Morala clipului publicitar este simplă și anume, spune Intermarché, „avem toți un motiv bun pentru a mânca mai bine”, iar imaginile de final îl arată pe băiețelul de la începutul filmului adormit pe o canapea și ținând strâns la piept lupul din pluș.

Dincolo de viralizarea campaniei și de numărul imens de accesări de la nivel internațional, producția realizată de un studio francez de creație publicitară a stârnit o mulțime de controverse.

Astfel, o organizație neguvernamentală franceză acuză campania că folosește în mod incorect termenul de vegetarian. Argumentul în acest sens este chiar peștele pe care lupul îl prinde la copcă și pe care apoi îl gătește. ONG-ul arată că persoanele vegetariene nu mănâncă nici măcar carne de pește.

Mai mult, organizația acuză Intermarché că încurajează consumul de pește pentru că retailerul deține o importantă flotă și practică un pescuit nesustenabil. De altfel, înainte de Sărbătoarea Crăciunului, organizația neguvernamentală a depus o plângere la Comisia de etică a Autorității pentru standarde publicitare din Franța.

În plus, fiecare consumator a înțeles reclama în felul lui. Vegetarienii au fost încântați, pentru că au văzut că simpaticul lup promovează trecerea la un meniu alimentar fără carne. Sau, mă rog, cu carne de pește.

Cei care consumă carne au fost enervați de clipul publicitar considerând că promovează vegetarianismul sau chiar etichetându-l ca fiind „stângist” sau reprezentând așa-numita cultură „woke”.

Au apărut și fake-uri realizate cu ajutorul inteligenței artificiale în care lupul în loc să taie morcovi, taie capul unei veverițe sau în care lupul spune că o va mânca rapid pe Bambi, știți căprioara superbă din desene animate. Este greu de spus dacă Intermarché se aștepta la valul de reacții pe care l-a adus clipul publicitar. Poate că da, poate că nu, dar toate acestea ne arată încă o dată societatea în care trăim.

Oricum ar fi economia și societatea, Constantin Rudnițchi, realizatorul rubricii „Economia reală” vă urează „La mulți ani” și vă dă întâlnire în 2026.

Ministerul Finanțelor a publicat datele privind situația bugetului de stat pe primele 11 luni ale anului. Execuția bugetară era așteptată pentru a răspunde la două teme importante și anume: în ce măsură se văd rezultatele deciziilor luate de guvern în această vară și, implicit, dacă există progrese în ceea ce privește reducerea deficitului bugetar. Răspunsul este „da” la ambele întrebări.

Să detaliem. Măsura care a făcut vâlvă a fost creșterea TVA, atât a cotei standard, cât și a cotelor reduse începând cu luna august a.c.. Astfel, în primele 11 luni ale anului veniturile încasate la buget din TVA au crescut cu 11% față de aceeași perioadă a anului trecut, în condițiile în care restituirile de TVA au crescut și ele cu 7%.

Se poate face și o evoluție comparativă a încasărilor din TVA în lunile august-noiembrie a.c., față de aceeași perioadă a anului trecut, care ne arată că încasările din TVA au crescut la aproximativ 50 miliarde de lei, de la 42,4 miliarde lei în anul 2024. Cu alte cuvinte, cifrele ne arată că încasările din TVA au crescut, dar trebuie să fim bine înțeleși, acest lucru nu înseamnă, însă, că s-a redus și gap-ul de TVA sau în mod automat economia a performat în mod deosebit.

Mai sunt două tendințe care aduc argumentele unei îmbunătățiri a situației bugetare. În primul rând, veniturile totale au crescut cu 13%, iar cheltuielile cu aproximativ 10%. Este un raport de creștere normal pentru o economie care vrea să reducă deficitul și totodată este o dinamică mai logică, după ce ani la rând situația a fost invers, adică cheltuielile au crescut mai repede decât veniturile bugetare.

În al doilea rând, există o reducere a deficitului bugetar. În comparație cu anul precedent, deficitul bugetar în primele 11 luni a ajuns la 6,4%, față de 7,15% din PIB. Vorbim și despre o scădere în termeni nominali, în sensul că deficitul s-a redus de la 125 la 121 miliarde de lei.

Un semn de întrebare este dacă deficitul va atinge la sfârșitul anului nivelul așteptat de 8,4% din PIB. Pare destul de greu, chiar și pentru România marilor deficite, să reușească într-o singură lună, decembrie a.c., să facă un deficit de 2% din PIB. De exemplu, în noiembrie față de octombrie a.c., deficitul a crescut cu 0.68% din PIB, iar păstrarea aceluiași ritm și în decembrie a.c. ar fi o veste bună. Desigur, ar fi o situație de bun augur ca 2025 să se încheie cu un deficit mai mic decât cel așteptat, în special pentru bugetul de anul viitor

Mai sunt câteva capitole care oferă un indiciu față de evoluția situației bugetare. Este vorba despre cheltuielile de personal, cele cu dobânzile, cu investițiile și cheltuielile de asistență socială. Veniturile sub o formă sau alta au o dinamică pozitivă.

Cheltuielile de personal trebuie analizate prin prisma înghețării salariilor bugetare și reducerii unor sporuri începând cu luna iulie a.c. Astfel, cheltuielile la acest capitol în perioada iulie-noiembrie a.c. față de anul precedent au scăzut cu 1,7 miliarde lei, de la 70,4 la 68,7 miliarde lei. Așadar, se văd primele rezultate.

Cheltuielile cu dobânzile au explodat, plus 38%, dar creșterea nu este imputabilă actualului guvern, ci plățile se fac în contul unor împrumuturi mai vechi care au ajuns anul acesta la scadență.

Cheltuielile cu investițiile continuă să crească, mai mult cu 16% față de anul precedent, dar, în continuare, sunt mai mulți bani alocați din bugetul național decât din fondurile europene. În orice caz, procentajul alocărilor pentru investiții este de aproximativ 5,7% din PIB, mai mult decât media europeană, iar o viitoare ordine de priorități va aduce eficiență și un impact mai mare asupra creșterii economice.

În fine, cheltuielile cu asistența socială au crescut cu 11,7%, dar avansul vine de la recalcularea pensiilor de anul trecut și de la includerea în acest capitol a compensării facturilor la energie. Așadar, bugetul transmite semnale de ajustare, dar mai este mult până departe.

Anul 2026 vine cu o serie de așteptări previzibile pentru economia românească. Prima dintre ele este că va continua consolidarea fiscală. Reducerea deficitului bugetar este departe de a fi aproape de final.

Astfel, ținta deficitului bugetar în 2026 va fi între 6,2% și 6,5% din PIB. Experții sunt de acord că reducerea nu va fi simplu de făcut, pentru că scăderea deficitului cu 2% din PIB va fi o performanță dificil de realizat. Pentru acest lucru stau mărturie multe dintre încercările României, dar și ale altor state membre de reducere a deficitului bugetar.

Pentru a atinge ținta de deficit asumată, guvernul are câteva mișcări pregătite încă de anul acesta. Cele mai importante sunt menținerea salariilor bugetare și a pensiilor la nivelul din 2025. Va fi al doilea an cu pensii și salarii din fonduri publice „înghețate”, o decizie care poate părea severă, dar care este doar necesară în contextul unei sensibilități ridicate a finanțelor publice românești.

A doua măsură care ajută consolidarea fiscală este creșterea unor taxe sau impozite care va intra în vigoare din prima zi a anului viitor și la care se adaugă păstrarea cotelor de TVA crescute în vara acestui an. Avantajul bugetului este că TVA mai mare se va aplica pe parcursul întregului an 2026.

Nemulțumirile pe tema „cine plătește factura consolidării fiscale?” rămân valabile și anul viitor, în sensul că mediul de afaceri va cere o restructurare mai adâncă a administrației, în vreme ce etatiștii vor continua să creadă că este nevoie de o impozitare mai pronunțată a capitalului.

Punctele fixe pe care le vedem pentru anul 2026 sunt reducerea la 0,5% a impozitului minim pe cifra de afaceri, eliminarea taxei pe stâlp, păstrarea impozitului suplimentar pentru companiile din sectoarele de petrol și gaze și creșterea salariului minim la 4.325 lei începând cu iulie 2026.

De asemenea, există o înțelegere politică referitoare la reducerea cheltuielilor publice cu partidele, cu parlamentarii și cu administrația locală și centrală. Cuantumul de reducere este modest, doar 10%, dar, totuși, este mai mult decât nimic.

Anul viitor, vor fi câteva ținte importante, prima dintre ele fiind utilizarea banilor europeni alocați prin PNRR, program care se și încheie în 2026. În acest sens, politicienii s-au angajat că se vor finaliza toate investițiile începute cu fonduri PNRR pentru ca România să nu fie obligată să ramburseze Comisiei Europene unele sume neutilizate. Vom vedea dacă acest obiectiv se va realiza în proporție de sută la sută.

În plus, România va continua eforturile de aderare la OCDE, capitol la care se află pe un drum bun.

Inflația are în continuare destule incertitudini doar dacă privim la cifrele anticipate: 3,7% prognozează BNR și 6,7% sunt așteptările Fondului Monetar Internațional. Cu siguranță, marea necunoscută este liberalizarea pieței de gaze naturale și efectele ei asupra economiei. În general, însă, prețurile mari de anul acesta vor lucra în favoarea ratei inflației din 2026 prin așa-numitul efect de bază, adică datorită faptului că nu vor mai fi creșteri de prețuri sau tarife accentuate.

Creșterea economică va încetini, toate rapoartele băncilor sau instituțiilor financiare internaționale anticipând cifre reduse de creștere care oscilează între 0,5% și 1,5%. În acest context, este clar că anul 2026 va consacra ceea ce se întâmplă la sfârșitul anului acesta și anume o reducere a creșterii ritmului consumului.

Datoria publică va depăși în mod cert anul viitor nivelul de 60% din PIB și va continua să crească atât timp cât România va avea deficit bugetar. În concluzie, antreprenorii, șefii de companii, cetățenii trebuie să aibă așteptări realiste de la economia anului 2026. Speranțele nerealiste nu fac decât să aducă deziluzii.

Vestea că instituția care supraveghează regulile de respectare a concurenței în România va face un studiu despre piața cărnii de porc a atras atenția. Consiliul Concurenței și-a consolidat imaginea unei instituții în care există expertiză și de multe ori reprezentanții unor companii, antreprenori sau experți au făcut apel la intervenția Consiliului pentru a regla unele distorsiuni dintr-un sector economic.

Desigur, un studiu realizat pe filiera de produs a cărnii de porc nu are ce să strice, mai ales că instituția a anunțat că vrea să analizeze întregul lanț, de la fermă, la abator, la procesatori și până la retail. Sunt foarte curios, însă, dacă analiza Consiliului Concurenței va aduce mai mult decât știm în acest moment. Vom vedea.

Deocamdată, câteva lucruri sunt clare. Prima constatare este că, dintre produsele alimentare, carnea de porc contribuie cel mai mult la deficitul balanței comerciale, respectiv cu aproape un miliard de euro. Sunt estimări care arată că din totalul consumului de carne de porc doar o treime mai provine din România. Recent, unul dintre acționarii unui mare procesator român, Cris Tim, declara că importă carne de porc în valoare de 100 milioane de euro anual, pentru că din țară nu poate cumpăra.

Situația este logică dacă ne gândim că de la identificarea primului focar de pestă porcină africană (PPA) în România, în anul 2017, și până anul acesta, estimările arată că au fost sacrificați aproximativ 1,8 milioane de porci.

Practic, cifrele ne spun că România nu a putut opri niciodată în ultimii opt ani răspândirea pestei porcine africane. Nu s-a putut reduce sau eradica acest virus din două motive: situația atipică față de alte state europene a creșterii porcinelor în România și populismul politicienilor.

În România, se cresc mai mulți porci în gospodăriile individuale decât în exploatațiile industriale. Ceea ce este o tradiție și un motiv de mândrie pentru unii români, duce, în condițiile existenței pestei porcine africane, la mari riscuri de răspândire. Mai mult, sunt situații în care gospodăriile populației se transformă în adevărate mini-ferme în care sunt crescuți zeci de porci. Nerespectarea normelor de biosecuritate și sanitare, foarte sensibile în cazul pestei porcine africane, și transportul animalelor pentru vânzarea lor au fost principalele cauze pentru care virusul nu a putut fi stopat, ba, dimpotrivă, chiar s-a răspândit.

În același timp, decidenții politici nu au avut curajul să ia măsuri care să împiedice extinderea focarelor de pestă porcină africană. Motivul este simplu: ar fi trebuit să le impună fie respectarea unor reguli de biosecuritate stricte, fie chiar în anumite zone să interzică creșterea porcilor. Au fost câteva încercări legislative care ar fi trebuit să reglementeze situația gospodăriilor individuale, dar niciun politician și niciun partid nu le-a dus până la capăt și astfel regulile stricte nu s-au aplicat.

În aceste condiții, cu 1,8 milioane de porci sacrificați în opt ani, nu este de mirare că România importă multă carne de porc. Creșterea porcilor în gospodăriile populației este un subiect atât de sensibil electoral încât niciun ministru al agriculturii și niciun șef al ANSVSA nu au îndrăznit să ia măsuri eficiente. Este adevărat că s-au derulat mai multe programe de reproducție în sectorul suin, dar rezultatele sunt încă eclipsate de prezența virusului PPA.

Spre deosebire de România, Spania, cel mai mare producător de carne de porc din Uniunea Europeană, a luat măsuri rapide și hotărâte atunci când în Catalonia a apărut virusul PPA la câțiva porci mistreți. Au fost mobilizați oameni pentru a vâna mistreții, iar efectivul acestora se va reduce la jumătate, au fost închise unele drumuri critice și instituțiile sau companiile au trecut la repararea împrejmuirilor care au rolul de a bloca apropierea porcilor mistreți de zonele locuite. Este o mobilizare pe care în România nu am văzut-o niciodată. De aceea, studiul Consiliului Concurenței nu strică, dar analizele industriei cărnii de porc ar trebui făcute de alte instituții, care apoi să ia și decizii.

TikTok de America își schimbă proprietarul. La sfârșitul săptămânii trecute, acționarul chinez al rețelei sociale a semnat un acord pentru cedarea controlului asupra companiei care activează în Statele Unite. Noii proprietari americani vor fi, printre alte companii, gigantul Oracle și fondul Silver Lake, iar tranzacția se va semna efectiv la sfârșitul lunii ianuarie 2026.

De fapt, acționarii chinezi ai TikTok au fost puși în America în fața unei situații fără ieșire și fără precedent. Adică, fie vindeau firma, fie rețeaua socială ar fi fost interzisă. Chinezii de la TikTok au preferat prima variantă.

Povestea a început în primăvara anului trecut, atunci când Camera Reprezentanților și apoi Senatul au adoptat o lege care cerea exact ce se întâmplă astăzi, adică TikTok ori devine o companie cu acționariat majoritar american, ori i se interzice accesul în toate magazinele de aplicații din SUA. Legea a fost votată și de democrați și de republicani, iar argumentele au fost acelea că Beijingul are posibilitatea, prin intermediul aplicației, atât să colecteze date despre populație, cât și să influențeze opinia publică americană.

Temerea oficialilor americani a fost că rețeaua TikTok poate oferi date despre cei 170 milioane de utilizatori din SUA care au cont pe rețeaua socială, chiar dacă firma-mamă chineză, ByteDance, a negat că ar transmite informații despre utilizatori, de fiecare dată când a fost acuzată.

Săptămâna trecută s-a semnat acordul care schimbă complet acționariatul companiei care administrează TikTok în SUA, în așa fel încât noii proprietari majoritari să respecte legislația americană referitoare la cedarea activelor străine.

Astfel, compania chineză ByteDance păstrează în noua companie doar 19,9%, sub pragul strategic de 20%. Controlul efectiv al companiei, din punctul de vedere al procentajului de acțiuni deținute, se mută către un consorțiu de investitori care va avea un pachet de 45%. Din consorțiu fac parte trei agenți economici, fiecare având câte 15%, respectiv Oracle, fondul de investiții Silver Lake și fondul suveran din Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite, specializat în inteligență artificială, numit MGX. Restul acțiunilor rămâne în posesia investitorilor istorici în compania chineză ByteDance, printre care se află și două fonduri de investiții americane.

După cum se poate vedea noua companie va avea o structură a acționariatului destul de diversă, dar Oracle depășește rolul de investitor financiar și va fi un „partener de securitate și încredere”. În această calitate, compania americană va găzdui pe serverele sale datele a 170 milioane de utilizatori americani de TikTok.

De asemenea, un obiectiv important al noii companii va fi modificarea algoritmului de lucru. Pentru a risipi suspiciunile de manipulare chineză, motorul de recomandări va fi complet „reantrenat” în cadrul infrastructurii Oracle. Acest proces se va baza exclusiv pe datele colectate în SUA și va garanta izolarea completă de influențele companiei-mamă din China.

Firma americană va avea o autonomie totală față de acționarul chinez. Consiliul de administrație al companiei va fi format din șapte membri, în majoritate fiind cetățeni americani, iar ByteDance își va mai păstra doar un singur loc în consiliu, fapt care arată încă o dată că firma chineză va fi marginalizată și va pierde controlul asupra noii companii din SUA.

Moderarea conținutului, securitatea soft-ului, protecția datelor vor fi atributele firmei americane care va garanta că deciziile editoriale și tehnice respectă standardele și legislația SUA.

Președintele american Donald Trump a oscilat față de TikTok. A fost un critic vehement în anul 2020, dar un susținător în campania din 2024. În cele din urmă, a fost găsită soluția preluării companiei în SUA. Singura consolare a ByteDance este poate aceea că reușește să rămână, chiar și acționar minoritar, pe o piață estimată la 14 miliarde de dolari.

Premierul Bolojan „taie” „puntea” bugetară din ianuarie 2026. Premierul transmite mesajul că anul viitor mini-vacanțele vor fi mai scurte, iar implicarea angajaților bugetari mai mare. Mulți antreprenori se simt nedreptățiți de avantajele oferite bugetarilor.

Premierul Ilie Bolojan a luat o decizie simbolică, dar care îl va face și mai puțin popular în rândul angajaților bugetari. Este vorba despre păstrarea ca zi lucrătoare a datei de 5 ianuarie 2026. Pentru context, să spunem că primele două zile din noul an, sunt libere în mod legal, și vor fi în 2026 în zilele de joi și vineri. Urmează sfârșitul de săptămână, 3 și 4 ianuarie, luni, 5 ianuarie și din nou două zile libere în mod oficial, 6 și 7 ianuarie, sărbătoarea Bobotezei și cea a sfântului Ioan Botezătorul.

Problema este ziua de 5 ianuarie 2026. Guvernele din ultimii ani au apelat la așa-numitele „punți” bugetare, adică au hotărât să transforme o zi lucrătoare într-una liberă și, în felul acesta, se ajungea, în funcție de situație, la aproape o săptămână de vacanță bugetară.

Trebuie precizat că zilele oferite de guvern erau recuperate ulterior (desigur, este greu de spus în ce măsură se și întâmpla efectiv). De asemenea, din punctul de vedere al companiilor private, zilele libere pentru „puntea” bugetară aveau un statut incert față de cele legale, astfel că în multe companii se lucra și eventual se plătea un bonus la veniturile salariale.

„Punțile” bugetare au devenit deja de notorietate și o adevărată obișnuință. Decizia era îmbrăcată din punct de vedere economic în logica deja cunoscută că vacanțele sau mini-vacanțele pot aduce un plus pentru economie, în sensul că o serie de sectoare, precum turismul, horeca și consumul primesc un impuls de creștere.

Fără îndoială, 4-5 zile libere creează o serie de oportunități pentru sectorul privat, dar nu trebuie omise nici pierderile care pot interveni. În multe domenii, în afară de cele legate de petrecerea timpului liber, consumul și vânzările se reduc drastic, iar industria avea în multe situații o blocare parțială a activității.

Pe de altă parte, decizia de a face „puntea” avea și o miză politică și populistă. Angajații bugetari, un bazin electoral substanțial și important pentru aproape toate partidele, primeau o facilitate alături de cele consacrate, precum bonusuri, indemnizații și celelalte.

Premierul Bolojan a decis să nu mai declare 5 ianuarie 2026 ca zi nelucrătoare și deci nu a mai făcut „puntea” bugetară. O inițiativă care poate fi interpretată. Pe de o parte, angajații bugetari nu vor fi deloc mulțumiți de hotărârea guvernului. Bugetarii s-au obișnuit de ani de zile să aibă „puntea” de sărbători, astfel că acum li se va părea că premierul a luat o decizie împotriva lor.

De fapt, este vorba despre normalitate. În multe state europene, întoarcerea la serviciu a angajaților bugetari sau din sectorul privat se face imediat după Sărbători. În Europa de Vest, obiceiul „punților” bugetare nu este răspândit. Zilele libere legale sunt respectate, dar ele nu intră în prelungiri. De aceea, decizia guvernului pentru ianuarie 2026 este logică.

Pe de altă parte, „punțile” bugetare generau adevărate frustrări pentru antreprenori. În multe cazuri, companiile private lucrează și în zilele legale (cu plata corespunzătoare a angajaților) și, în plus, activitatea unor sectoare din economie se blochează practic în perioada „punților” bugetare. De aceea, mediul de afaceri, în majoritatea sa, susține decizia premierului Bolojan și, totodată, descurajarea apetitului angajaților bugetari pentru mini-vacanțe.

Decizia guvernului are și un aspect simbolic și anume transmite mesajul că timpul mini-vacanțelor artificiale a trecut și că România are nevoie de mai multă implicare în sectorul public.

În ultimă instanță, este greu de crezut că în ziua de 5 ianuarie 2026 angajații bugetari vor face mari performanțe la joburile lor, dar important este mesajul și anume că guvernul încurajează munca și nu vacanța. Dacă privim statisticile europene vom constata că România are printre cele mai multe zile de lucru la nivelul Uniunii Europene. Dar, statistica nu arată eficiența și calitatea muncii și nici dorința de pauze scurte și dese, adică de mini-vacanțe.

Există o preocupare reală legată de ceea ce se numește schimbarea modelului de creștere al economiei românești și, în termeni mai preciși, pentru definirea unui pachet de măsuri care să ducă la relansare și la creștere economică.

Mai exact, în urmă cu câteva zile, economistul Cristian Popa a publicat o analiză intitulată „Motorul creșterii: de la consum la investiții”. Ieri, Confederația patronală „Concordia” a prezentat propunerea unui pachet de relansare și creștere economică.

Există puncte comune analiza lui Cristian Popa și propunerile de la relansare ale organizației patronale? Bineînțeles, atunci când vorbim despre măsuri de sprijin pentru economie trebuie să avem în vedere și creșterea de valoare adăugată. Așadar, între cele două demersuri ar trebui să existe puncte de intersecție.

Astfel, analiza lui Cristian Popa, membru în Consiliul de administrație al BNR, pleacă de la realitatea deficitului bugetar și a deficitului de cont curent. Economia românească a ajuns la un deficit extern de 8,2% din PIB, cel mai mare din Uniunea Europeană. Experții în economie au explicat că importurile masive finanțează prosperitatea partenerilor comerciali. Dincolo de acest dezechilibru de balanță comercială, Cristian Popa remarcă situația de pe piața internă și anume că nivelul cererii depășește cu mult oferta locală. În consecință, România nu duce lipsă de cerere, ci de capacitatea de a o acoperi cu producție internă.

În aceste condiții, lucrurile par destul de simple și anume România nu are decât să crească producția autohtonă, pentru care există mult spațiu pentru vânzare, pentru a descoperi o sursă sigură de creștere economică. Cristian Popa evocă și indicatorii economici de anul trecut, adică un deficit bugetar de 9,3% din PIB și o creștere economică cu 0,9%. Restul nu este tăcere, ci sunt importuri.

Schimbarea modelului economic se poate face, crede Cristian Popa, luând o pauză de la stimularea consumului (o direcție care nu este în acest moment nici realistă, nici posibilă din punct de vedere bugetar) și orientarea către investiții. Iar pentru a accelera investițiile România are deja instrumentele financiare necesare și anume fondurile europene. De exemplu, România are la dispoziție numai anul viitor fonduri europene în valoare de 5% din PIB care pot merge spre investiții.

Despre bani europeni vorbește și planul de relansare al economiei prezentat de Confederația Concordia. Patronatul, în spirit pragmatic, adaugă și o serie de alte propuneri, multe dintre ele putând fi aplicate fără costuri bugetare suplimentare.

Totul începe cu lucrurile știute, precum păstrarea cotei unice sau anunțarea modificărilor fiscale cu șase luni înainte de aplicare. Apoi, simplificarea administrativă, debirocratizarea și digitalizarea sunt acțiuni care ajută mediul de afaceri, dar despre care se discută de ani de zile. De exemplu, organizația patronală cere o inspecție administrativă unică, digitalizată, care să integreze controalele ITM, ANSVSA, ANPC, Mediu, într-o singură vizită la contribuabil, ceea ce ar reduce mult costurile de conformare ale companiilor. În plus, creditele fiscale și deductibilitățile pentru investițiile productive, eliminarea suprataxării sistemului bancar și în felul acesta deblocarea creditării, investițiile în sectorul IT care, spune analiza Concordia, au un efect de antrenare ridicat, în sensul că un euro investit generează 3-5 euro în PIB, sunt măsuri propuse de mediul de afaceri.

După cum se poate vedea organizația patronală se concentrează pe debirocratizare și investiții. Sunt punctele comune cu analiza economistului Cristian Popa. Doar că spune Cristian Popa, capitalul trebuie să fie investit cu cap, adică să aibă un efect multiplicator semnificativ. Problema vine din administrația locală. Ieri, de exemplu, mai multe autorități locale au anunțat construcția unor stadioane. Ar trebui ca investițiile publice de la nivel local să fie prioritizate. Altfel, efectele în economie și în societate vor fi minime, banii vor fi risipiți, iar relansarea va întârzia.