Economia reală

Proiectul de buget suferă de un vechi păcat: ia în calcul venituri mai mari decât se pot colecta și mizează pe cheltuieli mai mici. Rezultatul este că ținta de deficit bugetar este pusă sub semnul întrebării.

Sâmbătă, 1 februarie a.c., Consiliul Fiscal a publicat opinia preliminară privind bugetul de stat. Este de remarcat că, din nou, din cauza Ministerului Finanțelor, analiza Consiliului Fiscal este emisă contratimp și, din păcate, la dezbaterile parlamentare probabil că nu se va ține cont cont de observațiile cuprinse în notă.

Este proiectul de buget construit pe baze realiste? Este o întrebare la care Consiliul Fiscal răspunde că indicatorii macroeconomici pe care este construit bugetul vor avea anul acesta o „traiectorie plauzibilă”, dar, totuși, datele bugetare sunt din nou „cosmetizate”. De aceea, analiza Consiliului arată că deficitul bugetar nu va fi de 7,04% din PIB (așa cum este prognozat în buget), ci de 7,7% din PIB.

În pofida asigurărilor date de ministrul finanțelor (care pare că dorește să câștige credibilitate în fața publicului și mediului de afaceri) și bugetul pe anul acesta suferă de vechea problemă și anume o supraestimare a veniturilor și o subestimare a cheltuielilor.

Observația Consiliului Fiscal este că includerea în buget a unor venituri suplimentare, care se presupune că vor fi obținute din îmbunătățirea colectării, a devenit o regulă a ultimilor ani, respectiv 10 miliarde de lei, în anul 2022, 8 miliarde în 2023 și 19 miliarde de lei, în anul 2024. Cu toate acestea, colectarea veniturilor bugetare nu a crescut, iar România rămâne pe penultimul loc la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește ponderea veniturilor bugetului în PIB.

Anul acesta, Consiliul Fiscal apreciază că este posibil să nu se încaseze venituri în valoare de 9,7 miliarde de lei (0,5% din PIB) față de sumele înscrise în proiectul de buget. Este exact valoarea pe care Ministerul Finanțelor o ia în calcul datorită unei așa-zise „îmbunătățiri a colectării”, dar care, într-o abordare prudentă, nu poate fi inclusă la veniturile bugetului, conform opiniei Consiliului Fiscal. Iar ultimii ani au dat dreptate instituției care se ocupă cu responsabilitatea fiscal-bugetară.

În ceea ce privește cheltuielile bugetare, Consiliul Fiscal arată că vor fi mai mari decât cele înscrise în buget. Astfel, doar pentru cheltuielile cu dobânzile și cele cu bunuri și servicii se estimează că ar fi nevoie de cheltuieli suplimentare de 4,5 miliarde de lei (0,2% din PIB), dar analiza Consiliului avertizează că ar putea fi posibilă și o creștere a cheltuielilor pentru salarii (în funcție de presiunea asupra guvernului care vine de la categoriile profesionale nemulțumite de ordonanța trenuleț) și pentru pensii (pentru că recalcularea nu s-a încheiat). Prin cumularea celor două efecte, venituri supraestimate și cheltuieli subestimate, Consiliul Fiscal ajunge la concluzia că deficitul bugetar va fi anul acesta de 7,7%, în loc de 7,04% din PIB.

Alte câteva concluzii ale analizei publicate de Consiliul Fiscal: reducerea deficitului este importantă nu doar pentru a respecta planul bugetar-structural convenit cu Comisia Europeană, ci și pentru a preveni o retrogradare a ratingului de țară la categoria „nerecomandat pentru investiții”. Raportul remarcă în acest context că România se împrumută la cele mai mari dobânzi din Uniunea Europeană, iar climatul internațional nu exclude o „înghețare” a piețelor financiare.

Obiectivul de reducere a deficitului este ambițios, iar Consiliul arată că poate fi atins prin măsuri luate atât pe partea de cheltuieli, cât și pe cea de venituri. Cu alte cuvinte, se estimează că este nevoie și de o creștere a taxelor și impozitelor. Nu este prima dată când se face observația referitoare la creșterea fiscalității, dar care nu ține cont de efectul unor astfel de modificări asupra companiilor și asupra creșterii economice.

Investițiile publice ar trebui să ajungă la cel mai înalt nivel din ultimii ani, respectiv atingerea 7,8% din PIB, dar recomandarea este să se facă o prioritizare în funcție de finanțarea cu fonduri europene și de impactul investiției în economie. În concluzie, datele bugetului nu sunt pe de-a-ntregul credibile, dar rigoarea Ministerului Finanțelor și guvernului poate duce la încadrarea în ținta principală: un deficit bugetar de 7% din PIB.

Eforturile guvernului, atâtea câte sunt, de a reduce deficitul bugetar se lovesc de opoziția sindicatelor. Riscul este, însă, mare. Dacă România nu reușește să convingă finanțatorii că face consolidare fiscală, împrumuturile statului ar putea fi sub semnul întrebării.

În ultimele șapte-opt zile s-au înmulțit protestele împotriva ordonanței trenuleț. Avem o diversitate de categorii profesionale nemulțumite de măsurile luate de guvern pentru a încerca, în primă instanță, să păstreze anul acesta o parte din cheltuielile bugetare la nivelul din anul 2024.

