Economia reală

Programul fiscal înainte de formarea unui nou guvern. Președintele Nicușor Dan a știut să concentreze audierile de la Cotroceni către un plan de reducere a deficitului bugetar și nu către negocierile politice pentru formarea noului guvern, Ideea este că după ce vor agrea planul fiscal, partidele guvernamentale nu vor avea nicio scuză să nu îl pună în practică.

Președintele României a făcut o mișcare inteligentă. A mutat centrul de greutate al negocierilor de la Cotroceni de la formarea guvernului la planul de reducere a deficitului bugetar.

A fost o mișcare neobișnuită din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, pentru că, de obicei, negocierile pentru formarea unui nou guvern se concentrau pe împărțirea portofoliilor și pe distribuția postului de prim-ministru. La Cotroceni sau în întâlniri separate prioritatea partidelor politice care au convenit să formeze guvernul era să găsească un algoritm prin care să își împartă funcțiile din guvern și din instituțiile publice. Totul devenea un fel de târguială prin care fiecare partid încerca să obțină cât mai multe beneficii, respectiv funcții. Abia după aceea, apărea și un program de guvernare care era un amestec de măsuri preluate de la partidele care formau alianța politică.

De data aceasta, Nicușor Dan a așezat în „mâinile” partidelor un „cartof fierbinte”. Adică, a impus un subiect cât se poate de important și anume definirea unui plan de măsuri pentru reducerea deficitului bugetar. În felul acesta, președintele „împușcă” doi iepuri dintr-un foc: pune partidele să se concentreze asupra unei teme mult mai importante decât împărțirea funcțiilor într-un viitor guvern și, în al doilea rând, dacă se va reuși scrierea unui plan fiscal pentru reducerea deficitului atunci acesta se va transforma într-un mini program de guvernare, care va fi obligatoriu pentru următorii ani.

Într-un fel, președintele „a întors masa”, cum se spune, în sensul că îi determină pe politicieni nu doar să scrie planul fiscal, dar să îl și aplice, prin Guvern. Este de fapt o parte, astăzi, cea mai importantă, a programului de guvernare.

În felul acesta, președintele reușește să oblige partidele să își asume viitoarele decizii de reducere a deficitului. Este posibil ca, în funcție de cât de nepopulare sunt măsurile cuprinse în pachetul fiscal, partidele politice care vor forma guvernul să lase în plan secund împărțirea portofoliilor.

În fond, dacă planul fiscal este clar și măsurile sunt fără echivoc contează mai puțin dacă partidul care are un minister sau altul. O dată asumat de partidele politice guvernamentale programul de reducere a deficitului bugetar devine mult mai important decât algoritmul politic.

Și pentru ca situația să fie și mai interesantă, președintele a mai adus un factor în ecuație și anume mediul de afaceri. Nicușor Dan a avut consultări cu mai multe organizații ale oamenilor de afaceri. Desigur, dialogul este justificat, dar Nicușor Dan prin consultarea mediului economic pune presiune asupra partidelor. De ce? Pentru că reprezentanții mediului de afaceri au spus clar că se opun creșterilor de taxe și impozite. Răspunsul tranșant al oamenilor de business îi obligă pe politicieni să țină seama de părerea acestora tocmai într-un moment în care mulți decidenți politici pot fi tentați de soluția simplă (creșterea taxelor sau impozitelor) pentru a evita calea dificilă (reducerea cheltuielilor statului).

Este prea devreme să anticipăm ce va conține planul fiscal. De exemplu, expertul economic Iancu Guda a scris pe o rețea socială că a discutat cu Ilie Bolojan și acesta i-a spus că a strâns aproape 178 de propuneri referitoare la planul fiscal.

Este o cifră care arată cât de greu se va face programul de reducere a deficitului bugetar. În esență, în acest moment, este o luptă între cei care cred că este nevoie de creșterea taxelor sau impozitelor și cei care se concentrează pe reducerea cheltuielilor bugetare.

Evident, este important în cât timp se va forma guvernul și mai ales care va fi componența Executivului. Dar, la fel de important este că noul guvern va avea o listă de măsuri economice pe care va trebui să le ia pentru a reduce deficitul bugetar.

Turneul de la Roland Garros, aflat în plină desfășurare la Paris, este o adevărată mașină de făcut bani. Investițiile în infrastructura bazei de tenis și inovațiile din program au crescut numărul spectatorilor și au mărit veniturile obținute din drepturile de televizare.

Turneul de tenis de la Roland Garros, aflat în plină desfășurare, este, dincolo de fenomenul sportiv, o afacere profitabilă. Din ce câștigă Roland Garros banii? Publicația „Les Echos” a calculat. Astfel, cea mai importantă pondere în totalul veniturilor competiției provine din drepturile media, care înseamnă alături de drepturile TV, comercializarea datelor și dreptul de a realiza transmisii în streaming. În total, drepturile media reprezintă aproape o treime din totalul veniturilor, care au crescut o dată cu introducerea, în anul 2021, a sesiunii de seară, ale cărei drepturi de transmisiune au fost achiziționate de către Amazon Prime.

În întreaga lume, turneul este transmis de 170 de canale de televiziune. În ultimii 10 ani, suma globală a drepturilor de transmisiuni TV a crescut cu 41% și ajunge la 124 milioane de euro pentru perioada 2024-2027,

A doua categorie de venituri provine din ceea ce se numește servicii de ospitalitate. Acestea sunt pachetele de tip VIP care includ intrarea la meciuri, cadouri și accesul la restaurante. Un astfel de pachet costă între 300 și 3.600 de euro. În total, sectorul ospitalității contribuie cu 21% în totalul veniturilor Roland Garros.

