Economia reală

Economia românească și-a pierdut suflul. Creșterea economică este redusă, ritmul de creștere a consumului scade, iar obligațiunile în euro ale statului român se tranzacționează pe piețele externe la nivel de junk. Singurul lucru pe care îl pot face investitorii este să aștepte alegerile și să vadă ce se va întâmpla după aceea.

O analiză publicată ieri de agenția Bloomberg arată un adevăr crud și anume că obligațiunile românești în euro se tranzacționează pe piețele internaționale la randamente egale cu cele ale unor state aflate în categoria junk, adică nerecomandat pentru investiții.

Este de două ori îngrijorător. O dată, pentru că dobânzile la care se împrumută statul român sunt tot mai mari, ceea ce arată că bugetul va trebui să suporte de la an la an cheltuieli mai mari. A doua oară, pentru că dacă prețurile la care se tranzacționează obligațiunile românești au încorporat deja retrogradarea la categoria junk înseamnă că mutarea ar putea fi făcută cu mai mare ușurință de agențiile de rating.

Analiza Bloomberg arată că o victorie în alegeri a lui Nicușor Dan ar putea aduce o calmare a piețelor, în timp ce dacă ar câștiga Simion acesta ar trebui „să câștige repede încrederea piețelor”. Dar, chiar ar putea un președinte ca George Simion „să câștige repede încrederea piețelor”? Este greu de crezut, pentru că politica pe care acesta a dus-o îl caracterizează ca un extremist.

După ce Simion și AUR au vorbit despre naționalizare, împotriva Uniunii Europene și despre companii străine care scot profitul din țară în mod agresiv este greu să își recâștige credibilitatea în fața unor investitori financiari sau industriali care sunt sensibili la astfel de declarații dintr-un motiv simplu: ei cred că lucrurile despre care vorbește George Simion și partidul său se pot transforma în realitate.

Cert este că rezultatele alegerilor vor genera costuri diferite pentru statul român și pentru populație. În sensul că o victorie a lui George Simion ar avea efecte dure asupra costurilor de împrumut, asupra cursului de schimb sau asupra dobânzilor.

Nicușor Dan a fost în schimb un candidat mult mai predictibil, ceea ce poate aduce încredere, iar în acest moment investitorii au nevoie de multă încredere pentru a continua să finanțeze România.

Din păcate, veștile rele din economie nu se mai opresc. Astfel, creșterea economică a încetinit vizibil, în primul trimestru al acestui an creșterea PIB în termeni anuali este cu numai 0,2%, sub așteptări. Iar în ceea ce privește evoluția față de trimestrul anterior PIB a stagnat.

Ceea ce înseamnă că economia și-a pierdut din vigoare. Creșterea, care cândva era un atu al economiei românești la nivel european, acum s-a pierdut. În primul trimestru al anului, Uniunea Europeană a crescut cu 1,4%, iar zona euro cu 1,2%. Există campioni ai creșterii economice la nivel european: Irlanda – 10,9%, Polonia – 3,8%, Bulgaria – 3,1% și Spania – 2,8%.

La polul opus, Germania scade cu 0,2%, ceea ce nu poate decât să îngrijoreze România care este legată puternic de cea mai mare economie europeană. Iar dacă Germania scade, economia autohtonă are și ea probleme. De asemenea, Ungaria a înregistrat o scădere economică cu 0,4%, ceea ce vorbește de la sine despre degringolada economică în care se află Viktor Orban.

Cert este că dacă în urmă cu câțiva ani, România înregistra constant cea mai mare rată de creștere economică de la nivel european, acum situația s-a schimbat radical. Este de neînțeles cum România are un deficit bugetar de 9% din PIB și o creștere economică anemică de numai 0,2%.

În martie 2024, creșterea anuală a consumului era cu 2%, serie brută, și cu 4,3%, ca serie ajustată. În primele trei luni ale anului 2024, comerțul cu amănuntul a crescut față de anul precedent cu 6,4% (serie brută) sau cu 5,5% (serie ajustată).

În martie a.c., creșterea anuală a consumului a fost cu 4,9%, serie brută, și cu 3,4%, serie ajustată. În primele trei luni ale anului, comerțul a crescut cu 3,5%, serie brută, și cu 4%, serie ajustată. Ceea ce arată că există o încetinire a consumului și că economia românească și-a pierdut rând pe rând motoarele de creștere.

Asociațiile de afaceri și-au spus punctul de vedere. Doresc ca România să își mențină parcursul euroatlantic și calea democratică. De asemenea, organizațiile de business denunță un eventual vandalism fiscal. Din aceste puncte de vedere, susținerea pentru candidatul pro-european este clară.

Ieri, opt organizații de afaceri au semnat împreună un apel prin care își exprimă mai multe obiective care trebuie păstrate sau apărate de clasa politică, respectiv asigurarea unui mediu economic predictibil, protejarea pieței libere, statului de drept și securității naționale, precum și păstrarea apartenenței la drumul european și la structurile internaționale.

Cele opt organizații de business sunt: Confederația Concordia, Romanian Business Leaders, Camera de Comerț Americană (AmCham), Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană (AHK), Camera de Comerț Britanică în România, Camera de comerț Belgia, Luxemburg și Consiliul Investitorilor Străini.

