Economia reală

Și în cazul României, și în cel al Franței, agențiile de rating tratează egal economiile celor două state. România este într-o situație complicată, la un pas de a ajunge în categoria „nerecomandat pentru investiții”. Franța este penalizată pentru dezechilibrele macroeconomice.

Agenția de rating Moody's a modificat perspectiva privind economia românească la negativă de la stabilă. Acum, toate cele trei agenții de rating importante notează România în mod egal, adică perspectiva este negativă, iar ratingul de țară este cu numai o treaptă înainte de categoria „junk”, nerecomandată pentru investiții.

Efectul de aliniere a calificativelor date de agențiile de rating nu ar trebui să ne mire. În cel mai rău caz, ar trebui să ne îngrijoreze, pentru că o eventuală retrogradare la „junk” decisă de una dintre agenții va fi urmată și de celelalte. Situația economiei românești este atât de complicată, încât este greu de crezut că analizele agențiilor de rating pot să acorde prea multe excepții și prea multă încredere.

Problema pe care o vede Moody's este cunoscută și anume deficitul bugetar. Și analiștii agenției de rating, la fel ca evaluările altor instituții financiare, cred că ținta de anul acesta, un deficit fiscal de 7% din PIB, este prea ambițioasă și nu va fi atinsă. Raportul Moody's arată că România va încheia anul cu un deficit de 7,7% din PIB și în următorii trei ani datoria publică va ajunge la 68% din PIB, peste pragul recomandat de regulile europene. Profilul de credit al României, remarcă agenția de rating, este mai slab decât al altor state notate cu același calificativ de rating.

Raportul Moody's arată că politicile fiscale și macroeconomice ale României sunt evaluate periodic de Comisia Europeană, iar comercial și investițional economia românească este legată strâns de cea europeană. Acestea sunt considerate aspecte pozitive pentru evaluarea ratingului de țară.

Sunt menționate măsurile introduse la sfârșitul anului trecut prin ordonanța trenuleț cu scopul de a contribui la reducerea deficitului bugetar, dar analiza agenției de rating menționează că fără măsuri suplimentare, precum o colectare mai bună a veniturilor sau o disciplină a cheltuielilor, ținta de deficit bugetar va fi greu de atins.

Speranța pentru impulsionarea creșterii economice și pentru reformele necesare vine pentru Moody's, ca și în cazul celorlalte două agenții de rating, de la fondurile europene, inclusiv cele cuprinse în PNRR.

Bineînțeles, analiza agenției de rating trece în revistă și riscurile care planează asupra României, respectiv apropierea geografică de războiul din Ucraina și angajamentul diminuat al SUA privind apărarea în Europa. De asemenea, sunt menționate și situațiile în care ratingul României ar putea fi retrogradat, cea invocată în analiza Moody's fiind devierea de la calendarul de consolidare fiscală asumat pentru următorii ani.

Tot la sfârșitul săptămânii trecute, Franța a trecut prin emoțiile notării de către agenția de rating Fitch. Ratingul de țară al Franței a suferit în ultimii ani câteva mișcări de retrogradare: în aprilie 2023, a trecut de la dublu A (AA) la AA-, iar în toamna anului trecut perspectiva s-a transformat din stabilă în negativă. Ca și în cazul României, agențiile de rating s-au aliniat la aceleași calificative.

Săptămâna trecută, analiștii se temeau că Fitch va da tonul unei noi retrogradări a ratingului de țară al Franței. Problemele se cunosc: o incapacitate de a pune în aplicare un plan de reducere a deficitului bugetar și perspectiva unei încetiniri a creșterii economice.

Actualul guvern francez și-a propus să reducă deficitul fiscal de la 6% (anul trecut) la 5,4% din PIB, în 2025, ceea ce înseamnă economii bugetare de 50 miliarde de euro. Este suficient pentru agențiile de rating? Părerile economiștilor erau împărțite, mai ales dacă se uitau și la nivelul datoriei publice care a ajuns la 113% din PIB.

În pofida temerilor, Fitch a luat în considerare punctele forte ale economiei franceze, cum ar fi diversitatea, soliditatea sectorului bancar și posibilitatea finanțării datoriei suverane. Iar rezultatul a fost că, deocamdată, calificativul a rămas neschimbat. Ceea ce nu modifică, totuși, situația bugetară dificilă a Franței.

Taxele vamale nasc noi taxe vamale. Războaiele comerciale care se desfășoară în acest moment demonstrează că deciziile americane sunt urmate de măsuri luate de statele afectate.

Nimeni nu mai înțelege nimic din taxele vamale ale lui Trump. Este foarte greu să știi acum care sunt taxele noi, intrate în vigoare, care sunt cele amânate sau care sunt cele aplicate de alte state ca un răspuns simetric la cele introduse de administrația americană.

În cazul europenilor, cronologia este următoarea: americanii au anunțat introducerea unei taxe vamale de 25% pentru importurile de oțel și aluminiu. Miercuri, 12 martie a.c., Comisia Europeană a introdus o taxă vamală tot de 25% pentru importurile de whisky din America. În replică, ieri, președintele american a anunțat pe propria rețea socială că va introduce o taxă vamală de 200% pentru importurile europene de vin și șampanie.

