Economia reală

Sectorul construcțiilor a scăzut în primele nouă luni ale anului. Producția industrială și-a redus și ea volumul. De aceea, creșterea economică încetinește.

Ieri, Institutul Național de Statistică (INS) a publicat datele privind evoluția sectorului de construcții în primele nouă luni ale anului. Cifrele nu sunt deloc cele mai încurajatoare. În funcție de baza de raportare, sunt câteva creșteri, respectiv în septembrie față de luna precedentă (plus 6% ) și în septembrie 2024, față de septembrie 2023 (plus 2,4%).

Dacă, însă, privim datele statistice pe o perioadă mai lungă de timp, adică primele nouă luni ale acestui an în raport de primele nouă luni ale anului trecut, vom constata că există o scădere a volumului de lucrări de construcții cu 2,6%. Desigur, sunt de interes și evoluțiile pe termen scurt, precum cele de la o lună la alta, sau cele punctuale, în cazul de față septembrie 2024 față de septembrie 2023, dar relevante sunt datele pe o perioadă mai lungă de timp, respectiv primele nouă luni ale anului. La acest capitol, scăderea sectorului de construcții este îngrijorătoare.

Privind structura construcțiilor vom avea mai multe repere legate de ce se întâmplă cu acest sector. Astfel, construcțiile rezidențiale, ceea ce înseamnă în linii generale, construcții cu destinația de locuințe, au scăzut în primele nouă luni cu 23,7%, un nivel extrem de mare. Ar fi prea simplu să dăm vina pe această scădere abruptă doar pe situația din București, acolo unde dezvoltatorii imobiliari acuză blocarea investițiilor. Desigur, Bucureștiul este un important pol imobiliar, dar să nu uităm că în Capitală s-a construit în ultimii ani pe baza autorizațiilor obținute după anul 2019-2020. În același timp, nu doar Bucureștiul contează pe piața imobiliară rezidențială, ci și marile orașe, precum Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Constanța și altele. Deci, scăderea cu aproape 24% de anul acesta a construcțiilor de locuințe arată un simptom mai complicat și ar putea fi vorba și de o problemă a cererii. Este posibil ca inflația generală și dobânzile mai mari să fi redus apetitul pentru cumpărarea de locuințe.

O scădere a înregistrat și sectorul nerezidențial, adică hale de producție, spații logistice și alte construcții comerciale și de afaceri. Aici scăderea a fost cu 4,4% și evoluția poate fi îngrijorătoare pentru că arată o posibilă încetinire sau chiar reducere a activității industriale sau comerciale. Fără investiții în hale de producție sau în depozite logistice, comerțul și industria dau semne de încetinire a activității sau chiar de scădere.

Singurul domeniu care a performat a fost cel așa-numit al lucrărilor inginerești, care au înregistrat o creștere cu 8,3%, în primele nouă luni ale acestui an, în comparație cu aceeași perioadă a anului trecut. Construcțiile inginerești sunt asimilate, în linii mari, cu investițiile publice din domeniul infrastructurii. Datele de buget care arată o alocare consistentă pentru investiții vin parcă să confirme creșterea volumului de construcții inginerești. Deocamdată, fondurile din bugetul național și cele europene se pare că au salvat sectorul construcțiilor. Un sector care este o bună „hârtie de turnesol” pentru evoluția economiei românești.

Din păcate, scăderea lucrărilor de construcții nu este un caz singular în economia autohtonă. Recent, am putut constata și scăderi ale producției industriale. Mai exact, în primele nouă luni ale anului, industria și-a redus producția cu 2,2%. Scăderea a atins toate sectoarele industriale importante. Producția și furnizarea de energie s-a redus cu 5%, industria prelucrătoare și-a redus producția cu 1,9%, iar industria extractivă a scăzut cu 0,9%.

Trebuie remarcat că anul acesta sectoare importante au scăzut: industria, construcțiile și nu există date actualizate pentru sectorul agricol, dar condițiile meteo și nemulțumirile fermierilor arată că a fost un an agricol dificil. Comerțul a crescut, dar să nu uităm că acolo se vând și produse din import și nu puține.

În aceste condiții, nu este nicio mirare că prognoza de toamnă a Comisiei Europene a redus cifra de creștere pentru anul acesta la numai 1,4% față de 3,3%, cât era prognoza la începutul anului. Când sectoarele importante scad, cine să crească în economie?

Garantarea depozitelor bancare sub 100.000 de euro este esențială pentru încrederea depunătorilor europeni. În România, economisirea în bănci a crescut mult în ultimii ani. De asemenea, România se află pe primul loc la nivel european în ceea ce privește raportul dintre resursele aflate la dispoziția Fondului de Garantare și depozitele bancare.

În urmă cu doi ani, una din marile bănci rusești Sberbank dădea faliment în Europa. Două filiale ale băncii rusești, din Croația și Slovenia, au fost salvate prin vânzarea lor către bănci locale. Dar, în Austria, de exemplu, filiala locală a intrat în faliment.

Problema Sberbank a fost aceea că pe fondul sancțiunilor economice occidentale filialele europene nu au putut beneficia de sprijinul băncii-mamă pentru că Banca Națională a Rusiei nu a permis transferul de fonduri către state care au aplicat sancțiunile. Pe de altă parte, banca rusească nu s-a mai putut împrumuta de pe piețe, pentru că sancțiunile au urmărit chiar acest lucru și anume tăierea accesului băncilor rusești pe piețele de capital.