Să fim clari. Limbajul apelului mediului de afaceri este destul de neutru, în sensul că pledează pentru predictibilitate, pentru un traseu euro-atlantic și pentru principiile statului de drept. Și totuși, mesajul arată destul de clar susținerea către candidatul la președinție cu o viziune pro-europeană. Desigur, este vorba despre Nicușor Dan.

Trebuie remarcat că organizațiile de business au dorit de data aceasta să transmită un semnal clar. Nu se întâmplă de multe ori, pentru că de obicei patronatele din România evită să ia poziții prea politice și se limitează doar la analize tehnice, economice, și la pledoarii pentru dialog. În general, organizațiile de business propun soluții economice sau ajustarea unor probleme din economie, dar stau destul de departe de declarațiile politice tranșante. Nu cred că se tem de eventuale represalii din partea unor instituții ale statului, dar nu își pot permite să închidă ușa unui politician sau a unui partid pentru că în felul acesta și-ar bloca posibilitatea dialogului după alegeri.

Au fost, fără îndoială, și momente în care organizațiile de afaceri au pledat pro domo, adică pentru unele facilități sau pentru îmbunătățirea legislației, dar, în ultimă instanță, aceasta este menirea unei asociații a companiilor. Acum, însă, după foarte mult timp, organizațiile de afaceri au lăsat la o parte regula neimplicării politice și au dat un semnal clar în direcția candidatului Nicușor Dan.

S-au mai implicat politic organizațiile de business? Cel mai recent, companiile și asociațiile mediului de afaceri au fost acuzate că s-au amestecat politic în anul 2017, la manifestațiile anti-Dragnea. S-a spus atunci că unii manageri și-au trimis oamenii în piață. Nu au apărut dovezi în acest sens, dar ideea a rămas.

Dacă a fost un sâmbure de adevăr în informația că managerii companiilor private și-au trimis angajații în stradă, ar trebui să ne întrebăm: de ce ar face acest lucru? Răspunsul pare simplu: mediul de afaceri a crezut că politicul a depășit limitele normale și pune în pericol economia și afacerile din România.

Dacă logica este corectă, astăzi ne aflăm în aceeași situație. Adică, asociațiile de afaceri știu că o deraiere de la traseul euro-atlantic ar duce economia și societatea românească spre prăpastie. Este bine că de data aceasta oamenii de afaceri și companiile semnatare ale apelului o spun destul de clar.

Mai limpede s-a exprimat acum câteva zile Confederația patronală Concordia. Organizația condusă de omul de afaceri Dan Șucu a transmis un manifest care include trei cereri imperative pentru cei doi candidați aflați în turul doi al alegerilor prezidențiale.

Astfel, prima cerință era cea enunțată și ieri și anume că trebuie păstrat drumul european și atlantic al României. În caz contrar, Concordia consideră că nivelul de trai al populației ar scădea. A doua cerință este un avertisment ca politicienii și guvernul să nu apeleze la un nou vandalism fiscal, termenul fiind suficient de sugestiv. În fine, a treia cerință este respectarea democrației, libertății, proprietății private și domniei legii. Acestea sunt condiții necesare pentru continuarea investițiilor private. În concluzie, de data aceasta, organizațiile de afaceri au vorbit tranșant. Cine are urechi de auzit să audă.

Comenzile mici și multe făcute de consumatorii europeni și americani către site-urile chinezești sunt o problemă legată de taxele vamale. Europa caută o soluție pentru taxarea pachetelor de valori mici care vin din afara Uniunii Europene.

Tarifele vamale dintre SUA și China au și o latură specială. Este vorba despre așa-numitele colete de valori mici, comandate de consumatori de pe site-urile chinezești, în special Temu și Shein.

O dată cu aplicarea tarifelor majorate au fost anulate și așa-numitele excepții pentru tarifele de minimis, adică pentru importurile de valori reduse. Pentru o perioadă, în primele două săptămâni ale lunii mai a.c., coletele de valori mici au fost taxate la nivelul importurilor, adică cu 145%. La acest nivel al taxelor vamale, platforma Temu a oprit practic importurile din China vânzând doar stocurile existente în SUA. Măsura a fost în mod evident legată de creșterea tarifelor vamale pentru importurile din China intrate în America.

Numai că la începutul acestei săptămâni situația s-a schimbat. Înțelegerea dintre SUA și China a făcut ca în următoarele 90 de zile tarifele vamale pentru importurile din China să scadă de la 145% la 30% sau în unele cazuri la 54%. Un partener al Temu bazat în Hong Kong a declarat pentru postul de televiziune CNBC că 30% este încă mult, dar în comparație cu 145% nu înseamnă nimic. Cu alte cuvinte, Shein și Temu vor continua să aducă mărfuri ieftine pentru consumatorii americani. Desigur, atât de ieftine pe cât permit taxele vamale care oscilează de la o zi la alta de la 145% la 30%.

În ceea ce privește coletele de valori mici, Franța își propune să ia o serie de decizii. Este vorba despre introducerea unor așa-numite comisioane de administrare pentru pachetele mici care intră în Europa începând cu anul 2026.

În luna februarie a.c., Comisia Europeană a solicitat eliminarea scutirii de taxe vamale pentru colete cu valori mai mici de 150 de euro care provin din afara Uniunii Europene. Este o facilitate care datează din anul 2010.

Există experți care cer ca eliminarea facilității să aibă loc cât mai repede. Urgența venea și din sentimentul că taxele vamale impuse de președintele american riscau să mute o parte din importurile din China către piețele europene. Prin relaxarea tarifelor care se aplică începând de astăzi pericolul valului de produse chinezești către Europa se diminuează, dar nu dispare.

Publicația franceză „La Tribune” prezintă câteva cifre care arată ce înseamnă aceste mici colete pentru comerțul internațional. Astfel, anul trecut, în SUA au intrat patru milioane de pachete pe zi de valoare redusă, care au beneficiat de scutire de taxe vamale. Pe întregul an, au intrat în America aproximativ 1,3 miliarde de colete, mai mult decât dublu față de cifra înregistrată în urmă cu patru ani. Estimarea este că aceste mici pachete înseamnă 90% din toate mărfurile care intră în Statele Unite, iar 60% dintre aceste pachete provin din China.

Conform unor date analizate de mass-media, aplicațiile Temu și Shein au înregistrat anul trecut 545 milioane și respectiv 235 milioane de descărcări la nivel mondial. În SUA, cele două platforme de vânzări se bucură de popularitate având 20% din descărcările de la nivel mondial în cazul Temu și 15% în cazul Shein.

Europa este și mai activă decât SUA în materie de comenzi realizate pe site-uri din afara Uniunii. Anul trecut, au fost 4,6 miliarde de expedieri cu valori mai mici de 150 de euro, adică 12 milioane de pachete pe zi, din care 90% vin din China. Cifra totală s-a dublat față de anul 2023 și s-a triplat față de 2022, ceea ce ne arată dinamica extraordinară a acestui tip de comerț.

600 de avioane cargo, din care 90 sunt ale celor două platforme, decolează în fiecare noapte din China pentru a aduce colete de mici dimensiuni și valori în Europa. În Franța, au intrat 800 de milioane de colete din care o cincime sunt trimise de Temu și Shein.

În concluzie, tema tarifelor vamale este complicată. Președintele american a abordat-o prea abrupt, dar, dincolo de efectul Trump, Uniunea Europeană va trebui să ia o decizie în materie de taxe vamale pentru importurile din China.

Donald Trump a schimbat complet tactica în ceea ce privește tarifele vamale. A trecut de la strategia de mână forte la negocieri. China și Uniunea Europeană pot să ajungă la o înțelegere comercială cu SUA.

După ce 100 de zile din mandatul actual președintele american a răsturnat lumea cu tarifele sale vamale, Donald Trump se întoarce la intenții mai bune.

Ieri, reprezentanți ai SUA și ai Chinei au anunțat că s-a ajuns la un acord privind taxele vamale. Cele două state au convenit să suspende pentru 90 de zile o parte din taxele vamale impuse în urmă cu câteva săptămâni. Suspendarea taxelor vamale va fi operațională începând de mâine.

Spectaculos este nivelul convenit de reducere a taxelor. Dacă până mai ieri, importurile dinChina în SUA erau taxate cu 145%, de mâine tarifele vamale vor scădea la 30%. Invers, importurile din SUA în China vor fi taxate cu 10% în loc de 125%. Desigur, diferența de cote este „ca de la cer la pământ”, dar la un tarif de 145% era foarte probabil ca puține mărfuri să mai poată fi tranzacționate între cele două economii.

Deocamdată, vorbim doar despre un acord limitat în timp. În cele 90 de zile de suspendare a tarifelor vamale cele două părți vor negocia. Este să recunoaștem un pas înainte pentru o înțelegere comercială între SUA și China. De asemenea, să ne aducem aminte că între SUA șiUniunea Europeană au loc negocieri pentru a găsi o serie de soluții în ceea ce privește tarifele vamale reciproce.

S-ar părea că Donald Trump s-a schimbat radical. Este posibil să fi fost o tehnică de negociere? Se poate, numai că Donald Trump a întins foarte mult „coarda” ajungându-se ca piețele să devină volatile, ca nivelul de incertitudine din economie să crească foarte mult sau ca o parte dintre consumatori să se manifeste împotriva companiilor deținute de oamenii care lucrează alături de Trump.

Ieri, piețele au devenit dintr-odată exuberante la anunțul celor două administrații. Astfel, prețul petrolului a crescut cu 3%, indicii bursieri au urcat, dolarul s-a apreciat față de yen și față de euro. Să ne aducem aminte că războiul comercial declanșat de Donald Trump a avut ca prime efecte o scădere a monedei naționale, dolarul, în raport de alte valute.

Unii experți ne îndeamnă să ne bucurăm reținut spunând că practic ne aflăm doar în fața unei suspendări a tarifelor vamale. Cu toate acestea, în urmă cu câteva săptămâni totul părea blocat în relația comercială SUA-China, iar acum se poate vedea cum revine optimismul atât pe piețe, cât și în rândul politicienilor de ambele părți,

Cine a câștigat? Trump cu tehnica sa abruptă de negociere care se vede acum că a funcționat? Sau China care de pe poziția sa fermă a reușit să îl „îndoaie” pe Donald Trump? Deocamdată, nu știm cine a câștigat, pentru că mai avem de așteptat cel puțin 90 de zile.

