Economia reală

Exporturile Chinei au crescut puternic în luna martie a.c. Este clar că producătorii și importatorii au vrut să se pună la adăpost față de momentul intrării în vigoare a noilor tarife vamale. Ce va urma este, însă, greu de estimat.

Donald Trump a făcut al doilea pas înapoi. Primul a fost atunci când a decis amânarea cu 90 de zile a aplicării noilor tarife. Al doilea a fost când a hotărât să introducă trei excepții pentru produsele importate din China și anume smartphone-uri, laptopuri și semiconductori. Ceea ce arată că atunci când propriile interese o cer SUA nu ezită să ia decizii de eliminare a taxelor. Totodată, China a anunțat că se va abține de la noi creșteri de taxe.

Într-un editorial apărut în cotidianul „Financial Times” Gideon Rachman vorbește despre convingerea lui Trump și a echipei lui că punând tarife vamale Chinei vor lovi economia asiatică. Încet-încet, Trump pare că înțelege că, de fapt, America este interesată de o parte din produsele fabricate în China. De exemplu, mai mult de jumătate din smartphone-urile vândute în America sunt iPhone-uri, iar 80% dintre acestea sunt fabricate în China.

Dacă telefoanele inteligente își dublează prețurile sau nu se mai găsesc pe rafturile magazinelor, rezultatul războiului comercial declanșat de Donald Trump va fi vizibil și relevant pentru consumatorii americani.

Dar, scrie editorialistul Financial Times, telefoanele și calculatoarele nu sunt singurele exemple. 80% din aparatele de aer condiționat și trei sferturi din ventilatoarele electrice sunt fabricate în China, ceea ce ar trebui să îl facă pe președintele american să spere că nu va fi o vară toridă. De asemenea, 75% din păpușile și bicicletele importate de SUA sunt fabricate în China.

Citeste siUcenicul vrăjitor

De aceea, oficialii chinezi nu se lasă intimidați de jocul lui Trump. Mai ales că lista produselor pentru care China este un furnizor important este mai lungă: China produce 50% din ingredientele care sunt incluse în fabricația antibioticelor, iar avionul F35 necesită componente care sunt fabricate din pământuri rare provenite din China. Tot China este al doilea cel mare deținător de obligațiuni americane, iar într-un moment de tensiune pe piața financiară acest lucru ar putea conta.

Exporturile chineze pe piața americană reprezintă doar 14% din total, ceea ce nici valoric, nici procentual nu înseamnă foarte mult. De aceea, probabil că liderul chinez a decis să nu inițieze negocieri pe tema tarifelor vamale, ci să aștepte.

Editorialistul Financial Times își încheie analiza spunând că oficialii chinezi au pregătit de ceva timp răspunsurile pentru războiul comercial, în timp ce Donald Trump pare că improvizează de fiecare dată când anunță o decizie. Cum se spune în termeni de pocher, Trump are acum în mână cărți slabe și nu este exclus să se retragă de la masa de joc.

Până una-alta, ieri au fost publicate cifrele balanței comerciale ale economiei chineze. Astfel, exporturile au crescut în luna martie cu 12,4% depășind cu mult așteptările care indicau un avans cu doar 4,6%. Este posibil ca ritmul de creștere al exporturilor chineze să aibă legătură cu tarifele vamale ale lui Donald Trump, în sensul că economia s-a mobilizat să producă și vândă mai mult înainte ca noile tarife, previzibil mai mari, să intre în vigoare.

Citeste siViziunea germană asupra taxelor vamale ale lui Donald Trump

Producătorii au trimis mai multă marfă pentru a scăpa de taxele vamale, dar acest flux mai intens va scădea în următoarele luni, o dată cu aplicarea noilor taxe vamale.

În luna martie a.c., exporturile chineze au fost de 313 miliarde de dolari, din care 40 miliarde către SUA, o creștere cu 9% față de anul trecut. În schimb, importurile au scăzut cu 4,3%, ceea ce a dus la un record al excedentului de balanță comercială al Chinei.

Să nu uităm, însă, că economia Chinei se confruntă cu o criză imobiliară prelungită și cu o scădere a încrederii consumatorilor ceea ce duce la o reducere a consumului. Iar rezultatele creșterii tarifelor vamale introduse de administrația Trump abia încep să devină vizibile.

Germania, cu un nou viitor cancelar federal, și-a exprimat un punct de vedere cu privire la taxele vamale impuse de președintele Trump. Friedrich Merz pledează pentru zero taxe între Uniunea Europeană și SUA, dar și pentru noi acorduri comerciale cu state terțe.

Viitorul cancelar german, Friedrich Merz, a vorbit într-un interviu acordat publicației „Handelsblatt” despre subiectul taxelor vamale impuse de SUA. Chiar dacă președintele american a anunțat o amânare cu 90 de zile, nimeni nu poate spune ce va urma după aceste trei luni. De aceea, statele, inclusiv cele europene, se pregătesc pentru momentul în care vor trece cele 90 de zile. Iar pregătirea constă, printre altele, și în viitoarea vizită pe care Merz o va face la Washington.

De aceea, poziția Germaniei, exprimată prin vocea viitorului cancelar, este demnă de interes. Friedrich Merz, care a ajuns la o înțelegere privind formarea guvernului, spune în publicația germană că politicile președintelui Trump cresc riscul ca o criză financiară să apară mai devreme decât se aștepta. Trebuie remarcat că Merz vorbește despre o criză financiară și nu de una economică. Este o diferență mare între una și alta, iar dacă până acum se vorbea despre riscul unei recesiuni, iată că apar tot mai multe voci care se referă la o posibilă criză financiară. Care ar putea veni dacă o serie de companii mari, care au expunere importantă pe bănci ar intra în dificultate.

Chiar dacă Donald Trump a scutit smartphone-urile și computerele fabricate în China de taxe vamale, europenii fac calcule și scenarii. Deocamdată, taxele vamale pentru produsele importate din Uniunea Europeană se aplică pentru aluminiu, oțel și automobile. Celelalte sunt „înghețate” pentru 90 de zile. Germania este deja lovită de creșterea taxelor vamale, pentru că aproximativ jumătate din produsul său intern brut este datorat exporturilor.

Ce propune viitorul cancelar german? Un acord de liber schimb care să includă zero taxe de ambele părți, adică și pentru Uniunea Europeană, și pentru Statele Unite ale Americii. Până la eventuala realizare a unui acord comercial, Merz afirmă clar că Germania are nevoie de gaze naturale, inclusiv de gaz american. Dar, nu își propune ca Germania să fie dependentă de un singur furnizor. De asemenea, liderul conservatorilor germani arată că dacă se ia în calcul și sectorul serviciilor, atunci deficitul de care vorbește Donald Trump în relația comercială cu Europa nu mai este atât de mare.

Viitorul cancelar german crede într-o Europă puternică, dar care să vorbească pe o voce comună. De altfel, Friedrich Merz spune că înainte de a merge la Washington s-a consultat cu liderii europeni.

Strategic vorbind, ce ar trebui să facă Europa? Merz crede că ar trebui să se uite către mai multe zone ale lumii și să facă oferte de colaborare și pentru acorduri de liber schimb. Statele și zonele vizate ar putea fi Canada, Mexic, India, Japonia, Coreea de Sud, dar și regiunea Pacificului de Sud-Est până în Australia și Noua Zeelandă.

Viitorul șef al guvernului federal german a pledat fără echivoc pentru adoptarea cât mai rapidă de către statele membre a acordului Mercosur. Numai că la acest capitol există o opoziție chiar în interiorul Uniunii Europene. În sensul că, în primul rând, Franța, dar și alte state cu un sector agricol puternic se opun semnării acordului Mercosur. Fermierii europeni își doresc o egalizare a condițiilor de producție agricolă între cele două blocuri comerciale, Uniunea Europeană și statele Mercosur.

Viitorul cancelar crede că Europa n-a mai tratat cu atenție continentul african pe care l-a văzut ca un obiect al ajutorului pentru dezvoltare și nu ca un partener strategic. O situație care ar trebui schimbată. De asemenea, Merz propune ca Uniunea Europeană să formeze în timp un spațiu de liber schimb cu Marea Britanie, Norvegia, Elveția și chiar Turcia. Fără îndoială, viziunea germană asupra situației din economia mondială este cât se poate de deschisă și de europeană. Ceea ce ne arată că următoarele 90 de zile vor fi pline de schimburi de idei și de negocieri pentru a căuta o soluție care să avantajeze cât mai multe părți.

Anul acesta, deficitul comercial al României crește. În același timp, creșterea economică încetinește. Un amestec care complică mult mediul economic în anul 2025.

Dacă în ultimele luni s-a discutat extrem de mult pe tema deficitului comercial al SUA, este bine să aruncăm o privire și asupra deficitului comercial al economiei românești.

Institutul de Statistică a publicat datele pe primele două luni ale anului. Nu sunt schimbări spectaculoase, dar concluzia este clară, deficitul continuă să crească. Ceea ce ne arată că guvernul nu poate reduce deficitul bugetar, iar economia continuă să crească deficitul balanței comerciale.

În cifre, în primele două luni ale anului, exporturile au crescut cu 0,7%, iar importurile cu 8,2%, ceea ce ne arată diferența de ritm de creștere. În valoare absolută, deficitul a fost de 5,6 miliarde de euro, mai mare cu 1,4 miliarde de euro decât anul trecut, ceea ce înseamnă o creștere cu 35%, ceea ce înseamnă o creștere extrem de mare. Desigur, pe parcursul anului, ritmul poate încetini, dar, nu există nicio garanție în acest sens.

De unde vine deficitul comercial? Capitolul alimente și animale vii rămâne o zonă care înregistrează un deficit ridicat, de 891 milioane de euro, în creștere față de anul trecut. În ceea ce privește sectorul de băuturi și tutun, singurul care produce excedent, respectiv 196 milioane de euro. Sunt două industrii, cea de băuturi și de producere a tutunului, care reușesc să fabrice în România și să exporte, iar cea de tutun a trecut de la produsele clasice la cele inovative.

O zonă deficitară este cea a combustibililor, acolo unde România are un deficit de 841 milioane de euro, aproape la nivelul alimentelor. Recordul în materie de deficit este deținut în continuare de capitolul produse chimice care înregistrează importuri mai mari decât exporturile cu 2,2 miliarde de euro.

Mai complicat este că nici industria auto, cel mai mare exportator din România, nu reușește să producă excedent. Chiar și sectorul auto înregistrează un deficit comercial în valoare de 259 milioane de euro. Ceea ce ne duce la concluzia că singurele industrii care au excedent comercial sunt cele de băuturi și tutun. Sigur că prima explicație a deficitelor comerciale este cea a lipsei capacităților de producție interne. Dar, nu doar atât. Este clar că vorbim și despre o lipsă de competitivitate a produselor românești concurate de cele care vin din import.

Ani de zile, industria auto a produs excedent. Nu foarte mare, dar excedent. De o bună perioadă de timp, România se află în situația în care nici industria auto nu mai generează excedent și a încheiat anul trecut cu un deficit comercial de 2,3 miliarde de euro.

Recent, au fost publicate și datele privind evoluția produsului intern brut în anul 2024. Încetinirea economiei este evidentă. În anul 2022, creșterea economică era de 4%, în 2023, creșterea a încetinit la 2,4%, iar anul trecut a ajuns la numai 0,8%.

România este pe cale să piardă singurul său atu economic. În afară de deficitele gemene, creșterea economică era indicatorul relevant al economiei românești. Poate că investitorii sau agențiile de rating iertau multe păcate ale economiei locale, doar pentru că economia avea cifre bune de creștere. Astăzi, însă, suntem pe cale să pierdem și cartea de vizită numită creștere economică.

Să urmărim structura economiei și creșterii economice în anul 2024. Agricultura a avut o influență negativă asupra creșterii, construcțiile la fel, industria a avut o contribuție zero, la fel și sectorul IT și cel de intermediere financiară. Doar comerțul, deci consumul a avut o contribuție pozitivă la creșterea economică. Doar că o parte din consum vine din import, după cum vedem în deficitul balanței comerciale. Nici măcar investițiile, care conform guvernului au atins cifre record, nu au ajuns să aibă o contribuție pozitivă la creșterea economică. În concluzie, anul trecut, economia a rămas fără cele mai multe motoare de creștere, ceea ce face din 2025 un an și mai dificil.

Donald Trump a modificat schimbarea. Aplicarea taxelor vamale se amână pentru toată lumea, cu excepția Chinei, cu 90 de zile. Până atunci, se vor aplica tarife vamale de 10%. Donald Trump face un pas înapoi. Va merge către o politică economică predictibilă?

Aseară, în Europa, la prânz, în Statele Unite, cu patru ore înainte de a se închide bursele, Donald Trump a aruncat câteva „bombe” pe propria rețea socială. Prima, cea mai mare, este amânarea cu 90 de zile a intrării în vigoare a taxelor vamale anunțate săptămâna trecută din Grădina de trandafiri de la Casa Albă. În plus, anunțul include și precizarea că în perioada celor 90 de zile taxele vamale aplicate tuturor statelor vor fi de 10%.

A doua bombă, mai mică, este aceea că există o excepție de la amânarea noilor taxe și anume China. Care va avea chiar taxe mai mari decât cele anterioare, la o cotă de 125%, taxe care se vor și aplica.

A treia precizare, importantă, este aceea că 75 de țări au dorit să negocieze. Este greu de spus de ce și-au anunțat intenția de a negocia 75 de state, dacă doar 54 de state erau atinse de creșterea taxelor. Dar, să nu ne împiedicăm în amănunte. Cert este că Donald Trump ne arată că este dispus să negocieze. O ipoteză luată în calcul, dar care acum devine o certitudine.

Haideți să vedem unde ne aflăm astăzi? Dacă amânarea de 90 de zile va rămâne valabilă, adică dacă Donald Trump nu se va răzgândi între timp, ne aflăm într-o situație nouă.

Cele 10% pentru toată lumea par acum niște taxe mici față de cele anunțate săptămâna trecută. Perioada de 90 de zile este suficientă pentru o clarificare țară cu țară. Bineînțeles, dacă administrația Trump chiar va dori să facă o analiză și o negociere de acest tip, adică pe baze economice și reciproce.

Trump se întoarce la vechiul subiect și anume China. Poate că președintele american a înțeles în ceasul al 12-lea că nu se poate război tot timpul și cu toată lumea și a revenit la cea mai mare problemă și anume deficitul comercial cu China. Desigur, cota impusă, 125%, este aberantă. De altfel, și nivelul la zi impus de China, 84%, este total în afara normelor comerciale comune. Nu știm cum va decurge războiul comercial cu restul lumii, dar cel cu China va avea probabil multe episoade.

Întrebarea este: ce l-a determinat pe președintele american să facă un pas înapoi? Aș putea pune mâna în foc că primul impuls a venit de la Burse. Trump este sensibil la evoluția piețelor americane. Și nu este vorba doar despre orgoliul său nemăsurat, nici de faptul că unii dintre susținătorii săi au pierdut sume importante din cauza scăderilor înregistrate de indicii bursieri. Trump știe că bursa este un sport național în America și că dacă un om de afaceri pierde câteva miliarde, un simplu cetățean poate pierde câteva zeci de mii de dolari, iar acești bani contează mai mult pentru simplul angajat american decât pentru cei bogați. Trump a vrut să întoarcă Bursa în favoarea sa și a micilor investitori.

De asemenea, este probabil ca pozițiile publice exprimate de lideri de business să îl fi determinat pe președintele american să ia decizia amânării aplicării taxelor vamale.

Cu siguranță, va urma o discuție legată de deciziile președintelui și evoluțiile Bursei. Când la începutul săptămânii, Casa Albă a negat zvonurile care spuneau că aplicarea taxelor vamale se va amâna cu 90 de zile, bursele au scăzut. Ieri, anunțul lui Donald Trump pe rețeaua lui socială a dus imediat la creșterea piețelor. La un moment dat, indicele S&P 500 creștea cu 9,6%, indicele Nasdaq a urcat cu 12,16%, iar Dow Jones cu 7,87%. Nu este puțin lucru să câștigi 7,8, 10% în câteva ore.

Desigur, Comisia pentru bursă și valori mobiliare, o agenție guvernamentală americană are o foarte bună reputație. Instituția poate investiga dacă sunt beneficiari ai creșterii burselor apropiați de Trump. Este prea devreme să existe suspiciuni legate de manipularea pieței de către Donald Trump, dar mișcările bruște, neașteptate făcute de președintele american sunt, totuși, atipice pentru o administrație care vrea să câștige încrederea partenerilor. Donald Trump pare că joacă într-un film cu titlul „Ucenicul vrăjitor”. Ar fi timpul să dea câteva dovezi de maturizare.

Taxele vamale introduse de SUA escaladează. Pentru China au ajuns la 104%, iar răspunsul Chinei încă nu a venit. În acest ritm, comerțul global riscă să se blocheze.

Administrația Trump a anunțat că taxele vamale impuse Chinei vor fi de 104% și nu de 34%, cum se stabilise săptămâna trecută. Majorarea s-a făcut ca represalii la adresa Chinei, pentru că această țară a precizat că va aplica o cotă de taxare egală pentru importurile americane, respectiv de 34%.

Parcă suntem într-o partidă de pocher în care fiecare jucător plusează într-o exuberanță irațională. Dar, nu ne aflăm la un joc de pocher, ci suntem în economia reală. Trebuie să fie clar. O taxă vamală de 104% înseamnă că dacă o companie, oricât de mare sau de mică este, aduce un produs în SUA va plăti o taxă de vamă egală cu valoarea produsului. Dacă aduci cizme de cauciuc fabricate în China care costă la vamă 50 de dolari, atunci firma va plăti încă 50 de dolari.

Am dat acest exemplu pentru a înțelege că importurile din China vor costa dublu începând de azi. Ce șanse va mai avea un produs importat din China să se vândă pe piața americană? Chiar și în condițiile în care ar fi absolut necesar americanilor, chiar dacă firma producătoare își micșorează drastic profitul și reduce „la sânge” costurile, marfa produsă în China va avea șanse minime să fie vândută. Orice economie care produce cizme de cauciuc și care are o rată mai mică a tarifului vamal poate cuceri piața americană.

De fapt, atunci când vorbim de o taxă de 104% înseamnă un nivel care dorește să blocheze importurile din China. În situația în care China va răspunde cu aceeași cotă, așa cum a făcut prima oară, ne putem întreba dacă nu cumva comerțul SUA-China nu se va bloca pur și simplu?

Deocamdată, calculele „la cald” ale analiștilor americani arată că ritmul de creștere al economiei chineze va încetini anul acesta de la 5% la 4%, iar exporturile vor scădea cu 5% de la creșterea cu 6%, anul trecut. S-ar putea să fie o estimare prea optimistă, dar în acest moment lucrurile sunt în mișcare.

Nu știm care va fi răspunsul Chinei la cota de 104% și nu știm dacă firmele chinezești nu vor abandona de bunăvoie piața americană pentru a se orienta către alte geografii. Desigur, America nu este o piață ca oricare alta, este cea mai mare piață, dar uneori poți fi obligat să renunți la „peștele cel mare”.

De altfel, o bună dovadă în acest sens este discuția telefonică la nivel înalt între Uniunea Europeană și China. Va fi o alianță de conjunctură? Greu de spus, pentru că este evident că niciun bloc comercial nu se simte bine să fie invadat de mărfurile chinezești în căutare de noi debușee de piețe.

În acest context, cearta dintre Elon Musk și Peter Navarro, consilierul economic al președintelui american, are doar miza spargerii frontului pro-Trump. Navarro spune despre Tesla că bateriile, o componentă importantă a mașinii, vin din Japonia și China, iar elementele de electronică sunt fabricate în Taiwan. În schimb, Elon Musk îl acuză pe Navarro că este un economist anti-chinez.

Sunt câteva întrebări: în general, noile taxe și, în special, noua taxă aplicată Chinei sunt stabilite din orgoliul președintelui Trump, sunt făcute pentru a opri schimburile comerciale cu SUA sau pentru a chema statele terțe la negocieri?

Oricare ar fi motivul rezultatul este că sistemul de comerț global riscă să fie blocat. Sunt economiști care cred, probabil la fel ca Donald Trump, că lanțurile globale de producție și comerț pot fi schimbate peste noapte și că noul sistem protecționist îl va prelua rapid pe cel desfășurat la nivel global.

Suntem în fața a două scenarii: fie așa ceva nu se va întâmpla niciodată, pentru că firmele multinaționale vor găsi o cale să blocheze schimbarea, fie dărâmarea sistemului globalist se va face cu atât de mult zgomot, a se înțelege costuri mari pentru populație și companii, încât politicienii care au promovat schimbarea vor fi obligați să iasă din scenă. Deocamdată, avem atât de multe întrebări și atât de puține răspunsuri.

Apar reacții la măsurile economice ale administrației Trump. Proteste ale populației, reproșuri din mediul de afaceri și de la bancheri și chiar contraziceri între decidenți de rang înalt. Politica economică a lui Donald Trump începe să se lovească de critici și ostilitate.