Citeste siRoland-Garros - o istorie glorioasă

O a treia sursă de venituri este din bilete și din drepturile de marketing ale turneului. Ponderea lor reprezintă 19% din totalul încasărilor. Anul trecut, la Roland Garros au fost prezenți 674.000 de spectatori pe durata celor două săptămâni, ceea ce înseamnă un nou record. De remarcat că, în 10 ani, competiția a reușit să crească numărul biletelor vândute cu 200.000, iar explicația constă în investițiile realizate în infrastructura sportivă și de introducerea sesiunii de seară. De exemplu, începând cu anul 2015, au fost lansate investiții pentru modernizarea bazei sportive. Estimările unei organizații de profil spun că investițiile totale au ajuns la 350 milioane de euro. Doar construirea unui acoperiș retractabil pe arena centrală a costat 150 milioane de euro. De asemenea, au fost construite noi terenuri, în acest moment fiind 18 suprafețe de joc pe zgură, bineînțeles.

În fine, a patra sursă de venituri, 7% din total, o reprezintă merchandisingul. De menționat că organizatoarea competiției și drept urmare beneficiara veniturilor este Federația Franceză de Tenis. Pentru federație, încasările din turneu reprezintă 80% din totalul veniturilor.

Ca să puteți calcula fiecare capitol de venituri să spunem că, anul trecut, cifra de afaceri a turneului a fost de 346 milioane de euro, ceea ce arată forța la care a ajuns acest brand și organizarea eficientă a competiției.

Desigur, Roland Garros presupune și cheltuieli, cele mai importante fiind cu premierea sportivilor și cu asigurarea ospitalității pentru aceștia. În total, anul trecut, premiile turneului au fost de 56,35 milioane de euro.

De-a lungul timpului, premiile acordate sportivilor au crescut spectaculos. Anul trecut, câștigătorii turneului, la masculin și feminin, au primit fiecare un cec de 2,4 milioane de euro. Finaliștii probelor de simplu au încasat 1,2 milioane de euro, iar semifinaliștii câte 650.000 de euro. De remarcat egalitatea premiilor în bani pentru femei și bărbați, o temă mult-discutată în ultimii ani, dar care rămâne în picioare în multe turnee de tenis. De asemenea, sub presiunea asociației jucătorilor, la turneele de Grand Slam au crescut substanțial premiile obținute de jucători doar pentru participarea în primul tur, pe tabloul principal. Anul trecut, la Roland Garros, câștigurile celor care au pierdut în primul tur pe tablourile de simplu feminin și masculin au fost de 71.000 de euro.

Pentru comparație o cifră de afaceri de 1,5 miliarde de lei pe an, aproximativ 346 milioane de euro, nu reușesc prea multe firme mari pe piața românească. De exemplu, anul trecut, în România, comerțul pe internet a înregistrat o cifră de afaceri de 1,4 miliarde de lei. Ceea ce ne arată cât de mare a ajuns să fie afacerea Roland Garros.

Datele bugetare sunt în alb și negru. Deficitul crește în continuare, în schimb, dinamica creșterii veniturilor este mai mare decât cea a cheltuielilor, iar înghețarea salariilor bugetare începe să se vadă în cifre.

Avem datele de buget pe primele patru luni, publicate, bineînțeles, de Ministerul Finanțelor Publice. Sunt vești bune și vești rele. Să începem cu vestea cea mai rea. Deficitul bugetar continuă să crească. Doar că pentru luna aprilie este o mică poveste.

Despre ce este vorba? La prima vedere, deficitul pe primele patru luni ale anului a scăzut față de aceeași perioadă din 2024. Concret, anul acesta, deficitul este de 2,95%, față de 3,25% din PIB, în 2024. Nominal, vedem o scădere de la 57,2 la 56 miliarde de lei.

De ce este, totuși, o veste rea? Pentru că trebuie să ne aducem aminte că anul trecut, în luna aprilie, guvernul a plătit de două ori pensiile. Mai exact, a doua oară s-au plătit la sfârșitul lunii, în avans, pentru a-i ajuta pe pensionari înainte de sărbătorile pascale.

Drept urmare, trebuie să scădem din deficitul de anul trecut suma de 9,33 miliarde de lei, adică 0,53% din PIB. După scădere, deficitul bugetar pe primele patru luni ale anului 2024 va deveni 2,72% din PIB, adică mai puțin decât 2,95% înregistrat anul acesta.

Calculul nominal este asemănător, în sensul că deficitul de anul trecut ar ajunge la 47,87 miliarde de lei, mai puțin decât cele 56 miliarde de lei înregistrate în primele patru luni ale acestui an.

Așadar, nu trebuie să ne bucurăm văzând deficitul bugetar din 2025, pentru că nu scade față de anul trecut, ci, dimpotrivă, crește.

Această evoluție confirmă încă o dată faptul că prima urgență a viitorului guvern este alcătuirea unui plan de reducere a deficitului bugetar. Cum va arăta programul fiscal? Deocamdată este la stadiul de idei și presupuneri făcute de experți și politicieni. Decizia va fi a următorului guvern.

O altă veste rea este creșterea mare a cheltuielilor cu dobânzile. Față de anul trecut, creșterea este cu 48%. Este o evoluție cu care va trebui să ne obișnuim, pentru că în ultimii ani România s-a împrumutat foarte mult și scadențele încep să vină.

Sunt și câteva vești bune. Prima dintre ele: după mult timp, creșterea procentuală a veniturilor bugetare a fost mai mare decât cea a cheltuielilor. Respectiv, veniturile au fost mai mari cu 9,4% față de ianuarie-aprilie 2024, iar cheltuielile cu crescut cu numai 6,6%.

Desigur, ar putea fi doar o floare cu care nu se face primăvară, dar dacă tendința se va menține este o modalitate sănătoasă de a echilibra în timp bugetul de stat.

La acest punct putem fi de acord cu ministrul finanțelor, Tanczos Barna care a scris pe o rețea socială că „datele bugetare demonstrează că avem o economie capabilă să genereze venituri substanțiale, chiar și într-o perioadă marcată de provocări”. Este adevărat că în ultimii trei ani problema nu a fost capacitatea economiei de a alimenta bugetul de stat, ci ritmul extrem de generos în care au crescut cheltuielile statului.

O altă veste încurajatoare este aceea că încep să se vadă rezultatele înghețării salariilor. Chiar dacă în termeni anuali există o creștere cu 12% a cheltuielilor de personal, media primelor patru luni ale anului ne arată o stabilizare a cheltuielilor cu salariile la media lunii noiembrie 2024. Va trebui să vedem dacă tendința se menține.

În plus, s-a mai întâmplat ceva de remarcat cu investițiile. Nu neapărat că au avut o valoare mai mare, ci partea bună este că, în comparație cu anul trecut, a crescut mult ponderea investițiilor realizate din fonduri europene în total. Astfel, investițiile derulate cu bani europeni au ajuns aproape egale cu cele de la bugetul național, respectiv 15,7 și 16,6 miliarde de lei.

Sunt veștile bune, care vin totuși destul de timid, o platformă de plecare pentru măsurile de echilibrare a bugetului? De ce nu, pentru că trebuie găsită o ancoră de care să se agațe guvernul pentru a reduce deficitul bugetar.

Președintele României a prezentat în fața Parlamentului un ambițios plan de reforme. Dar, vor putea fi ele implementate? Cu siguranță, președintele va avea nevoie de parteneri politici, premierul și guvernul.

Ieri, în Parlament, președintele României a reușit să surprindă. De obicei, discursurile rostite cu ocazia învestirii sunt, pe de o parte, formale, pe de altă parte, motivaționale. Desigur, mesajul rostit în fața Parlamentului de către un nou președinte include și viziunea pe care acesta o are față de principalele politici ale statului.

Nicușor Dan a preferat o variantă cu totul inedită. Adică, pe un ton nu foarte charismatic, ci mai degrabă grav, a vorbit aproape exclusiv despre reformele pe care dorește să le deruleze pe parcursul acestui mandat.

De altfel, mesajul președintelui pleacă de la temele economice importante, respectiv de la situația bugetară. „Statul român cheltuiește prea mult față de ce își poate permite și chestiunea aceasta poate să pună în discuție stabilitatea financiară la care am muncit cu toții în acești ani”, spune Nicușor Dan.

Tema este esențială pentru acest moment. Situația bugetară critică are nevoie de soluții pe termen scurt. Indiferent cât de nepopulare ar fi măsurile, indiferent cât de multă lume ar supăra, România trebuie să găsească metodele pentru a reduce treptat deficitul bugetar.

Chiar dacă pentru o parte a populației și a politicienilor subiectul poate părea periferic, de fapt, în acest moment, este cel mai arzător. Dacă România nu convinge finanțatorii interni și internaționali, agențiile de rating și Comisia Europeană că poate face consolidare fiscală pericolele pentru economie sunt majore.

Președintele țării a vorbit despre reforme în toate zonele statului, sănătate, educație, justiție, mediu și chiar cultură. Un caz special este cel schimbărilor din domeniul social. Nicușor Dan vorbește despre simplificarea și eficientizarea sistemului de pensii precum și despre reforma sistemului de prestații sociale. Nu știm cum ar putea arăta o schimbare în aceste sisteme publice, dar abordarea lor este esențială. Sunt prea multe reforme? Se poate, dar să nu uităm că președintele are în față un întreg mandat.

Este de remarcat că discursul lui Nicușor Dan a fost primit de parlamentari într-o liniște desăvârșită. Nu s-au auzit nici aplauze, nici dezaprobări. Părea că parlamentarii prezenți nu știau ce să creadă în fața schimbărilor despre care vorbea atât de explicit președintele țării. Probabil că unii parlamentari au început deja să se gândească încă din timpul discursului cum pot opri elanul reformator al președintelui.

Lipsa aplauzelor înParlament arată că, deocamdată, Nicușor Dan este singur și că are de construit în jurul său și a schimbărilor propuse o majoritate parlamentară.

Sunt câteva dileme care apar după discursul președintelui țării în fața Parlamentului. Vom vedea un președinte jucător care va dori să impună un set de schimbări în statul român? Va avea președintele parteneri politici de drum lung pentru reformele pe care le propune? Să nu uităm că în mod tradițional partidele politice românești sunt anti-reformiste, cu excepțiile de rigoare pe care le-am văzut în perioada crizei din anii 2009-2011.