Din aceste cauze, filiala europeană cu sediul în Austria a intrat în primăvara anului 2022 în procedura de insolvență. Banca rusească din Austria a fost lăsată să intre în faliment după ce s-a considerat că nu prezintă niciun risc pentru stabilitatea financiară sau economică austriacă. Partea bună pentru depunătorii de la Sberbank Austria a fost că au fost apărați de regulile europene, respectiv depozitele lor bancare au fost garantate până la valoarea de 100.000 de euro. Doar că falimentul Sberbank a declanșat dispute diplomatice între Austria și Germania, pentru că mulți dintre depunătorii la banca rusească erau germani și deci au fost protejați și despăgubiți de Fondul din Austria.

Cu alte cuvinte, băncile austriece au plătit pentru clienții germani ai Sberbank. Dar, regulile europene sunt reguli europene și ele s-au aplicat și în cazul băncii cu capital din Rusia. Este adevărat că legislația europeană a costat Austria aproximativ un miliard de euro, bani care au acoperit depozitele bancare de la Sberbank din fondul de garantare austriac pentru mulți depunători germani.

Mai trebuie să reamintim că în anii 2012 și 2013, Sberbank a avut intenția să intre și în România, respectiv să cumpere Volksbank. La acel moment, Banca Națională a României a refuzat o astfel de tranzacție, respectiv achiziția Volksbank de către banca rusească și în felul acesta capitalul bancar rusesc nu a mai ajuns pe piața locală. Se poate spune că a fost o decizie înțeleaptă, pentru că în caz contrar în urmă cu doi ani, România ar fi trebuit să găsească resursele să rezolve problema Sberbank. Iar variantele ar fi fost: fie o preluare de către o altă societate bancară, fie plata garanțiilor către depunătorii băncii.

Subiectul Sberbank este un prilej pentru a trece în revistă câteva date ale Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare din România. Astfel, în aproape opt ani, depozitele bancare așa-numite eligibile au crescut de mai mult de două ori ca valoare, până la aproximativ 527 miliarde de lei. În depozitele eligibile sunt incluse depozitele acoperite de garantare cu până la 100.000 euro la care se adaugă partea care depășește acoperirea. De fapt, este vorba despre creșterea economisirii în sectorul bancar. Cifrele sunt relevante.

În total, după primele nouă luni ale acestui an, sunt 14,7 milioane de deponenți persoane fizice, din care 99,5% sunt depozite care se încadrează în plafonul de garantare. La acestea se adaugă 1,2 milioane de deponenți persoane juridice, iar 96% din depozite sunt incluse în schema de garantare. De altfel, anul acesta România este pe locul patru la nivel european, în ceea ce privește creșterea valorii depozitelor acoperite (sub 100.000 de euro), după Polonia, Lituania și Lichtenstein.

În fine, România este pe primul loc într-un clasament european. Este vorba despre raportul dintre resursele financiare disponibile în cadrul Fondului de Garantare și depozitele bancare de sub 100.000 de euro, care în România este de 2,54% față de media de 0,8%, pe care nici măcar nu o ating toate statele membre. În concluzie, garantarea depozitelor bancare este un pilon esențial pentru sistemul bancar european și local. Este încrederea pe care băncile o transmit clienților.

Ursula von der Leyen propune o afacere pe placul americanilor: Uniunea Europeană să cumpere mai mult gaz natural lichefiat din SUA. Ar fi un business de tip win-win. În mod normal, administrația Trump nu are de ce să refuze o astfel de propunere.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a avansat o idee și anume ca Uniunea Europeană să cumpere mai mult gaz lichefiat din America. În termeni de business, această propunere se numește un „deal”, care se poate traduce politic printr-o ofertă de dialog care sună în felul următor: în loc să ne gândim la creșterea taxelor vamale, mai bine să discutăm despre cum se pot dezvolta relațiile comerciale.

Pentru un lider „tranzacționist”, așa cum a fost numit Donald Trump, o astfel de propunere este de nerefuzat. „Tranzacționist” înseamnă, în limbaj de afaceri, dar și politic, un personaj care este gata să negocieze. Iar Ursula von der Leyen atunci când spune ca Uniunea Europeană să cumpere mai mult gaz lichefiat din America pentru a înlocui achizițiile din Rusia, propune o afacere de tip win-win, adică Uniunea Europeană va cumpăra gazul natural de care are nevoie, iar America va avea exporturi mai mari, deci un deficit al balanței comerciale mai mic.

Oferta pare că nu poate fi refuzată nici măcar de noul președinte ales al SUA. În ceea ce-i privește pe europeni, aceștia chiar vor avea nevoie de mai mult gaz. Iată câteva date statistice. După anul 2022, anul începerii războiului și impunerii sancțiunilor economice pentru Rusia, Uniunea Europeană a vrut să anihileze dependența de aprovizionare cu materii prime energetice din Rusia.

Statisticile anului 2023 ne arată că, în linii mari, Europa a reușit, adică importurile de gaze naturale din Federația Rusă au scăzut simțitor. Dar, încă destul de departe de situația în care Uniunea Europeană nu mai importă niciun metru cub de gaz din această țară.

Astfel, datele ne arată că importurile de gaze naturale din Rusia au fost anul trecut de 15% din total, în scădere semnificativă față de perioada de dinainte de războiul din Ucraina, dar totuși la un nivel destul de ridicat dacă ne gândim la sancțiunile impuse Federației Ruse.

Limitarea importurilor de gaze din Rusia de către statele membre a fost posibilă prin creșterea aprovizionării cu gaz natural lichefiat. Importurile din Rusia au scăzut și au fost înlocuite în special cu cele din Norvegia și SUA, la care s-au adăugat și importuri crescute din Africa de Nord (în special, Algeria) sau din Asia (Qatar).

Anul trecut, cele mai mari importuri de gaze naturale au venit din Norvegia (30%), SUA (19%), Rusia (15%), Africa de Nord (14%), Marea Britanie (5%) și Qatar (5%). Acest clasament ne arată, pe de o parte, reducerea importurilor din Rusia și, pe de altă parte, păstrarea unui procentaj destul de mare de aprovizionare de la Moscova.

De aceea, ideea Ursulei von der Leyen este simplă: importuri mai mari din SUA și mai puține din Federația Rusă. Este însă vorba despre importuri de gaz natural lichefiat (GNL), singura formă prin care această materie primă poate fi adusă din Statele Unite.

La capitolul GNL, SUA a devenit cel mai mare furnizor pentru Uniunea Europeană cu o cu o cotă de 50% din importurile totale și cu o cantitate care s-a triplat în comparație cu anul 2021.

Cei mai mari importatori europeni de GNL sunt: Franța, Spania, Țările de Jos, Belgia și Italia. De asemenea, există statistici referitoare la consumul de gaz de la nivelul Uniunii Europene: 32% din total este folosit pentru producerea de energie electrică și termică, 25% este utilizat în gospodării pentru încălzire și consum curent, 24% din gaz este prelucrat de industrie și 11% se consumă în sectorul de servicii.

Creșterea importului din SUA poate avea două inconveniente și anume prețul și reducerea tranzitului prin Ucraina. Cu siguranță, însă, administrația Trump va lua în considerare creșterea livrărilor de gaze către Uniunea Europeană.

Evoluția bitcoin din ultimele săptămâni a născut scenarii și așteptări. Raportarea la criptomonede este în continuare diferită. Iar investitorii se întreabă: să cumpăr bitcoin sau este prea târziu?

Creșterea accentuată și rapidă a valorii criptomonedelor, în special bitcoin, după victoria lui Donald Trump în alegerile americane, a stârnit reacții. Una dintre ele este cea a lui Marc Fiorentino, 64 de ani, fost bancher, autor de cărți privind investițiile personale și, în prezent, gazda unei emisiuni financiare pe canalul BFM TV.

Astfel, încă de la început, Marc Fiorentino împarte în trei categorii persoanele pe care le cunoaște, bineînțeles, în funcție de raportarea lor la bitcoin și la creșterea cripto din ultimele săptămâni.

Din prima categorie fac parte cei care au crezut, în ultimii ani, aproape „orbește” în criptomonede. Aceștia „se umflă acum în pene” și își dau dreptate. Cei mai mulți dintre ei sunt tineri, din generația Z, „milenialii” și foarte puțini „boomers” cu vârsta de peste 60 de ani. Cu alte cuvinte, cu cât urcă în vârstă cu atât oamenii sunt mai sceptici cu privire la criptomonede.

O a doua categorie, arată Fiorentino, este cea care nu a vorbit niciodată despre bitcoin, dar care care acum spune că a cumpărat exact înainte de ascensiunea cripto. Marc Fiorentino are dubii că lucrurile stau cum spun aceștia. Pe piețe, investitorii de acest tip sunt numiți „back traders”, adică spun că au văzut totul „înainte”, dar vorbesc despre această evoluție doar „după”. Mai pe românește sunt vitejii care apar după război, foarte prezenți și în societatea românească, nu doar pe piețele financiare.

În fine, a treia categorie este formată din „dinozauri”. Aceștia se uită cum trece trenul cripto fără să aibă nicio reacție. Un tren care între timp a devenit foarte rapid, un adevărat TGV. Ideea lor este că „investesc doar în ceea ce înțeleg”. Marc Fiorentino recunoaște că face parte din categoria „dinozaurilor”, dar constată că se află într-o companie selectă, respectiv alături de Warren Buffett, cel mai cunoscut manager de active financiare din ultimii 60 de ani, care a declarat că nu se va atinge niciodată de bitcoin și a comparat criptomonedele cu „otrava pentru șobolani”.

De altfel, într-o vreme chiar și Trump era un critic al monedelor virtuale, dar, așa după cum a declarat, și-a schimbat părerea după ce a discutat cu „aripa tânără” a familiei sale. Și, probabil, cu noul său amic de conjunctură, Elon Musk.

Performanța creșterii valorii bitcoin nu poate fi, însă, trecută cu vederea. De exemplu, într-un singur an, bitcoin a crescut de la 35.000 la 90.000 de dolari. Dar, capitalizarea totală a pieței cripto rămâne modestă în comparație cu marile piețe financiare fiind echivalentă cu cea a unei companii, precum Nvidia sau Apple.

