Podcastul de EQ

In episodul de azi vorbesc impreuna cu Cami despre primul dintre cele 8 principii pe care le-am exemplificat in cursul online, Ecuatia Iubirii si anume, Nu incerca sa ma implinesti, pentru ca nu ai cum.

Consider ca fericirea ta depinde exclusiv numai de tine si de actiunile pe care tu le faci.

Poate te gandesti “Bine, Zoltan, si-atunci de ce as mai avea nevoie de un / o iubit / a daca imi pot oferi si singur / a fericirea la care aspir?”

Din punctul meu de vedere, rolul unei relatii de cuplu este sa te faca sa traiesti sentimentul de implinire, dar alaturi de partener, nu exclusiv din cauza lui. Asta e diferenta. ?

Odata incalcata aceasta limita, e foarte usor sa treci in cealalta extrema si sa manifesti un atasament dezorganizat din punct de vedere emotional.

Imi amintesc ca la un moment dat, venise un cuplu la mine sa ii ajut sa isi gestioneze conflictele pe care le aveau in relatia de cuplu.

Dupa cateva discutii mai amanuntite cu ei, am dat de radacina problemei.

Totul a inceput de la o placinta cu mere.

Da, ai citit bine. Stiu ca e un motiv banal. Dar asta doar la suprafata pentru ca ce a urmat, a scos la iveala niste comportamente nu tocmai placute si dizarmonioase.

Pe scurt, povestea s-a desfasurat asa: doi tineri indragostiti, proaspat casatoriti, s-au mutat impreuna. Ea, o femeie frumoasa si foarte grijulie cu el, un barbat dur si cu principii foarte clar stabilite, s-a gandit intr-o zi sa ii pregateasca o placinta cu mere pentru ca stia cat de mult ii place. Totul normal, pana in momentul in care l-a rugat pe el sa o ajute sa curete merele. Acela a fost momentul in care atitudinea lui s-a schimbat brusc. Muschii i s-au incordat, iar zambetul de entuziasm s-a transformat rapid intr-o grimasa.

“Cum adica? Vrei sa ma injosesc si sa curat eu mere?!”

La auzul acestor cuvinte, fata a incremenit.

“Ce vrei sa spui cu asta? Faptul ca te-am rugat sa ma ajuti in bucatarie este ceva injositor pentru tine?”

De acolo, lucrurile au escaladat rapid intr-o cearta aprinsa, a carei urme au ramas adanc intiparite in mintea si inima fetei. Motiv pentru care se si aflau acum, in fata mea, cerandu-mi ajutorul.

Nu este ceva iesit din comun ca unii barbati sa traiasca dupa aceasta credinta conform careia femeia de langa ei trebuie sa se supuna in fata lor si ca singura ei atributie este sa aiba grija de casa si de ei.

Da, pare ireal, dar din pacate, este adevarat.

Si asta se intampla din cauza dependentei pe care unii oameni o dezvolta fata de partenerul lor. Au impresia ca daca intra intr-o relatie de cuplu, cumva, viata lor se rezuma doar la asta. Si incetul cu incetul, incep sa nu mai aiba activitati separat, prieteni, iar in unele cazuri, acest comportament dizarmonios poate da inclusiv in boli precum depresia.

Daca esti o persoana care stii ca are astfel de tendinte in momentul in care incepe o relatie, te invit sa asculti episodul de astazi, sau sa-l dai mai departe cuiva caruia stii ca i-ar prinde bine.

Incepand cu acest episod, va urma o serie de podcasturi noi si inedite.

De-a lungul timpului, foarte multa lume mi-a spus ca vorbesc despre inteligenta emotionala din perspectiva unui barbat, adica pragmatic si super tehnic.

Si ca ar fi curiosi sa afle si perspectiva unei femei, in special cand vine vorba de relatia de cuplu.

Asa ca, am invitat-o pe iubita mea, Cami, sa impartaseasca si parerea ei, din pozitia de femeie care se ocupa cu trezirea si dezvoltarea feminitatii de peste 10 ani, despre anumite aspecte din relatia de cuplu.

