Auguste Comte este părintele pozitivismului și unul dintre primii mari gânditori ai științei sociale. Convins că omenirea evoluează prin etape ale cunoașterii, formulează o lege a celor trei stadii: teologic (explicații prin divinități), metafizic (prin abstracțiuni) și pozitiv (prin observație și lege naturală). În această ultimă fază, cunoașterea nu mai caută „de ce”-uri absolute, ci „cum”-uri verificabile. Rațiunea devine instrument de ordine, nu de visare. Idealul său: o știință a societății la fel de riguroasă ca fizica.

Comte imaginează o fizică socială - sociologia - care să studieze legile vieții colective. Nu pentru a controla oamenii, ci pentru a înlocui haosul politic cu stabilitate rațională. Ordinea și progresul sunt principiile sale fundamentale. De aici și visul unei reorganizări morale și intelectuale a societății moderne, conduse de știință, dar și de altruism. În ultima parte a vieții, Comte dezvoltă chiar o „religie a umanității”, în care știința, dragostea și solidaritatea devin noile forțe sacre.

Deși multe dintre ideile sale au fost depășite, Comte a influențat profund gândirea modernă: de la dezvoltarea sociologiei la apariția ideii de planificare socială. A fost un spirit sistematic și utopic deopotrivă, care a crezut că ordinea lumii poate fi gândită, clasată, ameliorată. Între visul enciclopedic și raționalismul tehnocratic, Comte rămâne o figură emblematică a modernității în căutare de sens și structură.