Președintele ales al SUA a declarat că vrea să reducă o parte din constrângerile legate de reglementarea criptomonedelor și să le integreze în rezervele naționale. Atunci când El Salvador a luat decizia de a face din bitcoin moneda națională toată lumea a privit mișcarea ca pe o glumă. Dacă Trump ar face din bitcoin o „monedă” care să fie inclusă în rezerva națională ar valida piața cripto. În acest caz, valoarea bitcoin ar fi greu de anticipat, iar așteptările celor care credeau că va ajunge la o cotație de 100.000 dolari ar putea fi chiar depășite.

Este o întrebare esențială pentru cei care nu au bitcoin în portofoliul lor: să cumpere acum sau este prea târziu? Marc Fiorentino dă același răspuns ca și în cazul aurului despre care spune că este un „anxiolitic financiar”. Un anxiolitic este un medicament care combate anxietatea, teama. Deci, cei care sunt mai liniștiți dacă au aur în portofoliul lor investițional ar trebui să aloce 2% sau 3% din active în „metalul galben”. La fel și cu bitcoin, spune analistul financiar francez Marc Fiorentino care crede că indiferent de deciziile pe care le va lua administrația americană, criptomonedele vor rămâne un activ speculativ și, drept urmare, extrem de volatil. Dar, spune Marc Fiorentino, el va continua „să rumege, precum vaca urmărind trenurile care trec”. Adică, se va abține să cumpere bitcoin.

Liderii europeni calculează efectul Trump asupra relațiilor comerciale dintre UE și SUA. Deocamdată, concluziile sunt că vor fi pierderi de ambele maluri ale Atlanticului. Iar riscul este ca inflația să revină.

Liderii europeni continuă să evalueze instalarea lui Donald Trump la Casa Albă. Astfel, Joachim Nagel, președintele Băncii Naționale a Germaniei, a declarat că o majorare a taxelor vamale americane de la 10% la 20% pentru produsele importate din Europa ar reduce mărfurile provenite din Germania. Șeful băncii centrale germane avansează chiar și o cifră și anume că Germania va pierde 1% din PIB în cazul în care administrația Trump va pune în aplicare o suprataxare a produselor europene.

Exportul de produse industriale reprezintă pilonul economiei germane. Dar, o creștere a taxelor vamale de către SUA nu ar însemna decât încă o lovitură pentru industria germană. Prima a venit în momentul în care industria nu a mai avut acces la energie ieftină venită în special din Rusia, iar a doua lovitură a fost scăderea cererii la nivel global.

Estimările guvernului federal sunt că economia germană va înregistra anul acesta o scădere a produsului intern brut cu 0,2% fiind al doilea an consecutiv în care economia scade. Iar industria are un aport important în economia germană.

Joachim Nagel a mai remarcat un lucru și anume că programul lui Donald Trump prevede o creștere a datoriei publice. Dacă lucrurile vor sta așa, datoriile mai mari plus taxele vamale vor duce la creșterea inflației. La rândul ei, o revenire a inflației va bloca reducerea dobânzii de politică monetară. În SUA, inflația a avut o traiectorie descendentă, de la vârful de 9,1%, în iunie 2022, la 2,6%, în octombrie a.c. Dacă inflația ar crește din nou, Rezerva Federală americană ar opri ciclul de scădere a dobânzilor, ceea ce ar putea avea ca efect o creștere a dolarului față de euro. Dar, o suprataxare a importurilor europene va duce la o pierdere economică de ambele maluri ale Atlanticului, este de părere președintele Bundesbank.

Totodată, la începutul acestei săptămâni, institutul de cercetări economice ZEW, a publicat indicele climatului de afaceri din Germania care a scăzut cu 5,7 puncte ajungând la 7,4 puncte. Optimiștii văd și o îmbunătățire a mediului de afaceri, în special după alegerile anticipate care vor avea loc cel mai târziu în primăvara anului viitor.

De asemenea, companiile germane RWE și Siemens, jucători importanți în sectorul energetic din surse regenerabile au emoții față de politica în acest domeniu al lui Donald Trump. Problema este că noul președinte american vrea să revigoreze industria de petrol și gaze și să ignore sau chiar să taie din facilitățile pe care le au în acest moment proiectele care produc energie regenerabilă.

RWE este îngrijorat pentru proiectul prin care și-a propus să dezvolte două parcuri eoliene în largul coastelor New York și California. În caz că proiectele vor stagna sau nu vor mai beneficia de ajutoare de stat, compania își va reconsidera poziția pe piața americană.

La rândul său, reprezentanții companiei Siemens nu exclud ca proiectele lor de construcții de parcuri eoliene să fie influențate de tranziția politică americană.

Tema cooperării economice dintre Uniunea Europeană și SUA s-a dezbătut, ieri, și de către președintele Franței, Emmanuel Macron și fostul premier italian, Mario Draghi. Îngrijorarea există. Draghi crede că Europa este mai dependentă de piața americană decât în urmă cu cinci ani și trebuie să ne așteptăm la două tipuri de presiune: pe de o parte, taxe vamale, pe de altă parte, SUA vor cere schimbarea reglementărilor europene pentru a lăsa mai mult loc pentru importul de tehnologie americană. Iar președintele Macron a completat: în Europa nu s-a investit suficient, au fost suprareglementări și s-a protejat prea puțin. În ultimii ani, s-a sacrificat o mare parte din cererea internă. Concluzia a fost că Uniunea Europeană are nevoie de unitate. Dacă se va regăsi sau nu vom vedea în următoarea perioadă.

Pragul pentru impozitarea microîntreprinderilor este o falsă problemă. Guvernul ar putea să reducă pragul până la 100.000 de euro fără a avea vreo opoziție din partea mediului de afaceri. Dar, campania electorală îi împiedică pe politicieni să ia o decizie de acest tip.

Microîntreprinderile au ajuns „mărul discordiei” între guvernul României și Comisia Europeană. Viziunile se cunosc: Comisia Europeană dorește ca pragul cifrei de afaceri până la care o firmă se poate încadra în categoria de microîntreprindere să scadă de la 500.000 la 88.500 de euro. Instituția europeană își bazează cererea pe un jalon din PNRR care cere o adaptare a statutului microîntreprinderilor la nivelul economiei românești.

Miza menținerii sau scăderii pragului este o parte din tranșa a treia din PNRR în valoare de 1,1 miliarde de euro. Cu precizarea că în afară de pragul pentru microîntreprinderi mai sunt două restanțe pentru această tranșă de finanțare și anume aplicarea principiilor guvernanței corporative și construirea metroului din Cluj.

Să spunem că în anul 2018, pragul pentru microîntreprinderi a fost urcat de la 100.000 de euro la un milion de euro. Atunci, specialiștii și chiar oamenii de afaceri au spus că suntem în fața unei aberații economice. De fapt, România se transforma într-o economie de microîntreprinderi, pentru că aproape 90% din firme se calificau pentru acest statut. Nimeni nu contestă necesitatea existenței unei categorii aparte de companii în economia românească. Este vorba despre companii mici care trebuie încurajate să crească printr-un sistem simplificat de impozitare, respectiv un impozit pe cifra de afaceri, aplicat la o cotă decentă, ușor de înțeles și ușor de aplicat. De aici până la a transforma 90% din firmele din economie în micro companii este o cale lungă.

Cea mai bună dovadă în acest sens este chiar aceea că în anul 2023, pragul s-a redus la jumătate, până la 500.000 de euro. Chiar și așa nivelul ales a fost prea ridicat. Dar, concomitent, a început o adevărată ofensivă legislativă împotriva microîntreprinderilor. Unele firme au plătit 1%, altele 3% ca impozit pe cifra de afaceri. Întreprinderile fără angajați au trecut de la 3% pe cifra de afaceri la un impozit pe profit de 16%. La începutul acestui an, legislația fiscală a stabilit ca doar microîntreprinderile cu o cifră de afaceri de cel mult 60.000 de euro să plătească un impozit de 1% din cifra de afaceri, iar cele cu venituri cuprinse între 60.000 și 500.000 de euro să fie impozitate cu 3%.

Să adăugăm prevederile legislației care obligă firmele să plătească același nivel de contribuții pe muncă și pentru un angajat part-time. O prevedere care vizează firmele mici. Există și o normă legală care obligă firmele să păstreze cel mult doi ani de zile un angajat cu salariul minim, după care compania este obligată să îi mărească salariul.

De asemenea, legislația se referă la procentajul de venituri pe care o microîntreprindere poate să le aibă din activitatea de consultanță. S-a legiferat chiar și impunerea ca o persoană să dețină direct sau indirect o singură companie. Nu în ultimul rând, a crescut agresiv salariul minim, o problemă de care cele mai multe microîntreprinderi se lovesc în mod curent.

După cum se poate vedea, din dorința guvernului sau a Parlamentului de a controla activitatea microîntreprinderilor s-au introdus o sumedenie de limitări pentru funcționarea companiilor mici. Avem de-a face cu o suprareglementare care complică viața antreprenorilor mici și care au doar scopul, declarat sau nu, de a împiedica abuzul de microîntreprindere.

De fapt, mult mai simplu ar fi fost să fie redus pragul de impozitare de la 500.000 la 100.000 euro. Să fim realiști. Reducerea pragului, de fapt, revenirea la nivelul inițial, ar fi o ajustare normală. Pentru că este campanie electorală, politicienii se jură că nu vor modifica pragul pentru microîntreprinderi. Majoritatea oamenilor de afaceri ar fi de acord ca pragul să se întoarcă acolo unde a mai fost, la 100.000 de euro, iar cu această ocazie să fie anulate toate prevederile agresive referitoare la microîntreprinderi. Este mai bine mai simplu și mai puțin (un prag redus) decât mai mult, dar cu prevederi restrictive și complicate. Așadar, politicieni, reduceți pragul!

BNR atrage atenția asupra incertitudinilor din economie. Inflația va reveni pe creștere, iar decidenții politicii monetare așteaptă un program credibil de reducere a deficitelor. În funcție de planul fiscal, banca centrală va continua sau nu scăderea dobânzii-cheie.

La sfârșitul săptămânii trecute, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României s-a reunit în noua formulă aprobată de Parlament în această toamnă. Absolut întâmplător, a fost ultima ședință de anul acesta a Consiliului de administrație al BNR, următoarea fiind programată anul viitor, la jumătatea lunii ianuarie 2025. În felul acesta, BNR va avea o atitudine neutră în următoarele luni, atunci când se va schimba președintele țării, se va stabili structura parlamentară și, bineînțeles, se va forma un nou guvern.

Dincolo, însă, de schimbarea garniturii din cadrul Consiliului de administrație, mult mai interesante sunt informațiile conținute în Raportul trimestrial asupra inflației.

Astfel, în ultimele luni ale acestui an rata inflației va crește ușor față de prognoza băncii centrale. Este un prim semnal care arată ceea ce experții în economie o spun de câteva luni. Și anume, că deficitul bugetar foarte mare, creșterea salariilor în sectorul public și a pensiilor și, în general, generozitatea cu care guvernul a crescut cheltuielile în acest an electoral vor avea ca efect o creștere a inflației. Mai este un element care a contat în evoluția prețurilor și anume seceta, un fenomen care a influențat prețul produselor agro-alimentare și tariful energiei electrice.

Nu există o cifră concretă precizată în comunicatul BNR, dar se arată că rata inflației care a ajuns în septembrie a.c. la 4,62% va urca până la sfârșitul anului. Tendința de scădere se va inversa și de aceea banca centrală va fi mai precaută atunci când se va pune problema să scadă din nou dobânda de politică monetară. Trebuie spus că în acest moment nu există niciun reper asupra viitoarei politici monetare, adică, mai precis dacă BNR va scădea dobânda la începutul anului viitor.

Deocamdată, știm că la sfârșitul săptămânii trecute, BNR a menținut dobânda de politică monetară la 6,5% pe an. Mediul economic și-ar dori o scădere a ratei de dobândă, care s-ar transmite și către economia reală, dar, evoluția indicatorilor economici a determinat noul Consiliu de administrație al BNR să fie la fel de prudent ca și cel anterior.

Incertitudinile anului viitor, numite în documentele BNR, sunt creșterea inflației și politica fiscală. Mai clar, nimeni nu știe dacă, în 2025, guvernul va fi obligat să recurgă la o creștere a taxelor și impozitelor, fapt care ar afecta evoluția produsului intern brut și implicit rata inflației. Incertitudini și riscuri vin și din piața muncii și din dinamica salariilor, adică ritmul de creștere a salariilor din economie, nu doar cele din sectorul bugetar, precum și evoluția ratei șomajului.

De altfel, ieri, cu ocazia prezentării Raportului trimestrial asupra inflației, guvernatorul BNR a ieșit din tradiționalul discurs tehnic, de bancher și a comentat situația bugetului de stat. Mugur Isărescu a spus clar că „banca centrală așteaptă un program credibil de corecție a deficitului bugetar care să fie sprijinit politic, acceptat social și coerent din punct de vedere macroeconomic”. Abia după ce va exista acest program, BNR „va cupla la el politica monetară”, a declarat Mugur Isărescu.

Până atunci, pe plan intern, sunt multe necunoscute, precum evoluția prețurilor alimentelor și tarifelor energetice, iar pe plan internațional incertitudinile vin de la cotația țițeiului, pe fondul tensiunilor geopolitice. Realizarea PNRR este și ea o necunoscută, în sensul că absorbția fondurilor depinde de o serie de reforme pe care trebuie să le adopte statul român.

Și ca tabloul să fie complet, BNR precizează că deciziile de politică monetară ale Rezervei Federale americane, ale Băncii Centrale Europene și ale băncilor centrale din regiune sunt și ele relevante. Așadar, anul viitor este caracterizat de o ecuație bugetară complexă. Excesele de anul acesta se vor plăti în 2025.

După alegerile din SUA, investitorii pe piețele financiare au acționat sub imperiul emoțiilor, iar valoarea unor companii listate la New York a crescut. Dar, investitorii nu ar trebui să fie din cale afară de optimiști. Administrația americană se va confrunta cu probleme dificile, inclusiv în economie.

Victoria în alegeri a lui Donald Trump a adus un val de exuberanță pe piețele financiare. Indicii bursieri au crescut și mai multe companii au făcut salturi majore ale valorii de piață. Unele evoluții au fost de-a dreptul contradictorii, în sensul că bitcoin a urcat la o valoare record plecând de la ideea că administrația Trump „va îmbrățișa viitorul cripto în detrimentul băncilor mari, lente și învechite”. Chiar acestea au fost cuvintele lui Donald Trump în luna septembrie a.c., atunci când familia Trump și un investitor în sectorul imobiliar au anunțat lansarea unei platforme care va tranzacționa criptomonede.

Dar, după victoria electorală a lui Donald Trump au crescut și acțiunile câtorva bănci americane „mari, lente și învechite”, ceea ce pare contradictoriu. Însă, atunci când pe piețe entuziasmul este mare, logica este mai greu de găsit. Iar în primele zile de după alegeri, sentimentul investitorilor a fost pozitiv pe toate fronturile: pro-piață, pro-dereglementare și pro-creștere.

Este evident că una dintre companiile care au beneficiat de optimismul manifestat de investitori a fost Tesla, firmă înființată de Elon Musk și în care acesta mai deține acum aproximativ 13%. Implicarea lui Musk în alegeri de partea lui Trump a săltat prețul acțiunilor Tesla în câteva zile cu 27%, ceea ce este imens, mai ales dacă avem în vedere că, de la începutul anului, creșterea fusese cu numai 1%.

În acest moment, Elon Musk pare a fi „mâna dreaptă” a lui Trump ceea ce îi face pe mulți investitori să creadă că Tesla va beneficia de o serie de avantaje de pe urma noii administrații americane. De exemplu, se speculează că autorizarea unor noi proiecte și noi tehnologii dezvoltate de Musk și companiile sale se va face mult mai repede de către o administrație prietenoasă. Ceea ce desigur, poate fi adevărat sau nu, pentru că mecanismele birocratice au inerția lor chiar și în America.