Avem ceferiști, mineri, siderurgiști, silvicultori, pensionari, angajați ai Metrorex sau polițiști care protestează. Fiecare contestă câte ceva: pensionarii vor indexarea pensiilor, polițiștii revendică plata orelor suplimentare, constructorii, agricultorii și IT-iștii sunt nemulțumiți de retragerea facilităților fiscale pentru salarii și așa mai departe. Micile încercări de a eficientiza aparatul administrativ la Senat sau la Camera Deputaților s-au lovit de proteste spontane.

Sindicatele din sistemul bugetar nu sunt de acord cu restricțiile impuse folosirii voucherelor de vacanță, iar Blocul Național Sindical atrage atenția asupra unui „efect devastator” pe care l-ar avea ordonanța trenuleț.

Este un moment complicat. Angajații bugetari și cei din companiile de stat contestă ordonanța. Miza este însă enormă. Proiectul de buget pe anul acesta a fost construit pe baza înghețării sau reducerii unor cheltuieli publice, chiar dacă primele cifre ale bugetului aduc multe semne de întrebare. Dar, o revenire asupra ordonanței trenuleț ar însemna o acutizare a problemelor bugetului.

Mai mult, agențiile de rating, finanțatorii internaționali și Comisia Europeană sunt „cu ochii” pe economia și guvernul României. Este normal să fie așa, după un an încheiat cu un deficit bugetar de 8,6% din PIB și un deficit de cont curent de aceeași mărime. De aceea, un pas greșit față de respectarea cifrelor de consolidare fiscală poate duce România într-o zonă extrem de complicată.

De exemplu, există riscul ca ratingul de țară să fie retrogradat la categoria „nerecomandat pentru investiții”, ceea ce ar însemna o adevărată catastrofă pentru posibilitatea finanțării deficitului de anul acesta.

Bineînțeles, sindicatele nu vor să se gândească până aici. Din nou, macroeconomia este mai puțin importantă pentru angajații la stat și pentru sindicatele care îi reprezintă. Dar, acum este momentul în care macroeconomia se poate răzbuna, în sensul că dacă guvernul este împiedicat sau este incapabil să facă o reducere a deficitului bugetar s-ar putea ajunge ca ajustările să se facă sub presiunea piețelor financiare, adică sub presiunea unor dobânzi atât de mari la împrumuturi încât acestea să devină prohibitive. Într-o astfel de situație, reducerea deficitului bugetar s-ar face dezordonat, cu măsuri dure, luate „peste noapte”.

Să aruncăm o scurtă privire asupra cheltuielilor cu salariile plătite din fonduri publice. Astfel, în anul 2022, cheltuielile de personal au crescut cu 5,2%, iar inflația a fost de 16,4%. În anul 2023, inflația a ajuns la 6,6%, iar cheltuielile cu salariile au urcat cu aproape 13%. Lovitura de grație s-a dat anul trecut, atunci când inflația fost de 5,1%, iar cheltuielile de personal au crescut cu 24% față de anul precedent.

Ce arată aceste cifre? Că în ultimii doi ani, statul a fost foarte generos cu alocarea de fonduri pentru salariile bugetare. Evident, acestea sunt cifrele mari și se referă doar la buget. Nemulțumirile de astăzi nu sunt doar ale angajaților din administrație, ci și din companiile de stat, care au bugete separate, contracte colective de muncă cu clauze speciale și, unele dintre ele, rezistă doar cu ajutorul subvențiilor bugetare.

Lucrurile sunt complicate și pentru că, de exemplu, săptămâna aceasta, un ziar local, a publicat informația că mai multe companii, printre care Haier, Unilever sau UTI, vor disponibiliza aproximativ 500 de locuri de muncă, doar în județul Prahova. Ceea ce arată că o parte a sectorului privat suferă, deci, veniturile bugetare vor și ele în pericol.

Citirea bugetului de stat este un lucru destul de complicat. De aceea, este util un mic îndrumar pentru verificarea datelor bugetare. Sunt câteva elemente care pot fi luate în calcul atunci când vrem să evaluăm ce ne așteaptă în economie după aprobarea bugetului de stat.

Guvernul a anunțat că sâmbătă, 1 februarie a.c., va adopta proiectul de buget pe acest an pe care îl va trimite în Parlament. Urmează, așadar, o perioadă în care se va discuta despre bugetul de stat, nu doar în forul legislativ, ci și de către opinia publică interesată.

De aceea, poate fi util un mic îndrumar pentru citirea corectă a bugetului de stat. De fiecare dată când se discută despre buget apare aceeași întrebare și anume: are guvernul suficienți bani pentru cheltuielile publice? Răspunsul este dificil de dat, pentru că au fost cazuri în care bugetul aprobat a fost respectat, dar și ani, precum 2024, în care cheltuielile bugetare au explodat în mod de-a dreptul iresponsabil.

Bugetul de stat este dificil de citit chiar și de specialiști, pentru că, pe de o parte, este un proiect care se bazează pe prognoze și nu pe realizări efective, iar, pe de altă parte, este un document stufos care include o mulțime de categorii de cheltuieli din domenii diferite, greu de urmărit.

În aceste condiții, sunt câteva repere pe baza cărora se poate a înțelege bugetul și mai ales se poate evalua dacă este realist construit. În primul rând, analiza bugetului se face de la indicatorii macroeconomici. Adică, dacă bugetul este construit pe o cifră de creștere economică nerealistă, dacă se ia în calcul o rată a inflației care iese din prognozele analiștilor, înseamnă că bugetul de stat este realizat incorect, fie din interes, fie din eroare.

