Podcastul de EQ

Azi in #PodcastuldeEQ vorbim despre pozitia de angajat sau oricum ii spui tu acelui context in care cineva lucreaza intr-o companie sau pentru altcineva si-l ajuta pe acesta din urma sa isi implineasca obiectivele si visele.

In lucrul meu cu oamenii, am avut senzatia deseori ca exista o conceptie cum ca sa fii subalternul cuiva e ceva negativ.

Si-am intalnit oameni care au pastrat conceptia asta si starea, ani la rand.

Doar ca… inferioritatea asta este o stare.

Si ce e fain la stari? Ca trec. 🙂

Totusi… cunosc foarte multe persoane care raman in aceasta stare pentru ca ELE nu fac nimic sa schimbe contextul. Nu isi exprima ideile, nemultumirile sau dorintele.

Ba da, ba da… Stai.

Si le exprima.

In pauza de cafea, pe la colturi, cu alti colegi nemultumiti.

Si cand ajung sa nu mai aiba cu cine sa-si vorbeasca de rau seful, isi schimba locul de munca.

De parca daca schimba contextul, se schimba ceva la ei… Ha-ha! Bine-ar fi…

Pai da, Zoltan. Dar si sefii astia… unii-s chiar prosti.

Or fi. Nu zic ca nu.

Intrebarea mea e: tu de ce ramai la un loc de munca unde-l consideri pe seful tau prost?

Pai unde sa plec? Sunt platit bine! Doar ca e sefu’ exagerat…

Am inteles. Deci beneficii ai si iti plac si le alegi. Numai ca iti vine tie asa sa zici despre seful tau ca e nu-stiu-cum.

Iti faci rau cand gandesti asa. Asculta episodul de azi si-ai sa intelegi de ce zic asta.

Foarte important! Sa nu crezi ca iau apararea sefilor.

Nu. Si ei, ca  noi toti, sunt oameni.

Si ei, ca tine, functioneaza in baza unor sabloane emotionale.

Doar ca… felul de a fi a sefului tau NU e in controlul tau.

Si sa incerci sa il schimbi pe el, ca tie nu iti place… nu functioneaza.

Tot ce poti sa faci e sa lucrezi cu tine. Tu, cu tine.

Dar pe scurt, am vorbit cu Madalina despre:

Poate vrei sa ceri o marire de salariu si nu stii cum…

Poate te enerveaza felul in care seful tau ia decizii…

Poate nu iti place cum se comporta cu unii dintre colegii tai…

Poate chiar il apreciezi si vrei sa inveti de la el, dar nu stii cum sa ii ceri asta…

Episodul 42 e inceputul unei serii de 5 episoade, noi si interesante, toate!

Madalina a venit cu ideea sa vorbim despre emotii in afaceri.

Si ea se afla in pozitia de antreprenor, de asta si-a dorit sa discutam in cadrul #PodcastuluideEQ despre business si emotii, mai ales pentru ca si-a dat seama cat de tare o “incurca” si o “sustin” emotiile, in ceea ce face.

Si pentru ca lucrez de ani de zile cu oameni, am fost mai mult decat incantat sa ii raspund la intrebari. 🙂

Vezi tu… Invatam, in scoala sau prin mentorat, enorm de multe concepte despre cariera, afaceri, cum se fac bani, cum sa sistematizezi o echipa, cum sa delegi, ce sa faci ca sa angajezi oameni buni, ce salarii sa le dai.

Dar invatam prea putin, despre ce sa faci cand oricat de mult tragi de oamenii tai, ei nu par sa se implice. Sau cum o faci pe colega ta de birou sa inteleaga ce deranjant e comportamentul ei. Dar cum comunici unui om din echipa ta ca e in spate cu rezultatele si e nevoie sa plece…

Nu invatam asta in scoala pentru ca nu e tehnic si pentru ca nu suntem roboti si nu suntem trasi la Xerox, ca sa poti sa spui ceva care sa se potriveasca manusa pentru toata lumea.

De asta am ajuns sa ignoram emotiile cand suntem la lucru.

Cateva dintre intrebarile la care am raspuns in acest episod:

Viciile.

Daca ma urmaresti de ceva vreme, stii, probabil, despre faptul ca ai mei parinti au intampinat, la un moment dat in viata lor, unele probleme cu alcoolul.