Desigur, ne putem întreba: în ce măsură președintele țării va avea pârghiile legale necesare pentru a pilota reformarea statului? Experiențele foștilor președinți ne arată că se pot iniția reforme în domenii diverse, chiar și în cele care în aparență nu țin de prerogativele președintelui, dar schimbările nu le poate face singur. Este nevoie de un premier care să aibă același apetit pentru reforme ca și președintele și, bineînțeles, este nevoie de un guvern bine susținut parlamentar.

Nu va fi ușor. Politicienii români se feresc de deciziile considerate nepopulare, chiar dacă este vorba despre reforme necesare. Ar fi o minune să se fi schimbat. Dar, un lucru ar trebui să fie înțeles de clasa politică și anume acela că o schimbare, o reformare a unui domeniu, chiar dacă ar nemulțumi o parte a populației va avea o importantă susținere. Cetățenii români vor o schimbare, de aceea reformele pot aduce câștiguri electorale și nu pierderi.

Donald Trump reaprinde războiul comercial cu Uniunea Europeană. În pline negocieri, președintele SUA recomandă impunerea unor taxe vamale de 50%. Este o tactică de negociere sau o decizie care se va aplica? Vom afla în această săptămână.

Este clar că negocierile dintre SUA și Uniunea Europeană pe tema taxelor vamale se află în impas. Cea mai bună dovadă în acest sens este că vineri, 23 mai a.c., președintele american a făcut ce știe mai bine, adică a anunțat pe rețeaua sa socială că recomandă impunerea unor taxe vamale de 50% pentru statele europene.

Știind cum procedează Donald Trump ne putem întreba, desigur, dacă nu este din nou decât o tactică de negociere sau chiar începând de săptămâna viitoare Uniunea Europeană va avea taxe vamale de 50% pentru produsele pe care le exportă în America? Evoluțiile recente (cazul China și amânarea cu 90 de zile a intrării în vigoare a tarifelor vamale, un moratoriu aflat în curs chiar în acest moment) ne arată, însă, cât de schimbătoare pot fi deciziile președintelui american.

Lăsând la o parte repetarea ideii lui Trump că Uniunea Europeană a fost creată pentru „a profita de Statele Unite din punct de vedere comercial”, ceea ce, evident, este inexact, mai îngrijorătoare sunt punctele de dezacord dintre negociatori.

Primul subiect controversat este chiar nivelul deficitului comercial al SUA în relația cu Uniunea Europeană. Președintele american vorbește despre un deficit de 300-350 miliarde de dolari pe care îl consideră „total inacceptabil”, experții americani au calculat un deficit de 235 miliarde de dolari, iar Comisia Europeană contestă această cifră estimând deficitul comercial pentru bunuri la 150 miliarde de euro și numai 50 miliarde de euro, dacă se ia în calcul excedentul american de la capitolul servicii. Se pare că aceste diferențe dintre cifre sunt un motiv major de resentimente și suspiciuni între cele două părți.

Dar, Donald Trump are o listă întreagă de nemulțumiri la adresa politicilor comerciale ale Uniunii Europene. Iat-o: bariere comerciale, TVA, bariere netarifare, sancțiuni ridicole împotriva companiilor americane și procese injuste și inechitabile împotriva lor plus manipulare valutară. După cum se poate vedea este un amestec eterogen de teme dintre care multe nu au de-a face cu taxele vamale.

Să reamintim că în acest moment tarifele vamale impuse mărfurilor europene trimise în America sunt în medie de 12,5%, după ce au crescut cu 10% chiar sub actuala administrație Trump. În luna aprilie a.c., SUA a impus pentru Uniunea Europeană taxe vamale de 20%. Aplicarea tarifelor anunțate a fost apoi amânată pentru toată lumea cu excepția Chinei cu 90 de zile, termen care expiră la începutul lunii iulie, ceea ce ar însemna, în principiu, timp suficient pentru negociere. Dar, iată că la sfârșitul săptămânii trecute, președintele american a recomandat ca taxa vamală să fie crescută la 50%. Pare o nouă încercare de presiune politică „made in Donald Trump”.

Să mai luăm un exemplu și anume Japonia. În acest caz, taxele vamale americane actuale pentru importuri sunt de 10% și de 25% pentru oțel și automobile. În aprilie a.c., SUA a impus o taxă de 24%, suspendată, deocamdată, și pe tema căreia se negociază. Conform declarațiilor oficiale ale părții japoneze, negocierile caută soluții de tip win-win.

Taxele vamale cu America sunt esențiale pentru câteva ramuri economice japoneze. De exemplu, industria auto exportă în SUA aproape o treime din totalul bunurilor și, de asemenea, Japonia este al doilea mare producător de oțel din lume având exporturi solide în SUA, de aproximativ două miliarde de dolari în anul 2024.

Japonia are câteva atuuri importante în negocierea cu SUA. Mass-media internațională arată că Japonia a fost în anul 2023 cel mai mare investitor străin în Statele Unite cu o valoare de 783 miliarde de dolari. De asemenea, recent premierul japonez a promis noi investiții de aproximativ 1.000 miliarde de dolari. Producători auto japonezi, precum Honda și Toyota, au deja fabrici în America, dar intenția este de a deschide și altele.

Japonia s-a angajat să cumpere mai mult gaz lichefiat din SUA. În fine, nu trebuie uitat că Japonia deține obligațiuni americane în valoare de 1.300 miliarde de dolari și, totodată, este un partener cheie în regiune. De exemplu, în Japonia sunt peste 50.000 de militari americani pentru găzduirea cărora statul gazdă plătește anual 1,4 miliarde de dolari. Sunt aceste argumente suficiente pentru ca Japonia și SUA să găsească o cale de negociere a taxelor vamale?

