Ți-ai pus vreodată problema de ce rațele sălbatice zboară în stoluri în formă de ”V” ? Oamenii de știință de la „Cal Tech” au făcut-o. Aceștia au montat computere și simulatoare de zbor la lucru și au aflat răspunsul. Stolurile de rațe zboară într-o astfel de formație pentru că este cea mai ușoară formă de zbor. „Formația funcționează aerodinamic, asemenea unei aripi unice, adică rezistența vântului este distribuită egal pe fiecare dintre rațe. Aceasta reduce rezistența aerului pe fiecare pasăre în parte. Douăzeci și cinci de rațe care zboară împreună pot călători mai mult cu 70% decât ar reuși o rață de una singură.”

Există tendința în creștere de a considera credința o chestiune pur particulară. Deși premisa este parțial adevărată, totuși credința comportă și un aspect colectiv. Credincioșii trebuie să fie sinceri și loiali față de Dumnezeu dar și unul față de altul.

Social media este plin de gestul fotbalistului Cristiano Ronaldo promovând apa în detrimentul brandului de notorietate mondială a băuturiii carbogazoase. Prin contrast și notorietate gestul a captat atenția lumii întregi.

Oare ce i-ar fi spus Isus lui Ronaldo ? Dar lumii întregi ? Poate că ceea ce cu două milenii în urmă i-a spus femeii samaritence: “Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.” (Ioan 4:13-14)

Cât de aproape trebuie să-L simți pe Dumnezeu ca să crezi că e prezent ?

Mulți oameni nu trăiesc pentru slava lui Dumnezeu, ci pentru a-şi îngădui şi satisface poftele trupului. Adică apetitul le conduce viaţa. Astfel de oameni se gândesc la lucrurile de pe pământ, nu la lucrurile spirituale. Plăcerile, câştigul şi popularitatea au furat atenţia multora, împiedicându-le creşterea spirituală şi departandu-i de Hristos.

Există în Tradiția creștină o poveste despre ultima perioadă a vieții apostolului Petru. Povestea amintește de persecuțiile crude asupra creștinilor din Roma. Potrivit poveștii, Petru este îngrozit de valul persecuțiilor, așa că decide să fugă. În timp ce se depărta de Roma, apostolul Petru se întâlnește cu Domnul Isus „rastignit și înviat,” care călătorea spre cetatea Romei. Surprins, Petru îl întreabă pe Isus: „Quo vadis, Domine?” (Încotro Te duci, Doamne?). Isus îi răspunde: „Mă duc la Roma ca să fiu răstignit din nou.” Povestea relatează că Petru s-a întors din drum. El înțelesese că Isus avea să fie din nou omorât „prin persoana ucenicului Său, Petru.” Mai târziu, Petru avea să moară răstignit cu capul în jos.

Pentru a ne pierede curajul și credința nu este nevoie să fim persecutați, ci este suficient ca cursul evenimentelor din viața noastră să capete direcții nefericite. În împrejurări dificile este greu să exerciți credință.

Malala Yousafzai o tânară din Pakistan a plătit crunt îndrăzneala de a milita pentru drepturile fetelor la educație fiind împușcată în cap. Însă în mod miraculos a supraviețuit. După recuperare a rostit un discurs la Adunarea delegaților ONU din 12 Iulie 2013 în care afirma: "Nu-l urăsc pe talibanul care m-a împușcat. Chiar dacă aș avea o armă în mână și el ar fi în fața mea, eu nu l-aș împușca. Aceasta este mila pe care am învățat-o de la Mahomed profetul Îndurării, și de la Iisus Hristos și de la Domnul Buddha."

Putem vindeca un rău cu un alt rău ? Sau mai degrabă folosim binele ca armă împotriva răului ?

Dubla cetățenie este considerată o onorabilă realizare. Să fii declarat cetățean de onoare al unui oraș anume, este de asemenea o deosebită onoare. Din nefericire, de-a lungul timpului și până în prezent există și neplăcerea de a fi considerat cetățean de mâna a doua. În lumea care trăim se duc dispute politice și chiar armate pe criteriile de acceptare în anumite zone. Nici dacă am putea alege unde să ne naștem, lucrurile nu ar fi mai simple pentru o omenire coruptă.

În schimb, Biblia ne spune că cei credincioși lui Dumnezeu pot privi cu alți ochi lumea, asumându-și statutul unei altfel de lumi.

Într-o eră caracterizată de viteza cu care se desfășoară multe aspecte cotidiene, rămân în urmă alte elemente esențiale vieții precum : răbdarea, speranța, și bucuria autentică. Ignorarea acestor virtuți ne prinde descoperiți în momentele cele grele. De aceea, poate că vom găsi răgazul potrivit să le acordăm o atenție mai sporită și în cele din urmă să ni le însușim.

Criza cea mai adâncă a creștinului de astăzi este legată de o religie tot mai formală care intră în coliziune frontală cu un mediu înconjurător foarte generos în opțiuni prin care ne putem crește confortul fizic, standardul de viață, calitatea vieții. Aflat în fața acestor realități, creștinul modern ajunge fie să accepte superficialitatea, fie să renunțe în a mai căuta sensuri autentice, fie să copieze tendințele lumii.

În mijlocul unei lumi consumeriste și hedoniste, devine din ce în ce mai dificil ca oamenii să practice stăpânirea de sine în toate palierele vieții. Foarte mulți creștini nu găsesc nicio legătură între sănătatea minții și cea a trupului. Mulți oameni consideră că pot face tot ceea ce vor cu propriul trup. În consecință, rezultă o sănătate șubredă mai întâi a trupului și mai apoi a minții. Seriozitatea trăirii religioase și calitatea randamentului cotidian, depind în mare măsură de sănătatea minții și cea a trupului.