Parcă nu se mai termină niciodată. Donald Trump a spus de nenumărate ori în ultimele zile că statele terțe au fost incorecte cu SUA și au abuzat de ele din punct de vedere comercial. Este doar o afirmație, pe care președintele american nu se obosește să o explice. Adică, aplică statele europene, Canada sau Mexic taxe vamale mari pentru importurile din America, în așa fel încât președintele Trump trebuie să ia măsuri? Nu este clar.

Dacă anunțul președintelui american va rămâne valabil, situația industriei de băuturi alcoolice europene va fi dificilă. O taxă de 200% ar însemna oprirea exporturilor de băuturi alcoolice din Europa către America, ceea ce ar însemna ștergerea a patru miliarde de euro din exporturile franceze.

Pentru Franța, Statele Unite sunt principala piață internațională. Un sfert din valoare și 18% din totalul exporturilor franceze sunt realizate peste Atlantic. Anul trecut, francezii au exportat în SUA vin în valoare de 2,3 miliarde de euro și băuturi alcoolice în valoare de 1,5 miliarde de euro. De altfel, Franța reprezintă jumătate din exporturile mondiale de băuturi alcoolice (exclusiv vinul).

Pe lângă SUA și China este atentă la sectorul de producere a băuturilor. Anul trecut, după o anchetă antidumping făcută de autoritățile chineze asupra brandy-urilor europene, China a interzis vânzarea de coniac venit din Europa în aeroporturile și duty free-urile din țară.

Un reprezentant al asociației Spirits Europe a declarat că la nivel mondial, un loc de muncă în industria băuturilor spirtoase creează alte 19 locuri de muncă pe lanțul comercial de la producție la comercializare. În perioada 2018-2020, în timpul primului mandat al lui Donald Trump, a mai existat un război comercial între SUA și Uniunea Europeană tot pe terenul băuturilor spirtoase. Atunci, rezultatul a fost o reducere valorică a fluxurilor comerciale cu 20%-30%. În același timp, investițiile companiilor din industria de băuturi s-au redus.

Europenii se declară deschiși să negocieze cu administrația americană pe tema taxelor vamale. Cu ce rezultate vom vedea în următoarea perioadă.

Până atunci, să mai dăm un exemplu, de data aceasta din războiul comercial Canada-SUA. Taxele vamale impuse importurilor de oțel și aluminiu au dat naștere unei replici din partea statului canadian Ontario care a decis să aplice o suprataxă de 25% pentru energia electrică exportată în America. Trebuie spus că statul canadian este esențial pentru aprovizionarea cu energie electrică a 1,5 milioane de gospodării din trei state americane.

La o zi după ce a introdus suprataxa, prim ministrul provinciei canadiene a anunțat că o retrage și că este pregătit să negocieze cu partea americană.

Dar, negocierile se poartă deja cu mână forte. Președintele Donald Trump a anunțat că intenționează ca din aprilie a.c. să mărească taxele vamale pentru piesele auto fabricate în Canada, ocazie cu care ar închide producția de piese auto în Canada. Obiectivul lui Donald Trump este să fie anulate taxele vamale canadiene aplicate asupra produselor lactate americane. Sunt cazuri relevante. Ele arată cât de complicate, cât de inoportune și cât de agresive pot fi războaiele comerciale.

Un institut economic german a calculat sumele care au fost acordate ca ajutor Ucrainei. Tema este controversată, iar valorile care circulă în mediul politic sunt foarte diferite. Analiza institutului Kiel arată că Uniunea Europeană a ajutat mai mult Ucraina decât SUA.

Una dintre temele confuze din ultimele luni este cea a ajutorului acordat Ucrainei. La nivel înalt, au fost vehiculate o serie de cifre care, însă, sunt contestate fie de către americani, fie de europeni. În acest context, Institutul german Kiel pentru Economie Mondială a calculat ajutoarele acordate de state Ucrainei.

Astfel, în perioada ianuarie 2022 - decembrie 2024, „harta” ajutoarelor este următoarea: Statele Unite – 114 miliarde de euro, Germania -28 miliarde, Marea Britania – 15 miliarde , Franța – 14 miliarde, Japonia -10,5 miliarde, Italia – 10 miliarde, Olanda – 9,7 miliarde, Danemarca – 9 miliarde, Canada – 8 miliarde, Suedia -7 miliarde de euro.

Trebuie spus că statele din afara Uniunii Europene au oferit ajutoarele, fiecare în parte, în mod bilateral. În cazul statelor membre, ajutorul acordat Ucrainei se divide în două componente, una bilaterală, alta alocată prin instrumentele financiare create de Uniunea Europeană. Este vorba despre mai multe mecanisme de finanțare, precum Facilitatea europeană pentru pace, Mecanismul de asistență macrofinanciară sau Banca Europeană pentru Investiții (BEI).

Trebuie remarcat că în total valoarea ajutorului acordat de Uniunea Europeană este mai mare decât cel al SUA. Ceea ce arată că abordările președintelui american sunt pe de o parte, exagerate, iar, pe de altă parte, de-a dreptul incorecte.