Franța se află, într-un fel, în situația României, adică trebuie să reducă deficitul bugetar. O analiză curentă a FMI arată ceea ce trebuie făcut. Este un studiu de caz care parțial se potrivește și pentru România.

În perioada 12-22 mai a.c., o delegație a Fondului Monetar Internațional (FMI) s-a aflat în Franța pentru consultări curente. Raportul redactat de reprezentanții FMI arată, pe de o parte, obiectivele asumate de Franța pentru consolidare fiscală și, pe de altă parte, stadiul îndeplinirii acestor angajamente.

Astfel, autoritățile franceze s-au obligat să reducă deficitul bugetar la sub 3% din PIB, treptat, până în anul 2029 prin aplicarea unor reforme structurale.

Raportul FMI arată că incertitudinile internaționale și naționale vor afecta ritmul creșterii economice care va scădea anul acesta la 0,6% și va ajunge anul viitor la 1%. Pe termen mediu, creșterea economică este de așteptat să crească până la 1,2%, pentru ca apoi să se stabilizeze aproape de potențialul de 1%. Cifrele sunt diferite, dar tendința este valabilă și pentru România.

Economia franceză continuă procesul de dezinflație, iar indicele armonizat al prețurilor de consum, un indicator folosit la nivel european, este prognozat să ajungă anul acesta la 1,2%. Dar, fragmentarea politică și tensiunile sociale ar putea întârzia consolidarea fiscală și eforturile de reformă ale administrației. Cererea crescută care vine din domeniul apărării plus pentru tehnologii digitale și de mediu ar putea să urce și ritmul de creștere economică.

Și Franța, ca și România, are un plan fiscal și structural pe termen mediu care prevede scăderea graduală a deficitului bugetar la 3% din PIB, până în anul 2029. Aici putem observa că Franța nu a uzat de dreptul său ca planul de redresare să se întindă pe șapte ani, ca România. Franța a mers pe varianta celor cinci ani. Primul pas ar trebui făcut anul acesta când deficitul bugetar este proiectat să scadă la 5,4% din PIB. Aceasta este dorința guvernului, doar că, la fel ca în România, este nevoie de un pachet de măsuri fiscale suplimentare, se spune în raportul FMI. În caz contrar, deficitul va fi anul acesta de 6% din PIB și va rămâne pe termen mediu la același nivel.

De altfel, creșterea datoriei franceze a fost mare, din cauza deficitelor bugetare înregistrate în anii 2023 și 2024. Raportul FMI recomandă Franței o scădere anul viitor a deficitului cu 1,1% din PIB, iar după aceea să aibă loc o ajustare anuală în medie cu 0,9%. Acest ritm de scădere ar permite Franței să iasă din procedura de deficit excesiv la sfârșitul anului 2029, adică exact termenul pe care și l-au propus autoritățile statului.

Dar, măsurile suplimentare din pachetul fiscal va presupune decizii dificile. Astfel, sistemul fiscal francez este caracterizat de o impozitare ridicată, ceea ce face foarte dificilă creșterea unor taxe sau impozite. De aceea, măsurile de consolidare fiscală așteptate sunt reducerea cheltuielilor bugetare și sociale ineficiente, precum și combaterea evaziunii fiscale.

Raportul FMI recomandă ca autoritățile să se concentreze pe eficientizarea cheltuielilor publice la toate nivelurile, în administrația centrală, în cea locală și la instituțiile publice care se ocupă de asigurări sociale. Există mai multe oportunități de raționalizare a cheltuielilor publice. După cum se poate vedea, spre deosebire de România, în Franța aproape că este exclusă varianta creșterii taxelor sau impozitelor și se caută soluții de reducere a cheltuielilor bugetare.

De exemplu, raportul FMI notează că se poate face o îmbunătățire a sistemului de beneficii sociale, respectiv o revizuire a duratei de plată a indemnizațiilor de șomaj sau o armonizare a schemelor de pensii. Desigur, limbajul raportului FMI este destul de tehnic. De fapt, este vorba despre o reducere a cheltuielilor bugetare și despre o reformă a pensiilor și a sistemului de protecție socială.

În multe privințe, Franța seamănă cu România. Iar dacă guvernul român va fi obligat să apeleze la FMI, analiza instituției internaționale va fi asemănătoare cu ceea ce citim astăzi în cazul Franței.

Actualul președinte interimar, Ilie Bolojan, este cel mai calificat politician pentru a fi următorul prim-ministru. Experiența din administrația locală este o calitate în plus. Vor fi de acord partidele pro-occidentale ca Ilie Bolojan să devină premier?

Ieri, la Palatul Cotroceni,Ilie Bolojan a susținut o conferință de presă în care a prezentat temele importante ale celor 100 de zile ca președinte interimar.

Bolojan a atins și subiectele economice astfel că am putut remarca din nou că este singurul politician român aflat în fotoliul de la putere care are o abordare critică, dar realistă, asupra situației în care se află economia românească.

Aproape fără excepții, politicienii își aleg să vorbească doar despre indicatorii care îi avantajează. Cel mai recent exemplu este al fostului premier Marcel Colacu care, în ultimul an, în timp ce deficitul ajungea la cote de neimaginat, explica această evoluție prin investițiile publice începute sau aflate în derulare.

Citeste siVine nota de plată. Cine o plătește?

Ilie Bolojan nu se ferește să spună că România este într-o criză bugetară. Poate părea o expresie prea tare, dar chiar despre acest lucru este vorba. Anul acesta, deficitul bugetar ar trebui să scadă de la 9,3% la 7% din PIB. În primele patru luni, pentru care se cunosc datele bugetare, nu există nicio îmbunătățire față de anul trecut, dimpotrivă, deficitul a crescut în loc să scadă.

De asemenea, un plan de reducere a deficitului bugetar este urgent. O spune chiar actualul președinte interimar. Într-adevăr, viitorul guvern va avea ca temă urgentă elaborarea planului fiscal. În felul acesta, poate convinge partenerii internaționali că România va intra pe o traiectorie predictibilă.

Agențiile de rating și finanțatorii internaționali nu vor aștepta să se reformeze un partid sau altul și nu vor putea să aștepte eventuale negocieri politice pentru algoritmul care se va aplica la guvernare. De aceea, clarificarea politică, formarea guvernului și elaborarea unui plan de măsuri bugetare trebuie să se facă foarte repede. De altfel, Ilie Bolojan a declarat ieri că este o urgență formarea guvernului și luarea unor măsuri care să stabilizeze bugetar și economic țara. Este o viziune corectă, pentru că nu ar trebui ca răbdarea agențiilor de rating și a Comisiei Europene să fie pusă prea mult la încercare.

Din acest punct de vedere, Ilie Bolojan are abordarea unui premier. Un premier eficient are nevoie de o majoritate parlamentară și de autoritate, spune Bolojan. Desigur, acum suntem în faza în care președintele ales și partidele caută o majoritate.

Teoretic, alianța este clară și anume ar trebui să fie formată din partidele de orientare pro-occidentală, dar, în următoarea perioadă vom afla dacăPSD va merge la guvernare sau se va duce în opoziție.

Citeste siNu va fi ușor, este Nicușor!

În acest moment, piețele s-au schimbat radical, adică au trecut de la nervozitate la optimism. Dar, această tendință s-ar putea să nu reziste prea mult dacă România nu va avea un guvern și un plan fiscal.

De exemplu, banca de investiții JP Morgan prognoza după primul tur un adevărat dezastru economic, pentru ca după turul al doilea să revină și să arate că tensiunile de pe piața valutară s-au liniștit și, de asemenea, că pericolul caRomânia să fie retrogradată în categoria țărilor „nerecomandate pentru investiții” s-a atenuat mult. De aceea, noul guvern, după ce se va forma, va trebui să lucreze repede pentru a nu pierde această tendință pozitivă a piețelor.

Ilie Bolojan crede că ar trebui evitat să se apeleze la Fondul Monetar Internațional (FMI), pentru că acest lucru ar însemna că România este cu „spatele le zid”. Se pot lua măsuri la timp, spune Bolojan. FMI nu este nici cea mai rea soluție, nici cea mai bună. Depinde de ce se va întâmpla la nivel politic.

Ilie Bolojan este pregătit să fie prim-ministru. Vom vedea dacă și partidele politice pro-occidentale vor fi gata să își schimbe modul de a face politică și se vor concentra pe îmbunătățirea situației economice.

Guvernatorul BNR se întreabă cine va plăti factura creșterii deficitului bugetar cu mult peste standardele Uniunii Europene. Politicienii vor decide, dar povara ar trebui împărțită, dacă nu în mod egal, măcar la cât mai multă lume.

Ieri, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu a susținut conferința de presă anunțată cu ocazia prezentării raportului asupra inflației. Momentul este foarte complicat: euro a depășit pragul de cinci lei, inflația nu cedează, deficitele sunt mari, piețele financiare au fost nervoase, iar prin ciclul electoral, început anul trecut, a fost ales un nou președinte al țării.

Dincolo de explicațiile tehnice ale guvernatorului BNR, ceea ce atrage atenția este afirmația lui Isărescu conform căreia România nu a încasat anul trecut niciun euro din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), din cauza întârzierilor în adoptarea măsurilor agreate cu Comisia Europeană. Acesta este indicatorul supremei contraperformanțe pe care a reușit-o guvernul în anul 2024 și de aici ar trebui să plece orice discuție legată eficiența administrativă.

Anul trecut, însă, toți funcționarii din administrație cu atribuții pentru realizarea PNRR și-au încasat salariile și sporurile. România a primit zero euro din PNRR, dar angajații statului au luat salariile până la ultimul leu.

Citeste siPNRR-ul nu va fi extins cu 18 luni, spune Comisia Europeană

Guvernatorul BNR afirma ieri că problema României nu este cursul de schimb leu-euro, ci finanțarea deficitului. Ca și alți economiști, Mugur Isărescu susține că este nevoie de o creștere a veniturilor bugetare și că o reducere rapidă a cheltuielilor statului nu se poate face. Iată ce spune Mugur Isărescu: „Reducerea deficitului bugetar este greu de făcut pentru că nimeni nu vrea să suporte nota de plată. Cum faci distribuirea costurilor ajustărilor este o problemă esențială, chiar dacă de natură politică. Politicienii vor stabili acea formulă de a distribui treptat și sustenabil reducerea cheltuielilor sau creșterea veniturilor astfel încât să nu accentueze problemele sociale, să nu cadă numai pe spatele unui grup social. Iar aceasta este o decizie destul de grea”. Superbă demonstrație teoretică de echilibru.

