Economia reală

Ideile privind creșterea pensiilor și salariilor bugetare ale premierului și ministrului finanțelor „se bat cap în cap”. Marcel Ciolacu le oferă iluzii pensionarilor, Tanczos Barna este destul de clar: anul acesta nu cresc pensiile și salariile bugetare. Să credem că ministrul finanțelor se va impune în fața premierului.

Guvernul României se află într-o situație complicată. S-a văzut acest lucru, ieri, când premierul și ministrul finanțelor au susținut o conferință de presă comună și mai ales din declarațiile care au urmat.

Concret, a ieșit la iveală o abordare diferită a temelor bugetare între premierul Ciolacu și ministrul Tanczos Barna. Prim-ministrul a tot insistat asupra ideii că anul acesta vor crește pensiile. Tonurile pe care le folosește premierul sunt diferite. Odată poți înțelege că pensiile vor crește în toamna anului acesta, altădată că vor crește după prima rectificare bugetară și în altă formulare premierul spune că dacă bugetul va avea încasări mai mari decât cele așteptate atunci pensiile vor crește.

Trei-patru idei din care nimeni nu mai înțelege nimic. Au trecut mai puțin de trei săptămâni din acest an și Marcel Ciolacu începe să vândă iluzii. Este un vechi reflex al imensei majorități a politicienilor români care nu au niciodată curajul politic să spună adevărul și anume că România are mari probleme bugetare și ca atare guvernul trebuie să echilibreze finanțele publice.

Dimpotrivă, cei mai mulți politicieni cresc cheltuielile bugetare în mod iresponsabil. Chiar așa au stat lucrurile în anul 2024, pentru că dacă guvernul ar fi avut o minimă responsabilitate politică și economică deficitul bugetar nu ar fi ajuns de la 5% (atât cât era programat la începutul anului 2024) la 8,6% din PIB (deficitul bugetar cu care se va încheia anul trecut).

Faptul că premierul Ciolacu întreține iluzii care nu se bazează pe nimic rațional din punctul de vedere al bugetului este o mare greșeală. De altfel, prezența repetată a lui Marcel Ciolacu pe rețeaua Tik Tok dă senzația că premierul nu este racordat la temele importante ale economiei românești din acest an.

Spre deosebire de premierul Ciolacu, ministrul finanțelor Tanczos Barna are o abordare rațională. Acesta a declarat explicit, în cadrul unei emisiuni la postul de televiziune Digi 24 că anul acesta pensiile și salariile bugetare nu vor fi indexate. Ministrul finanțelor a adus și argumente, pe de o parte, pentru că programul de guvernare prevede măsura de înghețare a acestor capitole de cheltuieli în anul 2025, iar, pe de altă parte, pentru că atingerea țintei de deficit bugetar de 7% din PIB nu va fi simplu de atins.

Cu alte cuvinte, înțelegerea coaliției de guvernare de a îngheța pensiile și salariile plătite din fonduri publice este pusă sub semnul întrebării chiar de prim-ministrul guvernului României. Este un joc incorect atât din punct de vedere politic, cât și din cel economic.

Suntem într-o situație cel puțin delicată: ministrul finanțelor este nevoit să îl contrazică pe premier. Evident, într-o guvernare normală, unul dintre ei ar trebui să plece din Executiv.

Cert este că punctul de vedere al ministrului finanțelor este corect. De altfel, acesta a făcut o serie de declarații care arată responsabilitate. Este vorba, de exemplu, despre ideea că Ministerul Finanțelor va construi un buget care nu va umfla veniturile și va ține sub control cheltuielile. De asemenea, insistența lui Tanczos Barna pentru respectarea deficitului bugetar de 7% din PIB asumat în documentele transmise Comisiei Europene este esențială. La fel, este salutară ideea că investitorii și finanțatorii României pot câștiga încredere doar dacă guvernul își va respecta angajamentele bugetare asumate.

Desigur, nu trebuie să ne pripim cu concluziile. Sunt destule semne de întrebare legate de buget, cele mai mari fiind construcția pe baza unei creșteri economice de 2,5% și ideea că nu va mai fi nevoie de creșteri de taxe și impozite. Deocamdată, însă, ministrul finanțelor ne oferă motive de speranțe. Tanczos Barna nu seamănă până acum cu Adrian Câciu sau Marcel Boloș, care, fiecare în parte, au făcut „praf” bugetul de stat. Rămâne doar ca viitorul apropiat să ne confirme prima impresie despre ministrul finanțelor.

Declarațiile politicienilor sau ale reprezentanților instituțiilor statului pot mișca economia. Piețele sunt sensibile la vorbe și reacționează. În ultima perioadă, am avut multe exemple în acest sens.

Una dintre cele mai interesante legături care există este cea dintre vorbe și economie. Declarațiile, afirmațiile, ideile pot influența în plus sau în minus, pozitiv sau negativ economia sau ceea ce numim piețele financiare sau de mărfuri. Vorbele spuse într-un anumit moment, de unele personaje din politică sau din economie, pot avea efecte devastatoare sau dimpotrivă excepționale asupra unor companii, asupra unor bănci sau a unei piețe. Este de-a dreptul inefabil să miști economia doar cu câteva vorbe.

Exemplele sunt nenumărate, dar ne vom limita doar la câteva situații recente. S-ar părea că distanța în timp între alegerile din SUA și preluarea efectivă a mandatului președintelui a fost prea mare. Un vorbitor neobosit, Donald Trump a bombardat spațiul public cu nenumărate afirmații care i-au adus pe specialiști, pe politicieni sau opinia publică aproape de perplexitate. Groenlanda, Panama, Canada sunt teme asupra cărora nu are sens să insistăm.