La nivel european, ajutoarele cumulate au atins nivelul de aproximativ 134 miliarde de euro, ceea ce însemană o sumă mai mare decât cea alocată de Statele Unite. Pentru a avea un ordin de mărime, să spunem că ajutorul european pe parcursul a trei ani este aproximativ egal cu jumătate din PIB-ul României.

Prin Facilitatea europeană pentru pace au fost alocate 50 miliarde de euro, iar un împrumut de 45 de miliarde de euro a fost finanțat din veniturile obținute din activele rusești imobilizate.

La nivel militar, acordul de cooperare în domeniul securității semnat în februarie 2024 de către președinții Zelenski și Macron este valabil pentru o perioadă de 10 ani. De exemplu, Franța a înființat un fond de sprijin pentru Ucraina prin care se finanțează, printre altele, producția pentru Ucraina a tunurilor Caesar. Totodată, o serie de IMM-uri franceze din domeniul energiei, infrastructurii, sănătății, aprovizionării cu apă, deminării sau construcțiilor de locuințe au câștigat proiecte finanțate din fondul de sprijin al Ucrainei. În același timp, să nu uităm că Ucraina și Marea Britanie au semnat un tratat pe 100 de ani.

Institutul german Kiel face și o statistică, pe țări, pentru trei capitole de ajutor și anume militar, financiar și umanitar. Statele Unite au acordat în majoritate ajutor militar, Uniunea Europeană are doar ajutor financiar și umanitar, ajutorul german cuprinde toate cele trei categorii, dar cea mai parte este constituită de cel militar. În rest, statele au proporții diferite în ceea ce privește cele trei componente ale ajutorului pentru Ucraina.

În concluzie, studiul Institutului Kiel arată că Ucraina a primit ajutor, militar, financiar sau umanitar de la 41 de state, state membre ale Uniunii Europene, dar și membri ai G7, grupul țărilor industrializate. De menționat că analiza a ținut cont doar de ajutoarele acordate de la guvern la guvern, donațiile private sau cele de la organizații financiare internaționale, precum Fondul Monetar Internațional, nu sunt incluse în studiu. Dincolo de cifre, această analiză este importantă pentru că pune la locul lor statele care au ajutat Ucraina și face ordine asupra unei întrebări care se aude tot mai des: cine a plătit mai mult pentru Ucraina?

BNR prezintă o „hartă” a riscurilor pentru economia românească. Unele vin dinspre politicile publice și deciziile guvernamentale, altele din economia mondială. Anul acesta va fi multă incertitudine în economia locală.

Banca Națională a României (BNR) are o calitate: în studiile și analizele pe care le face evoluția economiei este văzută independent de zona politică. Mai multă analiză economică și mai puțină interpretare partizană. Minuta ședinței de politică monetară a Consiliului de administrație al BNR din luna februarie a.c. aduce în atenția publică, fără să le numească explicit, opt motive de îngrijorare.

1. Inflația nu cedează. Evoluția este în continuare în „dinți de fierăstrău”, scădere în septembrie 2024, apoi creștere în următoarele luni ale anului 2024, scădere în ianuarie 2025 și prognoze de revenire a creșterii în primul trimestru al anului 2025. De altfel, sondajele realizate în rândul managerilor de companii, a consumatorilor și analiștilor bancari arată că sunt așteptări privind o rată a inflației mai ridicată în următoarele luni. Oscilațiile nu sunt bune, iar BNR așteaptă o tendință clară de scădere a inflației pentru a putea reduce rata dobânzii de politică monetară.

2. Salariile au continuat să crească peste rata inflației. În decembrie 2024, câștigul salarial mediu net a fost de 5.645 lei, mai mult cu 5,7% față de inflație, în termeni anuali. Este o evoluție care ne arată că în medie creșterile de salarii au depășit rata inflației, ceea ce a fost încă un motiv care „a turnat gaz pe focul inflației” (alături, de exemplu, de imensul deficit bugetar al anului 2024).

3. Consumul crește în continuare într-un ritm susținut. Analiza BNR numește creșterea consumului ca fiind „alertă”, chiar dacă a încetinit întrucâtva față de primele două trimestre ale anului trecut. Dar, creșterea salariului real și avansul consumului nu fac decât să încurajeze creșterea prețurilor. În ultimă instanță, dacă producătorii văd că mărfurile lor sunt cumpărate, care ar fi motivele pentru care ar opri creșterea prețurilor?

4. Investițiile și efectul lor în economie. Premierul Ciolacu vorbește foarte des despre investițiile publice record pe care guvernul le-a derulat anul trecut și despre alocările bugetare pentru investiții (tot record) de anul acesta. Informațiile privind execuția bugetară arată și ele sumele mari pe care Executivul le-a cheltuit pentru investițiile publice. Și totuși, de luni de zile, analiza BNR menționează de fiecare dată că formarea brută de capital, adică investiția publică, a frânat puternic în anul 2024. Cine să înțeleagă această contradicție?

5. Deficitul de forță de muncă a scăzut anul trecut, ceea ce arată că tema crizei de angajați a devenit mai puțin acută. Cu toate acestea, banca centrală va urmări evoluția pieței muncii pe o perioadă mai lungă de timp pentru a vedea în ce măsură vor exista presiuni în economia reală asupra creșterii salariilor. Deocamdată, analiza BNR arată că eliminarea facilităților fiscale salariale acordate în unele sectoare economice cresc costurile cu forța de muncă pentru companii.

6. Există în continuare riscuri legate de cursul de schimb leu-euro. Chiar dacă piața valutară și BNR au făcut ca raportul de schimb al monedei naționale față de euro să fie extrem de stabil, în continuare, anul acesta deficitul balanței comerciale și deficitul bugetar vor pune presiune asupra devalorizării leului.

7. Anul trecut, exporturile au crescut (92,6 miliarde de euro) față de anul precedent, dar a crescut și deficitul comercial care a ajuns la 33,3 miliarde de euro. Ceea ce arată că în continuare exportul net, mai exact deficitul balanței comerciale are un efect de reducere a PIB.

8. Există o întreagă gamă de riscuri interne și externe: prețurile alimentelor și energiei în contextul legislației românești privind plafonarea adaosurilor (la alimente) și a tarifelor (la gaze naturale și energie electrică), cotația țițeiului, protecționismul comercial, dar și politica fiscală și bugetară internă, respectiv dacă guvernul va reuși să reducă deficitul bugetar în termenii agreați cu Comisia Europeană.

Așadar, banca centrală avertizează cu privire la eventuale deraieri economice care pot apărea anul acesta. Sunt doar riscuri, nu certitudini, dar politica economică a guvernului ar trebui să țină cont de ele.

Bursele americane au scăzut, ceea ce arată că investitorii nu au încredere în politica economică a administrației Trump. Sunt chiar economiști care se tem că SUA ar putea intra în recesiune.

Dacă am vrea să știm părerea investitorilor despre politica economică a administrației Trump am putea afla răspunsul destul de simplu. Și anume: ne uităm la evoluția burselor.

Ieri, piața americană a scăzut abrupt. La jumătatea zilei bursiere americane indicele Dow Jones s-a redus cu 1,27%, Nasdaq a căzut cu 3,57%, iar S&P 500 a coborât cu 2,2%. Cel mai mult au fost lovite companiile tehnologice, „cei șapte magnifici”, cum au fost denumite aceste firme. Iată evoluțiile: Meta, minus 5,22%, Microsoft, minus 3,22%, Alphabet, minus 4,55%, Apple, minus 5,49%, Amazon, scădere cu 3,06%, iar Nvidia, minus 4,61%.

Să mai adăugăm o „victimă” și anume Tesla care și-a redus prețul acțiunii cu 12%. Este o cifră record care duce scăderea la jumătate a valorii companiei începând cu luna decembrie 2024.

Investitorii au crezut că programul lui Donald Trump va aduce o creștere importantă a economiei, dar evoluțiile bursiere arată că speranțele s-au cam risipit. Acum, investitorii pe burse se tem că va avea loc o încetinire a creșterii economice.

Au fost mai multe declarații ale oficialilor americani. Mai întâi, secretarul de stat pentru Trezorerie a spus că economia americană și bursele vor intra într-o perioadă de „detoxfiere” adăugând că statul este dependent de cheltuielile publice și a declarat că administrația Trump va reduce drastic aceste cheltuieli. Un proces aflat în plină desfășurare, dar care este puternic contestat.

Apoi, duminica trecută, în cadrul unui interviu la o televiziune americană, Donald Trump a declarat că a fost „o perioadă de tranziție”. Acesta a fost fitilul care a aprins piețele. Investitorii au înțeles că economia americană își poate încetini creșterea sau chiar poate ajunge în recesiune.

Bancherii au intervenit și ei. Comitetul Consultativ al Asociației Bancherilor Americani format din 16 economiști de la cele mai importante instituții financiare ale țării a emis un comunicat în care prognozează că PIB-ul SUA va crește cu 2,1% în anii 2025 și 2026, dar avertizează că ritmul ar putea fi chiar mai redus.

Cu cât taxele vamale sunt aplicate mai mult, cu atât crește riscul de recesiune, afirmă economiștii. De altfel, taxele vamale sunt cel mai mare motiv de îngrijorare pentru experți și companii.

Președintele Trump, după învestirea în al doilea mandat, s-a jucat ca într-un adevărat „montagne russe” cu taxele vamale, ba le crește, ba le scade, ba le aplică, ba le amână. Victimele acestei curse au fost, până acum, Mexicul și Canada.

Noul premier canadian, Mark Carney, fost guvernator al Băncii Angliei, a declarat cu subiect și predicat că țara sa nu va face parte niciodată din Statele Unite ale Americii. Carney, un fost bancher central cu multă experiență, a promis că va construi o nouă economie.

În ceea ce privește taxele vamale, incertitudinea este ridicată și în cazul Chinei. Săptămâna trecută, președintele american a crescut taxele vamale aplicate importurilor din China la un nivel de 20%, după ce în februarie a.c. taxa introdusă era de 10%.

Incertitudinea este maximă. Mâine vor intra în vigoare taxele pentru importurile de oțel și aluminiu, o măsură care va afecta inclusiv companiile europene.

Bursele chinezești au scăzut și ele, dar nu doar din cauza războiului comercial declanșat, ci și pentru că investitorii nu au fost încântați de scăderea inflației în China interpretând evoluția ca pe o problemă pe care o are cererea de mărfuri.