O altă temă de dezbatere va fi cea a subvențiilor pentru producătorii auto de mașini electrice. Aici este vorba fie despre ajutoare de stat pentru creșterea producției, fie de o subvenție acordată cumpărătorilor. Interesant este că în luna iulie a.c., la Convenția Partidului Republican, Donald Trump declara că va elimina subvențiile guvernamentale pentru achiziția de mașini electrice încă din prima zi a mandatului său. Dar, atunci, în vară, Trump nu era atât de bun prieten cu Elon Musk.

De asemenea, Musk va trebui să își clarifice statutul, respectiv dacă va conduce un departament nou așa-numit „al eficienței guvernamentale” caz în care va trebui să evite un conflict de interese cu zona de business.

Să fim realiști. În ultimii ani, mitul managerului perfect din jurul lui Elon Musk s-a destrămat. Sunt destule cazuri în care deciziile lui Musk au dus la scăderea valorii acțiunilor companiilor sale. Restructurarea rețelei sociale Twitter, actuala X, vânzarea unui pachet de acțiuni la Tesla, beneficiile salariale, investigația care vizează sistemul de conducere al autovehicului Tesla sau rezultatele financiare sub așteptări sunt câteva exemple care au clătinat credibilitatea lui Musk și au dus la scăderea prețului acțiunilor.

Investitorii pe piețele financiare știu bine că sentimentele pozitive se pot schimba foarte repede în unele contrare. Oricât de mult ai crede că viitoarele decizii politice vor fi în favoarea pieței și vor reduce reglementările din economie, realitatea ar putea fi alta.

În ultimă instanță, abordarea protecționistă, suprataxarea importurilor, demagogia politică nu sunt mijloacele de consolidare ale unei economii libere, ci, dimpotrivă, instrumentele unor bariere comerciale. În aceste cazuri, piețele financiare s-ar putea să nu mai fie la fel de exuberante ca astăzi.

Rezerva Federală americană a redus dobânda de politică monetară. Președintele Fed a arătat că deficitele economiei americane sunt nesustenabile și așteaptă măsuri. Este „o castană fierbinte” aruncată către Donald Trump.

Ieri, Rezerva Federală americană a decis scăderea dobânzii cu 25 de puncte de bază în intervalul 4,50%-4,75%. Scăderea dobânzii-cheie era de așteptat, analiștii aveau această prognoză, dar contextul în care a fost luată decizia a fost unul special. Este vorba, bineînțeles, de alegerile americane, iar Fed a făcut gestul de a amâna cu o zi decizia privind dobânda de politică monetară tocmai pentru ca hotărârea Rezervei federale americane să nu se suprapună cu momentul scrutinului electoral.

A fost singurul compromis pe care l-au făcut guvernatorii băncilor centrale regionale. Scăderea dobânzii, în ton cu așteptările, arată că zona de business nu a luat în seamă proaspăta alegere a președintelui SUA, confirmată chiar ieri.

Desigur, economia rămâne economie, iar banca centrală rămâne bancă centrală. Bancherii Fed au ținut cont de evoluțiile din economia americană și nu de alegerea lui Donald Trump, în sensul că ar fi putut să decidă o pauză de reducere a dobânzii cheie până la clarificarea politicii economice a proaspătului câștigător în alegerile prezidențiale.

Dimpotrivă, Fed și-a urmat calea fiind atentă la indicatorii macroeconomici americani și nu a avut nicio tresărire în fața politicii. De altfel, la conferința de presă, președintele Fed, Jerome Powell, a declarat că nu va demisiona, chiar dacă, după ce se va instala la Casa Albă, președintele Donald Trump i-o va cere. De asemenea, Powell a afirmat că legea nu îi permite lui Trump să îl destituie.

Jerome Powell este văzut de președintele ales ca o „oaie neagră”, pentru că în primul mandat al lui Donald Trump, președintele SUA a făcut presiuni publice clare asupra lui Jerome Powell, care era și atunci președintele Rezervei Federale. Powell nu a privit cu ochi buni cererile care au venit din partea lui Trump pentru scăderea dobânzii. A fost, de altfel, o intervenție greu de imaginat, pentru că regula pentru președinții americani este să nu interfereze cu instituțiile publice economice și deci nici cu Fed.

Doar că în anul 2019, Trump a încălcat regula de mai multe ori și i-a cerut președintelui Fed în funcțiune să scadă dobânda cheie pentru a devaloriza dolarul, considerat la o cotă prea ridicată față de principalele valute, un nivel care îi dezavantaja pe exportatorii americani.

Comunicatul Fed scoate în evidență evoluțiile pozitive ale economiei americane: o creștere anuală cu 2,8%, o inflație în scădere, tot mai aproape de 2%, și o piață a muncii stabilă, cu o rată a șomajului de numai 4,1%. Toate aceste cifre arată o economie dinamică, în creștere și chiar cu perspective bune. Doar că Rezerva Federală rămâne atentă față de riscurile care există totuși în economie.

Să spunem că Fed, spre deosebire de alte bănci centrale, are două obiective de atins și anume atât gradul de ocupare al forței de muncă, dar și stabilitatea prețurilor.