Mai șocantă chiar decât măsurile luate de președintele Donald Trump de la preluarea celui de-al doilea mandat a fost liniștea desăvârșită, lipsa totală de reacție a politicienilor în America și, în general, a opiniei publice.

A părut că, precum în „epoca de aur a lui Nicolae Ceaușescu”, nimeni din SUA nu a îndrăznit să conteste sau să judece deciziile lui Trump. Cu excepția, bineînțeles, a unor acțiuni în justiție adresate împotriva unor măsuri luate de Elon Musk și echipa sa de la departamentul de eficiență guvernamentală. Este foarte posibil ca o mare parte a mediului de afaceri american să fi fost pur și simplu timorată de aplombul cu care a acționat președintele american în primele 100 de zile de mandat.

Lucrurile s-au schimbat, însă, după ce s-au aflat tarifele vamale pe care le-a decis administrația Trump și în fața reacției pe care au avut-o bursele din întreaga lume. La sfârșitul săptămânii trecute, în mai multe orașe americane au avut loc manifestații anti-Trump.

În plus, oameni de business au început să critice măsurile economice ale administrației. De exemplu, șefii băncilor JP Morgan Chase și Bank of America sunt îngrijorați de efectele taxelor vamale asupra economiei mondiale. Bancherii știu prea bine că o criză economică indusă de războiul comercial se va sparge în capul și în conturile de profit și pierdere ale băncilor.

De asemenea, un cunoscut manager de fonduri de investiții, Bill Ackman, susținător, de altfel, anul trecut al lui Donald Trump a declarat ieri că taxele vamale vor duce la o „iarnă nucleară economică”. Desigur, este mai bine să iei poziție mai târziu decât niciodată, dar un investitor, un om de business ar fi putut înțelege din toamna lui 2024 ce efecte va avea programul economic al lui Trump și ar fi putut fi mai reținut în a-l susține.

Cu titlu anecdotic să spunem că Elon Musk a venit cu o idee ciudată dacă privim contextul, respectiv a propus într-un viitor nedefinit o zonă comercială liberă, cu zero taxe, între SUA și Uniunea Europeană. Puteam trece peste declarația lui Musk, pentru că acesta a spus multe „lucruri trăznite” în ultimele luni. Dar, consilierul președintelui Trump, Peter Navarro, arhitectul politicii tarifare, a ținut să-i dea o replică omului de afaceri numindu-l un „ansamblator de mașini”. Ceea ce arată că încep să apară problemele în paradisul imaginat de Donald Trump și echipa lui.

În tot acest timp, Uniunea Europeană caută soluții. Mâine, 9 aprilie a.c., statele membre ar trebui să găsească de comun acord o variantă care să răspundă taxelor vamale impuse de SUA.

Dar, deocamdată, Uniunea Europeană caută un numitor comun. Franța este ofensivă și dorește un răspuns rapid și pe măsură. Germania este aproape de idee și oficiali de la Berlin vorbesc despre măsuri care depășesc taxele vamale tradiționale. Irlanda, acolo unde sunt înregistrate fiscal multe companii americane de tehnologie, îndeamnă la prudență. Italia, al patrulea exportator mondial și cu un guvern care îl simpatizează pe președintele american, încearcă să facă un „dans pe sârmă” între Uniunea Europeană și America.

Este adevărat că europenii nu au prea multe opțiuni pentru a taxa importurile americane. Produsele energetice și echipamentele din această industrie este exclus să fie suprataxate, pentru că Europa s-ar „împușca în picior”. Și atunci, mai rămân, probabil, vinul, lemnul, ața dentară sau hârtia igienică.

Mult mai interesantă este ideea doamnei Christine Lagarde, președinta Băncii Centrale Europene, care ieri îndemna Uniunea Europeană să facă o piață de capital comună și să renunțe la platformele de decontare de plăți, precum Visa, Mastercard, PayPal sau Alipay. Aceasta ar fi cu adevărat o lovitură de business, dar ea este greu de dat pentru că Europa are nevoie de infrastructura care să înlocuiască platforme precum Visa sau Mastercard.

În concluzie, în economia mondială, politicienii și oamenii de afaceri caută soluții la măsurile lui Donald Trump. Paradisul economic pe care cetățenii americani îl așteptau s-ar putea să fie zdruncinat serios.

Noile tarife vamale impuse de administrația Trump vor crea multe probleme în economia mondială. Pe de o parte, va crește riscul de recesiune și de reinflamare a inflației. Pe de altă parte, măsurile anunțate de Donald Trump vor submina globalismul economic și vor promova protecționismul.

Calcule, reacții, îngrijorări, comentarii, apelul la istorie și multă incertitudine. Toate acestea s-au întâmplat după anunțul de creștere a tarifelor vamale făcut de președintele american.

Experții s-au apucat să calculeze cum a ajuns administrația Trump la noile tarife. Așteptările erau ca SUA să analizeze țară cu țară și să impună noi tarife vamale în funcție de cele actuale, în așa fel încât să echilibreze nivelul taxării.

De fapt, calculul a fost mult mai simplu. Administrația americană a pornit de la deficitul comercial înregistrat cu fiecare stat și a făcut o socoteală banală: deficitul SUA s-a împărțit la exporturile fiecărui stat în America, rezultatul s-a înmulțit cu 100 (pentru a se ajunge la rata procentuală) și apoi s-a împărțit la doi. A fost o formulă propusă pe rețeaua X de un jurnalist american și aplaudată de câțiva experți de pe Wall Street.