După cum se poate vedea orice posibilitate este deschisă pentru economia americană, fie creștere, fie recesiune. Deocamdată, însă, piețele nu validează stilul de a face politică economică al lui Donald Trump.

În ultimele luni, există o întrebare care a primit mai multe răspunsuri. Întrebarea este: care sunt motivele economice și sociale pentru care Călin Georgescu are un suport public suficient cât să îl transforme într-un un „caz național”?

Astfel, România are una dintre cele mai mari rate ale riscului de sărăcie sau de excluziune socială. Raportul de țară al Comisiei Europene din anul 2024 arată că persoanele care trăiesc în mediul rural, cele în vârstă, copii și grupuri vulnerabile sunt categoriile cele mai afectate de sărăcie.

Calitatea serviciilor sociale este inegală și scăzută în special în comunitățile marginalizate. Accesul la asistență medicală este diferit între București și unele regiuni ale țării. De asemenea, calitatea serviciilor medicale este inegală între mediul urban și cel rural. De exemplu, România are una dintre cele mai mari ponderi ale persoanelor cu nevoi de îngrijire pe termen lung, 56% față de 26%, media europeană.

România, ca majoritatea economiilor globale, a traversat o perioadă cu inflație înaltă. În anul 2022, inflația medie era de 12%, în 2023, a ajuns la 10%, iar anul trecut, rata inflației a coborât la 5%. Chiar dacă reducerea este evidentă, românii au avut mai mulți ani consecutivi cu o creștere a prețurilor care s-a acumulat. În medie, salariile au crescut mai mult decât rata inflației, dar această statistică nu exclude ca o serie de categorii de populație să fi avut o reducere a nivelului de trai.

Rata de ocupare pentru persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani a crescut în ultima perioadă la 69%, dar rămâne una dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. Totodată, ocuparea în rândul persoanelor cu un nivel scăzut de calificare era în anul 2022 de numai 45%, mai scăzut decât media europeană de 57%, și mult mai redusă decât rata de ocupare pentru persoanele cu studii superioare, care atinge 90%.

De asemenea, rata șomajului în rândul tinerilor era în anul 2023 de 22%, peste media europeană care este de 14,5% și, în același timp, tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare înregistrează o rată de 19%, una dintre cele mai mari din Uniunea Europeană.

Productivitatea economiei românești a progresat vizibil în ultimul deceniu ajungând aproape de 80% din media europeană, dar, la fel ca dezvoltarea are cifre inegale în țară, adică, în București este de 146%, în timp ce în regiunea de Nord-Est nivelul productivității este de numai 45% față de media UE.

În același timp, România are rezultate modeste la nivel european în ceea ce privește eficiența administrației și funcționarea sistemului judiciar.

O parte dintre indicatorii educaționali sunt la un nivel scăzut în comparație cu cei europeni sau mondiali, arată raportul de țară. Este vorba despre scoruri slabe la testele PISA, rezultate slabe la competențele de bază și o pondere redusă a elevilor cu rezultate foarte bune. Rata de absolvire a învățământului terțiar a fost una dintre cele mai mici din Uniunea Europeană, iar abandonul școlar este o problemă la toate nivelurile de învățământ. O parte din aceste evoluții sunt explicate prin numărul mare de români care lucrează în afara țării. Dar, în aceste condiții economice și sociale găsim unele explicații pentru existența unui public cu simpatii politice extremiste.

Tarifele vamale americane i-au enervat atât de tare pe consumatorii canadieni și europeni încât s-au creat mișcări care vor să boicoteze produsele americane. Desigur, șansele ca boicotul să aibă efecte comerciale sunt mici. Dar, brandurile americane ar putea să aibă în timp o scădere a încrederii în ochii publicului larg.

Cum ar fi să vedem restaurante McDonald's goale, cutii de Coca Cola care rămân pe rafturile supermarketurilor, telespectatori care renunță la Netflix și cititori care își cumpără cărți din librării și nu le mai comandă de la Amazon. Nu este scenariul unei crize de consum, ci acela al unui boicot la adresa produselor americane. O metodă de protest care capătă amploare în Canada și în unele state europene.

În Canada, apelurile la boicotarea produselor americane s-au răspândit pe rețelele sociale și la ele s-au raliat și asociații de consumatori. Chemarea la boicot se adresează și sectorului turistic, canadienii fiind îndemnați să nu își mai petreacă vacanțele în SUA, ci să meargă în Europa sau să rămână în țară. Au apărut și primele estimări privind pierderile sectorului turistic în cazul în care apelul la boicotarea sectorului turistic american ar fi ascultat de canadieni. Ar fi vorba despre pierderi de două miliarde de dolari pentru turismul din America.

În statele europene, respingerea produselor americane este în creștere. Tonul a fost dat de țările scandinave, acolo unde publicul este obișnuit să răpundă în fața provocărilor care țin de principii sau care se referă la mediu. Refuzul de a cumpăra produse americane a fost încadrat într-o tendință mai largă, de consum responsabil. Mai multe rețele comerciale daneze și suedeze au redus ponderea produselor americane pe rafturile magazinelor, iar vânzările Tesla au scăzut anul trecut în Germania cu 76%.

Este greu de estimat în acest moment cât de mult s-ar putea extinde boicotul și care ar putea fi efectele economice. De obicei, astfel de inițiative nu rezistă prea mult timp, pentru că în multe cazuri consumatorii se întorc la produsele preferate, indiferent unde sunt fabricate, și aleg mărfurile în funcție de cel mai bun raport preț-calitate.

În lucrările de specialitate se precizează că succesul unui boicot se bazează pe trei factori: mobilizarea consumatorilor, disponibilitatea unor alternative credibile la produsele pe care consumatorii refuză să le cumpere și durata acțiunii.

În cazul de față, mobilizarea consumatorilor pare a fi reală, dar sunt întrebări legate de perioada pe care se poate întinde refuzul. Furia stârnită de taxele vamale impuse de Donald Trump intră în contradicție cu obiceiul de consum, adânc înrădăcinat, de produse americane. Iar, pentru ca lucrurile să fie și mai complicate o parte din brandurile americane sunt produse chiar în statele europene. Și atunci, consumatorii se pot afla în fața unei dileme: să le boicoteze sau nu?

Nu sunt așteptări ca vânzările să se prăbușească în câteva zile, dar mărcile produselor americane ar putea să sufere o degradare în timp în ochii consumatorilor.

Dincolo de boicotul produselor americane în Europa sau Canada, președintele american s-a răzgândit din nou, în sensul că după ce marți a introdus tarifele vamale pentru importurile din Mexic, joi a amânat din nou aplicarea lor până pe 2 aprilie. Președintele american a explicat că a luat această decizie „din considerație” pentru omologul său mexican. Practic, vor fi scutite de la aplicarea suprataxelor, bunurile și serviciile incluse în acordul de liber schimb între cele două țări. Amânarea se aplică și autoturismelor importate din Mexic, un capitol important pentru producătorii auto.

Anul trecut, deficitul comercial al SUA a crescut la 918 miliarde de dolari, cu 133 miliarde mai mult decât anul precedent. Cele mai mari importuri americane sunt de componente pentru computere, bunuri de larg consum, inclusiv produse farmaceutice, autoturisme și produse alimentare și băuturi. Cele mai mari deficite provin de la schimburile comerciale cu China, Uniunea Europeană și Mexic. Cu toate acestea, experții arată că mărirea taxelor vamale nu va rezolva problema deficitului balanței comerciale americane. Efectele în economie ar putea fi inverse față de așteptările administrației Trump, în sensul creșterii inflației și chiar a scăderii producției locale.

Uniunea Europeană are un plan de reînarmare și caută acum surse financiare pentru a-l aplica. Se va merge pe ideea unor împrumuturi comune la care se vor adăuga sumele alocate de statele membre. În primă etapă, țările europene vor avea la dispoziție 150 miliarde de euro pentru a investi în sistemele de apărare.

Comisia Europeană a prezentat cel mai ambițios plan privind apărarea după războiul rece. Europa, prin vocea președintei Comisiei Europene, este pregătită să aloce 800 miliarde de euro, în următorii 10 ani. Planul de reînarmare, așa cum a fost numit, își propune să folosească toate pârghiile disponibile pentru a ajuta statele membre să crească urgent cheltuielile de apărare.

Cea mai rapidă decizie este aceea a acorda împrumuturi în valoare de 150 de miliarde de euro pentru ca statele membre să investească împreună în sisteme de apărare. Sunt precizate și prioritățile, respectiv apărarea antiaeriană, sisteme de artilerie, rachete, muniții, drone sau sisteme de apărare antidrone.

Uniunea Europeană a optat pentru varianta împrumuturilor, în loc de granturi, pentru că astfel de resurse financiare pot fi mobilizate rapid și eficient. Statele membre vor putea să facă achiziții de tehnică militară împreună și, totodată, vor putea să ajute Ucraina.

Este esențial faptul că se dorește ca regulile Pactului de Stabilitate și Creștere să fie suspendate, astfel încât statele membre să își poată crește cheltuielile de apărare cu 650 miliarde de euro, în următorii patru ani fără a se iniția o procedură de deficit excesiv.

Uniunea Europeană vrea să convingă statele membre ca sumele rămase necheltuite din fondul de coeziune să fie mutate către cheltuieli de apărare. Dar, această mișcare nu va fi ușor de făcut, pentru că unele state și unele regiuni europene nu vor fi de acord cu ideea. În total, anvelopa financiară care este necheltuită se ridică la 340 miliarde de euro, un fond substanțial care ar putea fi folosit în acest caz de urgență.

De asemenea, se dorește și extinderea mandatului Băncii Europene de Investiții pentru a acorda împrumuturi pentru apărare. Banca are un activ de 600 de miliarde de euro care ar putea fi investite în securitate și apărare fără un plafon fix.

Astăzi, la Bruxelles, va avea loc un Consiliu European în care șefii de state și de guverne vor discuta pe tema apărării și vor încerca să facă un pas înainte, pentru că din pachetul de 800 miliarde de euro majoritatea banilor vor veni din surse naționale.

