GÂNDUL CARE CONTEAZĂ

De multe ori creștinismul a fost pătat de viața murdară a celor care l-au predicat. Dorința de îmbogățire, spiritul colonialist, încreștinările cu sabia, au făcut din creștini mai degrabă niște apostoli ai iadului decât ai lui Hristos. În istoria colonizării, mulți băștinași alegeau moartea, spânzurându-se sau otrăvindu-se împreuna cu copiii lor numai să nu încapă pe mâinile unor astfel de oameni. Oare s-a schimbat ceva în prezent ?

Deși viața celor mai mulți dintre noi este înfloritoare, prosperă, totuși o bună parte dintre noi ne trăim viața gâfâind după un moment de respiro. Chiar am ajuns să ne obișnuim cu o astfel de stare, uitând că există și o altă dimensiune a vieții. Undeva în sufletul nostru există o mărturie tăcută, reprimată, că ceva totuși lipsește. În reveriile noastre tăcute cu Dumnezeu, în adâncul nostru, știm despre o altă dimensiune, una care ar putea fi a noastră dacă am alege-o sau dacă am ști cum să ajungem acolo.

Privind odată cu invidie cum o turmă de oi păstea în liniște și sătul de viața dusă prin pustietăți, mereu hăituit de foame, un lup bătrân se hotărî să-și schimbe rosturile mutându-se în turmă. Zis și făcut. Se adresă ciobanului exprimându-și dorința de a deveni „oaie”.

Ori de câte ori ieșeau oile la islaz, ieșea și lupul. Ce-i drept îi plăcea noua companie, dar nu se împăca deloc cu noua hrană. Înghițea în silă iarba, pe care cu nici un chip nu putea să o rumege. Văzându-i chinul o soră oaie l-a întrebat într-o zi:” Ei frate lup cum este cu viața cea nouă de oaie ? Greu! Tare greu soro...! Dar mă luuuupt!”

Desigur, fabula este lipsită de realism deoarece lupii nu se culcă de obicei lângă miei fără motive ascunse. Însă povestea ridică câteva întrebări esențiale :

Trebuie creștinul să imite toate caracteristicile oii ? Cum facem față sentimentelor lupești ?

De teama pericolelor necunoscute, oamenii construiesc diverse sisteme de apărare sau crează alianțe politice, economice, în speranța că vor găsi siguranță prin soluțiile găsite. Ceea ce se vehiculează în ultimii ani la nivel global este nevoia imperioasă de a crea și implementa principii etice universal acceptabile. Însă omenirea pare să uite că adevărata siguranță vine numai din încrederea și ascultarea de Dumnezeu.

Poate intelectul omului să înțeleagă minunile complexe create de Dumnezeu sau să dezlege misterele veșniciei ? Care este de fapt miza de care omul trebuie să fie conștient ?

Gradul de spiritualitate al unui om este dificil de măsurat. În primul rând, aparențele sunt cele care ne pot înșela. Cineva poate părea peste măsură de credincios și totuși departe de Dumnezeu. De asemenea, cineva poate arăta nespus de rău și totuși în inima sa, să fie flămând după Dumnezeu. În al doilea rând, o persoană spirituală dovedește un real echilibru între trăierea vieții prezente și speranța vieții veșnice.

Creștinii ar trebui să se deosebească de alții prin faptul că prin Cuvântul lui Dumnezeu li se oferă informații care îi ajută atât pe ei cât și pe toți ceilalți să supraviețuiască și, în cele din urmă, să conviețuiască pașnic. Până la revenirea Domnului Isus Hristos, urmașii Săi trebuie să supraviețuiască ostilității și lipsei de înțelegere din partea semenilor. Însă, nu întotdeauna sursa neînțelegerilor este loialitatea față de Dumnezeu.

Fiecare om își are propria imagine cu privire la Dumnezeu. Poate că cei mai mulți dintre noi s-ar putea identifica cu fraza următoare: ”Dacă Dumnezeu este Dumnezeu, atunci familia mea nu ar trece prin dezastre financiare, prin divorț; copiii mei nu ar muri înaintea mea, s.a.m.d.” Poate că aceste cuvinte nu descriu situația tuturor. Există și oameni care nu se simt nevoiți să-și redefinească imaginea despre Dumnezeu. Însă cei mai mulți dintre noi ne lupătm nedumeriți. Fiecare om are așteptări cu privire la modul în care Dumnezeu ar trebui să acționeze.

Oricât ar vorbi despre educație, societățile moderne ignoră cele mai importante mijloace de educare a propriilor populații. Indiferent ce se întâmplă în sălile de curs, stâlpii cei mai puternici de educație sunt familia și biserica. De-a lungul timpului, anumiți lideri politici au înțeles că dacă vrei să schimbi mentalitatea unei țări, te îndrepți spre copii și tineri. Așadar, cum se formează o nouă generație cu preocupări spirituale ?

În ultimele decenii, psihologii și alții cercetători au acceptat provocarea de a studia științific ce anume îi face pe oameni cu adevarăt fericiți. E vorba de bani, familie, gene sau poate virtute ? Dacă da, atunci oamenii mai bogați și mai sănătoși, ar trebui să fie cei mai fericiți.

Dar e această premisă atât de evidentă ? Pe de cealaltă parte, filosofii, liderii religioși și mari gânditori au meditat la natura fericirii de milenii și o bună parte dintre aceștia au tras concluzia că există și alți factori (factorii sociali, etici si spirituali) care au un impact la fel de mare asupra fericirii noastre ca și condițiile materiale.