Dependenta lor de bautura si consecintele unui asemenea viciu prezent in familia noastra, si-au spus cuvantul.

Cand aveam eu 21 de ani au renuntat, iar familia noastra a intrat intr-un proces de vindecare. A trebuit parca sa ne cunoastem, din nou. Ei intre ei. Noi, fiecare dintre copii, cu fiecare dintre ei.

Iar cand vorbesc azi despre iubirea pe care le-o port, respectul si legatura cu ei, multa lume se mira.

Unii ma intreaba cum de-am putut ierta…

Altii nu inteleg cum au reusit ai mei parinti sa isi vindece dependenta…

Orice viciu este un obicei.

Doar ca unii nu isi dau seama ca le au pentru ca n-am fost antrenati sa le vedem.

Suntem obisnuiti ca atunci cand vorbim despre vicii sa ne referim la niste obiceiuri negative. Dar oare se poate sa fie si obiceiuri bune?

Pentru unii, mersul la sala e un viciu. Pentru altii, iesitul in club.

Indiferent de natura lor, ce trebuie sa intelegem e ca viciile sunt personalizate si ca suma viciilor ramane constanta daca nu te ocupi de starile din spate.

Singurul numitor comun din spatele viciilor este starea. Si de cele mai multe ori, starea este una de neputinta sau nemultumire de sine.

Indiferent despre ce viciu este vorba, cand incepe procesul de vindecare, el incepe pornind de la starea care alimenteaza acel viciu. Cauti cauzele care genereaza actiunea, apoi starile pe care le simti cand apar acele cauze, apoi starile ce le traiesti cand implinesti viciul… Si tot asa.

Te intorci iar si iar la emotiile din spatele obisnuintelor pe care le numesti vicii.

De asta, sa vorbim despre vicii in #podcastuldeq a fost propunerea Madalinei, pentru saptamana asta.

Pe scurt, ca sa vezi despre ce e episodul:

Am fost intrebat si sunt, in continuare, despre de ce nu reusesc oamenii sa slabeasca sau sa se ingrase, desi merg constant la sala si au o alimentatie sanatoasa, in mare parte din timp. Si de cele mai multe ori, am reusit sa explic de ce se intampla asta.

Oamenii merg la sala pentru viziunea pe care o au astazi, despre cum vor sa arate maine.

Atunci cand o persoana ia decizia sa schimbe ceva in corpul sau, motivele pentru care alege sa faca asta sunt, rational, foarte clare: vrea sa arate mai bine, ca sa se simta mai bine in propria piele, sa fie placut / a de altii, sa se pregateasca pentru un eveniment important din viata ei. Sau o tona de alta motive.

Dar emotional? In universul emotional ce se intampla?

Apar stari cu totul noi, apare motivatia de a incepe, iar dupa 3 zile apare dezamagirea. Apare nerabdarea, apare imaginea din oglinda, care nu se schimba desi deja au trecut 2 saptamani…

Apare lipsa motivatiei. Si obisnuintele trecutului incep sa traga inapoi…

Asculta episodul de azi, ca sa afli cat de importanta e componenta emotionala in procesul de schimbare a corpului, indiferent in ce directie.

Greseala pe care foarte multi dintre cei care vor sa isi schimbe corpul o fac este ca isi doresc o schimbare rapida si uita sa se bucure de rezultatele mici.

La fel ca in multe alte contexte, rationalul uita de biologie.

Daca timp de cativa ani creierul tau a fost invatat sa vada o forma a corpului tau, sa aiba aceleasi obiceiuri, de un anume fel, e ridicol sa te astepti ca in cateva luni sa schimbi radical tot ce stie el, creierul.

Si asta e principalul lucru pe care uita sa il aiba in vedere oamenii: trebuie sa iti educi creierul, rational si pe cel emotional, ca aceasta noua forma a corpului, acele obiceiuri ce par complet opuse cu ce stia pana acum, sunt de bine, ti le doresti si iti sunt pe plac.

In plus, si chiar cred asta, exista un paradox care da tonul procesului de schimbare:

Ai sa reusesti sa faci o schimbare in corpul tau, in clipa in care reusesti sa accepti ca forma pe care o are el azi, cu bune si rele, e forma in care vei ramane toate viata si, cireasa de pe tort, ajungi sa iubesti si sa respecti forma asta.