În al doilea rând, bugetul de stat pe anul 2025 se raportează la cel de anul trecut. Ieri, Ministerul Finanțelor a publicat execuția bugetară pe anul 2024. Cifrele sunt dezastruoase. Deficitul bugetar a fost de 152 miliarde de lei, un record negativ istoric, cu 50% mai mult decât în anul pandemiei. Cheltuielile bugetare au crescut cu 19%, din care cele cu salariile cu 24%, cele cu dobânzile cu 21% și cele cu investițiile cu 68%, față de anul precedent.

Problema este că multe dintre cheltuielile anului trecut au devenit permanente, adică vor trebui făcute și în următorii ani. Este cazul celor cu salariile, cu pensiile și chiar cu dobânzile care se estimează că vor crește. Dacă ordonanța trenuleț va funcționa ar trebui ca bugetul de stat să păstreze aceeași anvelopă salarială și de pensii din anul 2024 și în 2025. Este o cheie bună de urmărit pentru a vedea dacă guvernul își respectă obiectivul de a „îngheța” salariile bugetare și pensiile.

În al treilea rând, există un mare semn de întrebare dacă guvernul va putea să reducă deficitul bugetar de la 8,65% din PIB, anul trecut, la 7% din PIB, în 2025? Ajustarea este mare și dificil de realizat. A mai existat un moment când s-a făcut o reducere rapidă de deficit, în anul 2021 față de 2020 (anul pandemiei) când deficitul bugetar a scăzut de la 9,6% la 6,7% din PIB, adică aproximativ cu 21 miliarde de lei. Se poate spune că bugetul nu începe sub cele mai bune auspicii, pentru că din informațiile publice putem constata că sunt incluse creșteri substanțiale de cheltuieli pentru educație, transporturi, sănătate și energie și câteva tăieri la capitolele agricultură și dezvoltare regională. Diferența dintre creșteri și reduceri de cheltuieli este mare. În condițiile unui deficit impus, ne putem întreba care este proiecția de creștere a veniturilor bugetare astfel încât să acopere cheltuielile suplimentare de anul acesta?

În al patrulea rând, o întrebare exprimată de opinia publică este: dacă vor crește taxele sau impozitele? Guvernul va ține sub tăcere o eventuală decizie de acest gen, dar un reper se poate găsi în cazul în care bugetul include o creștere supradimensionată a veniturilor bugetare la unele capitole. De exemplu, dacă bugetul prevede o creștere a încasărilor din TVA cu 20% înseamnă că este vizată o creștere a cotei, pentru că în condiții normale de inflație și consum, o dinamică atât de mare ar fi practic imposibilă.

În fine, sunt și alte metode prin care bugetul poate fi manevrat. În ultimii ani, s-a practicat o supraevaluare a veniturilor și o subevaluare a cheltuielilor pentru ca deficitul să rămână în parametrii doriți de guvern. Dar, acest „artificiu” este dificil de sesizat de publicul larg și în acest caz este utilă opinia Consiliului Fiscal. O instituție care avertizează asupra punctelor slabe ale construcției bugetare, dar care nu este luată în serios de către guvern.

Va introduce Donald Trump taxe vamale pentru mărfurile importate în SUA? Deocamdată, nu este sigur, dar semnalele transmise de președintele american continuă. În orice caz, principalii parteneri comerciali sunt hotărâți să răspundă cu aceeași măsură.

Probabil că decizia care a stârnit cel mai mare interes dintre cele anunțate de președintele american în campania electorală este cea referitoare la creșterea taxelor vamale. Este clar că mulți experți, mulți conducători de companii și mulți politicieni așteptau să vadă dacă Donald Trump chiar va pune în practică amenințarea cu creșterea taxelor vamale.

Deocamdată, au trecut 10 zile de când președintele american a fost reînvestit și nu avem o decizie concretă. Avem, în schimb, din nou, declarații. La începutul acestei săptămâni, președintele Trump a spus că va impune taxe vamale pentru semiconductorii care vin din import. Alături de semiconductori președintele SUA a mai precizat că va taxa suplimentar mărfuri esențiale pentru industrie, în special metalele plus produsele farmaceutice.

Încă o dată Donald Trump a afirmat că suprataxarea importurilor este o măsură menită să readucă producția de bunurilor esențiale în Statele Unite. De altfel, președintele vorbește despre câteva mărfuri care ar putea fi suprataxate în primă instanță precum oțelul, aluminiul, cuprul sau materiile prime de care are nevoie industria de apărare.

Semiconductorii, aflați pe lista lui Trump, sunt în centrul unui război comercial între Statele Unite ale Americii și China. Confruntat cu o forță tot mai mare a Chinei, SUA a intensificat restricțiile la exporturile de tehnologii avansate către China acuzând-o că își manipulează practicile comerciale pentru a domina piața globală.

Guvernul american a lansat recent o investigație asupra practicilor anticoncurențiale ale Chinei în sectorul de producție a semiconductorilor. Oficiali americani acuză China că folosește prețuri scăzute în mod artificial și politici agresive de investiții tocmai pentru a slăbi competitivitatea companiilor americane. De altfel, autoritățile chineze au anunțat o investiție de 40 miliarde de dolari în sectorul de semiconductori, ceea ce vine să confirme suspiciunile americanilor.