Recent, însă, într-o conferință de presă susținută la reședința sa, Donald Trump a afirmat că Statele Unite vor încerca să aibă o politică în cadrul căreia nu vor mai fi instalate turbine eoliene. Răspunsul pieței a fost rapid, acțiunile unor companii europene din industria eoliană au scăzut la burse.

Lăsăm la o parte declarațiile de-a lungul timpului ale președintelui Trump, unele bizare, altele negative, referitoare la sectorul eolian de producție a energiei. Săptămâna trecută, vorbele au influențat bursa, iar câteva firme au pierdut din valoarea de piață.

Anul trecut, după alegerile din SUA, bitcoin a pornit o cursă extraordinară de creștere. De ce? Pentru că Donald Trump a trecut de la neîncrederea în criptomonede la susținerea bitcoin și chiar la ideea că SUA își vor constitui o rezervă strategică în această criptomonedă.

Efectul s-a văzut: bitcoin a ajuns până la valoarea de 100.000 de dolari, cea mai mare din istorie. Iar investitorii în monede virtuale urmăresc ziua preluării mandatului de către președinte cu speranța că bitcoin va mai avea o creștere a cotației.

Nu ar fi prima dată. Elon Musk a exersat în urmă cu câțiva ani acest joc. Adică, de fiecare când vorbea sau scria despre o monedă virtuală periferică investitorii se înghesuiau să cumpere și implicit valoarea ei creștea. Desigur, nu se știe momentul în care, fără să spună nimic, Musk a decis să vândă criptomonedele pe care le deținea.

Au fost cazuri și în România când vorbele au influențat bursele. În urmă cu mai mulți ani, orice declarație a vreunui oficial român cu privire la modificarea pragului de deținere de acțiuni la SIF-uri era urmată de creșterea pe bursă a acțiunilor acestor societăți financiare de investiții.

Recent, s-a vorbit despre mișcările pe bursa de la Toronto a valorii acțiunilor companiei Roșia Montană Gold Corporation, firma care a încercat să exploateze zăcămintele de la Roșia Montană. Dinamica acțiunilor companiei canadiene a depins, de multe ori, de vorbele sau declarațiile unor oficiali români.

Tot vorbele, schimbul de replici sau mesajele scrise, au tensionat ca niciodată legăturile dintre SUA și Uniunea Europeană. Nu doar Trump a contribuit, ci și bunul său prieten și colaborator, Elon Musk. Fondatorul Tesla a intrat într-un fel de dialog contondent cu fostul comisar european Thierry Breton. S-a ajuns până acolo încât oficialul francez a cerut aplicarea legii pentru rețeaua X, respectiv chiar eventualitatea închiderii rețelei sociale în Uniunea Europeană.

Vorbele ascund interese. Iar președintele-director general al companiei care a creat jocul Fortnite a pus „punctul pe i”. Acesta a remarcat că liderii marilor companii tech, după ce mulți ani s-au prefăcut că sunt democrați, acum se prefac că sunt republicani în speranța că vor câștiga simpatia noii administrații, adică mai exact a lui Donald Trump. De altfel, anul trecut, înainte de alegerile prezidențiale, Trump îl amenințase pe fondatorul Meta cu ani grei de închisoare. Acum sunt șanse ca Trump și Zuckerberg să fie cei mai buni aliați. Vorbele rele s-au uitat. Vom vedea, însă, după 20 ianuarie a.c., cum va fi trecerea de la vorbe la fapte.

Anul 2025 aduce o serie de teme prioritare. Investiții, încurajarea inovării sau inteligența artificială sunt printre subiectele care vor ține capul de afiș anul acesta. Mai mult, strategiile europene vor trebui să fie finanțate.

Uniunea Europeană își caută un drum al schimbării în economie, mai ales anul acesta când a început un nou ciclu politic. Rapoartele Letta și Draghi sunt citate cu sârguință, dar ele trebuie completate cu politici economice și acțiuni concrete. În acest sens, Parlamentul European a publicat o analiză referitoare la câteva teme care vor defini anul 2025.

Primul subiect se referă la raportul dintre inovare și productivitate. Problema pe care o aduce analiza este: se pot găsi căile potrivite pentru creșterea, în același timp, a productivității și a inovării? Politicile economice ar trebui să încurajeze companiile mari care pot fi competitive la nivel global sau ar trebui stimulate companiile mai mici care sunt mai inovative? Răspunsul este că politicile economice europene își propun să găsească un echilibru între cele două căi de dezvoltare.

Legislația europeană privind mediul a născut, în ultimii ani, multe controverse. Anul acesta, se așteaptă o schimbare în sensul unei relaxări. Se va trece la o țintă de reducere cu 90% a emisiilor de carbon în anul 2040, față de anul 1990. Dar, o relaxare nu înseamnă o anulare a ambițiilor climatice.

Raportul Parlamentului European arată că sprijinul pentru un comerț liber, bazat pe reguli și reglementat de un cadru multilateral, este în ADN-ul Uniunii Europene. Numai că evenimentele din ultimii ani au scos în evidență vulnerabilități, ceea ce face ca Europa să caute soluții pentru creșterea securității economice.

Anul acesta, vor începe dezbaterile și se vor creiona primele cifre ale bugetului multianual, după anul 2027, dar, deocamdată, sunt mai multe întrebări decât răspunsuri. Dilemele viitorului buget sunt: ce priorități ar trebui să fie finanțate? Cât de mare ar trebui să fie bugetul Uniunii? Cum ar trebui să fie finanțat și care ar trebui să fie structura cheltuielilor? Sunt multe întrebări, puține răspunsuri, dar dezbaterile sunt la început.

Investițiile sunt esențiale pentru Uniunea Europeană. Raportul Draghi privind competitivitatea arată că este nevoie, pe de o parte, de investiții, iar, pe de altă parte, de reforme. Tranziția verde și cea digitală, cercetarea, inovarea și sectorul apărării au nevoie de investiții de 800 miliarde de euro, adică mai mult decât actualul program derulat prin planurile naționale de redresare și reziliență.

Industria auto este în dificultate. Limitările impuse de tranziția verde și trecerea către mașinile electrice au adus schimbări majore care au un impact vizibil asupra companiilor din domeniu. Dar, evoluția industriei nu depinde doar de firmele de profil, care, de exemplu, caută soluții pentru a îmbunătăți performanțele bateriilor, ci și de investiții publice care ar trebui să dezvolte infrastructura de încărcare a mașinilor electrice.

Inteligența artificială este un capitol important. Raportul constată că Uniunea Europeană este lider în reglementarea domeniului, dar a rămas în urmă în ceea ce privește dezvoltarea, adoptarea și investițiile în inteligență artificială. Dacă se ține cont de cei mai importanți jucători în domeniu, SUA este pe primul loc la nivel global cu o pondere de 30%, China are 25%, iar Uniunea Europeană ocupă poziția a treia, cu un procentaj de 13%. Autorii raportului își pun întrebarea: cum poate Europa să reducă decalajul? Răspunsul este în strategiile europene care includ înființarea de „Fabrici de IA”, dezvoltarea cloud-ului și perfecționarea competențelor.

În fine, războiul din Ucraina a arătat limitările tehnologice și industriale europene în materie de apărare. Acest semnal de alarmă arată că Europa va trebui să își consolideze capacitatea de apărare, să reducă dependența de furnizorii externi și să dezvolte tehnologii necesare industriei de apărare. Toate cele opt puncte sunt esențiale pentru viitorul Europei, dar instituțiile și statele membre trebuie să treacă de la strategii scrise la măsuri concrete în economia reală.

Ministerul Finanțelor lansează încă o emisiune de titluri de stat pentru populație. A devenit deja o obișnuință ca statul să se împrumute de la cetățeni. Dar, dobânzile atașate titlurilor de stat arată că guvernul nu crede în reducerea semnificativă a ratei inflației în acest an.

Astăzi, 13 ianuarie a.c., Ministerul Finanțelor lansează o nouă emisiune de titluri de stat pentru populație, din seria Tezaur. Începând cu anul 2020, împrumuturile statului destinate populației au devenit o adevărată obișnuință, Tezaur și Fidelis, cu unele deosebiri, mergând „mână în mână” în toți acești ani.

Sunt câteva controverse legate de emisiunile de titluri de stat pentru populație. Cea mai importantă observație a fost, la lansarea emisiunilor în urmă cu patru ani, că vor fi o concurență neloială pentru bănci. Erau toate motivele pentru a crede acest lucru.

În primul rând, pentru că titlurile de stat, mai exact, câștigurile obținute din dobânzi ca urmare a acestei investiții erau și sunt scutite în continuare de impozit, ceea ce nu se întâmplă în cazul sumelor câștigate din dobânzi bancare.

În al doilea rând, experții au avut temerea că o parte din banii populației aflați în depozite bancare se vor muta în titluri de stat. Cu siguranță, s-a întâmplat și acest fenomen, dar, în același timp, acum, după patru ani de emisiuni aproape continue de titluri de stat putem constata că „este loc pe piață pentru toată lumea”, în sensul că au crescut și economiile populației în bănci și titlurile de stat au suficientă căutare.

Sunt două explicații pe care le putem găsi și anume, pe de o parte, instrumentele financiare ale statului au adus în piață „bani noi”, probabil, economii păstrate „la saltea”, iar, pe de altă parte, împrumuturile statului au atras investitori care sunt interesați de un risc apropiat de zero. Adică, exact ce le oferă titlurile de stat.

În al treilea rând, concurența neloială a statului față de sistemul bancar s-a manifestat în dărnicia cu care Ministerul Finanțelor a oferit dobânzi mari celor interesați să cumpere titluri de stat. Cu toate aceste abordări diferite, titlurile de stat și depozitele bancare au intrat într-un fel de „conviețuire pașnică”.

De altfel, un oficial al Ministerului Finanțelor declara că din anul 2020 (cel al lansării împrumuturilor) până la jumătatea anului 2024, titlurile de stat au atras 42 miliarde de lei de la populație, o sumă modestă dacă ar fi să o comparăm cu valoarea depozitelor bancare sau cu împrumuturile statului de la sectorul bancar, dar semnificativă pentru interesul cumpărătorilor în ceea ce privește instrumentele financiare ale statului.

Tezaur și Fidelis sunt emisiuni de titluri de stat, în același timp, asemănătoare și diferite. Caracteristicile care le deosebesc sunt: Fidelis are emisiuni atât în lei, cât și în euro, Tezaur doar în lei; au o valoare nominală diferită, Tezaur – un leu, Fidelis – 100 de lei sau 100 de euro; în fine, titlurile Fidelis se pot tranzacționa la Bursa de Valori București, în timp ce bonurile Tezaur pot fi doar răscumpărate înainte de termenul scadent, în sensul că investitorul va primi suma inițială fără dobândă.

Titlurile Tezaur vândute începând de astăzi, 13 ianuarie a.c., au un specific în ceea ce privește randamentul oferit cumpărătorilor. În sensul că Ministerul Finanțelor a crescut nivelul dobânzilor față de sfârșitul anului trecut, respectiv, 7% la un an, 7,5% la trei ani și 7,8% pe an pentru titlurile Tezaur pe cinci ani.

Bineînțeles că dobânzile mai mari sunt mai atractive pentru cei care cumpără titlurile de stat, dar, „în oglindă”, interesul statului este să caute soluții pentru împrumuturi cât mai ieftine.

Totodată, dobânzile mari atașate titlurilor de stat pentru populație ne arată că guvernul nu crede în scăderea inflației în următoarea perioadă. Prognoza BNR este că la sfârșitul acestui an rata inflației va ajunge la 3,5%, dar dobânda-cheie se află la nivelul de 6,5% și sunt șanse mici să scadă prea repede. În concluzie, guvernul nu crede că rata inflației va scădea semnificativ, dacă emite titluri de stat cu o dobândă dublă față de ținta de inflație a băncii centrale.

Cifrele datoriei publice sunt îngrijorătoare. În următorii ani, proporția datoriei și plățile dobânzilor ca pondere în PIB vor crește. Va fi, însă, foarte dificil ca ritmul creșterii să încetinească.

Anul 2024 a fost și al creșterii datoriei publice. Chiar și în absența cifrelor finale (deocamdată, datele referitoare la datorie se opresc la septembrie 2024), putem avea o imagine asupra datoriei acumulate anul trecut.

Analizele economice privind datoria publică au însoțit anul 2024. Datele publicate, însă, la sfârșitul anului trecut de către Ministerul Finanțelor Publice ne arată structura datoriei publice. Mai întâi trebuie spus că în primele nouă luni ale anului 2024, datoria publică a ajuns la 916 miliarde de lei, o creștere cu 134 miliarde de lei. Însă, atenție!, acestea sunt doar cifrele din primele nouă luni din 2024. Este cert că pe întregul an creșterea datoriei va fi și mai mare.

Chiar și în aceste condiții, trebuie spus că, în anul 2023, datoria publică a crescut față de anul precedent cu 119 miliarde de lei, iar în patru ani, 2019-2023, datoria s-a dublat. Iar ritmul de creștere este în continuare foarte rapid. Toate aceste cifre arată că dacă guvernele din perioada pandemiei 2020-2021 ar putea găsi o scuză pentru împrumuturile contractate, Executivele din anii 2023 și 2024 au foarte puține explicații logice pentru „explozia” datoriei guvernamentale.

Ca structură, în septembrie 2024, datoria statului are câteva zone ce merită evidențiate. În primul rând, datoria externă a administrației centrale este mai mare decât cea internă, 473 miliarde echivalent în lei, față de 442 miliarde de lei. Această proporție atrage atenția asupra dependenței de finanțare a României de către investitorii internaționali, ceea ce înseamnă că echilibrele bugetare și calificativele agențiilor de rating sunt importante pentru obținerea împrumuturilor necesare în anii următori.

În al doilea rând, datoria în lei este mai mare decât cea în euro, dar proporția în valută este ridicată, respectiv 47% din totalul datoriei administrației publice centrale. Ceea ce ne arată că în continuare stabilitatea cursului de schimb leu-euro este esențială pentru plata la costuri rezonabile a datoriilor în moneda europeană care ajung la scadență în anii următori. Un raport de schimb stabil între moneda locală și cea europeană poate fi susținut de reducerile de deficite, de intrări de fonduri europene, de investiții străine și de mai puține „lebede negre” care apar din zona politică.

În al treilea rând, este vizibilă diferența mare între datoria administrației centrale și cea a administrației locale. Mai precis, administrația publică centrală a ajuns la o datorie de 894 miliarde de lei, iar cea locală înregistrează un nivel de 22 miliarde de lei, adică doar 2,5% din total. Explicația este destul de simplă și se referă la modul de funcționare a finanțării la nivel central și local. Concret, în România sunt foarte puține autorități locale care apelează la împrumuturi. Un raport al Bursei de Valori București (BVB) arată că anul trecut numai 15 orașe și 5 județe aveau listate obligațiuni la BVB.

Imensa majoritate a autorităților locale își completează finanțarea cu bani de la bugetul de stat. În aceste condiții, efortul autorităților locale pentru a obține împrumuturi este prea complicat, aproape inutil și reprezintă explicația pentru ponderea atât de scăzută a datoriei administrației locale în total.

În fine, în al patrulea rând, vestea bună este că 93% din datorie are termene de rambursare medii și lungi, ceea ce înseamnă că permite o planificare a plăților, dar vestea mai puțin bună este că vor trebui achitate dobânzi pe o lungă perioadă. Există o îngrijorare justificată, pentru că planul fiscal arată că peste șapte ani plata serviciului datoriei va ajunge la peste 3% din PIB. Ceea ce înseamnă că întregul deficit bugetar va fi „consumat” prin plata datoriei publice.

Indiferent de calcule, România se împrumută în forță. Iar cea mai clară dovadă în acest sens este că la câteva zile de la începutul anului statul s-a împrumutat deja cu 1,3 miliarde de lei. Putem să înțelegem ce va urma.

Exporturile de gaze naturale stârnesc polemici înainte chiar de momentul în care contractele vor fi derulate. Dar, exportul de materie primă energetică este o temă colaterală. Mult mai important ar fi ca guvernul să găsească soluțiile pentru ca gazul ce va fi extras din Marea Neagră să fie industrializat în țară.

Câtă emoție a stârnit știrea că OMV Petrom a contractat către o companie germană o cantitate de gaze care va fi extrasă din perimetrul Neptun Deep, din Marea Neagră. Extragerea gazelor naturale din zona offshore ar trebui să înceapă în anul 2027, iar agenția Reuters a anunțat pe surse că OMV Petrom a încheiat cu Uniper, o companie energetică germană, un acord pentru livrarea unei cantități de 1,4 miliarde de metri cubi pentru o perioadă de cinci ani.

Sunt două teme aici. Prima este că, în mod sigur, de fiecare dată când va veni vorba de exportul de gaze naturale va fi nevoie de explicații ample legate de contractele de vânzare-cumpărare. În următorii ani, subiectul exporturilor de materii prime energetice din România va rămâne deschis, sensibil la publicul larg și speculat din punct de vedere politic.

O a doua temă este cea a înțelegerilor „pe sub masă” pentru acceptarea României în zona Schengen. „Ziarul financiar” a publicat un articol, sub semnătura redacției, în care erau citate surse anonime și se arăta că „iese la iveală prețul Schengenului, respectiv gazele din Marea Neagră vor merge în Austria și Germania”. Aș fi trecut lejer peste informație, dar ieri seară, în ediția electronică a ziarului, alături de alte câteva materiale publicistice citite de 485 de ori, de 376 de ori sau doar de 95 de ori exista articolul despre „prețul Schengen” accesat exact de 264.968 de ori. Un număr foarte mare. Este greu de spus câți dintre cei care au citit textul au crezut că intrarea României în Schengen s-a făcut pe baza unui „troc”, dar acesta este un subiect pentru autorități.

Chestiunea strict tehnică este mai clară, iar ministrul energiei, Sebastian Burduja a adus o serie de precizări. Respectiv, cantitatea contractată de Petrom cu firma germană reprezintă doar 1% din producția totală estimată a zăcământului Neptun Deep. Adică, un procentaj nesemnificativ.

Apoi, cele două companii care operează perimetrul Neptun Deep, Romgaz și OMV Petrom, au responsabilitatea propriilor decizii comerciale, dar legea are și o „frână” pentru situația în care statul român dorește să blocheze derularea unor contracte bilaterale.

România este un producător european important de gaze naturale. Anul trecut, Olanda și România au împărțit primele două poziții, iar exploatarea perimetrelor din Marea Neagră va duce detașat producția locală pe primul loc la nivel european. În acest context, este clar că exportul de gaze naturale este o opțiune foarte bună pentru România, mai ales în contextul în care Uniunea Europeană vrea să elimine importurile din Rusia.

Să fim realiști: vor exista în continuare tot felul de voci care vor contesta exportul românesc de gaze naturale. Dar, principala temă nu este exportul, ci utilizarea gazului natural în țară cu o valoare adăugată cât mai ridicată, iar statutul de cel mai important producător european va avantaja România pentru atragerea de investiții.

În loc să discutăm la nesfărșit în termenii naționalismului economic despre exportul de gaz, mai bine autoritățile ar încuraja investițiile în centrale de producție a energiei electrice care folosesc gazele naturale. Așa cum este cazul centralei electrice de la Iernut, județul Mureș.

Guvernul ar trebui să găsească soluții pentru atragerea investitorilor în industria chimică și în producția de îngrășăminte chimice. Romgaz și-a anunțat intențiile de a deveni furnizor de gaze și energie pentru consumatorii casnici. Foarte bine, dar, combustibilul primește valoare adăugată în industrii, nu în consumul gospodăriilor.

Uniunea Europeană consumă din totalul cantității de gaze, 32% pentru producerea de energie electrică, 25% pentru gospodăriile populației și 24% pentru industrie. România ar trebui să se apropie de această structură. Dar, ar trebui ca prioritățile să fie concentrate pe investiții și nu măcinate de frici naționaliste că gazele din România vor merge în Europa.

Anul 2025 are în față multe provocări economice complicate. Fiscale, bugetare și internaționale. Șansele găsirii echilibrului bugetar sunt la fel de mari cu cele ale intrării într-un derapaj.

Anul 2025 aduce o serie lungă de incertitudini economice. Ordonanța trenuleț a venit doar cu soluții parțiale. Nu este deloc clar în acest moment dacă măsurile bugetare și fiscale decise în ordonanță vor fi suficiente pentru echilibrarea bugetului în acest an. Cifrele referitoare la impactul bugetar al deciziilor luate la sfârșitul anului trecut sunt foarte diferite, între 7 și 40 miliarde de lei, dar momentul adevărului va fi cel al definitivării bugetului de stat. Concret, marea dificultate a bugetului va fi să reducă deficitul la 7% din PIB (conform planului fiscal) de la probabil 8,5% din PIB, în anul 2024. Această variantă ne arată încă o dată că excesele bugetare ale anului trecut atârnă ca o piatră de moară pentru finanțele publice ale lui 2025.

În acest context, discuția legată de posibilitatea creșterii taxelor sau impozitelor nu este tranșată. Deocamdată, a avut loc o creștere a cotei impozitului pe dividende și o egalizare a tratamentului fiscal pentru toți salariații, indiferent de sectorul economic în care activează. Marea discuție în jurul taxelor și impozitelor este însă alta: în cazul în care se ia o decizie de acest fel, care sunt impozitele sau taxele care ar trebui să crească?

Există ideea că în România munca este fiscalizată mai mult decât capitalul. Se uită că, totuși, capitalul plătește salariile și implicit contribuțiile pe muncă. De aceea, indiferent de temerile politicienilor, creșterea TVA poate fi o soluție, dacă va fi necesară schimbarea fiscalității.

O creștere de TVA are un mare atuu și anume că este neutră față de toți consumatorii. Respectiv, îi pune să achite pe toți în mod egal nota echilibrării bugetului. Altfel, ar trebui ca antreprenorii și angajații din sectorul privat să plătească greșelile politicienilor de care au beneficiat angajații statului. Dacă politicienii nu dau socoteală pentru erorile pe care le-au făcut ar fi corect ca povara bugetară a anului 2025 să fie împărțită la toată lumea, nu doar la investitori sau întreprinzători.

Cu atât mai mult cu cât premierul Ciolacu a oferit o dovadă de crasă demagogie. Prim-ministrul a cerut companiilor private să nu crească prețurile (să facă un moratoriu al inflației). Este greu de imaginat cum într-un an în care salariul minim crește, în care inflația face presiuni asupra costurilor companiilor, în care există pericolul real al creșterii fiscalității companiile să devină atât de eficiente încât să nu crească prețurile sau tarifele mărfurilor și serviciilor lor.

Doar un exemplu. Anul 2025, a adus noi obligații legale privind raportările contabile pentru companiile mici și mijlocii, precum fișierul SAF-T, care vor aduce costuri mai mari pentru micile companii.

O temă sensibilă este cea referitoare la pragul cifrei de afaceri până la care o companie poate fi încadrată ca microîntreprindere. Ordonanța trenuleț a stabilit o reducere graduală a pragului de venituri: anul acesta la 250.000 euro, iar anul viitor, la 100.000 de euro. Este o decizie corectă. Un prag de 100.000 de euro este suficient, mai important ar fi ca restricțiile impuse microîntreprinderilor, precum procentajul veniturilor obținute din consultanță, impunerea unei perioade maxime în care un angajat poate primi salariul minim sau obligația de a plăti impozite și contribuții egale pentru un angajat care lucrează part-time cu cele pentru un salariat cu normă întreagă să fie anulate.

Inflația este o altă mare necunoscută a anului acesta. Măsurile fiscal-bugetare pe care le-am văzut până acum induc efecte contrare. De exemplu, reducerea deficitului bugetar sau înghețarea salariilor din sectorul public și a pensiilor ar trebui să antreneze o scădere a ratei inflației. Dimpotrivă, creșterile de taxe sau impozite pot acționa în direcția creșterii prețurilor. În acest context, probabil că politica monetară a BNR va aștepta o clarificare a tendințelor până la o nouă decizie de reducere a dobânzii-cheie. În plus, este încă neclar dacă se va renunța la plafonarea tarifelor energetice și cu ce efecte.

O veste rea vine și din zona euro: inflația a crescut, în decembrie 2024, la 2,4% de la 2,2%, în luna precedentă. Pentru România, o economie cu un imens deficit comercial realizat în special cu state membre, acesta este semnalul că va importa o inflație mai mare.

În concluzie, anul acesta are multe necunoscute, multe îngrijorări și multe dificultăți economice. O guvernare coerentă ar putea să rezolve o parte dintre acestea. Dar, va avea România o guvernare coerentă?

Autoritățile de la Washington au declanșat o anchetă referitoare la producția de semiconductori în China. Există deja un început de război comercial între SUA și China pe tema semiconductorilor și a metalelor rare. Anul viitor, vom afla care va fi intensitatea divergențelor economice dintre cele două state.

Guvernul american a decis începerea unei anchete asupra practicilor Chinei pe piața semiconductorilor și cipurilor. Ancheta aduce aminte de cea derulată anul acesta de Comisia Europeană pe tema subvențiilor acordate producătorilor din China de mașini electrice. De altfel, investigația Comisiei Europene a avut ca rezultat impunerea unor suprataxe mașinilor electrice importate din China.

Este prea devreme să putem anticipa rezultatele anchetei inițiată la Washington, dar se știe că pleacă de la ideea că autoritățile chineze implementează o politică anti-piață și împotriva competiției. Statele Unite au interzis, la începutul lunii decembrie a.c., exportul în China a diferitelor tehnologii care sunt necesare dezvoltării semiconductorilor și cipurilor.

În felul acesta, SUA a încercat să limiteze producția de semiconductori în China care ar putea fi folosiți de industria de apărare sau de aplicațiile din domeniul inteligenței artificiale. Concret, Departamentul pentru Comerț al SUA va controla 24 de tipuri de echipamente și trei instrumente software folosite pentru fabricarea de semiconductori. În plus, 140 de companii chineze sunt supuse unor restricții la exportul în SUA pe motiv că acționează la cererea statului chinez pe piața semiconductorilor.

Autoritățile americane sunt convinse că Beijingul încearcă să domine piața semiconductorilor și, mai mult, încearcă să transforme comerțul cu aceste produse într-o miză geopolitică.

Secretarul de stat american pentru comerț a declarat într-o conferință de presă că două treimi din produsele americane conțin semiconductori din China. Este un procentaj îngrijorător, iar ancheta autorităților americane va începe efectiv în data de 6 ianuarie 2025 și își propune să identifice dacă producția chineză creează o dependență periculoasă de lanțul de aprovizionare cu semiconductori.

Anul acesta, China a investit 40 miliarde de euro în sectorul cipurilor, iar autoritățile americane se tem că aceste investiții vor slăbi competitivitatea companiilor americane în domeniu. În SUA, semiconductorii sunt folosiți în tehnologiile de vârf și în industria de apărare, două domenii strategice pentru statul american.

În anul 2022, administrația Biden a promulgat așa-numita Lege a semiconductorilor care își se propunea să atragă investiții de 52 miliarde de dolari pentru producția de semiconductori.

Ancheta autorităților americane se va concentra pe semiconductorii care sunt deja prezenți în produsele americane, de la dispozitive medicale la rețele de telecomunicații.

Ministerul Comerțului chinez a reacționat la anunțul venit de la Washington. Oficialii chinezi au anunțat că se opune acestei anchete pe care o caracterizează ca având „tonuri unilaterale și protecționiste clare”.

La începutul acestei luni, după anunțul SUA de restricționare a exportului de tehnologii folosite în producerea semiconductorilor, China a reacționat. Adică, în replică, a oprit exporturile de câteva metale rare, precum galiul, germaniul și antimoniul către Statele Unite. O organizație americană specializată în analiza pieței metalelor rare, citată de cotidianul francez La Tribune, arată că importurile americane din China de cele trei metale rare au scăzut vertiginos ajungând până aproape de punctul critic.

Ancheta autorităților americane pe tema semiconductorilor fabricați în China vine într-un moment în care președintele ales al SUA a vorbit despre impunerea unor suprataxe la produsele care vin din China. Anchetele de acest fel ajung de obicei la concluzia că este nevoie de o suprataxare, deși în cazul semiconductorilor situația poate fi mai complicată. În concluzie, până în a doua jumătate a lunii ianuarie 2025 vor fi doar tatonări. Deciziile se vor lua după instalarea președintelui Donald Trump.

Este un prilej pentru a vă adresa Sărbători liniștite și un An nou bun. Ne auzim în 2025.

Probabil că prima măsură pe care o va adopta noul guvern va fi aprobarea unei ordonanțe trenuleț. Actul normativ va include măsuri de „înghețare” a unor cheltuieli bugetare. După petrecerea de anul acesta, vine nota de plată.

Semnalele care vin dinspre zona politică sunt încurajatoare, în sensul că într-un ritm destul de rapid s-a reușit formarea unei coaliții de guvernare și este așteptat ca astăzi să fie prezentat și noul, posibil vechiul, prim-ministru. Păstrez, totuși, o oarecare rezervă față de viitoarele evoluții, pentru că în ultima lună am văzut multe răsturnări de situație în politică românească.

Deocamdată, numele miniștrilor vehiculate de media sunt aproximativ aceleași cu cele din guvernul aflat încă în exercițiul funcțiunii, dar aceasta este o altă poveste. Cu siguranță, însă, viitorul guvern va avea încă din prima ședință un castron cu „castane fierbinți” pe masă. Vrând-nevrând, noii vechi miniștrii vor trebui să le desfacă.

Adică, noul guvern este așteptat să adopte așa-numita ordonanță trenuleț. Mass-media a prezentat un draft al acestei ordonanțe care a apărut în mod constant în ultimii ani înainte de Revelion și care a fost supranumită „trenuleț” pentru că include prevederi legale din mai multe domenii. Anul acesta, ordonanța trenuleț ar putea aduce măsuri de limitare a cheltuielilor bugetare. Dacă draftul apărut în presă este corect și va fi asumat de viitorul guvern ne vom afla în fața unei situații speciale.

Actualul guvern Ciolacu a dus deficitul bugetar la peste 8% din PIB, un record negativ absolut și a urcat deficitul de cont curent tot până la 8% din PIB. În primele 10 luni ale acestui an, guvernul a împrumutat 215 miliarde de lei și va încheia 2024 cu un total de 235 miliarde de lei. De exemplu, în primele 10 luni ale anului, veniturile fiscale au fost de 242 miliarde de lei, ceea ce înseamnă că împrumuturile statului au reprezentat 88% din veniturile fiscale încasate la buget.

În condițiile deficitelor imense, a supraîndatorării, „trenulețul” îl obligă pe viitorul același premier să semneze ceea ce nu și-ar fi dorit niciodată. Va fi interesant de văzut cum Marcel Ciolacu, după ce a mărit cheltuielile publice la cote inimaginabile, după ce a dat creșteri de salarii și venituri tuturor categoriilor bugetare, va fi obligat să semneze înghețarea salariilor bugetarilor și sporurile acestora, să înghețe pensiile până la aprobarea bugetului de asigurări sociale pe anul 2025, să taie tichetele de vacanță pentru bugetari și să amâne plata pensiilor speciale pentru primari și președinți de Consilii județene.

De fapt, ordonanța, dacă va fi adoptată în forma care a apărut în media, nu face altceva decât să limiteze salariile bugetare, pensiile, indemnizațiile, sporurile, rentele viagere, numărul angajaților la stat și bursele elevilor la nivelurile din anul 2024. Din ceea ce vedem nu este vorba de austeritate, ci doar de normalitate.

Adevărul este că nu se poate știi în acest moment dacă măsurile de „înghețare” aduse de ordonanța trenuleț vor fi suficiente. Mai ales că în anul 2025 cheltuielile bugetului vor crește față de finalul acestui an dintr-un motiv simplu și anume sunt pensii și salarii mărite care s-au plătit doar câteva luni din acest an. În 2025, ele vor trebui achitate pe întregul an. Bugetul de stat ne va oferi mai multe repere față de posibilitatea reducerii deficitului.

Va fi interesant de văzut și reacția sindicatelor, a angajaților și a patronatelor care pot fi nemulțumiți de sosirea „trenulețului”. Cel mai bine ar fi să se abțină! Cu siguranță, liderii de sindicat au văzut ritmul de creștere al cheltuielilor bugetare, inclusiv cu salariile. Au știut, dar au tăcut. Angajații bugetari văd și ei cât lucrează, cum lucrează și câți lucrează. Știu, dar tac. La fel, patronii din turism, de exemplu, beneficiază de ani de zile de o piață sigură, cea a tichetelor de vacanță. Se puteau gândi că va veni un moment în care beneficiile vor trebui să dispară.

Deocamdată, o centrală sindicală și mai multe părți interesate din industria hotelieră au protestat preventiv împotriva măsurilor din ordonanță. Ceea ce ar trebui să știe ei, și în general, angajații din sectorul public este că dacă nu vine „trenulețul” s-ar putea să apară „trenul cel mare”. Și atunci, scapă cine poate.

Primul an de mandat al președintelui argentinian Javier Milei a fost urmărit cu atenție. Cetățenii argentinieni, dar și experții internaționali au așteptat să vadă rezultatele terapiei de șoc aplicată de Milei. Indicatorii macroeconomici s-au îmbunătățit în mod evident, dar analiștii vor să vadă dacă rezultatele vor fi păstrate în continuare.

În decembrie 2023, Javier Milei era instalat președintele Argentinei, după o victorie în alegeri cu o majoritate clară de 56%. Mandatul noului președinte nu începea din punct de vedere economic sub cele mai bune auspicii: o hiperinflație de 211%, o recesiune de 1,6% și o rată înaltă a sărăciei de 45%.

Milei a preluat o politică economică dezastruoasă a fostului guvern peronist. Argentina avea cea mai mare rată a inflației din lume și noul președinte a promis că va face din lupta cu inflația o prioritate. Milei a început mandatul cu un program economic ambițios, respectiv cu o lege care a inclus 600 de măsuri și un decret de urgență care cuprindea alte 300 de decizii reformiste. Partidul care îl susține pe președinte nu are, însă, majoritate în Parlament și drept urmare actele normative promovate de Javier Milei au fost cenzurate de către forul legislativ. În esență, programul economic al președintelui include o reducere a cheltuielilor guvernamentale, o scădere a birocrației și o agendă de privatizare.

Într-un an de mandat, Javier Milei a reușit să reducă rata inflației prin măsuri dure de austeritate. Pe lângă preocupările privind scăderea inflației, politica economică s-a concentrat asupra reducerii deficitului bugetar. Încă de la începutul mandatului, Milei a redus cheltuielile statului prin desființarea sau comasarea unor ministere și a agențiilor subordonate. De asemenea, salariile din sectorul public și pensiile au crescut mai puțin decât inflația. În plus, Milei a oprit proiectele de infrastructură finanțate din bani publici, a inventat sintagma „Nu sunt bani” și a mutat finanțarea proiectelor către sectorul privat.

Milei a tăiat din subvențiile acordate de stat către alimente, energie și transport public, o mișcare nepopulară, dar care a economisit bani la buget. La fel, au fost amânate sau reduse plățile de la bugetul național către autoritățile regionale. Trebuie menționat că niciunul dintre cei 24 de guvernatori regionali nu este membru al partidului lui Milei, situație care se va menține cel puțin până la alegerile locale care vor avea loc în decembrie 2025.

Anul acesta, guvernul președintelui Milei a reușit să aibă lună de lună excedent bugetar, cu excepția lunii iulie când Executivul a explicat că a avut cheltuieli sezoniere mai mari. Acordul de împrumut cu Fondul Monetar Internaționale (FMI) cere o disciplină bugetară pentru a putea restructura datoriile. FMI este cel mai mare creditor al Argentinei cu un împrumut de 44 miliarde de dolari acordat în anul 2018 sub mandatul fostului președinte, Mauricio Macri.

Argentina este o țară bogată în produse agricole, care are și rezerve considerabile de gaze naturale, dar și de litiu, o materie primă esențială pentru producția de baterii. După Australia și Chile, țara din America de Sud are cele mai mari rezerve de cupru din lume, dar până acum investițiile au venit din China și sunt controversate din cauza impactului asupra mediului și a populației locale.

Președintele Milei a promovat un pachet de legi care încurajează investițiile străine mari, de peste 200 milioane de dolari, cărora le-a acordat o serie de facilități, iar rezultatul nu a întârziat să apară, respectiv companiile occidentale și-au anunțat interesul pentru investiții în Argentina.

Victoriile de pe terenul inflației și al deficitului bugetar nu s-au înregistrat și la capitolul creșterii economice. Argentina va încheia anul cu o scădere de 4%, dar veștile sunt totuși bune, pentru că în luna noiembrie a.c. economia a ieșit din recesiune. Semnul de întrebare pe care și-l pun economiștii este: cât de puternică va fi redresarea economică?

De asemenea, este de văzut în ce măsură rezultatele bune de până acum se vor putea menține. De altfel, mandatul lui Milei are în centru scăderea inflației. Până acum, președintelui argentinian i-a ieșit. Inflația scade, recesiunea a fost depășită, iar excedentul bugetar a fost anul acesta permanent. Mai trebuie ca Javier Milei și guvernul să găsească soluțiile pentru a consolida succesele economice din primul an.