De altfel, abordarea lui Trump s-a schimbat substanțial. De exemplu, săptămâna trecută, președintele american a anunțat un acord comercial cu Marea Britanie. Chiar dacă datele înțelegerii nu au fost finalizate un lucru este cert și anume că Marea Britanie va deschide piețele pentru produse americane în valoare de câteva miliarde de dolari, printre care carnea de vită, etanolul și pentru materiile prime agricole. De partea cealaltă, industria auto britanică va beneficia de o reducere a taxării de la 27,5% la 10% pentru o limită de 100.000 de mașini pe an, adică totalul exporturilor de anul precedent.

Secretarul de stat american pentrucomerț a anunțat că firmele britanice vor putea să exporte în America fără taxe vamale piese de avioane, inclusiv motoare Rolls Royce. În schimb, o companie britanică va cumpăra avioane Boeing în valoare de 10 miliarde de dolari.

Totodată, Uniunea Europeană a început un proces de negociere cu SUA pe tema tarifelor vamale. Vom vedea dacă se va ajunge la un rezultat, dar cert este că Donald Trump „a întors foaia” pe subiectul taxelor vamale trecând de la tactica “pumnului în masă” la negocieri.

Cine este de vină pentru reacția piețelor de săptămâna trecută? Să reamintim: a doua zi după anunțarea rezultatelor oficiale ale primului tur al alegerilor prezidențiale, piețele financiare au devenit nervoase. Leul s-a devalorizat în raport de moneda europeană, randamentele la titlurile de stat au crescut, iar dobânzile pe piața interbancară au urcat și ele.

Cifrele și datele sunt fără dubii. Astfel, cursul de schimb a sărit prima oară în ziua de 6 mai a.c. depășind pragul de 5 lei pentru un euro. Stabilitatea cursului de schimb leu-euro din ultimii doi ani este o altă discuție. Ceea ce am văzut săptămâna trecută a fost o mare volatilitate a pieței. Cererea de euro a fost atât de ridicată încât banca centrală nu a mai avut sens să apere un nivel, cel de 5 lei pentru un euro, care era depășit de tranzacțiile din piață. Mai ales că surse informate arătau că BNR a cheltuit deja câteva miliarde de euro pentru a apăra vechiul curs.

Este probabil ca la mișcările pieței să se fi atașat și câteva entități dornice să speculeze momentul, dar acest lucru se întâmplă de fiecare dată când piața este nervoasă, deci nu aceasta a fost cauza importantă a creșterii euro.

La fel de volatilă a fost și piața titlurilor de stat. Pentru toate scadențele, șase luni, un an, doi ani, trei ani, patru, cinci și 10 ani, randamentele au crescut, ceea ce arată o lipsă de încredere a investitorilor. În general, pentru toate titlurile de stat, indiferent de scadență, creșterea dobânzilor a fost mai mare cu un punct procentual față de o lună în urmă și cu două puncte procentuale în comparație cu un an în urmă. Trebuie precizat că vânzările de titluri de stat în lei și implicit creșterea randamentelor au avut loc începând cu 5 și respectiv 6 mai a.c. Graficele arată că în acele zile pentru toate scadențele a fost o adevărată explozie a creșterii randamentelor.

Situația este asemănătoare și în ceea ce privește dobânda interbancară ROBOR. Săptămâna trecută, ROBOR la trei luni a urcat în câteva zile de la 6,05% la 7,31% pe an.

În fine, la sfârșitul săptămânii trecute, agenția de rating Standard and Poor’s a publicat un buletin informativ despre România. În analiza agenției de rating se arată că există trei scenarii la nivel politic, de la guvern minoritar, la alegeri anticipate și până la un guvern cu susținere parlamentară solidă. Intensitatea consolidării fiscale va depinde de noua situație politică.

De asemenea, în ceea ce privește evoluția economiei și a deciziilor guvernamentale, Standard and Poor’s ia în calcul că deficitul bugetar va ajunge anul acesta la 7,5% din PIB, mizând pe o amânare a măsurilor fiscale, dar și a unor investiții publice. Riscul văzut de agenția de rating este cel al dificultății finanțării deficitelor mari, de cont curent și bugetar. De exemplu, unele surse de finanțare externe ar putea să fie reduse. Este vorba despre împrumuturile externe sau fondurile europene.

De fiecare dată când a fost întrebat, George Simion a declarat că nu este vinovat pentru creșterea euro sau pentru deficitul bugetar. În ceea ce privește deficitele, responsabilitatea aparține guvernelor anterioare.

Cu privire la evoluția cursului de schimb și a dobânzilor, Simion este o cauză importantă. Primul argument clar este că piețele și indicatorii lor s-au modificat începând cu 5 sau 6 mai a.c., după primul tur al alegerilor. Al doilea argument este că mesajele politice ale candidatului AUR transmit o stare de neîncredere în rândul investitorilor. Așa se întâmplă când vorbești de naționalizare, când se revine la obsesia companiilor străine care scot profitul din țară sau când anunți că actualul guvernator BNR va fi înlocuit de Gheorghe Piperea, un avocat cu puternice accente conspiraționiste și împotriva economiei de piață. În aceste condiții, nu trebuie să mire pe nimeni că rezultatul din alegeri al lui George Simion mișcă piețele și îi alertează pe investitorii financiari.

La sfârșitul lunii trecute, Spania, Portugalia și sudul Franței au trecut printr-un black-out de proporții. Concret, timp de aproximativ 10 ore energia electrică a fost oprită într-un teritoriu extrem de mare, iar efectele au fost vizibile: părți importante ale activităților economice și ale societății au fost blocate.

Deocamdată, nu există o explicație certă a cauzei care a dus la pana de curent, dar au fost vehiculate mai multe variante. Prima a fost cea a unui fenomen meteo extrem de rar care ar fi blocat rețelele de transport a energiei electrice. O cauză care a venit ca „o mănușă” celor care constată incidența schimbărilor climatice și violența cu care unele fenomene naturale lovesc în anumite zone ale globului.

Dar, cauza fenomenului meteo rar pare acum abandonată. Imediat după apariția black-out-ului a mai apărut o ipoteză și anume un atac cibernetic. Nu ar fi fost imposibil, pentru că trăim în epoca atacurilor care apar pe scară largă asupra companiilor, instituțiilor publice sau infrastructurii critice. Se pare, însă, că și această pistă a fost abandonată.

Efectele penei de curent au fost și ele intens discutate. De exemplu, a fost un prilej pentru ca taberele pro și contra utilizării banilor cash să se confrunte. Adepții cash-ului au prins momentul pentru a pleda în favoarea utilizării banilor lichizi, dar cum se întâmplă în astfel de situații, au apărut exagerările și teoriile conspirației. Unii și-au adus aminte de eforturile făcute de stat pentru a limita plățile cash și au plusat întrebându-se ce ar fi putut face consumatorii care nu au bani în portofel în cazul unui black-out.

Este clar că statele își doresc o limitare naturală a utilizării banilor lichizi. Avantajele sunt cunoscute și anume, pe de o parte, lupta cu evaziunea, pe de altă parte, o reducere a costurilor legate de manipularea cashului. Dar, statele nu pot lua decizii împotriva cetățenilor, iar o bună parte dintre aceștia își doresc să poată utiliza bani cash. Rezolvarea poate fi extrem de simplă și anume instituirea unui prag decent până la care se pot face plăți cash.

Să ne întoarcem la cauzele black-out-ului. Acum, vinovata de serviciu este considerată energia regenerabilă. Specialiștii cred în acest moment că specificul de producție masivă de energie electrică din Spania și Portugalia din surse regenerabile a fost cauza penei de curent.

În felul acesta, înfloresc toate criticile adresate producției de energie din surse fotovoltaice sau eoliene. O parte din experți pun la zid sistemul de producție spaniol care se bazează cu precădere pe surse regenerabile și acuză că din această cauză sistemul de transport și distribuție a intrat în colaps. Dezavantajul producției din surse regenerabile este cunoscut și anume că producția mare poate destabiliza sistemul energetic, iar producția scăzută creează un deficit care trebuie acoperit de alți producători.

Nu este sigur că energia solară și eoliană au fost cauza black-out-ului din Spania, dar încet-încet se lipește eticheta de vinovat pentru producția de energie electrică din surse regenerabile. Se induce ideea că statele ar trebui să o lase mai moale cu dezvoltarea de capacități de producție din surse regenerabile. O abordare care poate îndrepta dezvoltarea sistemului energetic pe o cale greșită.

Nimic nu este cert în ceea ce privește pana de curent. Recent, ministrul spaniol al tranziției ecologice a anunțat că înainte cu 19 secunde de oprirea sistemului a mai avut loc o avarie.

Singura informație precisă este că rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport a energiei electrice din care fac parte 40 de companii naționale a înființat o comisie de experți care să investigheze cauzele penei de curent. Sunt șanse să se afle ce s-a întâmplat, doar că rezultatele anchetei vor apărea abia în octombrie 2026. Tocmai bine ca toată lumea să uite și fiecare să creadă că a avut dreptate.

Volatilitatea piețelor financiare poate induce panica în rândul micilor investitori. În aceste momente, cel mai prudent este ca investitorii să aștepte să treacă „furtuna”.

Sunt zile complicate pentru micii investitori, ca de fiecare dată când piețele sunt volatile sau când activele financiare își modifică valorile. Trăim aceste zile. Indicii bursieri sunt o zi roșii (scad), o zi verzi (cresc), Suficient pentru ca micii investitori să nu mai înțeleagă ce se întâmplă cu Bursa. Euro crește de câteva zile în raport de moneda națională, iar piața valutară, respectiv moneda euro, rămâne un indicator important pentru români.

Economia este euroizată și chiar dacă plățile se fac în lei, raportarea la euro are loc în mod curent. Adică, sunt facturi la utilități sau servicii publice care sunt actualizate la cursul de schimb. Pe piața imobiliară tranzacțiile se raportează la euro, iar plățile se fac în moneda națională. Din toate aceste motive, cursul de schimb leu-euro este important pentru mulți români.

În ultimii doi ani, cursul valutar a fost extrem de stabil, adică, mai precis, aproape nemișcat. Atât de stabil încât mulți români aproape că au uitat de raportul de schimb leu-euro. A fost suficient ca euro să crească peste cinci lei, pentru ca toată lumea să își aducă aminte de euro.

În astfel de momente, experții au câteva sfaturi. În principiu, marii dușmani ai unor piețe aflate în mișcare sunt panica sau lăcomia. Panica atunci când piețele scad, iar lăcomia atunci când cotațiile cresc.

În ultimele zile, am aflat despre mai multe cazuri de mici investitori care și-au vândut titlurile de stat înainte de scadență și au cumpărat euro. Este un comportament investițional greșit. Pe de o parte, pentru că dobânzile au crescut la titlurile de stat, ceea ce îi dezavantajează pe vânzători. Pe de altă parte, cumpărarea de euro într-un moment în care crește este o a doua greșeală.

De ce? Pentru că trebuie să ne întoarcem la celebra vorbă care spune: vinde când toată lumea cumpără și cumpără când alții vând. Ce vrea să spună această butadă? Că este util un comportament de tip anticiclic, adică atunci când mulți investitori intră în panică și vând acțiuni sau valută, este bine să cumperi. Și invers, când toată lumea cumpără și deci prețul crește este bine să vinzi. Evident, toate aceste recomandări sunt de manual, ele pot să fie luate în calcul sau ignorate de către micii investitori, în funcție de experiența pe care o au.

Pentru un mic investitor, cel mai prudent în astfel de momente în care piețele sunt volatile este să nu facă nimic, adică să nu tranzacționeze și să aștepte liniștirea piețelor.

De aceea, în acest moment nu este recomandat ca un mic investitor să renunțe la titlurile de stat, adică să le vândă sau să le răscumpere, pentru a cumpăra apoi euro. Ar însemna o dublă greșeală. Acest lucru este valabil și pentru depozitele bancare sau pentru portofoliile de acțiuni.

Bineînțeles, nu discutăm despre mari investitori, despre profesioniști. Aceștia știu ce au de făcut și dacă aleg să speculeze momentul este opțiunea lor și își asumă riscurile și beneficiile deciziilor lor.

Micii investitori, în schimb, riscă să intre în panică în momente de volatilitate crescută și să ia decizii greșite. De aceea, cel mai bun plan în momente de acest tip este să aștepte să treacă furtuna. Abia după aceea pot număra pagubele sau câștigurile.

Desigur, unii investitori își pot pierde încrederea în statul român. Nu este exclus. Acești investitori pot lua decizia de a nu mai cumpăra titluri de stat, dar nu să le vândă pe cele pe care le dețin. Am scris de multe ori despre situația dificilă în care se află finanțele publice. Și este adevărat. Numai că nimeni nu poate spune că România va intra în incapacitate de plată peste o lună sau peste un an. În concluzie, acest material nu se dorește a fi o recomandare pentru investiții, ci doar un semnal de atenție adresat micilor investitori.

Politica sau indicatorii economici? Care a fost cauza turbulențelor de pe piețele financiare? Acum, investitorii financiari sunt mai îngrijorați de ascensiunea politică a unui reprezentant al partidelor izolaționiste decât de deficitele cronice ale economiei românești.

Duminică, 4 mai a.c., a fost ziua alegerilor pentru președinție. Primul tur. Marți, 6 mai a.c., a fost ziua piețelor financiare. Piețele au fost nervoase sau cum se spune în limbaj de specialitate au fost volatile. Piața pare o noțiune abstractă. De fapt, atunci când spunem piețe vorbim despre investitori mai mari sau mai mici, companii, fonduri de investiții sau persoane fizice. Cu alte cuvinte, deciziile de a vinde sau de a cumpăra, pentru că în ultimă instanță acest lucru se întâmplă pe piețele financiare, le iau oamenii, manageri profesioniști sau doar mici investitori.

În România, cea mai vizibilă piață este cea valutară. Ieri, cursul de schimb a urcat până la 5,1 și apoi a coborât la 5,03. Oscilațiile au fost mari și rapide, iar BNR a publicat la jumătatea zilei de ieri un curs oficial de 5,0378 lei pentru un euro. Este limpede că moneda europeană a fost căutată la cumpărare și este probabil că unii investitori au vândut cu o zi înainte titluri de stat și acțiuni la companii listate la Bursa de la București, iar ieri au cumpărat euro.

În astfel de momente, este posibil să apară și speculatori, ceea ce complică și mai mult sarcina băncii centrale, care este prin definiție „gardianul” monedei naționale. De fiecare dată, oficialii Băncii Naționale au declarat că intervențiile BNR, atunci când au loc, nu se fac împotriva pieței, ci în acord cu ea.

Se vorbește de cel puțin doi ani despre momentul în care piața valutară va depăși pragul psihologic de 5 lei pentru un euro. S-au făcut o serie de calcule, de analize care să arate ce se va întâmpla după trecerea pragului psihologic. Ieri, dintr-odată, cursul de schimb valutar a depășit cinci lei pentru un euro.

Ce va urma? Opiniile sunt împărțite: un analist economic crede că nivelul cursului de schimb se va întoarce sub 5 lei pentru un euro, în timp ce un trader care a lucrat pe piața valutară este de părere că moneda europeană, după ce a depășit un prag de rezistență, va continua să crească.