Economia reală este mai complicată de atât. Beneficiarii direcți ai creșterii deficitului bugetar au fost angajații plătiți din fonduri publice și pensionarii. Ar trebui să plătească ei și factura echilibrării bugetului? Ca efect de runda a doua companiile au beneficiat și ele de pe urma măririi consumului și eventual a creșterii nivelului de trai. Putem să extindem și să ajungem până la angajații din sectorul privat care, poate, au primit o creștere de salariu sau și-au păstrat locul de muncă datorită performanțelor mai bune ale companiei la care sunt angajați. Dar, primii beneficiari ai deteriorării deficitului bugetar au fost angajații la stat, iar încă o dovadă în acest sens este chiar creșterea anul trecut cu 24% a cheltuielilor de personal față de anul precedent.

Fără îndoială, este greu pentru politicieni să decidă cine să poarte povara reducerii deficitului bugetar și din motive de legislație primii beneficiari nu vor fi și cei care vor plăti. Dar de ce ar achita antreprenorii nota aferentă echilibrării bugetului? Sau angajații din sectorul privat, în condițiile în care, de exemplu, funcționarii din administrație au avut rezultate zero în ceea ce privește fondurile din PNRR. Dacă însă politicienii vor să împartă povara soluția cea mai clară este creșterea TVA.

În altă ordine de idei, guvernatorul BNR a precizat că între cele două tururi de scrutin au fost ieșiri masive de capital. Iar banca centrală a intervenit cu sume foarte mari. Chiar mai mari decât ceea ce au calculat analiștii financiari, respectiv banca Erste a arătat într-o analiză că BNR a intervenit pe piață cu șase miliarde de euro. Mugur Isărescu a precizat că rezerva nu a scăzut pentru că BNR a vândut euro, dar a cumpărat lei.

Care au fost cauzele deprecierii leului? Discursul politic inflamat (capitalul pleacă atunci când aude de naționalizări și confiscări, spune Isărescu), rezultatul primului tur al alegerilor prezidențiale și demisia premierului. Guvernatorul BNR a oferit câteva repere referitoare la evoluția economiei și logica piețelor financiare. Sunt învățături la care noua putere executivă ar putea să ia aminte.

La muncă!, a fost îndemnul președintelui ales. Nu este deloc obișnuit ca oamenii politici să promoveze ideea că este nevoie de mai multă muncă. Nicușor Dan pare să schimbe regulile.

Niciun președinte român, cu excepția lui Nicușor Dan, nu și-a încheiat discursul după victoria în alegeri cu vorbele: De mâine, la muncă! Actualul președinte a făcut-o.

În general, politicienii români se feresc să îi trimită la muncă pe alegători, dintr-un motiv foarte simplu: se tem că i-ar putea „jigni” și că din această cauză pot să piardă voturi.

În general, când politicienii le vorbesc oamenilor la diverse evenimente se referă la ce planuri au, ce vor să facă, mai puțin ce au făcut și, în general, încearcă să îi convingă pe alegători că sunt gata să se sacrifice pentru ei.

Este neobișnuit ca președintele țării să îi trimită „la muncă” pe alegători. Este neobișnuit, dar binevenit. Economia românească este într-o situație complicată. Ieri piețele au reacționat pozitiv la alegeri (bursa a crescut, leul s-a întărit puțin, iar ratele dobânzii ROBOR la diferite scadențe au scăzut), dar indicatorii economici sunt aceiași.

Adică, deficitele nu s-au transformat în excedente, creșterea economică a încetinit, iar consumul își reduce ritmul de creștere. Deci, nevoia de a mări intensitatea muncii și utilizarea timpului de muncă sunt necesare, chiar dacă statistica europeană arată că, din punctul de vedere al timpului de lucru, România este între statele din prima jumătate a ierarhiei.

Culmea este că spunându-le alegătorilor “la muncă” președintele României răspunde chiar unei așteptări a opiniei publice. În campania electorală, mass-media a făcut așa-numite sondaje de stradă întrebându-i pe oameni: ce așteaptă de la noul președinte? Răspunsurile cele mai frecvente ale publicului erau că își doresc să trăiască mai bine și, de asemenea, că vor locuri de muncă.

Citeste siNu va fi ușor, este Nicușor!

Dar, poate cu adevărat președintele să creeze locuri de muncă? Singur, nu, prin guvern s-ar putea. Evident, un guvern are ca obiectiv și înființarea de locuri de muncă, dar nu în sectorul de stat. Executivul nu poate decât să încerce să ofere companiilor un cadru economic și legislativ corect, pentru ca acestea să se poată dezvolta și implicit să înființeze locuri de muncă.

În acest moment, de exemplu, statul încearcă să înghețe angajările în administrația publică centrală sau locală, dar, deocamdată, rezultatele nu se văd. La stat, este nevoie de restructurare, de reducere a locurilor de muncă, inclusiv la companiile cu capital public, nu de mai multe angajări.

Locurile de muncă „bune” sunt cele create de investitorii privați, români sau străini, pentru că sunt purtătoare de contribuții și impozite, dar și de salarii. De aceea, guvernul și indirect președintele pot doar să încurajeze înființarea de noi locuri de muncă în sectorul privat.

Ciudățenia economiei românești este însă că salariile medii din sectorul de stat sunt mai mari decât cele din mediul privat. Este anormal, pentru că arată, pe de o parte, un tip de concurență neloială din partea statului, iar pe de altă parte indică prezența unor sectoare economice cu valoare adăugată scăzută.

Pentru comparație, să spunem că în județele Gorj și Hunedoara, dominate de industria minieră, cele mai multe voturi au fost obținute de George Simion. În schimb, în București sau Cluj-Napoca, orașe cu sectoare industriale și de servicii dezvoltate majoritatea voturilor au fost primite de Nicușor Dan. Ceea ce arată o simpatie politică pentru președintele ales care vine dinspre județele în care sunt concentrate industriile cu valoare adăugată mare.

Într-o țară în care managerii de companii aleargă după forță de muncă în mediul rural, în care unii oameni așteaptă forțele de ordine să le deszăpezească în fața casei și în care guvernul se îngrijește să facă „punți” cu ocazia sărbătorilor legale pentru a nu-i surmena pe bugetari, îndemnul la muncă al președintelui este salutar. România are nevoie de mai multă muncă.

Președintele ales, Nicușor Dan, va avea un început de mandat extrem de aglomerat. Una dintre primele teme pe agenda președintelui și a noului guvern va fi cu siguranță cea economică. Așteptările sunt ca noua putere executivă să transmită încredere și să convingă piețele și partenerii internaționali că România își poate asuma un calendar realist de echilibrare a bugetului.

Indiferent cine ar fi câștigat alegerile prezidențiale problemele economice ale României ar fi rămas multe și complicate. Președintele și viitorul guvern vor avea agenda economică plină. Adică, până în luna august a.c., vor trebui să convingă agențiile de rating că Executivul ia decizii pentru reducerea deficitului bugetar, marea problemă a României din acest moment.

Președintele și guvernul vor trebui să explice Comisiei Europene cum reușesc să revină la traseul asumat prin planul bugetar-structural național pe termen mediu 2025-2031. Nu este clar dacă există posibilitatea unei renegocieri a programului cu Comisia Europeană și, de asemenea, dacă o ajustare poate fi cu adevărat utilă. Este, însă, posibil ca unele schimbări să fie o opțiune.

De asemenea, măsura de extremă urgență este ca puterea executivă din România să convingă finanțatorii interni și internaționali că există un plan concret și realist pentru echilibrarea bugetului de stat. Mesajele pentru finanțatori sunt esențiale, pentru că România trebuie să se împrumute în continuare consistent, anul acesta cu cel puțin 130 miliarde de lei, și are nevoie de costuri rezonabile. Nivelul dobânzilor la care se va împrumuta statul român este esențial, pentru că este clar că România va avea cel puțin șapte ani de deficite mari, ceea ce va însemna inevitabil o creștere a datoriei publice.

Toate aceste decizii, mesaje sau planuri au un lucru comun și anume încrederea. Orice se poate întâmpla, respectiv, finanțatorii externi și interni pot fi convinși, planul fiscal poate fi început, iar agențiile de rating mai pot gira în continuare o situație politică nouă. Important este să existe încredere. Iar încrederea se câștigă într-un singur fel și anume făcând ceea ce spun că vor face.

Din acest punct de vedere, noul președinte Nicușor Dan este politicianul care transmite încredere. Campania electorală a lui Nicușor Dan nu a fost impecabilă, dar a avut câțiva vectori importanți. Primul a fost mesajul pro-european: noul președinte a susținut fără nicio ezitare parcursul euro-atlantic al României. A fost un mesaj fără echivoc care a venit într-un moment dificil pentru România, dar și pentru Uniunea Europeană.

De aceea, Europa și chiar America au privit alegerile din România cu un interes aparte. Pentru Uniunea Europeană miza importantă era ca președintele României să nu consolideze clubul euroscepticilor. României și parțial Europei „le-a trecut glonțul pe la ureche”. Iar faptul că simpatizanții noului președinte au sărbătorit victoria în stradă fluturând steagurile României și Uniunii Europene este grăitor.

Un alt vector vizibil a fost un fel de progresie pe care președintele ales a avut-o. O progresie în sensul în care a părut că, de-a lungul campaniei, Nicușor Dan a traversat un proces de învățare. Teme mai puțin prezente în activitatea unui primar general al Bucureștiului, precum politica externă, economia națională sau reformarea statului au fost abordate corect. Nu extraordinar, nu spectaculos, dar logic.

Trebuie remarcat că una dintre temele de campanie ale președintelui ales a fost cea a inegalității dintre mediul urban și cel rural din punctul de vedere al serviciilor publice, de la cele de sănătate, la educație. Este un subiect important pentru economia și societatea românească și rămâne de văzut dacă va fi uitat ca o temă de campanie sau statul român va găsi soluții de îmbunătățire a acestor dezechilibre.

Nu trebuie trecut cu vederea că Nicușor Dan a pledat pentru știință (într-o lume tot mai conspiraționistă), și-a asumat în discurs reformarea statului și s-a ferit să facă promisiuni hazardate.

Nu în ultimul rând, Nicușor Dan a dat dovadă că are energia fizică necesară pentru a rezista unei campanii dure și intense. Proba de anduranță este și ea importantă pentru un președinte.

Mandatul președintelui ales va fi dificil. În foarte multe cazuri, promisiunile electorale nu sunt respectate. Va reuși noul președinte să spargă acest cerc vicios al politicii? Va reuși noua putere executivă să găsească soluții economice pe termen scurt și strategii pe termen mediu? Nu va fi ușor, dar este Nicușor!