Economia reală

Managerii de companii nu sunt optimiști în ceea ce privește activitatea economică a firmei și a numărului de angajați. Aceștia cred că prețurile vor continua să crească. Trebuie să îi ascultăm pentru că directorii știu cel mai bine ce se întâmplă în firmele lor și deci în sectorul lor economic.

De cele mai multe ori, sondajele de opinie realizate în rândul mediului de afaceri au doza lor de relativitate. În sensul că rezultatele sunt previzibile, generale și nu foarte relevante.

În ultimele luni, însă, ancheta de conjunctură realizată de Institutul de Statistică în rândul managerilor de companii din România ne arată câteva concluzii care merită atenție.

Astfel, în ultimele luni, managerii de firme din toate domeniile chestionate (industrie, construcții, comerț, servicii) văd o creștere a prețurilor. Este greu de spus dacă vorbim despre o percepție, despre o așa-numită inflație psihologică sau chiar despre o presiune care duce în continuare la creșterea costurilor.

Ambele variante sunt posibile. Inflația psihologică poate veni din percepția directorilor de firme că episodul de creștere a prețurilor nu s-a încheiat, chiar dacă inflația oficială a înregistrat scăderi ușoare în luna septembrie 2024 și în ianuarie 2025. În același timp, există și câteva argumente clare pentru creșterea prețurilor, precum creșterea salariului minim cu influențele pe verticală și creșterile prețurilor combustibililor.

Tendința despre care vorbesc managerii și anume creșterea în continuare a prețurilor vine în contradicție cu prognozele oficiale, atât ale băncii centrale, cât și ale instituției guvernamentale specializate, care arată că anul acesta va exista o reducere a ratei inflației. Desigur, scăderea inflației poate avea loc (ancheta INS se referă doar la primele patru luni ale acestui an), dar, totuși, percepția managerilor este importantă, pentru că arată exact „pulsul” economiei reale.

Un alt capitol al sondajului se referă la numărul de salariați, respectiv dacă managerii firmelor cred că vor angaja, vor menține sau chiar vor reduce angajații. Dacă avem în vedere că de câțiva ani buni se vorbește despre o criză a forței de muncă, ne-am aștepta ca în aproape toate domeniile companiile să caute oameni. Lucrurile nu stau deloc așa. Singurul sector care are nevoie tot timpul de noi angajați este comerțul. În domeniul serviciilor, numărul salariaților va rămâne constant până în luna aprilie a.c.

În schimb, în construcții sezonalitatea își spune cuvântul în sensul că pentru perioada ianuarie-martie a.c. se prognozează o reducere a numărului de salariați, care este legată în mod cert de scăderea activității în perioada de iarnă. Dar, nu cumva reducerea angajaților este cauzată și de retragerea facilităților fiscale salariale? Este posibil.

Mai îngrijorătoare este tendința din sectorul industrial, acolo unde managerii așteaptă o reducere a efectivului de salariați în perioada februarie-aprilie a.c. Îngrijorătoare, pentru că această evoluție poate fi pusă pe seama scăderii producției industriale de anul trecut. Atunci când producția este mai mică, managerii companiilor nu au decât să ajusteze în jos și numărul de angajați. De aceea, va fi de urmărit dacă producția industrială va continua să se contracteze.

De altfel, subiectul activității economice este a treia temă a anchetei de conjunctură. Să nu uităm că ritmul creșterii economice este determinat, în ultimă instanță, de fiecare companie în parte și de fiecare sector. Managerii de companii nu ne dau prea multe motive de optimism. Construcțiile și comerțul se așteaptă să scadă sezonier (ianuarie-martie), companiile din zona de retail estimează că volumul vânzărilor va crește în lunile februarie-aprilie a.c., dar cam atât. În rest, pe toată linia, industrie, construcții și servicii, directorii firmelor așteaptă o menținere a activității și nu o creștere. Nu este cea mai bună veste, pentru că anul trecut s-a încheiat cu o creștere economică modestă. Incertitudinile anului 2025 sunt mari și vin din zone diverse. Managerii companiilor sunt, parcă, exact oglinda unui an care se anunță complicat.

Datele bugetare pe luna ianuarie a.c. nu arată deloc bine. Este ca și cum nu ar avea nicio legătură cu proiectul de buget și nici cu eforturile teoretice de reducere a deficitului bugetar.

Ministerul Finanțelor a publicat datele de buget ale lunii ianuarie a.c. Sunt câteva curiozități care nu pot decât să îngrijoreze față de felul în care se va derula anul acesta bugetul de stat. Să reamintim că România ar trebui să reducă deficitul bugetar de la 8,6% la 7% din PIB. Este o întreprindere dificilă, care ar trebui să înceapă cu dreptul încă din prima lună a anului.

Așa cum arată execuția bugetară din ianuarie a.c. nu avem prea multe motive de optimism. Prima ciudățenie a bugetului este scăderea veniturilor totale cu 1,4% față de anul trecut. De asemenea, veniturile curente au crescut cu doar 4,8%, foarte puțin dacă luăm în calcul că proiectul de buget pe anul 2025 este construit cu o creștere a veniturilor bugetare cu 16%, adică cu 93 miliarde de lei. Deocamdată, în prima lună veniturile curente au crescut cu doar două miliarde de lei.