Nu doar piața valutară a fost în mișcare. Randamentul titlurilor de stat în lei cu scadență la 10 ani a crescut până la 8%, un nivel considerat ca un prag de referință. Tot ieri, au crescut și dobânzile pe piața monetară interbancară. ROBOR la trei luni pentru creditele în lei cu dobândă variabilă a depășit 6%.

De ce se întâmplă această efervescență pe piețele financiare? Care sunt cauzele? Cei mai mulți analiști cred că din motive legate de factorii fundamentali ducând în spate influențe din economia reală. Se știe că economia românească este caracterizată în acest moment de deficite: bugetar, comercial și de cont curent. În aceste condiții, presiunea asupra pieței financiare a fost mare, iar stabilitatea cursului valutar a părut neverosimilă.

Desigur, analiștii financiari evită pe cât se poate să vorbească tranșant despre influența politică asupra evoluției piețelor. Dar, este clar că o bună parte dintre investitori au hotărât să cumpere euro pentru că li s-a părut o investiție mult mai sigură decât cea în lei, într-un moment în care economia românească se află într-o situație extrem de dificilă. Iar politica românească este plină de incertitudini.

Ce va urma în economie? Este foarte posibil ca un nou pachet fiscal să fie aplicat după alegeri, să se decidă o creștere a taxelor și impozitelor, dobânzile să urce, iar statul să se împrumute mai scump. Toate aceste evoluții nu fac decât să ducă spre un singur indicator economic și anume inflația. O economie care suportă un șoc atât de mare nu poate evita o creștere a inflației, pentru că oriunde a-i întoarce capul vei vedea o influență asupra prețurilor.

Analiștii financiari încearcă să liniștească spiritele prognozând o revenire la mai mult calm pe piețe. Depinde. Nu știm dacă mai multe crize suprapuse nu vor da naștere unei crize mari. Așadar, toate posibilitățile pot fi luate în calcul.

Indiferent de evoluțiile din zona politică, situația economiei românești este extrem de dificilă. Viitorul președinte și viitorul guvern vor trebui să ia măsuri nepopulare, dar absolut necesare pentru a da încredere finanțatorilor României.

Demisia premierului Marcel Ciolacu are semnificații politice, dar și economice. Rațiunile politice se pot înțelege: a fost o înfrângere în primul tur al alegerilor prezidențiale și, în frunte cu premierul, partidele învinse s-au hotărât să își asume rezultatul.

Dar, demisia luiMarcel Ciolacu a fost interpretată în mai multe feluri. Unii au salutat-o susținând că premierul și guvernul său trebuie plece cât mai repede pentru că oricum nu au capacitatea de a reforma economia.

Alții sunt de părere că ieșirea de la guvernare care va fi operațională după alegerile prezidențiale nu este altceva decât o fugă din fața unei situații economice dificile. Trebuie spus că nu este pentru prima oară când un partid sau mai multe părăsesc „corabia” guvernării după ce au adus economia într-o situație foarte grea.

Realitatea este că guvernul Ciolacu s-a dovedit incapabil să restructureze administrația și să echilibreze bugetul de stat. De aceea, plecarea rapidă a premierului Ciolacu este binevenită, pentru că oricum acesta nu ar fi putut să piloteze o schimbare reală. Deci, demisia lui Marcel Ciolacu este utilă.

Din punct de vedere politic, retragerea premierului ridică miza alegerilor prezidențiale, în sensul că se adaugă și cea a Executivului. Mai exact, noul președinte va trebui să găsească împreună cu partidele parlamentare o majoritate sau un guvern minoritar susținut în Parlament.

Citeste siBreaking News | Marcel Ciolacu a anunțat că își depune demisia din funcția de prim-ministru

Indiferent de desfășurarea evenimentelor din politică situația bugetară este extrem de dificilă. Deci, indiferent de alegerea președintelui și de formarea unui nou guvern, tema economică este aceeași.

Cifrele bugetare arată rău. Anul trecut, deficitul bugetar calculat prin metoda ESA, care include toate obligațiile de plată, a fost de 9,3% dinPIB. Anul acesta, în primul trimestru, deficitul a atins nivelul de 2,28% din PIB, ceea ce înseamnă că nu există nicio îmbunătățire față de anul trecut, dimpotrivă este o creștere. Deci, deficitul urcă într-un an în care ar trebui să scadă.

Ieri, Ministerul Finanțelor a încercat să se împrumute cu 500 milioane de lei, o sumă extrem de mică față de necesarul de finanțare de anul acesta. Rezultatul a fost că băncile locale au cerut dobânzi mari, iar statul român a fost nevoit să renunțe la împrumut. Este doar un semnal referitor la dobânzile pe care le așteaptă creditorii României în următoarea perioadă. De altfel, anularea licitației de pe piața internă vine după ce șeful Trezoreriei Ministerului Finanțelor a avertizat că România va mai putea ieși pe piețele financiare internaționale doar după alegerile prezidențiale și mai ales după adoptarea unui al doilea pachet fiscal, adică după ce guvernul va hotărî noi măsuri de echilibrare a bugetului.

Decizii privind mărirea fiscalității și eventual de restructurare a administrației publice și locale sunt considerate inevitabile. Guvernul, indiferent de culoarea politică, va fi obligat să ia măsuri nepopulare de care fostele Executive s-au ferit și le-au amânat.