Dar, ceea ce a făcut Donald Trump este nu doar simplist, ci de-a dreptul incorect economic. Președintele american amestecă merele cu perele. Adică, formula de calcul a tarifelor ține cont doar de un singur lucru și anume deficitul comercial înregistrat de America. Însă, competitivitatea unei economii se măsoară prin productivitate. Excedentul comercial este un premiu pentru o economie și pentru companii competitive. Atunci când decizi să crești taxele vamale doar luând în calcul schimburile comerciale înseamnă să încalci nu doar principiile eficienței, ci și logica economică.

De altfel, analiștii au remarcat că din lista noilor tarife cea mai mare cotă o are statul Lesotho, cu care America are un deficit comercial de 234 milioane de dolari, infim evident față de cele 295 miliarde de dolari ale Chinei. Dar, așa se întâmplă atunci când se aplică o schemă unică, indiferent de situația reală. De asemenea, din listă lipsesc Canada și Mexic, dar cele două state au deja impuse noi taxe vamale.

Decizia lui Donald Trump este cel mai dur atac asupra comerțului liber de după cel de-al doilea război mondial, a declarat Clemens Fuest, președintele institutului german Ifo. Într-adevăr, creșterea tarifelor vamale lovește în modelul global de economie și producție. Efectele așteptate sunt inflație și încetinire a creșterii. Astăzi, un automobil se poate produce în foarte multe țări. Proiectarea, marketingul, centura de siguranță, cablajele, cutia de viteze, acumulatorul, airbagul sau scaunele se pot fabrica în țări diferite, iar asamblarea se poate face în alta. Creșterea tarifelor vamale pentru toate statele cu care SUA au deficit comercial va însemna o creștere a prețului final. Economia și companiile nu se vor putea reorienta rapid de la logica economiei globale la cea a protecționismului. Calendarul impus de Trump nu lasă timp producătorilor locali să se adapteze. De exemplu, în America, textilele, ceaiul sau cafeaua sunt mărfuri importate, fără a avea o alternativă locală.

Statele își fac socotelile. Germania are trei scenarii în față, toate negative: se vor reduce exporturile în America, dar și în China și presiunea asupra piețelor externe va fi tot mai mare, pentru că multe state se vor reorienta.

Vietnam, cu un nivel de taxare de 46%, este marele perdant. În anul 2018, pentru a scăpa de taxele vamale impuse tot de Trump Chinei, companiile multinaționale și-au mutat fabricile și depozitele de logistică în Vietnam, această economie devenind una de tip lohn, de asamblare. În felul acesta, Vietnam a ajuns să aibă unul dintre cele mai mari excedente cu SUA, iar noile tarife ar putea arunca economia într-o recesiune severă.

Președintele Macron a invitat companiile franceze să suspende investițiile în America, până la clarificarea situației și a reamintit că firmele trebuie să joace european având o piață de 450 milioane de locuitori. Franța nu exportă mult în America, doar 6% din total, dar sunt câteva sectoare mai expuse, precum cel aeronautic, cel al băuturilor sau industria de cosmetice și parfumuri.

În concluzie, politica economică americană ridică ziduri în comerțul mondial. În acest moment, marii jucători își calculează pierderile și caută soluții optime pentru efectul Trump.

Sistemul public de pensii este departe de a se afla în echilibru. Subvențiile de la buget sunt masive, iar condițiile introduse prin legi speciale nu pot fi modificate. O analiză cu datele statistice „pe masă” este un bun punct de plecare pentru o schimbare.

Statistica ne oferă o serie de coordonate la zi despre pensii și pensionari. Așadar, numărul mediu de pensionari (pentru că se calculează lună de lună) a fost anul trecut de 4,9 milioane de persoane, în scădere cu 21.000 față de anul precedent.

În anul 2024, pensia medie a fost de 2.581 de lei, în creștere cu 22% în comparație cu 2023. Trebuie făcute două precizări: în calculul pensiei medii statistice nu sunt incluse așa-numitele pensii speciale. De altfel, este inexplicabil motivul pentru care statistica nu oferă date referitoare la pensiile de serviciu sau speciale, cum sunt numite. În al doilea rând, este evident că anul trecut creșterile pensiilor au depășit substanțial rata inflației: 22% față de 5%, cu aproape 15% mai mult.

Un indicator important este așa-numita rată de înlocuire. Datele arată că pensia medie calculată pe baza stagiului complet de cotizare și pentru limită de vârstă reprezintă 54% din salariul mediu net. De remarcat că la acest capitol există o creștere, cu un an în urmă, în 2023, raportul pensie-salariu fiind de numai 50%.

Datele statistice arată că 92% din pensionari sunt din sistemul de asigurări sociale de stat, restul fiind cei cu pensii de serviciu. Cifrele confirmă analize de specialitate anterioare care arată că 80% din pensionari îndeplinesc limita de vârstă. Cu alte cuvinte, există un milion de persoane care au ieșit la pensie, dar sunt sub vârsta standard, adică un procentaj de 20% din total. Nu avem din păcate date referitoare la stagiul complet de cotizare.