Din acest punct de vedere, unele state membre, precum Franța, Italia sau chiar România vor avea dificultăți să aloce bani pentru apărare, pentru că ele sunt deja în procedura de deficit excesiv.

Noul instrument financiar nu va fi un împrumut comun al statelor, chiar dacă sunt țări, precum Franța, care și-ar dori o astfel de variantă. Dar, se va merge pe ideea unor împrumuturi separate, pentru că în felul acesta va fi nevoie în Consiliul European doar de o majoritate simplă evitându-se un posibil drept de veto, pe care și l-ar putea exercita, de exemplu, Ungaria sau Slovacia.

Raportul Draghi arată că Europa este blocată într-o structură industrială veche, astfel încât nu există nicio companie europeană cu o capitalizare bursieră de peste 100 miliarde de euro care să fi fost înființată în ultimii 50 de ani, în timp ce toate cele șase companii americane cu o valoare de piață de peste 1.000 miliarde de dolari au fost create în această perioadă. Drept urmare, firmele europene care se bazează pe tehnologii mature cheltuiesc mai puțin decât cele americane pentru inovare. Iar rezultatele se văd.

Uniunea Europeană este pe locul doi în lume în materie de cheltuieli militare, dar acest lucru nu se reflectă în capacitatea de apărare. Industria europeană de apărare este fragmentată, suferă din lipsă de standardizare și echipamentele nu sunt interoperabile. Raportul Draghi dă un exemplu și anume în Europa sunt utilizate 12 tipuri de tancuri, în timp ce SUA produc doar unul.

Soluția pe care o văd experții europeni este investiția în inovare și schimbarea paradigmei industriale. Dar, Europa trebuie să devină mai productivă păstrînd valorile fundamentale, respectiv democrația, libertatea, pacea, echitatea sau prosperitatea. Planul de reînarmare este important, dar esențial este să fie aplicat.

Măsurile anunțate de administrația Trump încep să producă replici. Ritmul deciziilor este foarte rapid, dar coerența lasă de dorit. America și lumea se schimbă. Dar, este schimbarea pozitivă?

E greu să trăiești în aceeași lume cu Donald Trump. Președintele american s-ar părea că vrea să o răstoarne cu susul în jos și repede în doar câteva luni.

Iată, de exemplu, doar ieri câte valuri au făcut deciziile lui Donald Trump. Astfel, tarifele vamale anunțate de președintele american au avut efecte negative asupra piețelor de capital din întreaga lume. Indicele american Nasdaq a scăzut, la fel și indicele S&P. Sunt cele mai mari scăderi, de la creșterile din luna noiembrie 2024, atunci când au avut loc alegerile americane. Nici bursele europene nu s-au simțit prea bine. Au fost scăderi la Frankfurt, la Paris, la Londra, la Milano și la București.

Creșterea tarifelor vamale pentru mărfurile importate din Mexic și Canada a fost un adevărat șoc pentru constructorii de automobile. Toți marii producători auto au uzine în Mexic care produc pentru Statele Unite, 13% din produsul intern brut al Mexicului depinde de industria auto, iar 70% din mașinile și piesele auto fabricate în Mexic ajung direct în SUA. Aceste cifre ne arată cât de complicată este situația economiei mexicane după introducerea tarifelor vamale de către SUA.

Contra-reacțiile din statele afectate nu au întârziat să apară. China a anunțat că impune și ea începând cu data de 10 martie a.c. tarife vamale suplimentare cu 15% pentru importurile de carne de pui, grâu, porumb, bumbac la care se adaugă și alte produse care vor fi suprataxate cu 10%. Mexicul va preciza la sfârșitul acestei săptămâni măsurile pe care le va lua, iar oficialii canadieni au vorbit despre instituirea unei suprataxe de 25% pentru mărfuri importate din SUA în valoare de 155 miliarde de dolari canadieni.

Tot ieri, Organizația țărilor exportatoare de petrol (OPEC) și aliații ei au decis să păstreze calendarul de creștere progresivă a producției începând cu luna aprilie. Rezultatul a fost că prețul țițeiului Brent a scăzut cu aproape 2% până la nivelul de 70 dolari barilul. Prețul barilului american a ajuns la 67 dolari, mai puțin cu 1,33%. Președintele american își dorește o reducere a prețului petrolului și implicit a energiei pentru a reduce inflația. Cu toate acestea, SUA este un mare exportator de țiței și gaze naturale, iar scăderea prețurilor nu avantajează companiile energetice americane.

Comisia Europeană pregătește un plan care își propune să sprijine companiile din industria siderurgică, un sector economic care are 300.000 de locuri de muncă la nivel european și care va fi afectat de tarifele vamale americane de 25% care se vor aplica începând cu 12 martie a.c. Planul european va fi anunțat pe 19 martie a.c., și este așteptat atât de producătorii de oțel, cât și de cei de aluminiu. Sectorul siderurgic european este deja în suferință, mai multe companii închizând unități de producție și de aceea companiile văd măsurile Comisiei Europene ca pe „o gură de oxigen”.