Doar că în economie orice amânare se plătește. Corecțiile bugetare care trebuie făcute acum sunt cu atât mai dificil de realizat acum, când o „lebădă neagră” vine dinspre politica românească, iar o a doua „lebădă neagră” se arată dinspre economia globală.

Deficitul comercial a crescut cu 20% față de anul trecut și de asemenea, în 2024, datoria publică a crescut cu 36 miliarde de euro, un nivel record absolut negativ. Cu toate acestea, la sfârșitul anului trecut, obligațiile restante de plată la concedii medicale către companii erau de aproximativ patru miliarde de lei. Poate singura luminiță care se vede în acest întuneric este alocarea mai multor sume bugetare pentru investiții. Cu toate acestea, efectele asupra creșterii economice sunt minime, Sunt indicatori și cifre care exemplifică gestiunea slabă a finanțelor publice. Ele arată cât de dificilă va fi sarcina viitorului președinte și a viitorului guvern. Indiferent cum se vor numi.

O scădere surprinzătoare a economiei americane, în primul trimestru al acestui an, dar și o creștere mai mare decât așteptările a numărului de locuri de muncă. Sunt două evoluții contradictorii care arată tensiunile care au apărut în economia americană. Viitorul este plin de incertitudine.

La sfârșitul săptămânii trecute, Biroul de Analiză Economică american a publicat datele privind evoluția produsului intern brut. Cifrele arată o contracție a economiei americane în primul trimestru al acestui an, respectiv o scădere a PIB cu 0,3% în termeni anuali. Este o cifră surprinzătoare, pentru că analiștii anticipau o creștere cu 0,4%.

Trebuie remarcat că scăderea din primul trimestru cu 0,3% vine după ce anul trecut economia americană încheiase trimestrul al IV-lea cu un glorios plus 2,4%. Instituția americană de profil precizează că scăderea de la un trimestru la altul a fost de numai 0,1%. Desigur, este prea devreme să vorbim despre recesiune, dar o astfel de evoluție nu poate fi exclusă. Bineînțeles, o eventuală intrare în recesiune a economiei americane ar afecta negativ întreaga economie globală.

Care sunt cauzele care au dus la contracția economiei americane? Datele arată că sunt trei motive importante. În primul rând, importurile au crescut substanțial, cu 41% față de aceeași perioadă a anului trecut. Creșterea importurilor a fost impulsionată de mărfuri. Este clar că firmele s-au grăbit să se aprovizioneze din import pentru a evita intrarea în vigoare a tarifelor vamale ale lui Donald Trump. Conform institutului american care publică datele, efectul negativ în PIB al creșterii importurilor a fost cu 5%, iar cel pozitiv al creșterii exporturilor a fost extrem de redus.

În al doilea rând, reducerea cheltuielilor guvernamentale a avut un efect asupra scăderii PIB. Chiar dacă nu sunt la nivelul așteptat, chiar dacă au dat naștere unor atacuri în justiție, există rezultate ale Departamentului de eficiență guvernamentală condus de Elon Musk. Pe termen mediu și lung, scăderea cheltuielilor statului va fi benefică, pe termen scurt, însă, reducerile de cheltuieli au efecte negative asupra PIB.

În al treilea rând, este vorba despre încetinirea consumului. Nu scădere, dar încetinire, în special în ceea ce privește bunurile de folosință îndelungată.

Scăderea economică din primul trimestru al acestui an este un semnal. Incertitudinea indusă de administrația Trump a fost cauza importantă a căderii economice. Este, dacă se poate spune astfel, primul efect negativ concret al mandatului Trump. Nu trebuie să dramatizăm, dar nici să ignorăm evoluția economiei americane. Toate căile sunt posibile, de la intrarea în recesiune până la o revenire a creșterii. Evident, Donald Trump este optimistul de serviciu și a scris pe propria rețea socială că „totul va fi bine, companiile se vor muta în SUA și economia va crește”.

Există semne că economia americană rămâne solidă. Tot la sfârșitul săptămânii trecute, Biroul de Statistică a Muncii a publicat numărul locurilor de muncă nou create, un indicator esențial pentru SUA. Rezultatul este mai bun decât anticipau specialiștii și anume, în luna aprilie a.c., America a avut o creștere cu 177.000 a locurilor de muncă, mai puține decât în martie a.c., dar mai multe decât cele 133.000 estimate.

Analiștii americani vorbesc despre rezistența economiei la „șocul Trump” și cred că acesta este un argument important pentru care se va putea evita recesiunea. Sectoarele care au creat în aprilie cele mai multe locuri de muncă au fost sistemul de sănătate, 51.000, transport și logistică, 29.000, și domeniul financiar, 14.000. Industria a pierdut 1.000 de locuri de muncă, în timp ce sectorul guvernamental și-a redus numărul de angajați cu 9.000 de persoane. De la începutul anului, locurile de muncă din sectorul guvernamental au scăzut cu 26.000. O cifră care însă nu include totalul restructurărilor, pentru că mulți dintre cei concediați primesc o indemnizație lunară și nu sunt considerați șomeri.

Donald Trump nu a ratat nici acest moment și a cerut pe rețeaua socială ca Rezerva Federală americană să scadă rata dobânzii pentru ca inflația să se reducă. Președintele Fed nu pare să fie sensibil la postările lui Trump, ci preferă să își facă jobul.