Un alt raport important este cel dintre pensionari și salariați. Ecuația pensionari-salariați este esențială pentru o țară și pentru o economie în condițiile în care efectele pe care le aduce raportul angajați-persoane retrase la pensie sunt combinate pentru sistemul de asigurări sociale,pentru sistemul de sănătate și evident pentru bugetul de stat. La nivel național, sunt opt pensionari la 10 salariați. Este un raport insuficient pentru o economie care vrea să se dezvolte.

În România, există o diferență între regiuni și între județe. În București, raportul pensionari-salariați este de 4 la 10, la extremă se află Vaslui, cu 14 pensionari la 10 salariați și Teleorman, cu 15 la 10. Trebuie spus că diferențele între județe nu sunt întâmplătoare. Ele arată și definesc decalajele de dezvoltare dintre regiuni sau între județe.

Nu este singurul indicator care reflectă nivelul diferit de dezvoltare. De exemplu, există PIB pe cap de locuitor sau gradul de dezvoltare al infrastructurii de transport, educațională sau sanitară. Așadar, raportul pensionari-salariați în teritoriu este un indicator care trage un semnal de alarmă asupra potențialului de creștere. Dar, nu este suficient doar să fie constatată problema, ci ar fi nevoie de politici publice mai bine direcționate către zonele defavorizate sau rămase în urmă.

Mai există un indicator care ne poate arăta mai mult decât valoarea lui absolută. Este vorba despre cuantumul pensiilor medii pe județe. Cele mai mici valori, sub 2.000 de lei, sunt în județele Botoșani, Vrancea, Giurgiu și Vaslui. Cele mai mari pensii sunt în București, Gorj și Brașov, aproximativ 3.000 lei.

De data aceasta, nu mai este vorba despre decalajele de dezvoltare regionale, ci despre sectoarele economice preponderente în unele județe. De exemplu, Gorj, cu o industrie energetică importantă, se află printre județele cu pensiile cele mai mari. Pe de altă parte, Botoșani, cu pensii mici, are companii din industrii cu valoare adăugată mică.

Și încă o cifră: aproximativ un milion de persoane sunt beneficiare ale indemnizației sociale pentru pensionari. Numărul lor, în raport de totalul pensionarilor, este ridicat. Ceea ce ne arată, încă o dată, vulnerabilitatea sistemului public de pensii.

Azi este ziua în care America pretinde că se eliberează de partenerii comerciali față de care înregistrează deficit. Este ca și cum creșterea taxelor vamale ar rezolva o problemă ce ține de concurență, competitivitate și de rațiuni de business.

Dacă Donald Trump și-ar fi propus să își testeze capacitatea de a provoca dezastre, atunci poate constata că i-a ieșit cu brio. Astăzi, America sărbătorește „Ziua Eliberării”. Care eliberare, de cine și de ce? Astăzi, este ziua în care administrația Trump va crește taxele vamale. Deci, eliberarea este probabil față de țările care au excedent comercial în relația cu Statele Unite ale Americii.

De la începerea noului mandat, Donald Trump s-a jucat cu taxele vamale. Până astăzi, de „Ziua Eliberării”, statele vizate au încercat să oprească deciziile lui Trump. Fără succes.

Reacția economiei a fost concludentă: bursele din America și din Europa au scăzut, gradul de incertitudine a atins cote record, încrederea consumatorilor s-a redus, iar sondajele de opinie arată că opinia publică americană este dezamăgită de deciziile economice ale administrației Trump. Mai mult, experții încep să se teamă că economia americană ar putea intra în recesiune din cauza măsurilor decise de președintele Trump și există riscul ca scăderea să se extindă și asupra altor economii.

Toată lumea a încercat să îl convingă pe președintele american să nu crească tarifele vamale. În luna martie a.c., negocierile au fost în toi. Europenii au promis că vor cumpăra mai mult gaz natural lichefiat din America și s-au oferit să reducă taxele vamale pentru automobile cerând în schimb ca SUA să procedeze la fel cu camioanele fabricate în Uniunea Europeană. Premierul britanic s-a arătat dispus să elimine „taxa GAFA” care se aplică pentru companiile tehnologice americane, precum Google, Amazon, Microsoft sau Meta.

India a căutat o cale de negociere cu Donald Trump, Canada a fost exasperată de abordarea agresivă a SUA și responsabilii guvernului canadian au suspendat dialogul.

În fine, China nu a insistat pe negocieri cu președintele american, pentru că a înțeles că nu sunt șanse de izbândă, ci a anunțat direct măsuri de răspuns la creșterile de taxe vamale. Toate eforturile de negociere nu au avut niciun rezultat. „Ziua Eliberării” a venit și Donald Trump este hotărât să anunțe noile taxe vamale pentru toată lumea.

De fapt, economiștii se întreabă: ce urmărește America și cui vrea să impună taxe vamale mai mari? Răspunsurile au fost vagi, în niciun caz pe măsura expertizei la care te-ai aștepta de la cea mai mare economie a lumii. Trump a spus că firmele care vor să scape de taxe, să vină să investească în America. Dar, pentru o companie decizia unei investiții nu este simplă și, mai ales, se bazează pe încredere, un sentiment care s-a deteriorat în ultimele luni.

Un înalt oficial american a vorbit despre cele 15 țări „murdare”. Ați ghicit, este vorba despre economiile care au excedent comercial în relația SUA. Printre ele se află China (300 miliarde de dolari), Uniunea Europeană (235 miliarde), Mexic (171 miliarde) sau Vietnam (123 miliarde de dolari). Administrația americană este convinsă că toate cele 15 state merită o creștere a taxelor la vamă. Este momentul, după cum spune Donald Trump, ca America să se răzbune pe cei care au abuzat de ea.