O a doua ciudățenie este creșterea spectaculoasă a veniturilor la capitolul impozit pe profit, salarii, venit și câștiguri din capital, cu 58%, față de ianuarie 2024. Câteva explicații logice există: anularea facilităților fiscale salariale pentru o serie de categorii profesionale, creșterea salariului minim, distribuția dividendelor anul trecut pentru a beneficia de o cotă redusă de impozit și impozitarea pensiilor mari. Cu toate aceste modificări legislative avansul veniturilor pare neverosimil.

O a treia ciudățenie a bugetului de anul acesta este scăderea încasărilor din TVA cu 12%. Explicația este că au crescut sumele restituite de TVA care vin din datoriile de anul trecut. Din nou, însă, scăderea veniturilor bugetare este mare și va trebui să vedem dacă nu cumva vorbim despre o încetinire a consumului.

O a patra ciudățenie este scăderea mare a încasărilor din accize cu 20%, față de aceeași perioadă a anului trecut. Efectul cel mai mare vine de la acciza la țigarete care a avut o scădere cu 37%. De ce oare? Nota publicată de Ministerul Finanțelor pune scăderea pe seama efectului de bază. Foarte ciudat. Am putea vorbi despre efectul de bază doar dacă acciza la țigarete ar fi scăzut anul trecut. Dar, acest lucru nu s-a întâmplat, dimpotrivă în aprilie 2024 accizele aplicate țigărilor au crescut. Nu cumva este efectul creșterii contrabandei? Este o situație care se întâmplă atunci când taxele și accizele cresc fără predictibilitate.

Mai există o posibilă explicație și anume ca producția de țigarete să fi fost mai mică în luna ianuarie decât anul trecut, dar și în această situație este un motiv de îngrijorare, pentru că menținerea acestei tendințe ar însemna mai puțini bani la buget anul acesta.

A cincea ciudățenie este avansul cheltuielilor de personal. Bugetul pe anul 2025 este planificat să crească cheltuielile cu salariile din fonduri publice cu 3%, respectiv cu 5 miliarde de lei. În prima lună, aceste cheltuieli au crescut cu 18%, adică cu 14 miliarde de lei. Este adevărat că pe parcursul anului trecut salariile bugetare au crescut, ceea ce se reflectă în luna ianuarie a.c. Dar, marea problemă este ritmul ridicat de creștere de la începutul anului care, probabil, se va calma pe parcursul anului și va ajunge să fie vizibil și în datele bugetare. Mai ales că teoretic anul acesta salariile bugetare au înghețat.

A șasea ciudățenie bugetară este scăderea aproape la jumătate a cheltuielilor din fonduri europene nerambursabile. Nu este de bun augur acest început de an, pentru că anii 2025-2026 sunt esențiali pentru utilizarea banilor din PNRR. Scăderea utilizării fondurilor europene a avut ca efect, probabil, reducerea cu aproape o treime a cheltuielilor cu investițiile publice.

În fine, a șaptea îngrijorare este deficitul bugetar care a crescut de la 7,9 miliarde, anul trecut, la 11 miliarde de lei, anul acesta. Explicația premierului Ciolacu este că s-au plătit facturi rămase neachitate de anul trecut. Dar, acest lucru nu ne poate liniști. Dimpotrivă, ne face să ne întrebăm din nou dacă România va putea să reducă anul acesta deficitul bugetar până la 7%. După cum a început anul este greu de crezut.

SUA va introduce taxe de 25% pentru importurile europene. Când? Încă nu se știe. Efectele pot fi, însă, dificile atât pentru economia europeană, cât și pentru cea mondială. Urmează o recesiune?

Ieri, președintele american a dat vestea. În stilul său, uneori ambiguu, Donald Trump a anunțat că importurile din Uniunea Europeană în Statele Unite ale Americii vor fi taxate cu 25%, dar nu a precizat data de la care se va aplica noul nivel de taxe vamale.

Presa europeană atrage atenția asupra schimbării de macaz pe care o putem constata la președintele american. Dacă în timpul campaniei electorale vorbea despre taxe vamale de 60% pentru China și 10% pentru restul lumii, acum, în exercițiul funcțiunii, Donald Trump a crescut taxele vamale cu 10% peste cele existente pentru China și a anunțat 25% pentru Europa, Mexic și Canada. Deocamdată, în cele trei cazuri nu este clar momentul majorării taxelor.

La sfârșitul anului trecut, demnitarii europeni au transmis o serie de mesaje publice prin care încercau să își arate intenția de a cumpăra mai multe mărfuri din America. Astfel, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, au pledat ca Uniunea Europeană să cumpere din SUA mai multe gaze naturale și mai mult armament.

Dar, Donald Trump nu este ușor de convins. Ieri, chiar a exprimat clar sentimentul care îl domină față de Europa, atunci când a spus că „Uniunea Europeană a fost creată pentru a încurca America”.

Încurcate sunt și cifrele. Analiștii americani arată că deficitul comercial în relația SUA-Uniunea Europeană a atins anul trecut nivelul de 235 miliarde de dolari, din cauza importurilor din Uniunea Europeană de produse farmaceutice, automobile, materiale plastice și mașini-unelte.

Datele europene sunt deocamdată centralizate pentru anul 2023. În urmă cu doi ani, excedentul comercial al Uniunii Europene la bunuri era de 156 miliarde de euro, dar, în aceeași perioadă, SUA a înregistrat excedent de 108 miliarde de euro la capitolul servicii. Este un aspect pe care președintele american îl trece sub tăcere, de parcă nu ar exista.

În momentul în care se vor aplica taxele vamale americane pentru produsele importate din Uniunea Europeană, cele mai afectate economii vor fi cele ale Danemarcei și Irlandei, exportatoare de produse farmaceutice, precum și Germania și Slovacia, state producătoare și exportatoare de automobile.

Ieri, a venit anunțul președintelui Trump. Probabil că în următoarele zile europenii vor reacționa. Încă de la câștigarea alegerilor de către Donald Trump au fost aluzii sau luări de poziție clare referitoare la măsurile de răspuns pe care le-ar lua Uniunea Europeană în cazul în care SUA va decide să crească taxele vamale pentru importurile din Europa. Acum, situația pare clară.

Tot ieri, Comisia Europeană a prezentat un plan pentru o industrie curată, din punctul de vedere al mediului, și competitivă. Programul prevede ca firmele industriale europene să fie susținute cu un buget total de 100 miliarde de euro. Un obiectiv declarat al pactului este ca Europa să devină destinația globală pentru tehnologiile verzi.

Ideea strategiei este să facă din decarbonizare un factor de creștere și reindustrializare și, în același timp, să ducă la transformarea într-o economie fără emisii de carbon și să mențină sectorul industrial în concurență cu producătorii din China și SUA.

De asemenea, se vorbește pentru prima dată despre prioritatea acordată achizițiilor publice în ceea ce privește tehnologiile ecologice fabricate pe „bătrânul continent”.

Planul industriilor verzi își propune să scadă costurile cu energia atât pentru companii, cât și pentru populație. Experții cred că noul plan aduce o doză bună de pragmatism într-o strategie, Green Deal, care a fost extrem de contestată. Europa are șansa ei în materie de reindustrializare, dar contextul economic internațional este mai complicat ca niciodată în ultimii 30 de ani.

Vânzările de mașini Tesla au scăzut în Europa? Să fie o dezamăgire a cumpărătorilor sau o reacție la ideile politice exprimate de Elon Musk? Ne vom lămuri în următoarele luni.

În luna ianuarie a.c., vânzările de automobile Tesla, în Europa, au scăzut la jumătate față de aceeași perioadă a anului trecut. Cifrele publicate de Asociația Europeană a Producătorilor de Automobile arată o scădere a înmatriculărilor Tesla la 7.500 de vehicule de la 15.000 înregistrate anul trecut.

Mai interesant este că piața europeană a automobilelor electrice a scăzut ușor în ianuarie, dar a crescut cu 34% în termeni anuali, ceea ce arată că nu mașinile electrice au o problemă, ci mai degrabă Tesla.

Compania americană pune scăderea vânzărilor pe seama schimbării unor modele, prin introducerea unor variante mai abordabile din punctul de vedere al prețului care sunt așteptate să iasă pe piață în primul semestru al acestui an. Este posibil, dar până una-alta, vânzările slabe din Europa au dus ieri la o scădere a prețului acțiunilor Tesla pe Wall Street cu 8%.

Din cauza acestei evoluții bursiere capitalizarea companiei a scăzut sub pragul de 1.000 miliarde de dolari, un nivel comparabil cu cel din luna octombrie 2024. Este adevărat că în noiembrie 2024, atunci când Donald Trump a fost ales președintele SUA, prețul acțiunilor Tesla a crescut. Logica investitorilor a fost că apropierea lui Elon Musk de Trump va aduce beneficii companiei.

Acum, însă, în ianuarie 2025, investitorii au fost obligați să țină cont de cifre, adică de realitate, deci de scăderea vânzărilor în Europa și evoluția pieței a fost elocventă.

Marea întrebare este: cât a contat în scăderea vânzărilor Tesla implicarea lui Elon Musk în politică și mai ales mesajele legate de Uniunea Europeană? Șeful Tesla a susținut deschis partidul Alternative fur Deutschland (AfD), a avut un dialog cu Alice Weidel pe propria rețea socială și a criticat în mai multe rânduri Uniunea Europeană.

Este clar că o parte din scăderea vânzărilor Tesla vine și din cauza abordărilor politice ale lui Musk, de multe ori exagerate și critice și, în orice caz, discutabile din punctul de vedere al orientării politice.

Vânzările din ianuarie a.c. erau anunțate de o serie de nemulțumiri ale consumatorilor. La nivel mondial, au apărut mișcări care îl contestă pe Elon Musk, dar care își concentrează furia către Tesla. Astfel, pe unele rețele sociale au apărut mesaje care îi îndeamnă pe consumatori să nu cumpere Tesla sau dacă au deja o mașină din această marcă să o vândă.

Totodată, unii proprietari de Tesla și-au lipit pe mașini autocolante pe care scrie „Taci, Elon” sau „Am cumpărat-o înainte ca Elon să o ia razna”.

Este exagerat să se vorbească despre un boicot la adresa automobilelor Tesla. Dar, o reacție a consumatorilor există și nu ar fi de mirare să constatăm în următoarele luni o scădere a vânzărilor tocmai din cauza ideilor politice ale omului de afaceri.