Ieri, un consorțiu de investitori condus de fondul BlackRock a cumpărat de la o companie din Hong Kong 90% din participația deținută la porturile de pe ambele părți ale canalului Panama. Acestea sunt informațiile publicate de două ziare economice de prestigiu, Financial Times și Wall Street Journal. Tranzacția este estimată la 22 miliarde de dolari și include porturi deținute de compania din Hong Kong în mai multe țări ale lumii.

Tot ieri, în Germania, conservatorii și social-democrații au anunțat că vor să înființeze un fond de 500 miliarde de euro din care se vor face investiții în sectorul de apărare și în infrastructură în următorii 10 ani.

În fine, Comisia Europeană a prezentat un plan pentru dezvoltarea sectorului de apărare. Sumele puse în joc vor fi de 800 miliarde de euro. Primul pilon, în valoare de 150 miliarde de euro, va fi urgent la dispoziția statelor membre pentru a-și întări capacitatea de apărare. Președinta Comisiei a propus o relaxare a regulilor bugetare pentru a încuraja investițiile în apărare, ceea ce va însemna că regula deficitului excesiv nu se va aplica în acest caz.

Toate s-au întâmplat într-o singură zi, chiar înainte ca președintele american să se adreseze Congresului. Nici nu vreau să mă gândesc ce va fi mâine.

Președintele ANPC a declanșat un șir de controale care aduce în fiecare zi noi surprize. Se închid, restaurante, spații comerciale sau mici fabrici din industria alimentară. Apar, însă, și semne de întrebare referitoare la felul în care acționează inspectorii ANPC.

Întrebarea zilei este: pe cine mai închide Piedone astăzi? De două săptămâni, Popescu Piedone și inspectorii de la ANPC din țară și din București sunt de neoprit. Au închis câteva mall-uri din București, au controlat 82 de campusuri universitare (nu m-aș fi gândit că în România sunt atât de multe centre universitare), au închis o berărie mare din parcul Herăstrău, din București, dar și o mică fabrică de pâine din județul Iași.

În fiecare zi, echipele lui Piedone lovesc unde nu te aștepți. Am fost într-un mall la câteva zile de la închiderea de către ANPC a tuturor restaurantelor plus hipermarketul din cadrul galeriei comerciale. După câteva zile, totul funcționa ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Desigur, regulile controlului sunt că dacă se remediază greșelile constatate activitatea poate începe, ceea ce probabil s-a și întâmplat. Sau nu cumva toate aceste controale sunt și un mijloc pentru Piedone de a-și reconsolida imaginea după înfrângerile suferite în politică?

Desigur, după frecvența închiderii unor locații comerciale sau publice și după diversitatea locurilor alese pentru controale putem spune că este o minune că după ce mâncăm în oraș nu ajungem direct la spital. De exemplu, ieri, Piedone a găsit bacterii coli în gheața servită de un restaurant Burger King. Rezultatul a fost că a închis toate aparatele de gheață din toate restaurantele din țară ale brandului respectiv.

Piedone nu se joacă! Dar, oare nu putem vorbi despre exces de zel? Adică, peste tot pe unde trec inspectorii ANPC vedem tăvi arse, recipiente în care sunt depozitate tot felul produse alimentare și ni se vorbește despre gândacii din bucătărie. Dacă găsești astfel de cazuri într-un supermarket poți dispune doar închiderea zonei de producere a mâncării sau a sectorului de panificație. Dar, este absurd să închizi întregul magazin, inclusiv sectorul de fructe sau legume sau raionul de conserve. Din această cauză, este posibil ca tocmai producătorii români să fie cei afectați.

Desigur, este dificil să spui că acțiunile lui Piedone nu sunt utile. Șeful ANPC știe unde să lovească și calcă apăsat pe teritorii care nu au mai fost atinse de mult. Nu poate fi contrazis. Dar, avântul lui Piedone are și alte resorturi. În sensul că în ultimii ani funcția de președinte ANPC a avut și o miză politică. De fapt, a fost o trambulină pentru politică. Cel mai bun exemplu este fostul președinte ANPC care s-a remarcat și el prin tot felul controale tematice, a ajuns în politică, dar nu a avut succes.

De altfel, în aceste zile, Popescu Piedone și echipele de la ANPC controlează restaurante, cantine studențești sau mici fabrici din industria alimentară, în timp ce fostul președinte a luat cu asalt băncile și a încercat să le învețe tipurile de contracte de credit și variantele de rambursare a împrumutului. Sectorul bancar a câștigat în instanță toate amenzile pe care le-a primit de la ANPC. Măcar Piedone rămâne într-o zonă mai apropiată de competențele inspectorilor de la ANPC.

Piedone știe să facă show, știe să răstoarnă mesele și, în general, această abordare are priză la un anumit public. Dar, este și legal? Cu o jumătate de gură cei controlați contestă rezultatele clamate de ANPC. Unii spun că nu s-au găsit gândaci în bucătărie, alții afirmă că de fapt ANPC nu poate închide o unitate de alimentație publică, pentru că nu instituția condusă de Popescu Piedone a avizat funcționarea.

Dar, toate acestea sunt amănunte pentru opinia publică. Ceea ce reține publicul larg este aplombul lui Piedone. Consumatorii se simt apărați, iar Piedone își relansează cariera politică. Până la un punct, este un deal bun pentru ambele părți. Până la proba contrarie.