Impreuna, avem o relatie de cuplu pe care de mai bine de  12 ani am tot prelucrat-o, pana la forma la care este ea azi.

Sa nu crezi ca de la inceput am fost asa. Din contra.

Am ajuns de la un barbat extrem de gelos si impulsiv si o femeie mult prea serioasa si inchisa in ea, la ceea ce suntem astazi, doi oameni inteligenti emotionali, care se iubesc si care stiu cum sa isi gestioneze armonios lumea emotionala.

Dar este un proces prin care am trecut. Atat impreuna, cat si separat.

Si nu a fost deloc usor.

De obicei, la conferintele mele sau in webinarii veneau oameni care-mi spuneau “Zoltan, asa fain v-ati gasit tu si Cami…”

Inclusiv acum mi se pune un nod in gat cand aud expresia asta. Am spus-o si o s-o mai repet.

Oamenii nu se gasesc.

Nu e ca si cum ai merge intr-un supermarket si ai alege un om de pe un raft pe ideea “Hmm. Cred ca ne-ar sta bine impreuna. Te aleg pe tine…”

O relatie de cuplu este mai mult decat atat.

Din punctul meu de vedere, relatia de cuplu este subiectul central al vietii unui om.

Fie ca vrei sa accepti, sau te feresti de aceasta idee, relatia de cuplu este contextul care te poate ajuta sa te descoperi pe tine cel mai bine.

Gandeste-te doar…

Cum reusesti sa iubesti o alta persoana, cum te umple de bucurie doar gandul ca ti-e alaturi si iti organizezi timpul in asa fel incat sa ii fii aproape cat mai mult. Cum faci schimbari in obiceiurile tale si, uneori, chiar si in dorintele tale. Iar starea asta se simte inaltator, de-a dreptul!

Apoi, felul in care aceeasi persoana reuseste sa te enerveze sau sa se certe cu tine din motive pe care ti-ai jurat ca niciodata nu le vei discuta. O persoana care pana nu demult era un strain, reuseste sa dicteze felul in care intreaga ta viata se deruleaza.

Cum se poate?

Ce se intampla in lumea ta emotionala de ajungi in asemenea contexte?

Dar in creierul tau? In ce fel poate biologia sa explice de ce starea de dragoste se simte mai rau ca un drog, uneori?

Am vorbit despre asta, si multe altele, in episodul 52, din Podcastul de EQ.

Cateva aspecte pe care le-am atins in discutia noastra:

Imi doresc sa discutam despre relatia de cuplu pentru ca stiu, din experienta proprie si din sutele de conferinte, ca e subiectul unde cautam cel mai intens raspunsuri, cei mai multi dintre noi. Iar acum, ai ocazia sa auzi o cu totul alta experienta, cea a iubitei mele, Cami.

Domnilor, episodul de astazi din Podcastul de EQ va este dedicat. Iar daca esti femeie si ai vreun barbat prin preajma caruia stii ca i-ar prinde bine sa asculte acest podcast, da-i un share. ?

Azi e despre cum iubeste un barbat.  Un subiect despre care am discutat cu drag cu Madalina.

Desi considerati masculi alpha care nu au voie sa arate vulnerabilitate, barbatii stiu sa iubeasca tare frumos femeile. Asta atunci cand isi permit sa lase emotiile sa iasa la iveala.

Din punctul meu de vedere, barbatii sunt impartiti in doua mari categorii. Cei rationali, care au nevoie de fapte concrete si care au in minte o schita bine definita pentru orice actiune pe care o fac, si cei cerebrali, care gandesc si analizeaza lucrurile printr-o logica emotionala.

Fie vorba intre noi, si barbatii care se considera cerebrali sunt mega emotionali, doar ca se conving singuri ca sunt logici. ?

Majoritatea barbatilor incearca sa inteleaga niste fenomene de genul, de ce femeile se comporta intr-un anumit fel cu ei. Sau incearca sa isi depaseasca anumite blocaje. De exemplu, nu reusesc sa avanseze in cariera nu pentru ca nu stiu ce au de facut, ci pentru ca pur si simplu simt ca nu pot.

Sunt altii care au diverse conflicte pe care nu reusesc sa le solutioneze pentru ca lumea lor este predominant rationala, iar lumea emotionala li se pare asa invaluita in mister. Intuiesc ei ca e ceva rational acolo, dar nu reusesc sa inteleaga in profunzime.

Pe de alta parte, femeile inteleg intuitiv si reusesc foarte usor sa se conecteze cu niste adevaruri, dar din cauza instabilitatii emotionale, de cele mai multe ori, nu se tin de treaba.

Ei bine, la barbati e exact invers. Ei nu pot sa accepte ceva ce nu inteleg, dar si cand o fac, atunci stii sigur ca urmeaza niste tranformari acolo.

Cateva aspecte pe care le-am atins in episodul de astazi:

La un moment dat, vazusem o imagine in care un barbat ce era foarte fain desenat, super musculos, si foarte bine definit, era lasat intr-un genunchi si tinea cumva in fata lui, ridicata, de talie o femeie.

Din punctul meu de vedere, imaginea respectiva descrie cel mai bine pentru mine cum iubeste un barbat.

Asta cred eu ca e directia si rezultatul iubirii unui barbat. Daca te-am facut curios si vrei sa afli mai multe, te invit sa asculti episodul integral aici.

Astazi vreau sa vorbim despre limite. Ce sunt ele si mai ales cum sa le comunici intr-un mod armonios.

Sa spui ce te deranjeaza cuiva nu e greu. Diferenta de nuanta sta in starea cu care ii comunici celuilalt nemultumirile tale.

Iar asta stiu ca e o parte din proces in care foarte multi oameni se blocheaza.

Ideea sa inregistrez acest podcast mi-a venit in urma unei intamplari de la birou.

Una dintre colegele mele a venit la mine si m-a intrebat:

– Zoltan, cum sa ii comunic colegei mele limitele pe care le am atunci cand lucram impreuna fara sa se supere? Ea e mai sensibila asa de felul ei, iar eu nu stiu cum sa ii spun frumos. Ce fac eu e sa tin in mine nemultumirile pe care le am pana intr-o zi cand rabufnesc si ne certam.  Nu-mi doresc asta, dar nici nu stiu cum altfel sa fac…

In cazul in care credeai ca la Refleqt nu exista conflicte si suntem numai lapte si miere, te inseli. ?

Da, ne ocupam cu dezvoltarea inteligentei emotionale, dar inainte de toate suntem oameni. Si uneori se mai intampla sa ne apasam unii altora butonasele pe care nici nu stim ca le avem.

Avantajul este ca devenim constienti de comportamentele dizarmonioase si ne schimbam rapid starile negative. Dar e un antrenament pe care fiecare dintre noi il face zilnic. ?

Sa fii frustrat a devenit ceva normal. Face parte deja din vietile noastre si ne-am obisnuit sa gasim factori externi pe care sa ne frustram.

Fie ca e traficul aglomerat din oras, guvern, tara sau colegul de serviciu.

Starea de frustrare e acolo in noi, iar unii nici macar nu sunt constienti de ea. Sau nu stiu ca se poate trai si fara ea.

Sa nu vorbim despre acei oameni care au pretentia ca ceilalti din jur sa tina cont de limitele lor.

Iti adresez o intrebare la care te rog sa-ti iei timp sa reflectezi:

Poate te gandesti: „Bine Zoltan, dar si eu tin cont de limitele celorlalti. Ei de ce nu ar tine cont de ale mele?”

Intr-adevar, tii cont de ele. Dar in limita limitelor tale.

Aici este diferenta de nuanta de care iti spuneam la inceputul acestui e-mail. ?

Nu e totuna sa spui ce te deranjeaza dintr-o stare de nervi, revolta sau frustrare, cu cea in care spui pe un ton calm si constient.

In episodul de azi ai sa vezi (auzi de fapt ?) ca am vorbit despre:

Fiecare dintre noi avem nevoie sa ne definim limitele. Dar foarte important este sa le stabilim din sistemul propriu de valori construit pe rani vindecate, nu pe cele existente.

Fa-ti timp astazi sa asculti Podcastul de EQ, iar daca simti, scrie-mi in comentarii cu ce limite te confrunti si nu reusesti sa le comunici armonios oricat te-ai stradui.