Mai mult ca sigur că Elon Musk știa în ce se bagă atunci când s-a implicat în politică și când a acceptat să conducă departamentul de eficiență guvernamentală. Dar, omul de afaceri pare captivat de politică și ignoră consecințele asupra businessului. Abordarea politică tranșantă poate fi pe placul președintelui american, dar în același timp, poate să-i atragă antipatii majore ale consumatorilor.

Mai ales acum, politica americană este una a taberelor împărțite, iar adversarii administrației Trump-Musk ar putea deveni și adversarii brandului Tesla.

După cum se știe, pentru companiile listate pe piața de capital rezultatele vânzărilor și profitului sunt importante. O scădere a vânzărilor poate duce nu doar la o cădere a prețului acțiunilor, ci chiar la cereri ale investitorilor pentru plecarea lui Musk din funcția de președinte-director general al Tesla. Deocamdată, suntem în zona scenariilor. Dar, în același timp, orice variantă este posibilă.

Donald Trump a chemat companiile să se mute în SUA pentru a scăpa de taxele vamale. Dar, decizia de a investi pe o piață ia în calcul mai mulți indicatori decât barierele tarifare. Cu toate acestea, unele companii au anunțat deja programe investiționale consistente.

Uneori, oamenii de afaceri sunt atât de ușor de convins. Mai ales de către un politician hotărât, dacă nu chiar amenințător. Așa s-a întâmplat cu Tim Cook, șeful Apple, care după o întâlnire cu președintele american Donald Trump a anunțat un plan de investiții masiv al companiei.

Recent, Donald Trump a transmis direct oamenilor de afaceri și managerilor că dacă vor să scape de taxele vamale pe care probabil SUA le va impune să investească în America. Desigur, este logic. Dar, decizia de a muta o fabrică din Mexic, Canada sau Europa în SUA ia în calcul mai mulți factori economici decât doar nivelul taxelor vamale. De exemplu, contează costul forței de muncă, piața care se deschide și lanțurile logistice de aprovizionare și distribuție.

De voie, de nevoie, Apple a anunțat un plan de investiții în America în valoare de 500 miliarde de dolari, pentru următorii patru ani. Este cel mai ambițios program pe care și-l asumă compania, după ce în anul 2021 anunțase că va investi în SUA 430 miliarde de dolari în următorii cinci ani. Acum, Apple plusează, iar analiștii văd acest plan ca un angajament față de administrația actuală.

În acest moment, compania condusă de Tim Cook este relativ dependentă de producția din China, astfel că taxele vamale care vor fi impuse economiei asiatice de către Trump aduc o problemă pentru producătorii de iPhone. De altfel, planul de investiții a fost însoțit și de estimarea că firma va crea 20.000 de locuri de muncă în SUA.

Tim Cook nu a defalcat către ce proiecte se vor duce cei 500 miliarde de dolari, dar comunicatul companiei precizează că, împreună cu partenerul Foxconn va construi la Houston o fabrică pe o suprafață de 250.000 de metri pătrați în care se vor asambla servere. Până acum, echipamentele au fost produse în afara Statelor Unite, dar, potrivit agenției de știri Bloomberg, procesoarele incluse în servere vor fi fabricate în continuare în Taiwan.

Apple va investi în centre de date în mai multe state americane și va finanța înființarea unei academii în Michigan. De asemenea, compania intenționează să continue activitatea de cercetare în domeniul semiconductorilor.

În plus, producătorul vrea să dubleze sumele alocate furnizorilor săi inovativi din America. Fondul de 10 miliarde de dolari va finanța compania TSMC a cărei fabrică proaspăt inaugurată în Arizona tocmai a început producția cipurilor pentru Apple.

În acest moment, o bună parte din componentele din iPhone-uri și Mac-uri sunt produse în Asia, iar asamblarea se face în China, chiar dacă Apple a vrut să mute producția în Vietnam sau în India.

Nu este pentru prima dată când Tim Cook este sensibil la cererile lui Donald Trump. În timpul primului mandat de președinte al lui Trump, Cook a promis investiții de 350 miliarde de dolari, a susținut impunerea de taxe vamale produselor care vin din China și l-a făcut pe președintele american să viseze că Apple va deschide trei fabrici în SUA.

De partea cealaltă a Atlanticului, în Europa, din întâmplare, tot ieri, o companie chineză specializată în producția de baterii, CALB, a anunțat investiția într-o fabrică de baterii de litiu în Portugalia. Fabrica va fi situată la 100 de kilometri de Lisabona, va însemna o investiție de aproximativ două miliarde de euro, va începe să producă pentru piața europeană peste doi ani, iar în anul 2028 va fi complet operațională. Din declarațiile managerilor companiei chineze investiția va crea aproximativ 1.800 de locuri de muncă și se va adresa pieței europene.

Desigur, alegerea locației nu este întâmplătoare știindu-se că Portugalia este o țară cu bogate resurse de litiu. Așadar, cu sau fără taxe vamale, strategice sau nu, investițiile continuă. Pe ambele maluri ale Atlanticului.

Guvernul a acordat o serie de derogări de la măsurile de blocare a angajărilor și de înghețare a salariilor la stat. Companiile cu capital de stat au primit dreptul să mărească veniturile salariale și să își crească numărul de angajați. Riscul este ca și alte categorii profesionale să ceară aceleași schimbări.