Ancheta demarată la începutul anului de către instituțiile specializate din SUA analizează impactul practicilor Chinei asupra lanțului global de aprovizionare și dependența tot mai ridicată a produselor americane de semiconductori fabricați în China. De altfel, chipurile chinezești sunt prezente în două treimi din produsele americane.

În precedentul mandat, Donald Trump a impus suprataxe vamale pentru oțel și aluminiu. De data aceasta, în vizor sunt și semiconductorii, iar obiectivul principal este de a împinge companiile să producă în SUA. La primul mandat, nu prea i-au ieșit socotelile lui Trump în materie de taxe vamale, în sensul că deficitul comercial nu a scăzut substanțial. Ce va fi acum, rămâne de văzut.

În anul 2022, inițiativa fostului președinte Biden de a încuraja investițiile în producția de semiconductori a mobilizat capital în valoare de 52 miliarde de dolari. Cu toate acestea, experții consideră că SUA nu pot lupta cu practicile agresive ale Chinei.

Tensiunile s-au intensificat o dată cu anunțul american privind restricțiile impuse importurilor de semiconductori, numai că decizia a îngrijorat și câteva state europene care consideră că suprataxarea nu ar trebui să includă și aliații tradiționali și strategici. Este adevărat, dar să nu uităm că președintele american vorbește despre taxe vamale aplicate și unor produse care vin din Europa. Deocamdată, tema taxelor vamale rămâne deschisă, dar reacțiile de până acum sunt destul de clare. Uniunea Europeană, Canada sau Mexic au anunțat că în cazul în care SUA vor introduce taxe noi, vor răspunde cu aceeași monedă. Ceea ce arată că partenerii comerciali ai Americii nu vor privi cu resemnare eventuale măsuri de protecție economică ale părții americane.

Câteva mari companii de tehnologie au suferit un șoc pe burse. Cauza? Apariția unei aplicații de inteligență artificială produsă în China la costuri foarte mici în comparație cu cele ale companiilor americane. Va trebui să vedem în următoarea perioadă dacă informațiile care vin din China sunt corecte.

Ieri, bursele asiatice și cea americană au suferit un șoc. Mai multe companii digitale importante au înregistrat scăderi ale valorii acțiunilor. Cea mai vizibilă scădere au înregistrat-o acțiunile Nvidia, de altfel, o companie care în ultimii ani a fost o vedetă a pieței americane și a sectorului de tehnologie datorită producției de semiconductori adaptați folosirii aplicațiilor de inteligență artificială.

Nu doar Nvidia a scăzut, ci și Broadcom sau Microsoft, dar și o serie de companii japoneze din industria software plus producătorul chinez de semiconductori. Ce a dus la această furtună pe piețele de capital? DeepSeek, un start-up din China, înființat în urmă cu an, a prezentat săptămâna trecută un model de inteligență artificială asemănător cu ChatGPT numit R1.

Produsul DeepSeek a avut succes, în sensul că a ajuns în topul aplicațiilor descărcate de App Store în Statele Unite ale Americii. Aceasta este partea strict cantitativă, cea care se poate măsura, dar nu cea mai importantă. Pentru că de fapt efectul asupra burselor de valori a venit de la anunțul companiei chineze că aplicația de inteligență artificială are toate abilitățile produselor deja cunoscute, dar costurile de producție sunt mult mai mici. Adică, declarațiile reprezentanților companiei chineze arată că firma a cheltuit doar 5,6 milioane de dolari pe putere de calcul pentru modelul de bază, spre deosebire de de marile companii americane care au costuri de sute de milioane sau miliarde de dolari pentru tehnologiile lor de inteligență artificială.

Aici este problema. Nu neapărat apariția unui model de inteligență artificială dezvoltat de o companie chineză, ci cheltuielile cu care s-a reușit producția unui nou model. Investitorii pe piețe au avut revelația că se pot dezvolta aplicații de inteligență artificială cu cheltuieli mult mai mici decât cele cu care ne-au obișnuit marile companii tehnologice.

Mai mult decât atât, marea surpriză a fost și aceea că firmele chinezești sunt capabile să dezvolte tehnologie de ultimă generație. Pare a fi un semnal că economia chineză începe să aibă rezultate și în domenii de vârf ale tehnologiei, precum inteligența artificială. Este interesant, pentru că mult timp China a fost considerată o țară cu o economie low-cost în care contează foarte mult costul redus al forței de muncă și în care majoritatea covârșitoare a produselor fabricate aveau o valoare adăugată scăzută. China arată că a intrat deja într-o economie modernă, în care tehnologia este pe primul plan.

Nu doar companiile tehnologice americane sau japoneze au scăzut la burse, ci și câteva firme energetice. Motivul este ușor de înțeles: dacă există o aplicație care se poate obține cu costuri mult mai mici decât până acum, atunci așteptările privind consumul de energie vor scădea, iar pe burse, prețurile acțiunilor unor firme de energie s-au redus.

Efectul a fost în lanț. Contractele futures pentru gaze naturale au scăzut cu 9%, prețul petrolului s-a redus cu 1%, iar criptomonedele au scăzut și ele. Iată un exemplu clar despre cum lansarea unei aplicații poate influența companiile listate pe principiul dominoului. De fapt, există experți care se întreabă dacă declarațiile reprezentanților companiei chineze sunt corecte. Adică, dacă nivelul cheltuielilor este atât de mic sau dacă nu cumva este o informație exagerată și incorectă.

Totodată, este luată în calcul și situația în care aplicația chineză de inteligență artificială nu va fi decât un foc de paie. Adică, în câteva luni vor ieși la iveală și minusurile nu doar plusurile modelului și atunci lucrurile pot fi privite cu totul altfel.

Anul trecut, Fitch, anul acesta, S&P. Ambele agenții de rating au înrăutățit perspectiva României. Se va ajunge la retrogradarea în categoria junk? Nimeni nu își dorește, dar analiștii agențiilor și finanțatorii internaționali trebuie să vadă progrese în reducerea deficitului bugetar.

Agenția Standard and Poor’s (S&P) a înrăutățit perspectiva ratingului de țară pentru România de la stabilă la negativă. Era previzibil. În iarna anului trecut, Fitch făcuse prima mișcarea de retrogradare a perspectivei ratingului. Între Fitch și S&P nu este mimetism. Ambele agenții văd la fel economia românească.

Să facem câteva comparații între analiza Fitch, din decembrie 2024, și cea din 24 ianuarie a.c., a agenției Standard and Poor’s. Anul trecut, Fitch lua în calcul câțiva factori-cheie pentru înrăutățirea perspectivei. În 17 decembrie 2024, agenția de evaluare anticipa că deficitul bugetar va ajunge la 8,2% din PIB. Fitch constata că nivelul deficitului public este mai mult decât dublu decât în statele care au o cotație a ratingului egală cu cea a României.

De asemenea, estimările de anul trecut ale agenției Fitch arătau că România va realiza o consolidare fiscală, adică o reducere a deficitului bugetar, dar insuficientă, respectiv anul acesta deficitul va ajunge la 7,5%, iar anul viitor va fi de 6,8% din PIB. După cum se poate vedea, cifrele sunt destul de departe de țintele pe care ar trebui să le atingă guvernul de la București.

Cum privește S&P situația bugetară. în ianuarie 2025? În primul rând, estimarea este că deficitul public va atinge anul acesta 7,5% din PIB (mai mult decât nivelul-țintă pe care și-l propune guvernul și care este de 7% și mai mult decât ceea ce România și-a asumat în planul fiscal). Pentru anul viitor, S&P arată că deficitul ar putea ajunge la 6% din PIB, dar doar în condițiile în care se vor lua măsuri de ajustare fiscală.

În al doilea rând, agenția trece în revistă evoluțiile mari ale bugetului și anume o creștere a veniturilor cu 12% față de anul precedent, dar și o creștere a cheltuielilor cu 20% față de anul 2023. Pe capitole de cheltuieli, creșterile au venit de la salarii bugetare, cu 28 miliarde de lei mai mult decât cu un an în urmă (peste 1% din PIB), de la transferurile bugetare pentru pensii, mai mari cu 14 miliarde de lei (aproximativ 0,8% din PIB), de la cheltuielile militare care vor ajunge la 2,5% din PIB și de la alocările publice pentru investiții care au fost suplimentate cu 24 miliarde de lei, adică aproximativ 1,4% din PIB.

Desigur, atunci când vine vorba de explozia deficitului bugetar, guvernul pune accent pe creșterea investițiilor, doar că analiștii privesc deficitul per total, nivelul investițiilor nefiind o scuză pentru valorile mari înregistrate.

O notă comună a celor două agenții de rating este analiza privind evoluția datoriei publice și așteptările referitoare la utilizarea fondurilor europene. Fitch menționează că datoria publică va crește la 62% din PIB anul viitor și va urca la 70% din PIB până în 2028 și precizează că este un procentaj mai ridicat decât media statelor cu un rating egal cu cel al României.

S&P estimează că în următorii trei ani datoria publică va depăși 60% din PIB și că la orizontul anilor 2025-2028 cheltuielile cu dobânzile vor fi de aproximativ 7,6% din veniturile bugetului de stat.

În ceea ce privește fondurile europene, ambele agenții de rating consideră că pot fi o bună sursă de investiții și creștere economică în condițiile unei ajustări fiscale așteptate. Fitch precizează că banii europeni vor fi relevanți în special până anul viitor, iar S&P notează că fondurile din PNRR sunt văzute și ca un catalizator pentru reforme.

Este clar că finanțatorii și agențiile de rating așteaptă decizii concrete de reducere a deficitului bugetar. În acest context, hotărârea președintelui Senatului, Ilie Bolojan, dincolo de sumele efectiv economisite, arată determinarea înalților funcționari ai statului de a reduce cheltuielile publice. Este o soluție pentru ca România să nu ajungă în categoria „junk”. Huiduielile pot fi mai sănătoase decât aplauzele din interes.

BNR analizează evoluția economiei românești. Cu bune (creșterea numărului de salariați, o îmbunătățire a deficitului comercial) și cu mai puțin bune (incertitudinile politicii fiscal-bugetare). Sunt evoluții de care vor depinde nivelul inflației și cel al dobânzilor.

Pentru că încă suntem la începutul unui an care se anunță dificil pentru economia autohtonă, pentru că deficitele își pun amprenta asupra economiei și există în continuare temeri că guvernul va apela la creșterea unor taxe sau impozite, este bine să ne aruncăm o privire asupra felului în care vede BNR evoluția economiei.

Cel mai simplu acest lucru se poate observa prin argumentele băncii centrale după o ședință a Consiliului de administrație pe probleme de politică monetară, cea de la jumătatea lunii ianuarie a.c.

Așadar, prima constatare este că rata inflației a urcat în ultimele trei luni ale anului trecut mai mult decât se anticipa, astfel că luna decembrie s-a încheiat cu o rată anuală de 5,14%, față de 4,62%, în septembrie. De ce a crescut inflația? Pentru că prețul combustibililor a urcat, în special din cauza aprecierii dolarului pe piața financiară internațională. Apoi, prețurile alimentelor au crescut și ele, de data aceasta pe piața internă.

Un semnal complicat este legat de stagnarea activității economice în trimestrul al treilea al anului trecut, după ce crescuse doar cu 0,1% în precedentul trimestru. În termeni anuali, creșterea PIB a fost în trimestrul al treilea 2024 cu 1,2%, un progres față de 0,9% în trimestrul precedent.

Consumul și-a încetinit creșterea și avem, totodată, o temă greu de înțeles. Guvernul a alocat anul trecut sume substanțiale pentru investițiile publice, ele se pot regăsi în execuția bugetară, dar rezultatele nu se văd. Nu doar în teren, nici în calculele macroeconomice, pentru că raportul BNR arată că formarea brută de capital, adică investițiile, și-a prelungit descreșterea abruptă atingând un minim al ultimelor nouă trimestre. Cu alte cuvinte, investițiile ating un record negativ în materie de formare a produsului intern brut.

În schimb, mica veste bună este că deficitul comercial și cel de cont curent și-au temperat creșterea în raport cu trimestrul anterior. Pe acest fond, exportul net și-a redus impactul negativ asupra PIB pe care îl are de foarte mult timp. Sunt evoluții pozitive puțin spectaculoase care se traduc nu într-o creștere, ci doar într-o încetinire a tendinței negative. Cu atât se poate lăuda economia autohtonă.

Consumul continuă să crească, serviciile prestate populației au urcat, în schimb volumul lucrărilor de construcții a scăzut în termeni anuali.

Efectivul salariaților din economie și-a reluat creșterea, rata șomajului a scăzut, iar dinamica salariului brut și costul unitar cu forța de muncă din industrie au crescut, în trimestrul al treilea 2024, cu 16%, respectiv cu 18%.

BNR mizează pe o scădere a ratei inflației în primele trei luni ale acestui an, dar la un nivel mai ridicat decât cel anticipat anterior. Incertitudinile și riscurile, însă, există: viitoarele decizii de politică fiscală, în contextul implementării pachetului de măsuri fiscal-bugetare, la care se adaugă evoluțiile prețurilor energiei și alimentelor, precum și traiectoria viitoare a cotației țițeiului.

De asemenea, există și un pachet de riscuri care vine din evoluțiile externe, respectiv războiul din Ucraina, conflictul din Orientul Mijlociu, dar și evoluția economiei europene. Ca de obicei, raportul BNR evocă utilizarea fondurilor europene, în special cele din programul național de redresare și reziliență care presupune nu doar alocarea unor bani pentru investiții, ci și realizarea unor reforme.

De altfel, s-a ajuns ca instituțiile financiare internaționale și agențiile de rating să menționeze apartenența României la Uniunea Europeană ca un atu important, în sensul că prezența în UE nu aduce doar bani și reforme, ci și încredere în fața celor care vor să investească în economia locală sau în împrumuturile statului. În fine, banca centrală urmărește deciziile de politică monetară ale Rezervei Federale americane, Băncii Centrale Europene și băncilor centrale din regiune. Așadar, cum arată tabloul zugrăvit de BNR economiei locale? Nici bine, dar nici rău. În construcție.

Pilonul doi de pensii administrate privat a încheiat anul trecut cu cele mai bune performanțe din istorie. Randamentul obținut este bun, sistemul a început să facă plăți și aproape patru milioane de participanți contribuie lună de lună.

Se pot face multe bilanțuri legate de anul 2024. Dar, unul care este fără îndoială relevant se referă la pilonul doi de pensii, așa-numitele pensii administrate privat.

Nu are sens să vorbim prea mult, din nou, despre numeroasele asalturi care s-au dat de-a lungul timpului asupra pilonului doi. Politicieni, sindicaliști sau economiști au vrut să desființeze pensiile private, dar sistemul a rezistat și a mers înainte.

Anul trecut, fondurile de pensii obligatorii administrate privat au ajuns la sume cumulate de 30 miliarde de euro, echivalentul în lei, adică aproximativ 150 miliarde. Este cea mai mare valoare pe care o atinge pilonul doi de la înființare, cu 19% mai mult decât cu un an în urmă, conform datelor prezentate de Asociația pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR).

Cu adevărat interesant este că aproape 30% din suma totală reprezintă câștigul net obținut din investiții de către administratorii fondurilor de pensii. Ceea ce arată că dincolo de opiniile contestatarilor pilonului doi, administratorii își fac treaba și obțin randamente bune pentru contribuabili în pofida unor perioade mai complicate în care piețele financiare au scăzut.

În total, de la înființare, au fost 8,3 milioane de participanți la pilonul doi. Este o cifră semnificativă, dar înșelătoare, pentru că asociația de profil precizează că doar jumătate dintre participanții la sistem plătesc lună de lună contribuția legală. Explicația acestei diferențe extrem de mari între cei care plătesc regulat și cei care achită conjunctural contribuția este clară: fie o parte dintre contribuabili au ieșit la pensie sau lucrează în afara țării, fie sunt în concediu de creștere a copilului, fie sunt în sistemele de ordine publică și apărare națională și au contribuit în anul 2010, dar între timp s-au întors la pensiile speciale, fie lucrează în domenii precum agricultură, industrie alimentară, IT sau construcții și au fost exceptați de la plata contribuțiilor pentru pilonul doi.

După cum se poate vedea au fost, de-a lungul timpului, o mulțime de categorii de angajați exceptați de la plata contribuțiilor pentru pensiile administrate privat. Și nu au fost puțini, dacă avem în vedere că doar un milion de angajați lucrează în cele patru sectoare din mediul privat care au beneficiat de o serie de facilități fiscale la plata salariilor.

Asociația pensiilor administrate privat anunță că aproximativ 94% din banii pilonului doi sunt investiți în România, astfel că fondurile sunt cei mai importanți investitori instituționali autohtoni. Doar în Turcia procentajul de investiții locale este mai mare, 96%, dar, în România, investițiile fondurilor de pensii private sunt strict reglementate, iar administratorii nu fac decât să respecte legislația. Este poate momentul unei dezbateri serioase pe tema diversificării variantelor de investiții inclusiv pe piețele internaționale consacrate.

Trebuie menționat să sistemul a început să facă plăți, iar conform datelor APAPR, în perioada de funcționare, 2008-2024, s-au plătit către cei îndreptățiți 3,1 miliarde de lei, dintre care doar în anul 2024 s-au achitat 1,1 miliarde de lei. Plățile din pilonul doi se fac în situația în care beneficiarul iese la pensie în sistemul public, în caz de invaliditate sau în situația decesului, caz în care sumele acumulate sunt primite de moștenitori.

O statistică atrage atenția și anume că 74% din sume s-au achitat în regim de plată unică, adică beneficiarii au optat să primească într-o singură tranșă toți banii care s-au strâns în contul personal. Cealaltă opțiune este ca fondurile să fie plătite lunar, cu sume egale, pe durata a cel mult cinci ani.

Desigur, pe această temă este o discuție aparte, pentru că ideal ar fi ca mai mulți beneficiari să opteze pentru plata în timp, de tip pensie, pentru că până la urmă aceasta este rațiunea pentru care a fost construit sistemul. Dar, indiferent de situație, pilonul doi de pensii administrate privat își demonstrează an de an viabilitatea și își justifică existența.

America are un nou președinte și probleme economice noi. Experții susțin că politica economică promovată de Donald Trump în campania electorală este inflaționistă. De asemenea, o potențială creștere a taxelor vamale ar putea strica mai mult decât să ajute economia americană.

Al doilea mandat al președintelui Trump începe sub auspicii complicate. O analiză a Fondului Monetar Internațional (FMI) arată că politicile economice anunțate de președintele Trump ar avea efecte negative asupra economiei americane. Adică, o creștere a taxelor vamale, o scădere a taxelor și impozitelor și impunerea unor restricții privind migrația vor duce la creșterea inflației și implicit vor îngreuna decizia Rezervei Federale americane privind reducerea dobânzii.

În ultimele luni, experții au avertizat că măsurile economice despre care a vorbit Donald Trump în campania electorală sunt puternic inflaționiste. Drept urmare, investitorii s-au pus la adăpost de o eventuală revenire a inflației cumpărând dolari, o monedă văzută totdeauna ca o valută de refugiu. Efectul a fost că moneda americană s-a întărit în raport de celelalte valute, ceea ce îl va nemulțumi pe Donald Trump, care, în vechiul mandat, a fost un adept al dolarului slab care să avantajeze exportatorii americani.

Pentru ca „dracul să nu pară atât de negru” să spunem că FMI a urcat prognoza de creștere economică la 2,7%, în 2025, față de estimarea anterioară de 2,2%. Este clar că o eventuală reducere a taxelor și impozitelor și o stimulare a investițiilor private, măsuri anunțate de Donald Trump, vor stimula creșterea economică, dar prețul plătit va fi inflația și implicit dobânzile mari.

Săptămâna trecută, Janet Yellen, fosta președintă a Rezervei Federale și secretar de stat al Trezoreriei în administrația Biden, și-a exprimat reținerile față de măsurile economice prezentate de noul președinte. Yellen ar prefera investiții în infrastructură și credite fiscale pentru investiții în energie curată. Contează, însă, mai puțin ceea ce crede de acum fosta șefă a finanțelor americane.

Un avertisment serios este însă legat de deficitul bugetar record la care au ajuns anul trecut Statele Unite, 6,4% din PIB, însă, un deficit pe care administrația Biden l-a adus la acest nivel. Cu o scuză și anume aceea a creșterii cheltuielilor publice în perioada pandemiei care a avut ca efect păstrarea a milioane de locuri de muncă. Cert este că SUA ar avea nevoie de o consolidare fiscală, adică o reducere a deficitului bugetar pe care politicile lui Donald Trump nu o pot realiza.

O analiză a firmei Boston Consulting Group arată efectele pe care le-ar avea creșterea taxelor vamale de către Statele Unite. Ar fi vorba despre creșterea costurilor cu 640 miliarde de dolari pentru primele 10 state exportatoare în SUA. Cu alte cuvinte, o eventuală creștere a taxelor vamale va pune presiune asupra costurilor companiilor exportatoare, care va fi absorbită fie prin creșterea prețurilor, fie prin creșterea eficienței.

Analiza arată că dacă SUA nu vor impune noi taxe vamale în relația comercială cu Mexic și Canada, volumul comerțului va crește, iar dependența de China a economiei americane se va reduce. Deci, în aceste condiții, ar fi ilogic să crești taxele vamale în relația cu cele două state vecine, mai ales că la sfârșitul săptămânii trecute oficialii canadieni au anunțat că vor reacționa în cazul în care SUA vor mări taxele vamale.

În tot acest timp, Uniunea Europeană își joacă și ea cărțile. Astfel, Ursula von der Leyen aproape a forțat parafarea acordului Uniunea Europeană-Mercosur și a ajuns la o înțelegere pentru un acord de liber-schimb actualizat cu Mexic. Ideea este că Uniunea Europeană nu vrea să cedeze aceste spații de comerț către China sau Rusia.

Mișcarea conducerii Uniunii Europene este inspirată și vine într-un moment în care Mexic, statele Mercosur și chiar Uniunea Europeană, vor să îi arate lui Donald Trump că se poate și fără America. Din păcate, la nivel european, statele membre și chiar sectoarele economice sunt extrem de divizate între ele în ceea ce privește acordul cu Mercosur. Industriașii germani susțin acordul, în timp ce fermierii din câteva țări se opun vehement. Vom vedea dacă măsurile anunțate de Donald Trump în campania electorală vor fi puse în practică.

Investitorii străini sunt importanți pentru economia românească. O dovedesc mai multe domenii industriale în care, pe baza investițiilor externe, România ocupă locuri de frunte în topurile producătorilor și exportatorilor.

Într-o perioadă în care valul de naționalism economic crește, cel puțin la nivel vocal, este momentul să trecem în revistă câteva rezultate ale unor investitori, întâmplător, străini. Nu înseamnă că antreprenorii români au mai puține merite sau realizări, dar câteva exemple de investitori străini în România nu strică. Mai ales în acest context politic.

De exemplu, grupul Renault a prezentat o scurtă statistică a mărcii Dacia de la preluarea ei de către compania franceză. Astfel, din 2004, anul privatizării uzinelor Dacia, s-au vândut peste nouă milioane de mașini cu acest brand. Doar anul trecut numărul de autovehicule Dacia vândute pe toate piețele internaționale a fost de aproximativ 676.000, cu 2,7% mai mult decât în anul precedent. Această cifră a dus la consolidarea pe piața europeană a mărcii Dacia care se află pe podium la capitolul vânzări către persoane fizice, zona comercială cea mai importantă pentru Dacia, cu o cotă de piață de aproximativ 8%.

Dacia își bazează dinamica vânzărilor pe patru modele: Sandero, Duster, Jogger și Spring. Dacia Spring a suferit anul trecut, atunci când vânzările au scăzut cu aproape 60%, principala cauză fiind retragerea programelor de ajutor de stat pentru cumpărarea unei mașini noi electrice. Cu toate acestea, grupul francez își continuă dezvoltarea în domeniul mașinilor electrice prin echiparea modelelor Jogger, Duster și Bigster cu motoare hibride.

Dar, Renault nu este singurul producător auto prezent în România. Anul trecut, Ford Otosan a produs la Craiova aproximativ 250.000 de autovehicule, cu 31% mai mult decât în anul 2023. Transit, Courier și Puma au fost cele trei modele Ford care s-au fabricat anul trecut în România, iar anul acesta gama se va completa cu Puma Gen-E, un model electric.

În total, anul trecut s-au produs în România aproximativ 560.000 de autovehicule, o creștere față de anul precedent, atunci când România se apropia de top 20 producători auto la nivel mondial.

Sunt doar cifre, dar ele arată importanța industriei auto pentru economia românească, iar la companiile din acest sector trebuie adăugate firmele care activează în producția de subansamble sau piese de schimb.

Nu doar industria auto este relevantă pentru România, ci și sectorul de producție și export a anvelopelor. Investiția pusă în funcțiune în toamna anului trecut a companiei Nokian la Oradea va crește anul acesta producția locală. De altfel, România se afla în anul 2022 aproape de top 10 al exportatorilor mondiali de anvelope, așa cum arată „Ziarul financiar”. Este o performanță logică dacă ne gândim că Nokian Tyres este doar cel mai recent investitor venit pe piața locală unde au fabrici nume mari la nivel global cum sunt Michelin, Pirelli și Continental.

Fabrica de la Oradea a companiei finlandeze Nokian Tyres a fost construită de la zero, a însemnat o investiție de 500 milioane de euro, va avea emisii zero de dioxid de carbon și a creat 550 de locuri de muncă.

România mai este în topul european și la producția, sau mai precis asamblarea, bicicletelor. În anul 2023, s-au fabricat 1,5 milioane de biciclete, al doilea producător din Uniunea Europeană, și o bună parte dintre ele sunt exportate în statele membre.

Încă un exemplu este producția locală de espressoare. „Ziarul financiar” arăta într-un articol publicat anul trecut că după investiții de 250 milioane de euro, piața românească a devenit al doilea cel mai mare exportator european și al treilea din lume.

În România, sunt prezenți doi investitori importanți, italienii de la De Longhi și olandezii de la Versuni (fosta companie Philips) care au transformat România într-un producător de espressoare semnificativ la nivel global.

Orice investitor, străin sau român, este important. De aceea, valul naționalist poate face mai mult rău decât bine economiei românești.