Jerome Powell și-a respectat statutul și a atins în conferința de presă câteva teme care cu siguranță nu vor fi pe placul președintelui ales. Powell vorbește deficitele mari ale economiei și despre politica fiscală pe care o consideră nesustenabilă. În cele din urmă, a spus Jerome Powell, deficitul bugetar și cel comercial sunt o amenințare la adresa economiei. Desigur, viitoarea administrație Trump poate să folosească această afirmație tocmai pentru a susține măsurile previzibile care se vor lua pentru reducerea deficitului de balanță comercială.

Indicatorii statistici ne arată o economie americană în plină formă, cu excepția deficitelor gemene. Dar, este clar că dinamica de creștere nu a fost distribuită în mod egal către cetățenii americani. Acest lucru este dovedit de nemulțumirile legate de nivelul de trai al unei părți a publicului american. Sunt lucruri pe care viitoarea administrație Trump promite să le rezolve. Să vedem dacă va reuși.

Victoria lui Donald Trump vine cu semne de întrebare referitoare la relația comercială dintre SUA și Uniunea Europeană. Este posibil să aibă loc o creștere reciprocă a taxelor vamale. Varianta optimistă este cea în care statele Uniunii Europene strâng rândurile în negocierile pe care le vor avea cu noul președinte american.

Piețele financiare americane au sărbătorit „cu artificii” victoria în alegeri a lui Donald Trump. Dolarul a crescut, valoarea criptomonedelor a urcat, iar indicii importanți ai Bursei americane au atins un maxim istoric. Pot fi mai multe explicații, precum faptul că investitorii au fost mulțumiți că alegerile americane s-au tranșat neașteptat de repede, dacă avem în vedere că exista un scenariu în care aflarea câștigătorului se va prelungi. Apoi, există în cazul criptomonedelor un tip de susținere pe care a au afișat-o, de-a lungul timpului, atât Donald Trump, cât și Elon Musk.

Indiferent de explicații se știe că piețelor, adică investitorilor, le plac învingătorii, fie că este vorba de cei din economie, fie de cei din politică. Este de așteptat ca foarte repede euforia alegerilor să treacă și piețele financiare americane să revină la fundamentele lor și la evoluții mai puțin emoționale.

Dar, când entuziasmul victoriei în alegeri va trece întrebările față de deciziile noului președinte american își vor face loc. De exemplu, europenii încep deja să analizeze ce se poate întâmpla cu Donald Trump în fruntea administrației de la Washington. Iar primele semne nu sunt cele mai bune.

O primă observație este legată de echilibrul de putere pe care Uniunea Europeană va trebui să îl aibă în relația cu America lui Trump. Temele importante ale acestui echilibru vor fi economice, tehnologice și militare. Într-un fel alegerea lui Trump este și un semnal pentru Europa care ar trebui să se scuture de inerțiile, lipsa de curaj sau de viziune care o caracterizează în ultimii ani.

Este de văzut dacă președintele american va aplica declarațiile de campanie, adică va taxa unele produse fabricate în Europa. Nu ar fi prima dată, în precedentul mandat Donald Trump a vrut să impună taxe vamale pentru o serie de mărfuri europene, dar a renunțat în ultima clipă. Evident, dacă SUA vor aplica suprataxe produselor europene, Uniunea Europeană nu va putea rămâne datoare și probabil va suprataxa și ea unele produse americane.

Din acest schimb de replici economice nimeni nu are de câștigat, dar uneori Donald Trump este mânat mai mult de orgoliu decât de rațiune. De altfel, unii comentatori constată că strategia lui Donald Trump este de multe ori aceeași: discreditează, anihilează și slăbește adversarul pentru a-și consolida propria putere. Va folosi această tactică și împotriva Uniunii Europene? Concret, o probă de foc pentru Uniunea Europeană va fi dacă sevalăsa divizată și împărțită la negocierile cu Donald Trump sau își va regăsi unitatea și solidaritatea de care are atâta nevoie.

Pesimiștii vor spune că alegerea lui Trump poate fi considerată un adevărat pericol pentru stabilitatea și viitorul democrației în Europa. Optimiștii cred că, dimpotrivă, este momentul pentru ca în Europa să apară un val de solidaritate între statele membre, care vor conștientiza rămânerea în urmă în domeniul economic pe care Europa o are față de America.

Concret, în campania electorală Donald Trump a vorbit despre impunerea de taxe vamale. Sunt și câteva exemple: 60% pentru toate produsele care provin din China, 500% pentru automobilele fabricate în Mexic și o suprataxă între 10% și 20% pentru produsele care vin din restul lumii, inclusiv Uniunea Europeană. Ar fi o taxare mare, pentru că în acest moment media taxelor vamale percepute de SUA este de 3,3%.

Venirea la Casa Albă a lui Donald Trump ridică semne de întrebare pentru industria auto la nivel global. Este posibil ca administrația care se va instala în ianuarie 2025 să privilegieze producția internă de automobile. Tot în campanie, Donald Trump a promis industriei de petrol și gaze americane o ridicare a restricțiilor de foraj și o impozitare favorabilă. În fine, Trump este privit ca un climatosceptic. În acest context, Uniunea Europeană va fi pusă în fața provocării numită Donald Trump. Vom vedea cum va răspunde.