Si asta e punctul in care inteligenta emotionala intervine si te sustine in tot procesul de schimbare. Daca stii cum sa o folosesti.

Din acea clipa, cand simti autentic asta, ai sa poti sa iti duci corpul in orice directie vrei tu.

In episodul de astazi am vorbit despre mitul care zice ca “Omul fericit nu evolueaza”.

Din punctul meu de vedere, evolutia inseamna ca tu sa iti dai seama ca ceva din tine are nevoie de o schimbare.

Totusi, dupa cum zice si o vorba de-a lui Iulius Caesar, “este mult mai usor sa gasesti volutari dispusi sa moara decat oameni care sa indure durerea cu rabdare”.

Noi, oamenii cautam dezechilibrul, prin simplul fapt ca urmarim sa fim doar fericiti si cautam sa facem schimbari doar atunci cand nu ne e bine.

Tu cat de dispus esti sa dai fericirea pe durere ca sa simti ca evoluezi?

Vei vedea (auzi de fapt ?) ca am vorbit despre:

Discutia de azi a pornit de la un webinar pe care l-am sustinut cu privire la cele 3 nevoi elementare ale femeilor. Intr-o lume in care standardele au fost stabilite de barbati, energia feminina care are rolul sa creeze, trebuie sa se plieze pe acea energie masculina.

Am vorbit despre:

La multi ani, Femeie!   Multumesc ca existi, in fiecare dintre doamnele si domnisoarele care traiesc pe Pamant.   Episodul de azi din Podcast ti-e dedicat.

Astazi vorbim despre adolescenti, cum sa construim o relatie armonioasa cu ei si ce e de facut sa scapi de tensiunile specifice varstei.

Stii si tu ca perioada de trecere de la copil la adolescent nu este tocmai usoara.

Cu totii am trecut pe acolo. Fie ca iti amintesti perioada propriei adolescente sau te afli in postura de parinte aceasta etapa poate fi o provocare.

Mental, emotional, la nivel de comportamente, de relatii, lucrurile se schimba si copilul interior (din tine sau din copilul tau) trece prin schimbari care pun bazele adultului de peste cativa ani.

Pe scurt, rezumatul episodului 36 arata asa:

Asa cum ti-am promis, am revenit cu al doilea episod din #podcastuldeeq, in care vorbim despre diferenta dintre generatii.

Subiectul de azi vine sa completeze un citat de-al meu care a starnit controverse in social media saptamana trecuta, si anume: „Copilul tau va avea cu parintii lui, cand va fi de varsta ta, fix aceeasi relatie pe care o ai tu, azi, cu parintii tai.”

Am primit multe mesaje de la oameni care rezonau cu perspectiva mea, sau care din contra, m-au contrazis vehement.

La fel cum am mai zis, nu incerc sa-mi impun punctul de vedere. Ce imi doresc este sa pun “pe masa” o alta perspectiva, pe care sa o asculti, sa o “intorci pe toate partile” si sa vezi cu ce din ea rezonezi.

Am vorbit in acest episod despre:

Foarte, foarte important:

Nu am copii si simt ca as fi ipocrit sa dau sfaturi de parenting.

Ce fac eu este sa ofer, prin inteligenta emotionala, tehnici, instrumente si idei noi, care sa te ajute sa pui bazele unei relatii de familie linistite, armonioase.

Sa nu mai porti cu tine si sa nu mai perpetuezi greselile pe care, poate, parintii tai le-au facut.

Sa te uiti la ei ca la oameni care au facut cat au stiut, atunci. Care au dorintele, aspiratiile, ranile si partile lor frumoase sau mai putin frumoase.

Astazi vorbim despre soacre. 🙂

Stiu, este un subiect sensibil si imi asum ca poate cateva dintre lucrurile pe care le-am zis in acest episod din #podcastuldeeq, vor fi incomode.

Daca te-ai saturat si tu sa ai o relatie tensionata cu soacra sau poate chiar vrei sa eviti certurile cu partenerul sau partenera, declansate de discutiile despre mamele voastre, te invit sa iti faci timp sa asculti episodul de azi.

Am vorbit despre: