Economia reală

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a publicat recent analiza tradițională referitoare la sistemele de pensii din statele membre. Pentru că România nu este deocamdată țară membră a OECD, studiul nu face nicio referire la țara noastră, ceea ce nu înseamnă că sistemul de pensii autohton nu are problemele lui care merită analizate separat.

Dosarul OECD se concentrează pe schimbările adoptate de statele membre în ultimii doi ani. Studiul pleacă de la datele privind îmbătrânirea populației. În următorii 25 de ani, în statele OECD, se estimează că pentru fiecare 100 de persoane cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani numărul de locuitori cu vârsta de peste 65 de ani va crește de la 33 în anul 2025, la 52 în anul 2050.

Creșterea numerică a persoanelor vârstnice va fi accentuată în Coreea de Sud, unde indicele de îmbătrânire demografică (raportul dintre persoanele în vârstă și cele tinere) va ajunge la 50%, la care se vor adăuga Spania, Grecia, Italia, Polonia sau Slovacia, care vor înregistra o pondere a populației de peste 65 de ani în total populație de 25%. O cifră care trebuie să fie un semnal de alarmă.

De asemenea, sunt state în care, în următoarele patru decenii, populația în vârstă aptă de muncă (20-64 de ani) va scădea cu 30%. Raportul OECD arată că țările aflate în această situație vor fi Spania, Estonia, Grecia, Slovacia sau Japonia. Datele privind rata fertilității s-au schimbat în sensul că s-a trecut de la optimism la cifre care arată că scăderea va fi clară.

Mai multe state au făcut deja modificări ale legislației privind pensiile. De exemplu, Slovenia și Cehia au crescut, de la sfârșitul anului 2023, vârsta de pensionare de la 65 la 67 de ani. În Slovenia, chiar și pentru cei care au 40 de ani de contribuții vârsta ieșirii la pensie va crește de la 60 la 62 de ani.

Slovacia a înăsprit condițiile de acces la pensionarea anticipată. Coreea de Sud și Irlanda au majorat cuantumul contribuției de asigurări sociale, iar Japonia a urcat plafonul de contribuție pentru a avea mai multe resurse la buget. De asemenea, șapte state au schimbat legislația pentru a încuraja cumulul pensiei cu salariul, dar nu pentru joburi din sectorul public.

Conform legislației adoptate, vârsta standard de pensionare în țările OECD va crește de la 63,9 ani la 65,9 ani la femei și de la 64,7 ani la 66,4 ani pentru bărbați. Tendința de creștere a vârstei de pensionare este evidentă.

Vârsta standard va crește în peste jumătate din țările OECD. Iată câteva exemple: în Danemarca, Estonia, Italia, Olanda și Suedia, vârsta va trece pragul de 79 de ani.

O temă importantă pentru sistemul de pensii, indiferent de țară, este cea a așa-numitei rate de înlocuire a salariului cu pensia sau mai exact ce sumă va reprezenta pensia ca procentaj din ultimul salariu. Angajații care au avut un salariu mediu și un stagiu complet de cotizare primesc o pensie medie netă de 63% din salariul net, dar analiza OECD arată că în următoarele decenii rata de înlocuire va scădea în unele state la 40%.

Un alt subiect abordat de analiza instituției internaționale este diferența care există între pensiile bărbaților și cele ale femeilor. Studiul arată că în medie în statele OECD femeile au pensii mai mici cu 25% decât cele ale bărbaților fiind însă țări în care diferența poate să ajungă la 47% (Japonia) sau să coboare la numai 10%, în Cehia, Slovacia sau Estonia.

În concluzie, studiul OECD își propune să fie în primul rând un tablou de bord. Soluțiile aparțin statelor și guvernelor, dar ele sunt dificil de luat, pentru că presupun decizii nepopulare.

Consiliul Fiscal arată într-o notă publicată recent necesitatea reducerii deficitului bugetar și soluțiile limitate aflate la îndemâna guvernului. De asemenea, instituția reamintește că procesul de ajustare a deficitului va continua și în următorii ani.

La sfârșitul săptămânii trecute, Consiliul Fiscal a publicat opinia referitoare la a doua rectificare bugetară a anului. Analiza legată de rectificare este concisă, în sensul că instituția consideră că sunt realizabile datele și țintele bugetare asumate de guvern, respectiv un deficit bugetar de 8,4% din PIB și pe cash și pe ESA.

Demne de atenție sunt, însă, observațiile legate de contextul economic românesc. Astfel, Consiliul Fiscal pleacă de la o afirmație tranșantă și anume aceea că în ultimii șase ani economia locală s-a dezvoltat, dar nesustenabil. Iar demonstrația este făcută prin deficitele bugetare mari înregistrate, dar și prin creșterea îngrijorătoare a datoriei publice, de la 35% din PIB, în anul 2019, la 59% din PIB, în iulie 2025.

Analiza Consiliului Fiscal răspunde la câteva întrebări. Prima: se putea și fără corecția bugetară pe care am traversat-o anul acesta? Răspunsul este nu și sunt aduse câteva argumente. Dacă nu ar fi fost luate măsuri de reducere a deficitului bugetar s-ar fi ajuns anul acesta la 9% din PIB. Consiliul Fiscal arată că România nu poate rămâne la un nivel al deficitului de 9% din PIB, pentru că s-ar ajunge la o criză a datoriei publice. Totodată, reducerea deficitului bugetar este considerată ca fiind un moment important pentru recâștigarea încrederii în finanțele publice românești.

O a doua întrebare la care răspunde analiza Consiliului Fiscal este: în ce măsură scăderea deficitului bugetar se putea face și altfel? Răspunsul de principiu este că o corecție bugetară de amploare nu se poate face fără a fi afectate negativ veniturile cetățenilor și încasările firmelor. De asemenea, măsurile guvernului de ajustare bugetară sunt obligate să păstreze o prociclicitate care a început după pandemie.

Cu alte cuvinte, chiar dacă toate manualele de economie nu recomandă în această situație măsuri prociclice, realitatea este că guvernul nu poate face altceva, pentru că este constrâns de astfel de decizii chiar de starea bugetului.

În fine, mai există o controversă legată de pachetele de măsuri și anume: pe ce să se bazeze reducerea deficitului, pe scăderi de cheltuieli bugetare sau pe creșteri de taxe și impozite?

Consiliul Fiscal merge în continuare pe ideea că ajustarea deficitului bugetar nu se poate face exclusiv pe partea de cheltuieli. De altfel, este chiar opinia insistent susținută de președintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu. O opinie demnă de o cauză mai bună în condițiile în care Executivul a promis la preluarea mandatului o abordare echilibrată a reducerii deficitului între creșteri de taxe, reduceri de cheltuieli și prioritizarea investițiilor.

Deocamdată, este vizibil că în materie de reducere a cheltuielilor realizările concrete sunt înghețarea salariilor bugetare și a pensiilor, care va fi păstrată și anul viitor, și scăderea unor sporuri realizată în vara acestui an. În schimb, creșterea de taxe și impozite s-a realizat anul acesta și va mai exista o tranșă începând cu anul viitor.

Investițiile publice, din fonduri naționale și europene, rămân anul acesta la un nivel ridicat și anume 7,8% din PIB. Guvernul a reușit să găsească soluțiile pentru a păstra chiar și la rectificare o alocare substanțială pentru investiții, în ideea că de multe ori, la a doua rectificare bugetară, se luau decizii de tăiere a sumelor de investiții pentru a se reuși încadrarea într-un deficit redus.

Este posibil ca Executivul să se fi gândit că 2026 este ultimul an al Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), ceea ce înseamnă că unele obiective de investiții începute vor trebui finalizate pentru ca România să nu fie penalizată financiar.

În fine, Consiliul Fiscal precizează că măsurile de sprijin pentru economie, așa-numitul program de relansare, se pot baza doar pe fonduri europene și credite fiscale, nu pe bani de la buget. În pofida ideilor de susținere a economiei, foarte diverse și generoase, reducerea deficitului bugetar va continua și anul viitor.

Ministerul Finanțelor a publicat ieri datele privind execuția bugetară, iar ministrul Alexandru Nazare a prezentat o serie de informații referitoare la buget. Întrebarea care s-a auzit tot nai des în ultimul timp a fost în ce măsură măsurile luate de guvern se simt și în cifrele bugetului de stat.

Sunt date care arată că au apărut primele semne pozitive ale ajustării bugetare. Astfel, deficitul bugetar a scăzut în primele 10 luni ale anului. Nu mult, dar a scăzut. Pe primele 10 luni ale anului, deficitul a fost de 108,8 miliarde de lei, cu 550 milioane de lei mai puțin decât anul trecut.

În termeni procentuali, deficitul a ajuns la 5,72% din PIB față de 6,22% din PIB, în anul 2024. Pare un pas mic, dar scăderea poate fi încurajatoare. Trebuie, însă, să remarcăm că urmează lunile cele mai grele pentru buget, respectiv noiembrie a.c. (pentru care încă nu avem datele bugetare) și decembrie a.c. Respectiv, deficitul bugetar care a avut o ușoară tendință de scădere în octombrie a.c., va urca mult de la 5,7% la 8,4% din PIB.

Cu alte cuvinte, deficitul va crește în ultimele două luni ale acestui an mai mult chiar decât România și-a propus să facă reducerea deficitului în anul 2026. Cineva s-ar putea întreba dacă nu se poate bloca deficitul la actualul nivel de 5,7% din PIB, dar, desigur, nu este decât un calcul pur teoretic, pentru că în decembrie a.c. se vor plăti facturi restante, se vor transfera sume către primării sau se vor achita o parte din datoriile statului cum sunt concediile medicale sau plățile către furnizorii de energie electrică.

Ministrul finanțelor a defalcat câteva date bugetare pe trimestrul 3 plus luna octombrie a.c. Este logic să decupăm ultimele patru luni, pentru că începând cu iulie a.c. se aplică măsurile de reducere a deficitului. De aceea, cheltuielile de personal au scăzut cu 1,1 miliarde de lei, o sumă mică raportată la totalul cheltuielilor cu salariile bugetare pe un an, dar care ne arată că măsurile luate (înghețarea salariilor bugetare și reducerea unor sporuri) încep să se vadă în buget.

De asemenea, sumele alocate pentru investițiile publice au crescut la 96 miliarde de lei de la 88 miliarde în 2024. Guvernele de anul acesta au menținut la un nivel înalt investițiile, în pofida eforturilor de scădere a deficitului și nu au apelat la tradiționalele tăieri de cheltuieli de la investiții. Un element care trebuie remarcat este și faptul că după mult timp, investițiile din fonduri europene au fost mai mari decât cele de la bugetul național. Este o tendință pe care o așteptam de mult timp, prioritizarea proiectelor de investiții finanțate din bani europeni în fața celor realizate cu fonduri de la bugetul de stat.

Guvernul păstrează un procentaj important din PIB alocat pentru investiții, dar acest lucru nu îl scutește de vechiul reproș și anume că nu se văd efectele în economie. De aceea, poate că guvernul ar trebui să facă un exercițiu de transparență și să publice de exemplu lista cu cele mai mari 100 de alocări pentru investiții din bani de la buget.

Un capitol la care cheltuielile publice au crescut foarte mult este cel al dobânzilor. Ministrul finanțelor a precizat ieri că nivelul cheltuielilor cu dobânzile a fost puternic subevaluat la momentul adoptării bugetului de stat. Desigur, subevaluarea nu a fost întâmplătoare, ci a făcut parte din strategia de reducere a deficitului bugetar folosind date cosmetizate. De altfel, sumele necesare pentru plata dobânzilor pot fi destul de ușor anticipat la începutul anului, micile devieri urmând a fi corectate pe parcursul anului. Ministrul Nazare a explicat că la prima rectificare bugetară situația a fost adusă la zi.

Există și calcule care arată că în termeni reali încasările din TVA de exemplu au o tendință de scădere. Este adevărat, dar micile ajustări încurajatoare nu pot fi nici ele ignorate.

Fiscul a anunțat că a verificat 100 de persoane care au obținut pe platformele pentru adulți venituri de aproximativ 64 milioane de lei fără să le declare. Banii au fost câștigați în perioada 2023-2024. De asemenea, ANAF face analize de risc pentru 384 de creatori de conținut video care au încasat în doi ani 280 milioane de lei.

Recent, ANAF a făcut controale în zone care stau de obicei în umbra economiei. Este vorba despre cântăreți de manele sau firme de evenimente. Interesant este că mass-media a scris că unii artiști au apelat la metode extrem de profesioniste prin care au încercat să își optimizeze plata impozitelor și taxelor.

Acțiunile ANAF au două caracteristici importante: pe de o parte, fiscul tatonează teritorii ale noii economii, pe de altă parte, controalele merg spre zone cu potențial de evaziune ridicat.

În primul rând, în anumite sectoare, noua economie seamănă foarte puțin cu cea din secolul trecut. Trecerea în online a deschis drumul către o serie de afaceri care nu existau în urmă cu două decenii, de exemplu. Platformele pentru adulți, cazarea turiștilor în apartamente și nu la hotelurile clasice, companiile de mobilitate urbană care au înlocuit taxiurile tradiționale sunt business-uri noi, care au un specific aparte, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea de a fenta plata taxelor sau impozitelor.

În România, fiscul a părut că nu s-a adaptat la specificul noii economii și fie aceste zone au fost pur și simplu ignorate de controalele fiscale, fie verificările s-au făcut, dar într-o discreție perfectă și fără rezultate vizibile. În noua economie, persoanele fizice pot deveni și ele actori economici ceea ce complică, într-adevăr, procesul de control fiscal.

În al doilea rând, fiscul testează noi teritorii care au un risc ridicat de evaziune. De fapt, marea problemă din ultimii ani pentru ANAF a fost aceea că, din motive diverse, a ignorat practic multe zone de evaziune. Fiscul a fost foarte timid cu domenii în care activează de regulă persoane fizice. De la micii vânzători, la meseriașii care prestează servicii și nu dau factură sau bon fiscal și de la cei care închiriază apartamente în regim hotelier până la așa-zișii mici producători de garaj.

În România, fiscul controlează mai ales companiile care depun declarațiile fiscale. Tot noul sistem, cu declarații online, este construit pe principiul: să analizăm și să controlăm firmele pe baza datelor conținute în declarațiile fiscale. Este incomplet și insuficient pentru agenția fiscală.

Orice companie care depune declarațiile legale este o firmă care are șanse mari de fi corectă. Desigur, că un control fiscal la o firmă va găsi ceva, orice. Este un obicei vechi de decenii despre care antreprenorii cu experiență povestesc acum cu destulă relaxare, dar atunci era un important factor de stress.

Este simplu să te concentrezi pe firmele care depun bilanțul contabil și balanța de verificare, pentru că acestea își demonstrează măcar buna credință. Este mult mai dificil să explorezi teritorii noi, precum persoane fizice care au venituri, dar nu plătesc taxele, impozitele sau contribuțiile aferente.

De altfel, controlul persoanelor fizice este diferit ca legislație și ca mijloace folosite de cel al firmelor. Este mai complicat să găsești zonele de evaziune, unde declarațiile fiscale nici nu există, decât să te cantonezi într-un proces previzibil precum cel al companiilor care încearcă să respecte, în principiu, regulile contabile și fiscale.

Prin controalele făcute în zone de evaziune, ANAF sparge gheața și testează noi teritorii. În felul acesta poate să scadă și celebrul gap de TVA. Desigur, vor apărea atacuri la ANAF și acuzații că în loc să se ocupe de marea evaziune și de economia la negru, fiscul îi hărțuiește pe micii producători, punându-i să plătească taxe și impozite. Numai că mica evaziune adunată poate deveni mare.

Comisia Europeană face României un cadou: punerea în așteptare a procedurii de deficit excesiv. Va fi un cadou „otrăvit” sau România va continua să reducă deficitul indiferent de decizia de la nivel european?

Este una dintre acele știri de care nu știi dacă să te bucuri sau să te îngrijorezi. Comisia Europeană a decis ieri să pună în așteptare procedura de deficit excesiv pentru România și alte opt state membre.

Mai precis pentru România, Austria, Belgia, Franța, Ungaria, Italia, Malta, Polonia și Slovacia procedura de deficit excesiv a fost „înghețată”. Nu este clar ce înseamnă punerea în așteptare a procedurii, adică nu știm dacă statele membre respective mai au obligația de a reduce deficitul bugetar, dacă planurile fiscale convenite cu Comisia Europeană mai sunt luate în considerare și în ce condiții procedura se va relua.

Știm, în schimb, că pentru statele aflate în procedura de deficit excesiv analiza Comisiei Europene din cadrul semestrului european va fi publicată anul viitor, în primăvară.

Vestea bună din această decizie a Comisiei Europene este că România nu mai riscă suspendarea fondurilor europene, o decizie care a fost în discuție în ultima perioadă. Realist vorbind, posibilitatea blocării fondurilor europene era redusă, pentru că sancțiunea ar fi fost disproporționată și ar fi lovit exact în momentul în care România are cea mai mare nevoie de bani, inclusiv europeni.

Decizia Comisiei Europene se bazează pe progresele obținute de România în materie de reducere a deficitului bugetar. De fapt, este un „cec în alb” oferit de Comisia Europeană, pentru că anul acesta nu se vor vedea rezultate spectaculoase, dacă luăm în calcul că deficitul bugetar programat pentru 2025 este de 8,4% din PIB. Este adevărat că primul pachet de ajustare bugetară aplicat deja este important pentru anul viitor, pentru că păstrează înghețate salariile bugetare și pensiile, dar progresul efectiv de reducere a deficitului este insesizabil.

Aici poate să apară riscul deciziei luate de Comisia Europeană și anume ca unii politicieni să creadă chiar că progresele sunt vizibile și din această cauză să o lase mai moale cu reducerea deficitului bugetar.

Procesul de consolidarea fiscală ar putea fi abandonat sau încetinit. Câteva partide din coaliția aflată la guvernare ar putea să oprească măsurile de reformă tocmai bazându-se pe mărinimia Comisiei Europene. Dacă lucrurile vor sta în felul acesta, decizia Comisiei, care, în principiu, vrea probabil să ajute statele membre, aflate sub procedura de deficit excesiv, ar putea să aibă efectul contrar în cazul României. Adică, să blocheze procesul de reducere a deficitului bugetar în loc să îl încurajeze.

Este greu de înțeles care sunt motivele acestei generozități surprinzătoare a Comisiei Europene. Înghețarea procedurii de deficit excesiv este o decizie neuzuală la nivel european care este bine intenționată, fără îndoială, dar care poate fi cu două tăișuri.

În mod normal, decizia Comisiei Europene ar fi de salutat, pentru că poate fi considerată ca o „gură de oxigen” pentru statele membre și ca o dovadă de încredere. Doar că în acest moment avem nevoie mai mult ca oricând de o clasă politică responsabilă. Este România în această situație? Nu neapărat, pentru că sub diverse pretexte cele mai multe încercări de reducere a cheltuielilor bugetare au fost respinse sau criticate în spațiul public. Acum, când se construiește bugetul de stat pe anul viitor punerea în așteptare a procedurii de deficit excesiv ar putea fi un îndemn la reluarea vechilor obiceiuri, adică la construirea unui buget eronat, prea optimist în materie de venituri și prea conservator la capitolul cheltuieli.

În acest context, este nevoie ca premierul și ministrul finanțelor să taie din elanul colegilor de coaliție guvernamentală și să le aducă aminte că România este încă departe de atingerea unui deficit bugetar de 3% din produsul intern brut.

Italia începe să primească „dividendele” pentru reușita procesului de consolidare fiscală. La sfârșitul săptămânii trecute, agenția de de rating Moody's a îmbunătățit calificativul de țară al Italiei de la Baa3 la Baa2. Pare un pas mic, dar guvernul și analiștii au salutat evenimentul ca pe o mare victorie și au remarcat că este pentru prima dată după 23 de ani când Moody's crește ratingul de țară al Italiei. Agențiile S&P, în aprilie a.c., și Fitch, în septembrie a.c., au luat deja decizia de a crește calificativul Italiei.

După criza economică din 2008, țara peninsulară s-a confruntat cu probleme economice serioase: o creștere economică modestă, deficite mari și o datorie publică în continuă creștere. Aceste evoluții au făcut ca a treia economie europeană să fie în mod constant retrogradată până aproape de ultima treaptă a categoriei „recomandat pentru investiții”.

Recunoașteți situația? Bineînțeles. România se află la un pas de „junk” și, în același timp, speră că va veni un moment în care în loc să scadă, ratingul de țară va crește. Dar, pentru acest lucru este nevoie ca România să schimbe ceva. Poate, să urmeze exemplul Italiei.

Concret, deficitul bugetar al Italiei va scădea anul acesta la 3% din PIB, de la 3,4% din PIB, anul trecut. Și va continua să coboare și anul viitor până la 2,8%. Datoria publică va ajunge anul viitor la 137% din PIB, de la 138% din PIB, anul acesta.

De asemenea, Italia a înregistrat anul trecut excedent primar de 0,5% din PIB care va crește în anul 2028 până la 2% din PIB. Moody's avertizează că datoria publică este și va rămâne la un nivel ridicat cel puțin până în anul 2027. De altfel, progresele celei de-a treia economii europene sunt vizibile, au loc lent, dar constant. Ceea ce poate fi un atu.

Italia a fost ajutată de planul european de redresare și reziliență, dar a știut și să pună ordine în finanțele publice. În context, analiștii remarcă rolul ministrului economiei care nu a ținut cont de cererile excesive de creștere a cheltuielilor statului făcute de politicieni.

În felul acesta, guvernul condus de Giorgia Meloni a reușit să îmbunătățească indicatorii economici, să însănătoșească piața muncii și să ajute la soliditatea sistemului bancar. Toate aceste evoluții pozitive au făcut ca agenția de rating Moody's să aibă argumente pentru a îmbunătăți profilul de credit al Italiei. Primele semnale pozitive au și apărut, în sensul că pe piețele financiare internaționale, randamentul obligațiunilor italiene a scăzut.

Prognoza europeană confirmă progresul celei de-a treia economii europene. Deficitul bugetar se va reduce în continuare, chiar dacă cheltuielile curente vor crește cu 3% față de anul precedent, din cauza alocărilor suplimentare de fonduri pentru sistemul de sănătate, pentru salarii bugetare și transferurile pentru cheltuieli sociale. Pe de altă parte, veniturile bugetare vor fi mai mari datorită creșterii ocupării, creșterii încasărilor din TVA și impozitelor pe activele financiare.

Spre deosebire de Italia, Franța merge în contrasens. În septembrie a.c., agenția Moody's a redus ratingul de țară al Franței, în octombrie a.c., Fitch a menținut calificativul la același nivel, dar a schimbat perspectiva de la stabilă la negativă, iar la sfârșitul acestei săptămâni urmează să se pronunțe S&P.

Situația este complicată dacă avem în vedere că Franța nu face progrese în materie de reducere a deficitului bugetar, iar recent Adunarea Națională a respins aproape în unanimitate (cu un singur deputat împotrivă) proiectul de buget care prevedea o scădere a deficitului bugetar.

România trebuie să înțeleagă lecția italiană și că nu este posibilă o minune. Fără consolidare fiscală nu se va putea îmbunătăți ratingul de țară. Doar așa se poate câștiga încrederea agențiilor de rating și finanțatorilor internaționali.

Guvernul, sau mai precis premierul Bolojan, în special, mai face o încercare pentru a găsi o soluție în cazul companiilor de stat neperformante. Ideile prezentate de prim-ministru sunt logice, ele explică modul în care Guvernul dorește să schimbe ceva în guvernanța companiilor cu capital de stat aflate în dificultate financiară: se va crea un grup de lucru condus de vicepremierul Oana Gheorghiu, se va iniția un proces de restructurare și în unele situații se vor schimba conducerilor companiilor. Noii manageri vor avea obiective de redresare sau de îmbunătățire a situației financiare a companiei.

Am mai auzit de multe ori aceste lucruri. De data aceasta, premierul Bolojan și vicepremierul Oana Gheorghiu par hotărâți să le pună în practică. Ce se va întâmpla până la urmă este greu de anticipat.

Trecutul nu ne ajută prea mult. Situația este, în principiu, diferită de la o companie la alta. Ceea ce este comun la companiile aflate în vizorul guvernului sunt pierderile și datoriile înregistrate.

Am luat două exemple ale unor companii de stat pentru că soluțiile ar putea fi asemănătoare, la fel și rezultatele obținute. CFR Marfă este o companie care de-a lungul ultimilor 20 de ani a acumulat pierderi și datorii greu de contabilizat. CFR Marfă a avut parte de ștergeri de datorii, de ajutoare de stat și, cu toate acestea, a înregistrat în mod constant datorii la buget și pierderi mari. De asemenea, compania a fost considerată ca fiind strategică, în sensul că transportul de tehnică militară este esențial pentru orice stat. CFR Marfă a primit toate șansele pentru a deveni mai eficientă, dar le-a ratat.

În acest moment, se pregătește mutarea practic a CFR Marfă pe o altă companie numită Carpatica Feroviar. Noua firmă caută 2.000 de angajați, dar mai mult ca sigur că mulți mecanici de locomotivă, șefi de tren sau manevranți vor veni, de fapt, de la actuala CFR Marfă. Pare logic acest proces, pentru că altfel vor fi greu de găsit în România specialiști în domeniul feroviar.

De fapt, angajații și afacerile CFR Marfă se vor transfera către Carpatica, noua companie, iar CFR Marfă va fi abandonată în faliment cu datoriile de rigoare și cu pierderile pe care acestea le vor aduce creditorilor.

De altfel, nu este prima oară când statul român face un „artificiu” de genul acesta. Avem exemplul Radet care s-a transformat în Termoenergetica. În anul 2016, Radet, societate comercială aflată în subordinea Consiliului General al municipiului București, a intrat în insolvență. Desigur, evoluția financiară a Radet justifica insolvența, dar în spatele deciziei nu a stat dorința de restructurare, ci abandonarea companiei. Astfel, în anul 2019, Radet a intrat în faliment și a apărut o nouă companie numită Termoenergetica, firmă care a preluat practic activitatea Radet. Radet a rămas o „cochilie” goală, dar plină de datorii pe care nu le va mai plăti nimeni niciodată. Un singur exemplu: Radet a lăsat în urmă doar la Elcen (furnizorul de energie termică, încălzire și apă caldă, al Capitalei și implicit al Radet) datorii neachitate în valoare de 3,7 miliarde de lei. Evident, șansele de a mai recupera vreodată banii datorați de Radet tind spre zero.

Care a fost rezultatul redenumirii Radet în Termoenergetica? Același dezastru financiar. În cinci ani, 2020-2024, Termoenergetica a acumulat pierderi de 1,2 miliarde de lei plus datorii la Elcen de 1,3 miliarde de lei. La fel ca Radet sau chiar mai rău.

Mutarea unei companii cu pierderi și datorii pe o firmă nou-înființată nu este decât o șmecherie care vrea să acopere un șir de „țepe”. O demonstrează cazul Radet și o va arăta și CFR Marfă. Soluțiile pentru redresarea companiilor de stat aflate în dificultate financiară sunt complexe și complicate. Noua încercare pe care o fac Bolojan și Oana Gheorghiu merită susținută. Dar, va trebui să vedem rezultatele, pentru că nu are rost să „ne îmbătăm cu apă rece”.

Căderea pieței cripto a adus din nou în atenție riscurile pentru investitori. Prăbușirea valorii bitcoin arată volatilitatea pieței și atrage atenția asupra așa-numiților „investitori turiști” care vin și pleacă foarte repede.

Este simpatic să vezi cum marii susținători ai investițiilor în criptomonede dispar fără urmă din spațiul public, acum când valoarea bitcoin tocmai a scăzut cu 30% față de vârful atins la începutul lunii octombrie a.c. Mulți dintre cei care la fiecare mică mișcare a criptomonedelor săreau imediat cu previziuni de creștere fulminantă s-au retras în aceste zile.

Au rămas în schimb analiștii care încearcă să găsească tot felul de explicații pentru prăbușirea bitcoin. Cel mai distractiv este că în bunul obicei al specialiștilor în piețe financiare se vorbește despre corecție, nu despre cădere.

Adică, o prăbușire de la o valoare de 126.000 de dolari pentru un bitcoin la 88.500 de dolari ar fi de fapt o corecție. Faptul că piața bitcoin a pierdut într-o lună și jumătate 1.000 miliarde de dolari din capitalizare, adică aproape 30%, nu este o cădere în gol, ci o corecție.

Dincolo de termenii folosiți pentru a îndulci momentul, analiștii caută motivele scăderii valorii criptomonedelor. O variantă este legătura pe care ar putea să o aibă căderea pieței cripto cu acțiunile de pe piața Nasdaq, respectiv cu valoarea acțiunilor companiilor de tehnologie, precum Meta, Nvidia, Alphabet sau Amazon, care a crescut foarte mult din luna aprilie a.c. Unii analiști cred că scăderea bitcoin anunță o scădere a prețului acțiunilor firmelor de tehnologie, dar în ultimele săptămâni este la modă să prevestești spargerea „bulei” de inteligență artificială.

Alții și-au adus aminte de resorturile care au dus la creșterea de anul acesta. A fost vorba despre sentimentul investitorilor că Rezerva Federală americană va reduce dobânzile de mai multe ori, ceea ce va elibera bani care vor fi îndreptați către activele riscante. O a doua explicație pentru creșterea la bursă a pieței cripto a fost creșterea ETF-urilor pe bitcoin.

Dar, acum este vorba despre scăderea nu despre creșterea valorii criptomonedelor. Evoluția pieței a schimbat tendința. Unii investitori mai mici sau mai mari au început să piardă bani ceea ce a făcut ca nivelul vânzărilor să crească. Alții, au vândut pentru a câștiga, adică pentru a evita o evoluție defavorabilă a pieței.

Pe de altă parte, investitorii de retail nu au cumpărat chiar dacă prețurile au scăzut, așa cum se întâmplă în cazul acțiunilor, semn că au considerat cotația cripto încă prea ridicată.

Acum, însă, analiștii și-au amintit brusc de toate inconvenientele criptomonedelor. Adică, bitcoin a mai scăzut cu 30% în anul 2014 și chiar cu 45%, în anul 2022. Unii experți susțin că este o diferență importantă între episoadele anterioare de scădere și ceea ce se întâmplă în ultimele zile. Și anume, în 2022, a fost vorba despre o panică instalată din cauza războiului din Ucraina și a evoluțiilor geopolitice, acum, vânzările sunt făcute de cei care câștigă din creșterea prețurilor sau cum se spune în limbaj de specialitate „își marchează profitul”. Nu este nimic anormal în acest lucru, numai că volatilitatea pieței își arată colții.

Analizele subliniază că piața cripto este dominată de așa-numiți „investitori turiști”, care sunt sensibili la fluctuațiile de preț. Cu alte cuvinte, în momentele complicate toate zonele gri ale pieței cripto se transformă în puncte negre, în sensul că investitorii interesați de obținerea de randamente rapide se grăbesc să vândă.

În acest moment, bitcoin a avut o performanță financiară mai scăzută decât obligațiunile americane ceea ce este cu totul atipic pentru un activ promovat ca un vehicul de creștere și diversificare.

Prăbușirea valorii ar putea să slăbească aura criptomonedelor. Investitorii vor înțelege pe pielea lor că parteneriatul cu bitcoin și ethereum nu este doar la câștig, ci și la pierdere. De fapt, dincolo de de explicațiile savante, lucrurile sunt mult mai simple piața cripto este supusă volatilității și escrocheriilor. Despre riscuri, adepții cripto evită să vorbească.

Guvernul vrea să introducă regula ca anul viitor ministerele să reducă bugetul de salarii cu 10%. La nivel politic, însă, mesajele pe această temă sunt divergente. În aceste condiții, se va putea face reducerea cheltuielilor de personal?

Doi politicieni de vârf au transmis în aceeași zi două mesaje total diferite. Premierul Ilie Bolojan a vorbit ieri într-un interviu la Pro TV despre un obiectiv de reducere a cheltuielilor bugetare pentru anul viitor. Este vorba despre o așa-numită „anvelopă de recomandare” prin care ministerele trebuie să reducă anul viitor cheltuielile de personal cu până la 10%, față de anul acesta.

Pentru cei care se fac că nu înțeleg ce înseamnă reducerea anvelopei bugetare să spunem că nu presupune în mod obligatoriu nici disponibilizarea a 10% din angajați, nici reducerea cu 10% a venitului salarial al fiecărui angajat din minister.

De altfel, premierul a explicat că reducerea anvelopei salariale se poate face reducând sporurile sau renunțând la personalul excedentar. Cu alte cuvinte, anvelopa salarială înseamnă alocările bugetare pentru veniturile salariale ale angajaților din ministere, în cazul de față. Pentru ca anvelopa salarială să scadă cu 10% variantele de aplicare sunt multiple, adică se pot tăia sporurile sau primele anuale sau trimestriale, se pot bloca angajările sau se poate folosi principiul „pentru un om plecat se angajează un om” sau se pot disponibiliza unii angajați.

În principiu, reducerea anvelopei salariale poate însemna chiar creșterea salariilor, nu reducerea lor. Cu condiția ca angajații plecați să fie suficient de mulți încât să poată crește salariile celor rămași. O restructurare corectă crește salariile, nu le scade.

Să ne aducem aminte că principiul reducerii anvelopei salariale s-a încercat să fie folosit și în timpul crizei economice declanșată în anul 2009. Adică, în 2010, președintele României de atunci a anunțat reducerea anvelopei salariale bugetare cu 25%. Numai că ideea s-a lovit de „alianța bugetarilor”. De la miniștrii, la directori, toți s-au gândit „să nu lase pe nimeni fără pâine” pentru că este criză. Drept urmare, bugetarii au preferat să accepte reducerea fiecărui venit salarial cu 25% în loc să încerce o optimizare a resurselor umane și implicit a banilor.

La fel de adevărat este că atunci, în anul 2010, bugetarii și-au jurat să se răzbune. Și au făcut-o peste câțiva ani fie cu mâna lor, cerându-și în instanță salariile mărite pe care nu le-au primit în timpul crizei, fie cu mâna politicienilor care s-au grăbit să crească salariile.

De altfel, experiența anului 2010, pune la îndoială reușita inițiativei din anul 2026. Este posibil să ne aflăm în fața acelorași probleme, respectiv solidaritatea între angajații la stat și apoi dorința lor de a recupera eventualele pierderi din venitul salarial va găsi înțelegere printre politicieni chiar mai repede decât ne-am aștepta.

Sunt mai multe piedici în calea reducerii în 2026 a anvelopei salariale bugetare din administrația centrală. Una este chiar formularea premierului care a vorbit despre „o anvelopă de recomandare cu până la 10% mai mică” decât în anul 2025. Ce înseamnă „recomandare” și ce înseamnă cu „până la”? În limbajul angajaților la stat „recomandare” se traduce prin „facem ce vrem noi”, iar „până la 10%” poate să fie și zero.

Însă, cea mai mare piedică în calea reducerii de cheltuieli de personal în administrația centrală este chiar coaliția politică. Tot ieri, când dl. Bolojan anunța reducerea anvelopei salariale, dl. Grindeanu tuna că PSD nu va accepta nicio reducere de salariu din administrație.

Ok! Poate că pentru scăderea anvelopei salariale cu 10%, PSD preferă varianta reducerilor de personal. Este o glumă, desigur. În primele nouă luni ale acestui an, cheltuielile de personal din buget au crescut cu 6% față de aceeași perioadă a anului trecut, în condițiile în care salariile au fost înghețate prin ordonanța trenuleț. După cum se vede, viziunile politice sunt foarte diferite și de aceea este greu de anticipat dacă vor scădea cu adevărat cheltuielile de personal din administrația centrală.

Intensitatea concurenței și concentrarea economică sunt indicatori esențiali pentru funcționarea unei economii. Raportul Consiliului Concurenței trece în revistă companiile, sectoarele în care activează și nivelul de concurență care există în economia românească.

Recent, Consiliul Concurenței a publicat raportul tradițional care se referă la anul precedent. Sunt multe date incluse în analiză, dar merită să le alegem pe cele pe care nu le găsim în studiile economice realizate de alte instituții.

Dacă vă întrebați: care sunt sectoarele care înregistrează cele mai mari cifre de afaceri? Din raportul Consiliului Concurenței puteți afla că pe primele patru locuri se află comerțul (150 miliarde de lei), construcțiile, transporturile și din nou comerțul cu amănuntul al carburanților (66 miliarde de lei).

Dacă vă întrebați în ce domenii au fost obținute cele mai mari profituri? Răspunsul din analiza Consiliului Concurenței este că sectorul bancar este pe primul loc cu profituri totale de 14,7 miliarde de lei, urmat de construcții, producția de energie electrică și activități de realizare a soft-ului, 8 miliarde de lei.

Este ușor de observat că între ramurile economice cu cele mai mari cifre de afaceri și sectoarele cu cele mai mari profituri sunt diferențe, în sensul că pe primele patru locuri singurul punct comun este ramura construcțiilor. Cu precizarea că raportul arată doar valorile nominale fără cele calitative precum rata profitului sau numărul de angajați cu care se realizează cifra de afaceri a sectorului economic. Chiar și în aceste condiții ne putem face o imagine asupra domeniilor semnificative din economia românească.

Un indicator specific prezentat în raport este cel al nivelului de concentrare pe care îl înregistrează sectoarele economice. Modul de calcul este clar și anume cota de piață cumulată a primelor trei sau patru companii dintr-un anumit sector de activitate. Rezultatul este că sunt două domenii care au risc concurențial. Este vorba despre comerțul cu amănunte cu produse petroliere în care cota de piață cumulată a primilor trei jucători este de 72%, iar a primilor patru ajunge la 78%. De asemenea, în domeniul activitățile financiare primii trei jucători din piață cumulează 44%, iar primii patru ajung la 53%. Sunt cele două sectoare economice asupra cărora raportul Consiliului Concurenței atrage atenția, dar, în același timp, precizează că nu se identifică un nivel ridicat de concentrare economică.

Analiza oferă date legate de nivelul presiunii concurențiale în economia românească. Indicele Agregat de Presiune Concurențială (IAPC) măsoară predispoziția spre concurență a industriilor din economie. Concret, indicele este calculat pentru 41 de sectoare economice și cu cât valoarea lui este mai mare cu atât domeniul respectiv este mai favorabil concurenței.

Evaluarea Indicelui Agregat de Presiune Concurențială scoate în evidență sectoarele cu cele mai bune rezultate, respectiv, consultanță IT, comerțul cu îmbrăcăminte și încălțăminte, canale TV cu plată, servicii IT de outsourcing, producerea și comercializarea produselor spirtoase. La polul opus, cu un indice scăzut și deci cu perspective concurențiale destul de mici, se află producerea și comercializarea cimentului, serviciile notariale, sectorul bancar de retail, producerea și furnizarea de gaze naturale dar și distribuția de produse petroliere.

Raportul are și câteva prezentări specifice ale problemelor unor industrii. Astfel, piața producerii de energie electrică a înregistrat o creștere a presiunii concurențiale. Anul trecut, s-au modificat cotele de piață, scăderi pentru Hidroelectrica și Complexul Energetic Oltenia, dar au crescut OMV Petrom și Nuclearelectrica.

Piața lactatelor are un grad mare de fragmentare și o simetrie relativă a costurilor între jucătorii aflați în piață. În fine, sectorul gazelor, adică producerea și furnizarea gazelor naturale evidențiază un sector concurențial limitat. Raportul Consiliului Concurenței oferă o serie de elemente care vin în ajutorul specialiștilor, consumatorilor și publicului larg. Intensitatea concurenței este un indicator care influențează funcționarea întregii economii.