Numai că termenul este prea vag. În ce fel a fost abuzată America? Sunt state care au taxe vamale mari pentru produsele importate din SUA? Este o diferență substanțială între taxele practicate de SUA și cele aplicate de partenerii comerciali? Nici Donald Trump, nici vreun înalt demnitar american nu vorbesc limpede pe acest subiect. Doar cuvinte populiste. Este posibil ca America să fie abuzată comercial, dar administrația Trump ar fi trebuit să ofere măcar câteva exemple concrete.

Ieri, reprezentanța comercială a Statelor Unite, o agenție guvernamentală, a publicat un raport stufos de 397 de pagini referitor la barierele comerciale externe. Analiza cuprinde 59 de state, inclusiv Uniunea Europeană, și încearcă să arate discriminarea comercială la care este supusă America. Doar că raportul este pentru specialiști, pentru că este redactat în termeni extrem de tehnici. Cu sau fără argumente, Donald Trump știe una și bună: eliberează America scumpind importurile. Rezultatele se vor simți în următoarele luni.

Unul din trei români are două case. Într-o economie aflată conform multor indicatori pe ultimele locuri la nivel european, casele deținute în proprietate de cetățeni este un lucru surprinzător. O explicație este că piața imobiliară a fost inundată de bani negri și gri.

O analiză realizată la nivel european de compania de consultanță imobiliară REMAX arată o serie de rezultate pentru România pe care le știam, dar apar și cifre neașteptate. Astfel, românii au cel mai mare procentaj de proprietari de locuințe din Uniunea Europeană. Se știa că România are o bază mare de proprietari, dar informația că unul din trei români are două case merită atenție.

Se știe că românii au printre cele mai mici salarii din Uniunea Europeană, iar statistica a reconfirmat recent acest lucru. De asemenea, există un decalaj mare de dezvoltare între diferitele regiuni ale României și zone care pot fi considerate adevărate pungi de sărăcie. Aceasta este statistica oficială și, pe bună dreptate, ne putem întreba: în aceste condiții, cum este posibil ca un român din trei să aibă două proprietăți, mai exact două locuințe? Sunt câteva explicații.

Primul val masiv de proprietari a venit imediat după anul 1990. Statul democratic a oferit la vânzare chiriașilor toate apartamentele din blocurile comuniste. Rezultatul a fost că fiecare familie și-a putut cumpăra apartamentul în care locuia cu chirie în anul 1989, pentru o sumă modestă. Mai mult, pentru ca facilitățile să fie mai mari, locuința putea fi achitată în rate. De fapt, a fost cadoul pe care noul regim democratic a vrut să îl facă românilor ca o compensare pentru viața pe care au avut-o în anii epocii Ceaușescu. În felul acesta, în România s-a format peste noapte o clasă de câteva milioane de proprietari de apartamente.

A doua casă a venit pentru o parte dintre români în mod natural. Structura populației ne oferă o explicație. Aproximativ 40% dintre români locuiesc în mediul rural, ceea ce a făcut ca unii să aibă o locuință în oraș și o alta la țară.

Plecarea românilor în Europa a contribuit la consolidarea proprietăților imobiliare. Mulți dintre cetățenii români au ales să muncească în Europa cu gândul ascuns sau împărtășit clar să își facă o casă în România. Și mulți dintre ei au reușit. Au construit o casă în curtea de la țară alături de cea veche sau au renovat și modernizat casa bătrânească. În mod cert, în felul acesta mulți români au reușit să aibă o a doua proprietate.

O altă explicație vine de la programele naționale derulate pe parcursul mai multor ani. Indiferent de cum s-au numit programele, Prima casă sau Noua casă, adevărul este că au funcționat. Adică, au oferit posibilitatea tinerilor să achiziționeze un apartament cu o finanțare avantajoasă, respectiv o dobândă mai mică decât media pieței și plata unui avans rezonabil. Sumele luate împrumut nu au fost foarte mari, dar suficiente pentru a putea achiziționa o garsonieră sau un mic apartament într-un bloc nou construit într-un cartier din București sau într-un oraș de provincie.

Adevărul este că românii au o adevărată fascinație pentru cumpărarea de case. Au fost învățați să cumpere o garsonieră pentru a o putea închiria când vor ieși la pensie sau un mic apartament pe care să îl aibă copilul când va merge la facultate. Simțul comun economic i-a făcut pe români să fie interesați în ultimii 30 de ani de valută și de apartamente. Acestea au fost cele mai bune investiții în perioade cu inflație mare sau în timpul crizelor. Astfel, s-a ajuns ca averea românilor să fie formată într-o proporție covârșitoare din active imobiliare. Investițiile în acțiuni sau în titluri de stat au devenit opțiuni doar în ultimii ani.

În fine, adevărul este că piața imobiliară a fost extrem de permisivă cu banii negri sau gri. S-au cumpărat multe proprietăți cu bani cash, fiscul nu s-a uitat către tranzacțiile imobiliare, astfel că garsonierele, apartamentele sau vilele au fost, în destule cazuri, doar pretexte pentru spălarea de bani. În aceste condiții, nu ar trebui să ne mire că unul din trei români are două case în pofida salariilor mici, a ratei sărăciei și a productivității reduse.