Guvernul a făcut un pas înapoi. Săptămâna trecută, la ședința Executivului a fost adoptată o ordonanță de urgență care modifică ordonanța trenuleț. Concret, noul act legislativ relaxează condițiile impuse de ordonanța, adoptată la sfârșitul anului trecut, unor companii și categorii profesionale.

Astfel, companiile cu capital majoritar de stat vor putea să crească salariile angajaților. Formulările ordonanței sunt alambicate, dar din ele se poate înțelege că fondul de salarii poate crește cu procentajul de creștere al salariului minim. Să reamintim că salariul minim a crescut la începutul acestui an, de la 3.700 la 4.050 lei, cu 9,5%, și de multe ori credem că nivelul salariului minim influențează doar câteva sectoare economice. Iată că, de fapt, salariul minim poate avea un efect semnificativ în economie.

Derogările de la ordonanța trenuleț sunt generoase. Ele se referă la companiile care au înregistrat profit în unul din ultimii trei ani, care au activități pentru industria de apărare, care derulează investiții strategice și care implementează proiecte finanțate cu fonduri europene plus cele listate la Bursa de valori București. Toate aceste întreprinderi nu doar că pot crește salariile, dar pot mări și numărul de angajați prin ocuparea posturilor vacante.

Dar, parcă, pentru a nu rata nicio companie de stat guvernul oferă și celor care care au pierderi posibilitatea de a mări salariile cu condiția să reducă nivelul pierderilor cu 5% față de anul trecut. O condiție care nu pare foarte greu de realizat.

Ordonanța de urgență adoptată de guvern este efectul protestelor și grevelor anunțate la câteva companii energetice importante, Transelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, Hidroelectrica la care se adaugă Metroul din București.

Evident că o grevă la companiile energetice ar fi o amenințare serioasă pentru economia autohtonă, dar cedarea guvernului nu este nici ea de bun augur. În ultimă instanță, companiile de stat pot avea o politică proprie de salarizare, dar măsurile luate de guvern anul trecut doreau să fie un exemplu pentru întregul sector de stat (administrație centrală și locală plus companii) că Executivul își dorește să reducă sau măcar să țină sub control cheltuielile bugetare și să crească veniturile.

Indirect, o plafonare a salariilor din companiile de stat ar fi însemnat un profit mai mare și implicit un impozit mai mare plătit către buget. Este, însă, adevărat că în ultimii ani, guvernul a luat cât a vrut, adică tot mai mult, din profiturile înregistrate de companiile cu capital de stat.

Guvernul a mai făcut concesii și pentru unele categorii de angajați bugetari. Polițiștii, militarii și salvatorii montani vor fi plătiți dacă lucrează în zilele care sunt în mod legal libere. Ordonanța trenuleț a încercat să înlocuiască plata cu oferirea de zile libere.

Totodată, Executivul a deblocat și angajările în sistemul de sănătate. De altfel, guvernele din ultimii ani au eșuat constant în încercarea de a păstra constant numărul angajaților la stat.

Sunt trei concluzii care se pot trage în acest moment. Prima este că derogările acordate de guvern pot duce la un efect al „bulgărelui de zăpadă”, adică și alte categorii bugetare să facă presiuni pentru a fi exceptate de la măsurile luate anul trecut de Executiv. A doua este că nu trebuie să ne facem iluzii în ceea ce privește numărul salariaților din sectorul public. Va crește indiferent de ordonanțele guvernului. A treia: marea problemă este ce se oferă din bugetul public. Dacă recompensele sunt prea generoase, mai mari decât poate plăti economia reală, ele ar trebui temperate. Pentru că după ce au fost acordate va fi foarte greu să fie retrase.

Partidul AfD este practic izolat pe scena politică germană înainte de alegerile de duminică, 23 februarie a.c.. Lidera AfD este un amestec bizar de conservatorism cu progresism și de liberalism cu anti-europenism. Rezultatul este mai mult o vedetă rock decât un lider politic.

Duminică, 23 februarie a.c., ochii lumii vor fi ațintiți asupra Germaniei pentru a vedea rezultatele votului care va decide noul Bundestag și modul în care se vor împărți cele 640 de locuri în parlamentul federal.

Sondajele de opinie arată că Uniunea Creștin-Democrată (CDU) este creditată cu 30% din voturi, ceea ce face ca Friedrich Merz, liderul partidului, să aibă cele mai mari șanse să fie următorul cancelar. Bineînțeles, dacă nu vom avea vreo surpriză „în stil românesc”.

CDU este urmată de partidul Alternative für Deutschland (AfD) care este creditat cu 20-21% din intenția de vot. Scena politică germană nu oferă astăzi nicio șansă pentru ca AfD să intre la guvernare, pentru că nicio forță politică nu și-a anunțat intenția de a colabora cu un partid considerat extremist. Dar, analiștii politici prognozează că de fapt AfD își netezește calea pentru alegerile din anul 2029.

De altfel, starul acestor alegeri este președinta AfD, Alice Weidel. În vârstă de 46 de ani, este absolventă a Universității din Bayreuth, un mic orășel din landul Bavaria, acolo unde și-a făcut și teza de doctorat cu tema sistemul de pensii din China. Weidel este economistă, a lucrat pentru Goldman Sachs și apoi, la sfârșitul anilor 2000, a fost angajată timp de șase ani la Banca Chinei, perioadă în care a învățat și limba mandarină.

Dincolo de susținerea din partea lui Elon Musk, Alice Weidel a fost supranumită fie „doamna de fier”, cu referire la Margaret Thatcher, fie „prințesa de gheață” sau chiar „cancelara inimilor”. Toată „floarea cea vestită” a politicienilor conservatori s-a grăbit să își arate susținerea pentru Alice Weidel numind-o în feluri diferite, precum „speranța” Germaniei sau „viitorul” acestei țări.

Partidul AfD are din punct de vedere economic un program de sorginte liberală, adică propune reducerea taxelor și scăderea intervențiilor statului. De altfel, partidul a fost creat de profesori și economiști ultraconservatori din Germania de Vest și s-a dorit să fie o alternativă la CDU, condus atunci de Angela Merkel.

AfD își propune prin program să înlăture barierele comerciale (probabil că Musk nu a văzut acest punct), să mențină și să respecte frâna de îndatorare din Constituția germană, să scadă cheltuielile statului și să desființeze impozitul pe avere. Până aici este o linie liberală pronunțată.

Dar, Alice Weidel completează ideile economice cu un discurs anti-imigrație: limitarea dreptului la azil, controale la frontiere, reducerea alocațiilor sociale pentru refugiați și chiar inventarea unui termen „remigrație”, care nu înseamnă altceva decât expulzarea imigranților în țările de origine.

AfD și Alice Weidel vorbesc și despre ieșirea Germaniei din Uniunea Europeană criticând Bruxelles-ul pentru „de-democratizare, centralizare, suprareglementare și o economie planificată ilegitimă”. AfD critică statutul Germaniei de net contributor la bugetul Uniunii Europene și faptul că regulile fiscale ale Pactului de Stabilitate și Creștere nu se respectă. Dar, economiștii avertizează că o astfel de abordare ar duce la pierderea a milioane de locuri de muncă. Totodată, programul partidului ignoră avantajele economice pe care Germania le are în calitate de membră a Uniunii Europene.

Desigur, mass-media a notat micul paradox al doamnei Alice Weidel, care dincolo de discursul său cu accente puternic conservatoare, are un parteneriat civil cu o femeie din Sri Lanka, au înfiat împreună doi copii și trăiesc în Elveția.

Alice Weidel și-a construit o aură între politician și star rock. La o întâlnire cu simpatizanții partidului, presa internațională notează că s-a cântat „Alice für Deutschland” care rimează cu „Alles für Deutschland”, Toți pentru Germania, un slogan al Partidului Nazist, interzis astăzi. Desigur, exagerările nu sunt bune nici în cazul AfD, iar partidul este marginalizat pe scena politică germană. Așadar, cel mai înțelept este să așteptăm rezultatul alegerilor de duminică, 23 februarie a.c.

În timp ce unele sindicate din companii de stat anunță greve și tensiunea politică este în creștere, sunt firme care își programează investiții majore. Este un semnal de încredere important în condițiile incertitudinilor din economie și din mediul politic.

Este cel puțin interesant ca din când în când să faci o selecție a știrilor săptămânii. Ar putea părea că nu au neapărat legătură între ele, dar totuși informațiile puse una lângă alta ne arată cât de diferite sunt preocupările societății românești.

Așadar, au apărut așa-zise provocări pe rețele sociale în care cei care se tăvălesc desculți și parțial dezbrăcați în zăpadă ne spun că este un nou mod de a avea libertate.

Tensiunea crește. Extremiștii fac liste cu „sorosiști”, iar „sorosiștii” îi arată cu degetul pe extremiști. Un posibil viitor candidat la președinție a declarat că va interzice rețeaua Soroș în România. Ce o fi însemnând acest lucru, doar politicianul știe, dar extremiștii visează la momentul în care vor avea puterea.

Sindicatele de la Metrou au făcut o grevă de exces de zel cerând creșterea salariilor și o finanțare corespunzătoare a companiei. Oare la ce se referă când vorbesc despre „o finanțare corespunzătoare” dacă ne gândim că la începutul anului tariful unei călătorii cu metroul a crescut de la 3 la 5 lei și jumătate din cheltuielile companiei se acoperă prin subvenții?

Guvernul vrea să aplice o legislație nouă, adoptată ca un jalon din PNRR, prin care cere ca veniturile salariale ale directorilor companiilor de stat și ale membrilor Consiliului de administrație să fie calculate în funcție de mai mulți indicatori de performanță.

Această încercare de schimbare a primit un răspuns rapid. Sindicatele din companiile Transelectrica și Smart au anunțat declanșarea grevei începând cu data de 10 martie a.c.. Rolul companiei Transelectrica este esențial în cadrul sistemului energetic național. Nu doar că este întreprinderea care asigură transportul energiei electrice în țară și în relația cu sistemele europene, dar Transelectrica are și statutul de dispecer național.

Ce vor angajații de la Transelectrica? Este o listă lungă de revendicări, dar din ea spicuim câteva: nu au crescut salariile cu 300 lei pentru fiecare angajat începând cu luna decembrie 2024, nu a crescut cuantumul diurnei la 200 lei pe zi, nu se acordă două zile libere plătite pe an pentru rezolvarea unor probleme medicale sau personale, nu s-a acordat o creștere a salariului brut cu 400 de lei, o dată la cinci ani, nu se acordă o serie de bonusuri și sporuri, dar, în schimb, fiecare angajat al companiei primește sume în bani echivalentul a 6.000 de kWh pe an.

O altă știre ne arată, însă, că directorii Transelectrica au o indemnizație lunară de aproximativ 42.000 lei brut, iar membrii Directoratului au în plus echivalentul în lei a 1.250 euro lunar pentru cheltuieli de transport și chirie.

De asemenea, este relativă „înghețarea” angajărilor în administrația centrală, pentru că numărul funcționarilor crește în continuare, iar concursurile de angajare din unele instituții nu s-au oprit.

În tot acest timp, în care sindicatele din unele companii de stat și instituții publice vor să scape de aplicarea ordonanței trenuleț, folosind chiar și șantajul grevei, în care prăpastia ideologică între simpatizanții politici crește, o companie cu capital austriac la care statul român încă mai deține o participație semnificativă, anunță investiții de 750 milioane de euro în următorii cinci ani. Scopul acestor investiții este să producă combustibili sustenabili. La această sumă se adaugă și investițiile pe care compania le face deja pentru exploatarea resurselor energetice din Marea Neagră.

Un alt exemplu este anunțul făcut de o mare rețea comercială care va inaugura 200 de supermarketuri, în următorii cinci ani. Chiar dacă un supermarket nu este o uzină sau fabrică, proiectele de extindere pe piața locală arată încrederea în economie și în societate. Este o adevărată minune că investitorii români sau străini mai au încredere să se dezvolte pe piața locală, în situația în care incertitudinile politice și economice sunt mari.

Un nou caz controversat din industria criptomonedelor este în atenția publică. De data aceasta, în centrul său se află chiar președintele argentinian. Va fi acest scandal fatal pentru cariera politică a lui Javier Milei?

Președintele Argentinei, Javier Milei, a dat de belea. După ce a reușit să stăpânească inflația, după ce a redus deficitul bugetar și a restructurat administrația, Milei este în centrul unei anchete care ar putea să ducă la suspendarea sa de către Parlament.

La sfârșitul săptămânii trecute, președintele argentinian a promovat în postările de pe rețelele sociale criptomoneda libra. Milei a scris că libra va stimula economia țării prin finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii și a antreprenorilor.

Evoluția criptomonedei a fost rapidă. Într-o singură zi, după recomandările președintelui, valoarea libra a crescut la 50 de dolari, iar după ce Javier Milei și-a șters postările valoarea monedei virtuale a scăzut dramatic până la 0,50 de dolari. Un reprezentant al unei organizații neguvernamentale argentiniene a declarat că 40.000 de persoane au pierdut aproximativ patru miliarde de dolari.

Nu este pentru prima oară când persoane de rang înalt se joacă cu criptomonede. Elon Musk a tot manipulat o monedă virtuală sub numele de câine în așa fel încât mulți așa-ziși investitori îl luau în serios pe Musk și cumpărau sau vindeau în funcție de postările sale. Bineînțeles că Musk ieșea în câștig, iar unii cumpărători pierdeau. Dar, pentru că piața cripto este nereglementată, nimeni nu a spus nimic.

Înainte de învestire, președintele american și soția sa și-au lansat propriile monede virtuale. Unii au cumpărat, dar alții au fost furioși susținând că Trump își bate joc de piața criptomonedelor. Dar, povestea s-a uitat repede.

În schimb, mișcarea lui Javier Milei nu poate fi trecută cu vederea. Încă de la sfârșitul săptămânii trecute, avocații păgubiților au acționat. Ei consideră că postările președintelui argentinian au fost un caz clasic de manipulare, adică o personalitate politică sau economică promovează un activ, după care „îl lasă din brațe”. Rezultatul este că omul care manipulează cumpără și vinde la timp și se alege cu bani după toată mișcarea de piață.

Un judecător a început o investigație a cazului, coaliția politică de opoziție a anunțat că va face toate demersurile politice pentru a-l demite pe președinte, iar un reprezentant oficial al lui Javier Milei a declarat că președintele nu a făcut nimic altceva decât să susțină antreprenorii locali care doresc să lanseze un proiect în care investesc și creează locuri de muncă.

Totodată, co-fondatorul platformei Meteora, care a lansat criptomoneda libra a demisionat. Acesta este și co-proprietarul unei alte platforme numită Jupiter autointitulată „una dintre cele mai mari platforme de tranzacționare descentralizate și una dintre cele mai active comunități în domeniul cripto”.

Co-fondatorul Meteora și Jupiter a declarat că nimeni dintre angajați nu a efectuat tranzacții privilegiate, nu a avut abateri financiare și nici nu a primit monede cripto în mod necuvenit. Și a adăugat că o firmă de avocatură independentă va investiga situația și va publica un raport cu concluziile.

Pe partea sa, Javier Milei a fost dintotdeauna un susținător declarat al criptomonedelor. Dar cazul libra îl pune pe președintele argentinian într-o situație extrem de delicată. A fost manipulare de piață sau o susținere nevinovată a unor antreprenori locali? Judecătorul va investiga, politicienii din opoziție i-au lipit deja eticheta de vinovat, iar cei care au pierdut bani „pe mâna lui” sunt furioși.

În același timp, cazul Milei nu este decât o filă dintr-un dosar mult mai amplu. Dorința unei părți a publicului de a se îmbogăți peste noapte este hrănită de criptomonede. Au fost multe situații în care investitorii au pierdut bani. De aceea, dosarul Milei nu este decât unul mai celebru, dar clasic în care niște așa-ziși investitori „au căzut la mijloc”.

Creșterea economică a României în 2024 a fost de doar 0,9%, cel mai slab rezultat din ultimii ani, iar perspectivele pentru 2025 sunt nesigure. Anul acesta, reducerea deficitului bugetar și incertitudinile externe, precum posibilele tarife vamale impuse de Trump și aprecierea dolarului, complică situația. În aceste condiții, guvernul va trebui să dea dovadă de o rigurozitate bugetară sporită pentru a evita noi turbulențe economice.

Cifrele economice nu ne dau multe motive de optimism. La sfârșitul săptămânii trecute au fost publicate datele privind creșterea economică în anul 2024. Ritmul a scăzut foarte mult.

Anul trecut, creșterea economică a fost de doar 0,9%, conform datelor Institutului Național de Statistică. De altfel, pe parcursul întregului an 2024, cifrele de creștere au fost sub 1%, în timp ce în anul 2022 creșterea oscila între 4% și 5%, iar în 2023 între 2% și 3%.

Marea îngrijorare este, însă, legată de anul acesta, pentru că nu este clar care ar putea fi pârghiile de creștere de la 0,9%, anul trecut, la 2,5%, în 2025. Analiștii mizează pe două motoare: un an agricol bun și o creștere a absorbției fondurilor europene. Rămâne de văzut dacă aceste speranțe se vor materializa și dacă agricultura și banii europeni vor fi suficiente pentru a susține o creștere economică atât de mare față de anul trecut.

De altfel, procentajul de creștere cu doar 0,9% din anul 2024 este cel mai mic după 2012, când economia traversa încă o criză majoră și creștea cu numai 0,6%. Lăsăm la o parte, bineînțeles, anul 2020, anul crizei sanitare, atunci când economia a avut o scădere cu 3,7%.

Mai îngrijorător este că anul trecut, așa după cum au remarcat experții, stimulul fiscal transmis în economie a fost de 8,6% din PIB, adică aproximativ 153 de miliarde de lei, pentru a obține o creștere economică de numai 0,9%.

Anul acesta, România este obligată să reducă deficitul bugetar până la 7% din PIB. În aceste condiții, se va putea atinge o creștere economică de 2,5%? Este greu de crezut.

Nici inflația nu dă semne de scădere. În decembrie 2024, rata inflației a fost de 5,14%, în creștere față de luna precedentă. În ianuarie 2025, inflația a coborât la 4,95%, dar ne putem întreba dacă va urma o evoluție în „dinți de ferăstrău”, adică urcări și coborâri?

Ceea ce știm, deocamdată, este că Banca Națională a României și-a mărit ținta inflației pentru anul acesta la 3,5% și, în același timp, a menținut rata dobânzii-cheie la 6,5%, ceea ce ne arată că rămâne precaută. Cu alte cuvinte, așteaptă să vadă rezultatele politicii fiscale, respectiv reducerea deficitului bugetar, înainte de a acționa în sensul reducerii dobânzii-cheie.

În continuare inflația este influențată de factori interni și externi. De exemplu, pe plan intern, va trebui să vedem care va fi decizia în materie de plafonare a tarifelor energetice și, mai ales, care vor fi efectele asupra economiei în ansamblu.

Pe plan extern, influențele pot veni de la prețul țițeiului sau de la aprecierea dolarului în raport cu moneda europeană, situație în care mărfurile energetice ar deveni mai scumpe pentru europeni (inclusiv pentru România), care își plătesc facturile produselor din import în dolari.

Anul trecut, producția industrială a României a scăzut cu 1,5%, al treilea an consecutiv în care se află pe minus. Desigur, am putea spera că în 2025 industria ar putea să crească, ceea ce ar fi un plus pentru creșterea economică, măcar prin efectul de bază.

Dar, să fim realiști. Creșterea producției industriale depinde în mod covârșitor de comenzile care vin de la partenerii europeni, iar din acest punct de vedere, Europa are propriile probleme, deci ar trebui să nu mizăm prea tare pe comenzile noi care vin din statele membre occidentale, în special Germania, Franța sau chiar Italia și Spania.

De altfel, agenția de rating Scope trece în revistă provocările cu care se confruntă Europa în acest an. Este vorba despre posibilele tarife vamale ale lui Trump care pot încetini sau complica lanțurile de aprovizionare, despre creșterea cheltuielilor cu apărarea, despre fragmentarea politică atât la nivel european, cât și între Europa și SUA și despre tendința de apreciere a dolarului, care ar scumpi împrumuturile și mărfurile energetice. După cum se poate vedea, auspiciile economice interne și europene nu sunt dintre cele mai favorabile. Este un motiv în plus să ne așteptăm din partea guvernului la multă rigurozitate bugetară.