Eu sunt aici, pregatit sa te ajut sa le rezolvi prin cunostintele mele.

Acestea sunt doar cateva intrebari despre care discutam in episodul 49 din Podcastul de EQ pe care te invit sa il asculti azi.

Pentru mine, sa ai inteligenta emotionala inseamna ca intr-adevar sa iti pese de tine si sa iti dezvolti aceasta abilitate, si anume, sa te iubesti pe tine insati.

Foarte multa lume confunda iubirea de sine cu starea de incredere dusa in extrem, aroganta sau chiar mandrie.

Consider ca iubirea de sine porneste de la atitudinea de parinte care isi iubeste copilul cu adevarat si care are grija ca acel copil sa devina cea mai buna varianta a lui dintr-o stare de iubire.

Grijile vin din temeri, iar de cele mai multe ori, teama, este factorul principal care omoara iubirea. Pentru ca in momentul in care ai o stare de teama, nu poti sa fii in starea de iubire.

Treaba ta e sa te inveti sa te iubesti pe tine.

Cum?

Asculta #podcastuldeeq ca sa afli! 

E bine sa stii, inainte sa asculti episodul ca este o discutie scurta, dintre mine si colega mea, Madalina pe acest subiect.

Evaluarea consecintelor este in sine una dintre abilitatile inteligentei emotionala si poate, printre cele mai grele pe care sa le cultivi, ar spune cei aflati in extreme.

Pentru ca despre asta am discutat deja de mai multe ori, ba chiar am dedicat si un modul intreg in unul dintre cursurile mele online, astazi vreau sa vorbim despre emotiile extreme.

Pe scurt, cateva aspecte pe care o sa le regasesti daca asculti audio-ul:

Din punctul meu de vedere, orice lucru dus la extrem este o forma de fuga.

Poate te gandesti „Bine, dar relaxarea? Nu am auzit pe nimeni sa se planga ca i-a stricat prea multa relaxare…”

Intr-adevar, nimeni nu se plange de prea multa relaxare pentru ca e vazut ca un obicei pozitiv de creierul nostru, dar daca exagerezi cu el, s-ar putea sa devina un obicei contra productiv si sa dai in cealalta extrema.

Si-atunci, nu stiu cat de bine te vei simti.

Dar mai multe vorbesc in episodul de astazi.

De cate ori nu ti s-a intamplat sa iti pui intrebarea “De ce eu?”

De cate ori ai simtit ca numai tie ti se intampla lucruri mai putin placute sau ca oamenii par sa aiba o problema cu tine.

Am participat, acum cativa ani, la un eveniment de dezvoltare, cu multi participanti. Intre ei, mi-a atras atentia o domnisoara, era frumoasa tare! Aspectul fizic imi transmitea ca e destul de frageda, dar cand s-a intors si i-am vazut privirea… mi-am schimbat rapid parerea.

Desi avea o incredere de sine si forta interioara foarte bine dezvoltate, emana o stare de victima, profunda.

Ca un mar rosu si foarte atragator, dar care pe dinauntru este putred.

Dupa o discutie scurta cu ea, am realizat de unde ii vin blocajele si, mai ales, care sunt butonasele pe care daca i le apesi, contracareaza rapid cu un scut solid de aroganta.

Din punctul meu de vedere, sa te afli in starea de victima si sa crezi ca esti singura persoana nedreptatta din lume si ca toti ceilalti sunt agresori, e un gest de egoism si grandomanie.

Despre asta si multe altele, vorbesc in episodul de azi din #PodcastuldeEQ, primul din toamna asta.

Pe scurt, despre ce am discutat:

Nu e usor sa constientizezi cand apare starea si sa o controlezi armonios.

Dar nici sa iti petreci prea mult timp in starea asta nu e sanatos.

Asculta episodul de azi. Acolo iti dau si cateva sfaturi practice pe care sa le pui in aplicare daca iti doresti sa faci o schimbare.

Oamenii vor sa isi dezvolte cariera, dar nu vor sa se dezvolte ei. Iar majoritatea… crede ca evolutie inseamna sa schimbe contextul, adica sa isi schimbe locul de munca.

Eu cred ca nu e asa.

Sa schimbi un loc de munca, doar pentru ca nu iti place aici, din varii motive, si sa crezi ca ai evoluat pentru ca iei cu 500 lei in plus la salariu, fara ca tu, ca om sa evoluezi… e o iluzie.

Eu cred ca evolutia inseamna sa iti dai seama ca ceva nu e asa cum ti-ai dori, sa te hotarasti ce vrei sa schimbi si sa ai disponibilitatea sa depui efort ca sa ajungi la rezultatele pe care ti le doresti.

Asculta Podcastul de EQ ca sa afli parerea mea despre:

Uneori ai nevoie de pauze.

Si una dintre pauzele mele recente a venit, la pachet, cu o iesire din oras alaturi de mama si matusile mele.

Simteam ca avem nevoie de timp de calitate impreuna si am zis ca e momentul sa iesim din oras si sa ne bucuram de liniste, in natura.

Nu m-am gandit nicio clipa ca o sa fie asa de… enervanta excursia asta. Si mai ales nu din motivul asta.

Era o zi superba si eram hotarati, toti, ca ne simtim bine. Ca ne relaxam si povestim si nu ne stresam si nu ne grabeste nimeni nicaieri.

Ca orice om care merge in vacanta, esti pus in rolul de client. Pentru mine, si pentru noi toti, in ziua respectiva era momentul in care vom fi clientii hotelului in care aveam rezervarea facuta.

Clienti adica: oameni care beneficiaza de anumite produse sau servicii, ale unui agent comercial si care platesc pretul solicitat de agent, in schimbul prestarii serviciilor.

Adica X are hotelul. Eu vreau sa dorm in hotelul lui. X imi da camera. Eu platesc camera.

Destul de simplu. Nu? 🙂

Pai nu. N-a fost asa.

Am ajuns la hotel. Parea totul in regula…

Intram in lobby.

Gol. Pustiu. Nimeni. Liniste.

In mine se instaleaza o stare puternica de confuzie: Ce-i aici? Nu e nimeni? E parasit? Dar nu pare… Doar nu am fi venit daca era inchis, nu puteam intra. Eu nu inteleg…

Decidem sa facem niste pasi prin holul gol si ciudat. Mergem catre Receptie.

Pe masura ce ne apropiem, ne relaxam: se vede un varf de cap si o coafura usor prea tapata pentru gustul meu. DAR! Era un om, ce parea viu si parea ca ne va ajuta sa scapam de confuzie.

Pai nu. N-a fost asa.

Ajungem la tejghea.

Salutam. Nimic. Mai asteptam, povestim intre noi, poate are treaba si ne serveste imediat… Nimic. Incep sa ma enervez si sa simt ca-mi vine sa fac scandal. Nimic…

… Daca vrei sa afli cum am gestionat situatia, asculta episodul de azi.

Orice relatie comerciala este bilaterala.

Degeaba acuzam sau blamam clientii ca sunt dificili, ca au figuri, ca au pretentii, daca noi, ca furnizori de servicii, nu ii tratam cu respect si avem o atitudine de superioritate in fata lor.

Despre asta si multe altele, am discutat cu Madalina in episodul 45 din #PodcatuldeEQ.

Am facut un live pe Facebook. Si i-am certat pe liderii / managerii care cred ca trainigurile si cursurile sunt de ajuns sa “repare” o echipa.

De parca un training de doua ore poate sa schimbe radical o echipa sau pe oamenii din ea.

De-ar fi asa usor… 🙂

Un curs, training sau coaching, team building sau oricum se numesc, iti poate schimba anumite perceptii, dar asta nu inseamna ca te va schimba peste noapte pe tine, ca om, la 180 de grade.

La fel de bine un training de cateva ore nu il poate face nici pe seful tau sa fie un lider mai bun.

De asta, azi in #PodcastuldeEQ am pregatit un episod in care vorbesc cu Madalina despre lideri si despre ce inseamna sa iti asumi pozitia asta.

Te invit sa asculti episodul de azi. Nu dureaza foarte mult, dar discutia e foarte faina.

Am vorbit despre: